Am primit la redactie urmatorul comunicat al asociatiei Ad Astra:
Rezumat:
Revista Nature a publicat recent acuzaţii de plagiat, solid documentate, la adresa d-lui Victor Ponta. Acuzaţiile se rasfrâng asupra întregului sistem universitar românesc. Dincolo de aspectele penale, administrative sau civile, plagiatul este în primul rând o ruşine. Demnităţile publice şi posesia de titluri universitare sunt exemple de poziţii de onoare. Prima datorie faţă de societate a demnitarului aflat într-o situaţie dezonorantă, chiar dacă nedovedită tehnic dincolo de orice dubiu, este să abandoneze această poziţie, pentru a evita ca dezonoarea să se transfere celor pe care îi reprezintă. Obligaţia morală a Universităţii este să constituie prompt o comisie care să retragă titlul acordat şi să anunţe acest lucru în mod public. Retragerea din spaţiul public a plagiatorului, precum şi delimitarea instituţiei în raport cu acesta sunt elemente esenţiale pentru limitarea acestui prejudiciu. Asociaţia Ad Astra cere demisia imediată a d-lui Ponta din funcţia de prim ministru şi din toate funcţiile publice deţinute. Intârzierea demisiei d-lui Victor Ponta înrăutăţeşte situaţia României, oră de oră şi zi de zi. De asemenea, dacă nu se iau măsuri eficiente de prevenire a unor astfel de evenimente în viitor, repetarea unor catastrofe similare este inevitabilă.
Introducere
Revista Nature a publicat recent o acuzaţie de plagiat, solid documentată, la adresa d-lui Victor Ponta, vizând teza sa de doctorat susţinută în 2003 la Universitatea din Bucureşti. Acest articol pune sub semnul întrebării, în mod implicit, şi standardele academice pe care le are instituţia care a acordat acest titlu de doctor. Universitatea din Bucureşti este una dintre instituţiile de elită ale României, iar această acuzaţie se răsfrânge automat asupra întregului sistem universitar românesc, ceea ce conduce la consecinţe extrem de grave. Acest caz nu este unul izolat: au apărut recent şi alte acuzaţii, la fel de bine documentate, atât în presa românească cât şi în cea străină, la adresa mai multor politicieni proeminenţi din diverse partide.
Îngrijorător este faptul că multe dintre reacţiile apărute în presa românească (şi în primul rând reacţiile celor implicaţi direct) indică o discrepanţă frapantă în raport cu normele acceptate ale mediilor academice şi politice internaţionale. Simptomatic, în acest sens, ni se pare a fi răspunsul, cel putin pripit, oferit de oficiul de presă al Guvernului faţă de acuzaţiile apărute în revista Nature: pe lângă greşeli de limbă şi erori factuale, acest răspuns denotă o profundă desconsiderare a onorabilităţii ce caracterizează cititorii acestei prestigioase reviste, precum şi o impardonabilă ignorare a aspectelor tehnice legate de calitatea de autor în lumea academică. Din păcate, aceaste discrepanţe în abordarea standardelor universitare, precum şi tendinţa de a răstălmăci sensul principiilor de corectitudine academică, vor conduce nu doar la decredibilizarea cercetătorilor români pe plan mondial, dar şi la o prăbuşire catastrofală a prestigiului României.
În acest context, comunitatea ştiinţifică românească are datoria de a pune în lumină, în mod ferm şi neechivoc, sensul nealterat al acestor norme de corectitudine academică. Nu ne referim doar la cazul d-lui Ponta, ci şi la celelalte cazuri similare care mai pot apărea, atât în ceea ce priveşte politicienii din toate partidele, cât şi alte persoane publice.
1. Despre onoare şi despre ruşine
1.1 Plagiat = Ruşine
Dincolo de aspectele penale, administrative sau civile, plagiatul este în primul rând o ruşine. A plagia înseamnă a emite în chip mincinos pretenţia de a fi autor, prezentând ca fiind proprii ideile şi formulările altcuiva. Plagiatorul pretinde în mod ilegitim o autoritate academică şi beneficiază, în mod direct sau indirect, financiar sau nu, de pe urma acestei autorităţi. Plagiatul indică lene, necinste, incompetenţă şi arivism; uneori poate fi involuntar, alteori poate avea alte substraturi şi motivaţii decât cele expuse mai sus, dar întotdeauna este cel puţin jenant. Într-o societate clădită pe bună credinţă, cum este în general comunitatea academică internaţională, această pretenţie mincinoasă descalifică persoana în cauză şi o umple de ruşine.
Cel surprins în această ipostază are totuşi la îndemână o serie de gesturi care fac cu putinţă limitarea prejudiciilor (de imagine şi nu numai): în primul rând, ar trebui să îşi exprime imediat regretul pentru această faptă şi să prezinte scuze celor afectaţi; apoi, să retracteze publicaţiile în cauză şi să renunţe la titlurile şi beneficiile (onorifice sau nu) obţinute în urma acestora; în fine, să ofere compensaţii celor prejudiciaţi. Cu cât mai devreme sunt făcute aceste gesturi reparatorii, cu atât limitarea prejudiciilor este mai eficientă. Dacă cel ce a plagiat se ascunde temporar în spatele unor detalii tehnice de procedură, el sfârşeşte prin a spori propria dezonoare.
1.2 Plagiat = Dezonoare
În orice societate, demnităţile publice şi posesia de titluri universitare sunt poziţii de onoare. Societatea care menţine în aceste poziţii persoane suspectate de fapte ruşinoase, şi mai ales pe cele care persistă în ruşine, se dezonorează. Prima datorie faţă de societate a demnitarului aflat într-o situatie dezonorantă, chiar dacă aceasta e nedovedită tehnic dincolo de orice dubiu, este să abandoneze imediat poziţia sa publică de demnitar, pentru a evita ca dezonoarea proprie să se transfere asupra celor pe care el îi reprezintă. (Remarcăm cu această ocazie gestul relativ prompt al d-lui Mang de a-şi da demisia după ce au apărut în presă acuzaţii de plagiat.) Dacă cel dezonorat nu se retrage din proprie iniţiativă, obligaţia morală a celorlalţi reprezentanţi ai societăţii este să se delimiteze în mod net şi imediat de respectiva persoană. De exemplu, dacă în joc este un titlu de doctor, obligaţia morală a Universităţii este să retragă titlul acordat şi să anunţe acest lucru în mod public.
1.3 Dezonoarea reprezentantului produce prejudicii societăţii pe care el o reprezintă
Dezonorarea societăţii ca întreg antrenează în mod automat dezonorarea fiecărui membru în parte al acesteia. Cei a căror profesie se construieste pe autoritate şi credibilitate (cum sunt politicienii, juriştii, medicii, inginerii, etc.) suferă, prin dezonorare, inclusiv prejudicii materiale. Valoarea unei diplome de doctor, cea care conferă posesorului posibilitatea de a fi mai bine plătit pentru expertiza şi autoritatea sa, se reduce sau se pierde atunci când există posibilitatea ca o astfel de diplomă să se obţină doar copiind un text. Iar cei care au investit, în mod onest, un efort susţinut şi ani întregi din viaţă pentru a realiza o teză onorabilă, se găsesc prejudiciaţi printr-o astfel de asociere. Prin urmare, retragerea din spaţiul public a plagiatorului, precum şi delimitarea instituţiei în raport cu cel dezonorat sunt elemente esenţiale pentru limitarea acestui prejudiciu. Inacţiunea în această privinţă este o vinovăţie.
2. Despre sistemul revistelor academice în general şi Nature în special
Principalul scop al unei reviste academice este asigurarea unui flux de articole clare, originale, dar în primul rând veridice. Veridicitatea se obţine în urma unui proces laborios, prin verificare şi reverificare, confruntare cu rezultate, dovezi şi argumente ale comunităţii ştiinţifice. Unele reviste reuşesc mai bine să obţină această veridicitate, altele mai greu. Revista Nature şi-a construit o credibilitate deosebită în această privinţă în cei peste 140 de ani de existenţă. Nu rezultă automat că tot ce se publică în aceste reviste este adevărat în întregime, în toate sensurile şi implicaţiile. Dar imediat ce se descoperă vreo eroare, orice eroare, aceasta este corectată. Astfel de erori, chiar şi cele mai subtile, sunt căutate şi semnalate continuu de comunitatea ştiinţifică. Calitatea textelor din revistă este asimilată cu însăşi calitatea ştiinţifică a comunităţii şi a fiecărui membru în parte.
Este însă de neconceput ca cineva să publice un articol în Nature, şi încă unul cu implicaţii de o asemenea gravitate, fără să fie o persoană care şi-a clădit deja un prestigiu neştirbit, îndelung verificat, şi fără să ofere garanţii indiscutabile privind soliditatea documentării acestui articol. Publicaţiile de talia revistei Nature se bucură în consecinţă de o credibilitate deosebită, iar afirmaţiile facute la acest nivel sunt considerate, în primă instanţă, adevărate, imediat ce sunt formulate. Efectul măsurabil al acestui fapt este că, în doar câteva ore, ştirile din revista Nature sunt preluate în întreaga lume şi considerate implacabile ca veridicitate. Această autoritate se întinde nu doar în spaţiu, ci şi în timp: această revistă venerabilă este citită cu maxim respect astăzi şi la fel va fi şi peste zeci de ani. Trebuie de asemenea subliniat că ştirile privind plagiatele d-lor Mang şi Ponta fac parte din preocupări mai ample ale revistei Nature, care au vizat şi plagiatele ministrului german al apărării şi preşedintelui Ungariei, de exemplu. Aceste preocupări, care se dezvoltă continuu, analizează modul în care sunt construite carierele persoanelor publice la nivel european.
3. Ce se poate întâmpla în continuare
Următoarele scenarii sunt posibile în viitor:
1.
Scenariul cel mai firesc şi onorabil este similar cu cel care s-a derulat în Germania şi în Ungaria în cazurile amintite: d-l Victor Ponta, dacă ştie că nu este autorul unei părţi substanţiale a tezei sale doctorat, îşi dă demisia din toate funcţiile publice deţinute, îşi retrage teza şi renunţă voluntar la titluri şi la alte beneficii ce decurg din titlul de doctor. Se înţelege că un astfel de act este dificil şi ar genera, poate, şi o criză politică nedorită în condiţiile actuale. Însă această demisie ar demonstra curaj şi o anumită demnitate, mai ales dacă ar fi depusă imediat. Oricum, credem că ea este inevitabilă. În acelasi scenariu, Universitatea din Bucureşti se delimitează cât mai repede posibil de aceste fapte, pentru a evita compromiterea instituţiei, membrilor şi absolvenţilor ei.
Pentru a preveni astfel de castrofe în viitor, considerăm că este absolut necesar pentru orice ocupant al unei funcţii de demnitate, sau candidat la o astfel de funcţie, să identifice din timp propriile lucrări publicate în condiţii incorecte, prin plagiat sau alte forme de fals, şi să le retracteze cât mai repede. Este, iarăşi, un gest dificil, dar este răul cel mai mic. Considerăm că instituţiile, inclusiv partidele şi mai ales universităţile, trebuie neapărat să insiste asupra acestei clarificări şi să o asiste pe cât posibil, mai ales că tehnologia ce ajută la detectarea plagiatelor, cel puţin a celor grosolane, progresează foarte rapid şi este deja foarte performantă. În lipsa unor astfel de acţiuni, prejudiciul pe care îl generează plagiatul asupra propriei persoane, asupra celor apropiaţi, a societătilor (partide, instituţii) pe care le reprezintă va fi grav şi de neiertat.
2.
Al doilea scenariu: dacă acuzaţiile de plagiat sunt neîntemeiate, ele pot fi contestate în mod argumentat, cu dovezi aplicate şi raţionale. În cazul (improbabil) că pot fi oferite dovezi în acest sens, trebuie cerută (chiar în justiţie) retragerea articolelor incriminante (chiar cele din revista Nature) de către cei afectaţi (persoane, universitatea care a acordat titlurile, etc.). Însă contestarea neîntemeiată, printr-o perdea de afirmaţii fără legătură cu fondul problemei, nu ar face decât să-i ridiculizeze şi mai mult pe cei în cauză şi pe cei pe care-i reprezintă.
3.
Al treilea scenariu: nu se întâmplă nimic. Din păcate nu putem exclude a priori această eventualitate, în special în lumina exemplului recent dat de d-l Adrian Severin. În acest caz, tot ce este român şi românesc, în primul rând sistemul academic românesc ca sursă ultimă de autoritate, dar şi structurile care se bazează pe autoritate, se vor expune unei ridiculizări şi marginalizări progresive. Până la urmă, se va ajunge tot la demisie, dar prejudiciul va fi mult mai profund. Am observat o reţinere a Opoziţiei de a solicita demisia promptă a d-lui Ponta, posibil şi datorita aşteptarii, corectă tehnic, că prin întarzierea demisiei se va compromite şi mai rau. Dar aceasta întarziere duce la compromiterea nu doar a dumnealui, ci şi a statului român, a românilor, a sistemului academic românesc, a partidului din care face parte şi a partidelor de opoziţie care nu işi fac datoria de a sancţiona prompt neregulile din cadrul Guvernului.
În încheiere, reluăm observaţia că România, românii şi instituţiile româneşti, în primul rând cele academice, se află în plină catastrofă de credibilitate, catastrofă ce se adânceşte rapid. Asociaţia Ad Astra cere demisia imediată a d-lui Ponta din funcţia de prim ministru şi din toate funcţiile publice deţinute. Intârzierea demisiei d-lui Victor Ponta înrăutăţeşte situaţia României, oră de oră şi zi de zi. De asemenea, dacă nu se iau măsuri eficiente de prevenire a unor astfel de evenimente în viitor, repetarea unor catastrofe similare este inevitabilă.
Descarca de aici in format pdf comunicatul
Lista membrilor Ad Astra o gasiti la: http://www.ad-astra.ro/asso/members.php?lang=en
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
da colegii academicieni ai tovarasei elena ceausescu nu au nimic de zis?
Doamne cati alti plagiatori sunt pe lista aia de membrii……. Faptul ca n-a citat cu ghilimele de rigoare nu inseamna ca nu a recunoscut aportul lor in bibliografie….e doar chestie de semantica…..Nu a ajuns prim ministru pentru ca era doctor….ca sa isi dea demisia …a ajuns acolo ca la vrut poporul…intelectualilor Basescieni…..care l-ati pupat in cur….invatamantul e otova….din 2000 se iau doctorate pe 2000 de para sau mai nou pe euro…si asta cu complicitatea voastra….asa ca abtineti-va sa protestati in raport cu promovarile Voastre in gradul de doctori…..VOI sunteti adevaratii vinovati..
Cunoastem punctul de vedere al Moscovei ,cu privire la lupta de clasa ,impotriva intelectualilor „imperialisti”…
Ponta trebuie sa recunoasca ca este un bolsevic , „om al muncii” si a luat puterea in Romania prin mituirea anumitor parlamentarilor pdl.
Plagiatul este o infractiune penala. Faptul ca domnul Ponta a ajuns prim ministru se constituie intr-un motiv suplimentar, de prezentare imediata a demisiei. Pentru a permite justitiei sa-l pedepseasca.
Dupa ce opinia publica romaneasca a citit sutele de pagini prezentate ca dovada, iar domnul Ponta si-a recunoscut propria lucrare in analiza, concluzia nevinovatiei tine de science fiction. Orice comisie, din orice universitate, din orice tara, il va gasi doar vinovat pe domnul Ponta, fara nici un fel de dificultati logice.
Iar vinovatul principal al oricarui plagiat, 99,99%, este autorul lucrarii plagiate. Generalizarile pe care le faci, vocabularul, minia si absenta coerentei, … te pun in lumina proasta doar pe tine. Posesorii nemeritati de titluri stiintifice au inceput sa plateasca nelegiuirea, iar fabrica de diplome nemeritate si titluri, va da faliment curind.
Iar prezumtia de nevinovatie este esenta, baza, temelia, as zice, a dreptului roman. Pacientia, rogu-va. Daca ati asteptat 9 ani ca sa il reclamati atunci inca o farama de rabdare pana isi face treaba comisia ceea. ;-)
Altfel, dupa cum ziceti:
„Orice comisie, din orice universitate, din orice tara, il va gasi doar vinovat pe domnul Ponta, fara nici un fel de dificultati logice.”
– si ma intreb, oare comitzia de la doctorat cum de l-a ratat?
Si, comitzia, ca comitzia…daaaa’… intreg aliotmanul intelectualicesc, mai mult sau mai putin stiintific sau intelectual, care tipa acum de mama focului, cum de nu l-a descoperit dom’le pe nemernique vreme de 9 ani? Aproape doua cincinale, va dati sama, tovarasi, cat a stat plagiatul ascuns printre noi? Si nu l-a vazut nimenea?
De a trebuit sa vie revista Natura din Statele Unite ale Americi sa compare litera cu litera si sa mi ti-l prinza in fapt, sa-l dea in vileag si sa-l condamne „avant la lettre”.
Va dati sama de penibilul situatiei? Unii care au treaba cu natura umana tot asa cum au si cu cealalta natura; bine, mai dupa cum bate vantul, ordinele sunt ordine, in orice parte a pepenului astuia pamantenesc. Apropo de pepeni, salutari domnului Apostu, ca vine sezonul si dansului nu i-a fost teama de intunerec si de un pic de racoare.
Dar, orishicat, sa reviu, deci, sa vie unii, niste nepoti a lu’ unchiu Ben, carele nici macar nu au putut lectura opera tovarasului „dottore” si sa-l arate cu degetul tocmai acum, cand copylotul era legat cu franghia de siguranta in scaun, pregatit pentru Raliul Bruxeles, editia de vara 2012?
Va dati, prin urmare, sama, cata umilinta pe inalta noastra socetate academica? Care – iacata – se vede din ce in ce mai mica, decat academica. Ca orice impostura.
La el cu semantica,la tine cu gramatica!Las-o mai usor cu „boborul”ca n-am auzit de alegerile alea in care i-am incredintat destinele’micului Titulescu”(ce asemuire nenorocita:un roman de talie mondiala si un infractor aparator de infractori)
Bina ca mai exista o insula de bun simt in acest ocean de impostura, minciuna.
Am mai scris aici ca probabilitatea ca Universitatea Buc. sa dea verdictul corect este de 35%. Sper sa ma insel, dar….(a se vedea brusca izbucnire a deontologiei profesionale a unui renumit medic, Dr. Lascar pentru aplicarea in cazul Nastase).
Macar politrucii aspiranti la titluri universitare sa-si vada de „politichia” lor, de firmele lor, de minciunile lor, de rastalmacirile lor, de trasul sforilor in afara mediului universitar.
Extraordinar document !
O analiza pe cât de amanuntita, pe atât de patrunzatoare si completa a acestei grave crize institutionale, morale si politice în care ne-a aruncat plagiatul d-lui Ponta.
Cunosc de ani buni remarcabila activitate a Ad Astra. Iata ca în aceste momente nu se dezminte si face exact acel gest de responsabilitate si moralitate care era de asteptat.
Bravo Ad Astra !
Eu nu cunosc „remarcabila” activitate AdAstra, poate, totusi, odata cu comunicatul se trimit si doua randuri despre cine suntem si ce vrem. Asta asa, ca sa nu ramana cititorii cu semne de intrebare prea multa vreme (in ziua de azi, in aceste vremi de grea incercare, un semn de intrebare se transforma in paranoia „in just about five min”, c’asa’i’n fotbal; si nu ar fi bine sa pornim pe aceasta panta periculoasa).
Altfel, din cate inteleg din aceasta analiza amanuntita, patrunzatoare si completa, se pare ca intreaga comunitate stiintifica romaneasca este, ca sa ma exprim patrunzatoriu, in rahat pana la gat – pentru ca musiu Ponta nu demisioneaza din pozitia de PM…Si totusi, eu unul, simt acelasi miros de lavanda si iasomie ca si pana acum. Sau poate ca eu nu fac parte din aceasta comunitate stiintifica. E si aceasta o posibilitate, cu probabilitatea ei.
Deci, da. Revenind, nu stiu daca v-am zis: mie imi place sa imi pun intrebari. De(h)formatiune profesionala. Prin urmare, ma intreb, demisia Copylotului sterge (si) nimicnicia celor care i-au dat un doctorat pe mana?
Pe de alta parte, pret de o secunda ma cuprinde mila si ma gandesc, daca nu era prim ministru, ce ar fi trebuit sa faca pentru a spala rusinea? Sa plece din PSD? Sa iasa din politica? Sa se retraga in Bahamas la pensiune? Mila am zis? Sila voiam sa spui.
In alta ordine de idei, ca sa nu deraiez de la subiect, pe mine m-au invatat astia la scoala cum ca prost nu e ala care cere, ci ala care da. Si cum ca un doctorat nu se ia, se da. Deci cine i l-a facut cadou, pana la urma? Universitatea Bucuresti? Prestigioasa UB? Nu se poate! Dar nu se poate asa cevaaa!
Sa fie dati afara toti profesorii de la catedra de drept. Rectorul, decanul, la sapa si cazma dupa ce in prealabil sunt plimbati in lanturi prin centrul metropolei, spre rusinea lor si a multora.
Dar ce zic eu aici, sa se inchida toata sandramaua! Altfel, se gasesc altii care sa dea doctorate, si masterate, si plagiate si asa mai departe. Aceasta situatie trebuie sa inceteze. Acum! Arunca in rusine si in derizoriu intregul invatamant romanesc! Sa se desfiinteze Universitatea Bucuresti dara! Sa se demoleze cladirea, sa nu mai ramana nici o urma din aceasta teribila rusine. Sa fie scoasa din paginile de istorie!
Asa. Uff!
Cuuuum? E plina lumea politica de „dottore”? Nu asta era problema? Atunci, care?
Mai sunt si alte univesitati care au scos copylotzi din astia?
Aolo! Aolo, simtz monstruos, simtz ca se scufunda planeta! Unde-i Copos? Ametesc…
INCREDIBIL! Sa se duca atunci cu totii acolo unde s-a dus si flota!
Situatia complexa si dezastruoasa prezentata de tine, desi conforma cu realitatea, are solutii simple.
Smecheria titlurilor universitare, si smecheria in general coboara accelerat pe scara de valorilor. Revin in forta valorile traditionale: munca, inteligenta, dreptatea, talentul, credinta, bunatatea.
Solutiile sunt simple, intr’adevar. Si exact pe acestea simple si la obiect le-am prezentat si eu, ma bucur ca suntem de acord.
Altfel, buna gluma cu scara valorilor. Dar, pe undeva, e si acolo un adevar cu care sunt de acord: ultimele saptamani fix aceasta au aratat, cum presedintele tarii a coborat pe scara valorilor. Problema este ca, desi unii coboara, de urcat nu urca nimeni carand in carca valorile acelea traditionale.
Ba chiar, daca este sa ne luam dupa peisagiul media(tique) de data recenta, as zice ca orice om sanatos la cap s-ar vindeca de orice iluzii desarte, absorbit fiind de acest Bauhaus carpato-danubiano-pontic.
Si, uite asa imi vin in minte versurile iubitului nostru poet national, Adrian Nastase. Pardon, Adrian Paunescu. Pardon…deh, emotia…
„Unde ești tu Țepeș, Doamne? Ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete, de nebuni și de mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!”
Imi placi @alin !!! Ai simtul umorului (parerea ta) cand atribui versurile „alea” lui Paunescu! Ca sa vezi „cine suntem si ce vrem ” ( asta-i de la alt „titan” ) ia mergi pe goagal si intreaba de Astra , ad Astra si vei fi surprins ca nici macar nu este echipa de fotbal ( una ) a Aradului. In rest ,ce conteaza ce zic unii sau altii , noi o stim pe a noastra ; ” cei mai cinstiti …” !!!
PS daca intelegi ce au facut la viata lor ,”cei ” din ad Astra si nu te-ai lamurit ,mai exista o cale ,ca expresie a democratiei ,pe care o poti urma : sesizare la ministrul invatamantului sa- „verifice” !
Ce face Ad Astra in caz ca Facultatea de Drept spune ca Ponta n-a plagiat? Retracteaza sau merge mai departe?
ce face Facultatea daca zice ca n-a fost plagiat si comisii din afara DEMONSTREAZA ca da???? Stii ca pana urma NU conteaza nici ce crezi tu nici ce cred eu? Presa internationala zice ca da (probabil mituita de Basescu, zici tu). Niciun politician din afara nu risca sa apara alaturi de Ponta. Exemplul 1: un ziar de dreapta din Franta il spurca pe Hollande ca se imbratiseaza cu un plagiator (risca Hollande?) Exemplul 2: un ziar de stanga din Spania il spurca pe Rajoy ca strange mana unui plagiator (risca Rajoy?) Exemplul 3: nciun politician german nu risca sa vorbeasca cu Ponta, caci nu va fi iertat nici de FAZ nici de SSZ. Orice ziarist ar putea fi tentat de un titlu ca: „Premierul Ponta, acuzat de plagiat, a propus ca …”. Problema NU ESTE interna! Vor fi interpelari la Parlamentul European, Hanes Swoboda va fi atacat de PPE pt. amicitia/incurajarea lui Ponta, etc. Chestia cu batista pe tzamabal tinea cat era sarma ghimpata la granita!
Care comisii din afara? Daca e aia internationala, pai e internationala si e a Facultatii de Drept. Asa ca momentan avem Comsia internationala a Facultatii de drept. N-o sa fim intr-o situatie de conflict, pt ca alte comisii nu exista, iar ANCS i-a spus oricum pas lui Ponta. Cum comisia asta e formata de aceeasi facultate care i-a acordat titlul, nu vad de ce nu ne-am astepta la niste concluzii surpriza. Bun, intrebarea mea e oarecum inevitabila: ce fac Ad Astra si universitarii din Timisoara daca Comisia asta spune altceva in cazul Ponta?
Si inca ceva. Nu ma bizui pe izolarea lui Ponta in Occident, daca Comisia asta ii invalideaza plagiatul. Ponta se poate simti bine si singur, daca e prim-ministru; oricum, izolarea asta de care vorbesti nu poate fi decat personala, dar la la alte niveluri ea nu poate functiona. Asa ca ti-as sugera sa-ti joci, ca si mine, toate sansele pe concluziile comisiei. :)
nu-l vor lasa antenele sa demisioneze .Deja arata cu dej’tu spre opozitie .Tupeul nu a fost inventat de ponta .Comunisti-l folosesc d-o su’de ani.
Ma voi astia care acuzati si dati si solutii de spalare a pacatelor, voi cine d… mai sunteti?
Nu ca m-ar interesa dar intamplator sunt si jurist si parca prea acuzati fara a va sti lumea ce va poate minte, cu Natura voastra.
Asa ca la munca, dovediti ca aveti valoare, aduceti dovezi asupra plagiatului, si eu sunt primul care dau cu piatra!
In Ponta sau … in voi!
de ce ii trebuie lui FAZ verdictul sau piatra ta???? sau lui Washington Post, NY Times etc??? politcienii din afara citesc aceasta presa, nu cotidianul, Jurnalul National si nu-l asculta pe Gadea.
„Revista Nature a publicat recent acuzaţii de plagiat, solid documentate, la adresa d-lui Victor Ponta”.
Serios? Acuzatii solid documentate??? Articolul din Nature nu cuprindea nici macar o singura dovada, cat de mica. Nimic! Doar niste presupuneri asociate cu opiniile unora cum ca ar fi vazut ei documentele si sunt de netagaduit. Imi pare rau dar nu pot lua in serios articolul ala slab si complet nedocumentat. Nature a decazut foarte mult in ochii mei cu o astfel de gluma proasta. In Nature vreau sa vad articole care contin dovezi concrete, de netagaduit, indiferent ce domeniu ar acoperi. Si acum toti cei fara treaba sar ca arsi ca ce si cum. Sa vad dovezile. Si fara postari de linkuri „anonime” catre scribd sau altele. Bunch of cry babies!
Link-urile nu pot fi anonime deoarece nu pot avea identitate.
Ceea ce ai vazut tu pe scribd reprezinta o analiza a probelor. Probele sunt documentele originale. Doctoratul domnului Ponta se regaseste in arhivele institutiei care a emis titlul, iar sursele presupusului plagiat au fost indicate de catre articolul din Nature, si de catre PDF-ul pe care l-ai vazut tu.
„Probele sunt documentele originale”. Dovedeste!
Plagiat, plagiat, dar cum ramane cu masterul? :)