marți, aprilie 16, 2024

Reacțiile de protest ale regizorilor Cătălin Mitulescu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu şi Cristi Puiu împotriva deciziei Guvernului de a trece Institutul Cultural Român de sub autoritatea Preşedinţiei în subordinea Biroului Permanent al Senatului

Am primit pe adresa de email a redactiei din partea Voodoo Films urmatoarele reactii ale unora dintre cei mai cunoscuti regizori romani de azi:

CĂTĂLIN MITULESCU

„Îmi doresc ca în România performanța să fie apreciată. Această măsură nu face decât să nege rezultatele remarcabile pe care le-a avut ICR în acești ani și să arunce această instituție în jocurile politice.”

CORNELIU PORUMBOIU

„Îmi este greu să cred că Institutul Francez, Institutul Goethe sau British Council ar fi devenit ceea ce sunt acum dacă ar fi funcționat că o minge de ping-pong între diverse partide politice. Cultura, pentru mine, e dincolo de politică și de gusturi personale, iar politica culturală trebuie făcută de oameni specializați în management cultural. Institutul Cultural Român a format și are acum acești oameni și ar fi păcat ca, încă o dată, s-o luăm de la început.”

CRISTIAN MUNGIU

„Ce e grav e că această schimbare referitoare la ICR s-a făcut printr-o ordonanță de urgență de către aceiași oameni care  considerau – parțial îndreptățit, de altfel – acum 3 luni, că o asemenea modalitate de decizie e improprie și nedemocratică. Acum nu li se mai pare nedemocratică și acționează exact că cei pe care îi criticau, neavând nici măcar delicatețea de a simula o dezbatere publică. Nu pare să conteze decât înlocuirea grabnică și fără judecată a tuturor celor asociați cu puterea dinainte, fără nici o analiză a competențelor și a rezultatelor lor. Există pericolul ca odată cu conducerea să fie aruncați peste bord și profesioniștii care au făcut instituția să funcționeze și să fie distruse structuri, programe, inițiative care au funcționat foarte bine – doar pentru că sunt implementate de cei dinainte. E o epurare de cea mai oribilă speță – la fel de reprobabilă că una etnică, ideologică sau rasială.

În ce îl privește pe Horia-Roman Patapievici, dacă mâine îi va da cineva cu o cărămidă în cap, din păcate cred că vor fi foarte mulți compatrioți de ai noștri care vor jubila și care vor considera că a ceea primit ce merită – sentimentul este că ne aflăm în plină mineriadă, mai lipsesc doar minerii. E dezarmanat să constați că după atâția ani ne aflăm tot acolo și e înspăimîntător să trebuiască să-ți crești copii într-o țară în care ura și intoleranța sunt împărtășite deopotrivă de toate taberele, lipsa de moralitate fiind atotprezentă”.

CRISTI PUIU

„Această Ordonanță nu este altceva decât una din expresiile provincialismului nostru multifațetat.  Institutul Cultural Român este cu adevărat singura instituție a statului român care a reușit performanța de a ne restitui bruma de demnitate atât de necesară însănătoșirii noastre că nație. Dacă noi am început să fim asociați și cu altceva decît Ceaușescu, Dracula sau copiii străzii, acest lucru i se datorează în mare măsură echipei conduse de Horia-Roman Patapievici, care a muncit vreme de opt ani de zile la resuscitarea identității noastre culturale.

Nu grija pentru bunul mers al Institutului Cultural Român i-a îndemnat pe inițiatorii acestei Ordonanțe să purceadă la mazilirea conducerii ICR, ci doar banala, păcătoasa și lipsită de glorie INVIDIE. Iar invidia, din păcate, pare a fi consubstanțială  spiritului politicienilor noștri, care, iată, nu au reușit să  depășească momentul Miorița. Mai grav este că, fiind atît de prezentă în viața și relațiile noastre și aflându-se la originea celor mai multe gesturi (politice sau nu!), această invidie mioritică a reușit să se adapteze și să-și modifice atât de bine structura, încât cu greu mai poate fi identificată ca atare – și, deci, eradicată. E o chestiune care ține de o diagnosticare greșită: politicienii au denumit-o „interes national” și o tratează, deci, cu surle, trâmbițe, coroane de flori și monumente… Poate și mai grav e faptul că cei mai mulți dintre noi nu ne dăm seama…

Sigur, nu doar invidia a reușit să-și piardă urma, ci și setea de putere, care, în mod bizar, tot „interes national”  se cheamă în jargonul politicienilor noștri.

Revin: nu interesul național și grija pentru bunul mers al Institutului Cultural Român i-a determinat pe inițiatorii ordonanței să  recurgă la această sinistră execuție cu iz de fratricid, ci invidia.”

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

    • Nici o institutie de felul ICR nu trebuie declarata “in coordonarea” sau “subordonata” Presedintelui sau Premierului, daca bugetul institutiei nu este asigurat de banii personali ai Presedintelui sau Premierului. Razboaiele semantice deschid calea altor razboaie

  1. Dorin Tudoran :
    „Când, în ianuarie 2005, președintele Institutului Cultural Român (ICR) afla din oraș că a fost destituit și era chemat la Cotroceni să dea nas în nas cu înlocuitorul său, acesta din urmă, dl Horia-Roman Patapievici, nu vedea nici un motiv de jenă că devenea instrumentul unui act de politizare.
    Astăzi, când Guvernul pregătește trecerea ICR din subordinea președintelui României sub controlul Parlamentului, dl Patapievici organizează o conferință de presă în care acuză vehement politizarea. Dacă ar fi vorba de o persoană oarecare, acest semn de inconsistență morală m-ar lăsa rece.
    În 2005, președintele Traian Băsescu s-a bucurat cu cinism că l-a putut umili pe dl Augustin Buzura destituindu-l prin surprindere pentru a-i arăta că își alesese greșit protectorii politici. În 2012, dl Traian Băsescu se declară nemulțumit că premierul Victor Ponta îl ia prin surprindere și trece ICR din subordinea președintelui României în subordinea Parlamentului.
    ÎHotărând să fie parte a nesfârșitelor campanii pro-Putere și, mai ales, anti-Opoziție, dnii Patapievici și Mihăieș au atras asupra ICR antipatii dintre cele mai virulente. Când imaginea oamenilor se substituie imaginii instituțiilor pe care le conduc, nu lumina iese la iveală, ci mai ales umbrele. Este răul suprem pe care oamenii de acest fel îl pot face instituțiilor publice pe care le conduc.In România, toată lumea ia pe toată lume ”prin surprindere”. Se joacă la ofsaid.
    Statutele de funcționare ale unor instituții precum ICR ar trebui să interzică persoanelor din conducerea acestor instituții să se implice public în bolborositul rigolei luptelor politice. În felul acesta s-ar construi un mecanism care să protejeze imaginea și interesele instituțiilor de slăbiciuni omenești ce pot scăpa ușor de sub control.
    Când aud strigătul “Săriți, politizarea!”, îmi trebuie ceva vreme să înțeleg cine se plânge: mielul sau lupul?
    Nu de alta, dar eu, unul, am văzut mulți miei care au devenit lupi, dar n-am întâlnit niciun lup care a redevenit mielușel.”

    • E absolut uimitor cum un om care e trecut de atatia ani pe statele de plata ale lui Voiculescu, platit exorbitant – Tudoran – vorbeste despre politizare. E uimitor, comic si ingrijorator, in acelasi timp.

    • Am aflat, pe surse ca presedinte la ICR va fi numit Marean Vanghelie. Din pacate trebuie din nou organizate alegeri la primaria care este.

    • Stimate domn, paralela pe care o face domnul Tudoran intre inlocuirea domnului Buzura de catre Traian Basescu dupa 14 sau 15 ani de mandat in care nu a facut, practic, nimic, si manevrele mizerabile ale lui Victor Ponta de a-l da jos pe Patapievici cu sase luni inainte de incheierea unui mandat STRALUCIT, in care institutia si-a atins obiectivele si si-a indeplinit misiunea, deci paralela domnului Tudoran este de o perfidie tipica vechii securitati impotriva careia pretinde ca s-a ridicat. Cum isi imagineaza acesti domni ca succesul acestei institutii a aparut din neant si nu din mintea creativa a celor care au condus-o, din calitatile intelectuale care i-au facut interlocutori seriosi pentru cei din strainatate, din atentia cu care au cheltuit banul public si in final din munca titanica si seriozitate! Si cum crede domnul Tudoran, care habar n-are ce inseamna sa creezi ceva care sa atinga excelenta, ca oamenii lui Ponta&Marga pot face la fel de bine aceste lucruri, asa cum le-au facut Patapievici&Co! Timpul ne va arata daca domnul Tudoran este naiv, este de rea credinta sau mai rau, toate la un loc plus asteapta si el sa-i pice ceva de la Ponta care sa-i schimbe imaginea consacrata de poet ratat. Eu chiar as vrea ca acest lucru sa se intample, sa primeasca, domle, sa ne arate ce-i poate pielea. Sa vedem daca manevrele de culise pot suplini inteligenta si pot asigura succes international. International, da?

  2. La prima vedere, efectele acestor proteste sint limitate deoarece ecourile electorale ale acestor proteste sint slabe. Graba de secerare a oamenilor numiti de fostul partid de guvernamint, imbraca aspecte grotesti. Purificarea USL-ista distruge orice, fara discernamint, intr-o furie oarba.

    Dar aceasta graba USL-ista ascunde slabiciunea. Impartirea prazii de razboi se face mult prea devreme si prea repede. Pina la alegerile legislative mai sint citeva luni, iar PDL-ul pare culcat la pamint. Toate nemultumirile populare au suficient timp sa se reorienteze.

    Asadar, protestele noastre, neluate in seama de catre putere, alimenteaza nemultumirea electorala fata de USL, in continua crestere. „Dezbracarea” imposturii USL-iste se produce lent, insa pina la toamna noii lideri se vor gasi in „pielea goala”, pozind in fata electoratului principii goale de fapte.

  3. Dragilor,
    Care este problema?
    ICR-ul sa treaca in subordinea senatului este un lucru normal si democratic!
    Presedintele Roamnaiei are in statut numai rolul de reprezentare externa si nimic alceva!
    Si atunci acei ligai care fac scandal, oare de ce il fac?
    Foarte simplu, deoarece ICR-ul va intra sub control parlamentar si nu vor mai primi discretionar si fara limite sume exorbitante preferential!
    Nu fac politica, dar in Romania ne-am saturat sa fie ceva la indemana unei singure persoane, indiferent ca aceasta persoana este Presedintele Romaniei!

    • Sugerez Hotnews sa publice materiale pe platforma pafaristi.ro. Din pacate nu ma astept la un rezultat mai bun decat al publicarii volumului „Apel catre lichele”.

  4. V. Ponta il depaseste cu muuult pe d-l Grajdan de la ISC, care produs un document pt binele lui A. Nastase.
    Actualul premier e folosit (pe bune) de frustratii momentului pt. razbunari ieftine. El produce documente pe banda rulanta. Rade tot. Ultima reduta va fi justitia. Sa vedem daca va reusi, din moment ce d-l Gitenstein a exprimat niste simpatii..
    In toata aceasta mineriada de catifea (pina in acest moment), d-l Ponta este „ajutat” de propria fragilitate morala. Va ramine in istoria trista a Romaniei ca un tinar (ce ex. urit pt generatia tinara) care are pe ADN sechelele comunismului.
    Este evident, puterea actuala nu are un lider. Hotaririle sunt haotice, lipsite de coerenta.

    Sa-ti fie rusine, Victor Ponta!

  5. e, hai c-a zis si Tudoran ceva, la cativa ani dupa ce felicita trupa ICR pentru felul in care au „gestionat criza” cu zvastika pe kxrxl poneiului la NY, si apoi a tacut vinovat atata vreme…s-a intamplat ca de obicei, „mieii” s-au folosit si de el, si l-au abandonat „lupilor”..what goes around comes around, cum ar zice Dl Volodea…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro