În data de 15 martie Europuls împreună cu numeroşi parteneri organizează la Palatul Parlamentului prima ediţie a Eurosfat. Gândit ca un forum al cetăţenilor, societăţii civile şi oamenilor politici, Eurosfatul va pune în discuţie perspectivele României ca Stat Membru al Uniunii Europene, dar şi viitorul acesteia. Evenimentul a luat naştere din convingerea noastră că prin acest gen de dezbateri România va putea să îşi găsească locul în Uniune şi să dezvolte o viziune informată şi realistă despre viitorul construcţiei europene.
Eurosfat va avea loc într-un context în care, la trei ani după adoptarea Tratatului de la Lisabona, atunci când configuraţia instituţională a Uniunii Europene ar fi trebuit să se fi reaşezat, dezbaterile legate de viitorul Uniunii sunt tot mai pregnante. Criza economică şi financiară a fost urmată de o criză politică la nivel european, ce a subliniat problemele identitare. Desigur, întreaga istorie a Uniunii Europene poate fi văzută ca o succesiune de crize, care au contribuit la aprofundarea integrării, semn că răspunsul pragmatic la problemele economice, sociale sau politice din Statele Membre a stat, cel puțin până în prezent, în mai multă Uniune și o integrare mai profundă. De aceea, criza sau crizele sunt momente de definire şi redefnire a Uniunii şi funcţionării sale. Tocmai de aceea este necesar astăzi ca românii, la fel ca şi ceilalţi europeni, să se întrebe „Încotro am vrea să meargă Uniunea? Ce am vrea să fie ea mâine?” astfel încât drumul pe care va înainta construcţia europeană să fie cel pe care îl dorim şi noi.
Pe de altă parte, la şase ani de la aderare la Uniunea Europeană, mulţi români încă încearcă să desluşească tainele alambicatelor holuri ale instituţiilor europene şi a ceea ce înseamnă cu adevărat construcţia europeană. Cadrul financiar multi-anual, votul cu majoritate calificată, comitologie, codecizie, absorbţie, Lisabona, politică agricolă comună, taxa pe tranzacţiile financiare, cofinanţare – sunt câteva din cuvintele care fac parte din jargonul bruxellez şi care se regăsesc tot mai mult şi în spaţiul public românesc. Acesta a fost însă doar un prim pas. Adaptarea la aşa zisele „standarde europene,” la „modernizarea” de sorginte „europeană” a presupus, mai ales în contextul profundei crize economice la nivel global, o serie de măsuri dure. Măsuri care nu au fost de cele mai multe ori bine negociate, înţelese sau acceptate, din nou pe bună dreptate. România a fost printre puţinele ţări care a adoptat măsuri dure de austeritate, iar impopularitatea acestor măsuri a contribuit de fapt şi la erodarea imginii idilice a Uniunii Europene printre români.
În ultimii ani, interesul trunchiat şi cheia de lectură adeseori româno-centrică a afacerilor europene s-a resimţit din plin. Exagerarea importanţei ori completa minimizare a deciziilor luate de către Uniune, sau asemănarea ei cu Înalta Poartă Otomană au fost doar câteva din reacţiile ce s-au regăsit în spaţiul public. Consensul politic pro-european care a unit principalele forţe politice din România în perioada pre-aderare începe uşor, uşor să se înscrie în istorie.
Pe de altă parte, încet-încet, românii încep să-şi dea seama ce înseamnă cu adevărat să fii Stat Membru al Uniunii şi că „sacii ȋn căruţă” nu se aşează singuri şi trebuiesc constant transportaţi şi reinventaţi. S-a trecut astfel, cum explicam într-un articol anterior, de la o stare de euroidealism la una de eurorealism. Desigur, orice doză de realism este binevenită, însă este necesar să fie dublată de o atitudine critică, productivă, care ar putea contribui la îmbunătăţirea stării generale a unei societăţi.
Putem afirma cu certitudine că la şase ani după aderare, România încă nu şi-a folosit şi valorificat întregul potenţial de Stat Membru al Uniunii Europene. Motivele sunt complexe şi ţin atât de contextul în care am aderat la Uniune, cât şi de incapacitatea noastră de a ne asuma un rol egal la masa de discuţii. Lipsa unei vizini strategice din partea României privind rolul său în UE s-a cumulat cu reticenţa cu care am fost primiţi în „club”, de la bun început manifestându-se voci care afirmau răspicat că România şi Bulgaria au aderat prea devreme. Pentru că nu terminaserăm în întregime îndeplinirea condiţiilor de pre-aderare s-a negociat o perioadă de tranziţie (MCV, restricţii pe piaţa muncii) care i-a făcut pe români să se simtă cetăţeni de rangul doi, nu tocmai bine-primiţi de ceilalţi europeni.
Presa a jucat şi ea un rol important în modul în care a evoluat percepţia publică asupra instituţiilor şi politicilor europene. Un exemplu recent este legat de mult-mediatizata discuţie despre ce câştigat sau nu România la Consiliul European, pentru 2014-2020. Deşi în sine reprezentarea României la Consiliile Europene este un subiect extrem de important, acest tip de dispute perturbă frecvent punctul de focalizare de la adevăratele probleme cu care se confruntă România.
Pentru a-şi asuma pe deplin rolul de Stat Membru, este necesar ca România să înceapă să aibă o abordare mult mai pragmatică cu privire la locul și rolul său în Uniunea Europeană și să depășească logica de stat candidat în care pare că a rămas blocată. Nu doar instituțiile statului dar și cetățenii de rând trebuie să depășească frustrările provincialismului ori, din contră, cele ale providențialismului patriotard și să asume nu doar la nivel retoric acea calitate dar și responsabilitate de a face parte dintr-o comunitate precum Uniunea Europeană. Maturitatea României europene se măsoară acum nu în cotele record de popularitate pre-aderare față de UE (care de altfel au scăzut la cele mai mici cote din Uniunea Europeană, conform celui mai recent Eurobarometru) ci în date și fapte mult mai concrete precum rata de absobție a fondurilor structurale, capacitatea de negociere sau prestația reprezentaților României în instanțele comunitare.
De aceea întrebările pe care ar trebui să ni le punem când vine vorba de locul nostru în Uniune ar trebui să fie mai degrabă : Ce ar putea face pentru a ne îmbunătăţi prestaţia ca membru al Uniunii Europene ȋn perioada următoare 2014-2020? Ce lecţii au fost reţinute din erorile comise ȋn perioada 2007-2013? Cum se va prezenta România la cârma Consiliului Uniunii Europene când va deţine preşedinţia ȋn 2019? Cum sunt implicaţi ȋn dezbaterea despre Europa diferiţii actori ai societăţii civile din România?
Din dorinţa de a contribui la înţelegerea câtorva din aceste probleme şi de a discuta în mod profesionist despre parcursul european al României, Europuls lansează anul acesta primele consultări cetăţeneşti despre starea Uniunii – Eurosfat. Evenimentul va conţine atât dezbateri specifice despre politici concrete precum sănătatea, protecţia datelor, agriculturasau energia, cât şi dezbateri generale despre rolul României în UE şi modul în care vedem viitorul european. Putem vorbi despre un supra-stat? Dar despre norme democratice la nivel european? Având în vedere accentul pus pe puterea dialogului şi importanţa diversităţii argumentelor, evenimentul este deschis tuturor celor interesaţi, fie ei eurosceptici, euroidealişti, eurorealişti, tineri şi seniori, profesionişti sau beneficiari de fonduri europene, sau pur şi simplu celor care se simt cetăţeni europeni.
Eurosfat îşi propune să se afirme ca una dintre cele mai mari reuniuni anuale de afaceri europene din România. La baza „sfaturilor” vor sta o serie de organizaţii româneşti şi străine, cu o experienţă vastă şi reputată, dar care au şi viziuni diferite. Eurosfat aduce laolaltă o serie de organizaţii ale societăţii civile, politicieni români şi europeni, experţi şi tineri interesaţi de chestiuni europene. Evenimentul va da seamă că Europa nu se creează, cum de altfel de multe ori este impresia, de sus în jos ci invers. Dezbaterile vor genera o serie de recomandări care vor fi prezentate apoi în cadrul unei conferinţe organizate la Parlamentul European.
Vă invităm aşadar pe 15 martie la Bucureşti, în Palatul Parlamentului, la sfat, la Eurosfat! Mai multe detalii puteţi găsi la www.eurosfat.ro
Echipa Eurosfat
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Evenimentul va da seamă că Europa nu se creează, cum de altfel de multe ori este impresia, de sus în jos ci invers. ”
In loc de şedinţe fructuoase ale oamenilor muncii din UE aş fi preferat să citesc un argument juridic pentru pretenţia asta sforăitoare. Pentru mine Uniunea este deja creată, chiar dacă dă impresia de şantier in lucru, şi acest lucru a pornit de Sus, pe baza unui proiect negociat in Sferele Înalte ale Eurocraţiei şi, atunci când a fost trimis jos pentru plebiscitare, a fost respins in numeroase ţări, insă cei de Sus au sfidat voinţa celor de Jos pedepsindu-le insolenţa prin retragerea dreptului de a se pronunţa prin referendum asupra textelor cu valoare constituţională.
Nu există decât 2 căi pentru ca elita eurocrată să recâştige încrederea cetăţenilor şi să restabilească treptat democraţia:
1. reluarea contactelor politice cu cetăţenii interesaţi printr-un mecanism permanent de tip Sfat Cetăţenesc care să discute proiectele esenţiale ale Uniunii înainte de adoptarea lor sub formă de normă juridică. Sfatul care comentează pe marginea efectelor produse de măsurile şi programele in vigoare ale UE nu este decât un soi de băncuţă din parc oferită pensionarilor dornici să chibiţeze. Sfatul astfel organizat rămâne un sfat aruncat in vânt, din moment ce nimic nu obligă cetăţenii de Sus să ţină seama de dorinţele cetăţenilor de Jos exprimate in Sfatul anual. Şi este tare simplu să organizezi un astfel de Sfat: este suficient ca organismul executiv central al Uniunii să propună Consiliului înfiinţarea şi învestirea cu competenţă legislativă a unei organizaţii cetăţeneşti paneuropene care să-şi desfăşoare lucrările in mediu online, in mod transparent, după un regulament propriu, şi care să ofere concluziile sale Parlamentului asupra fiecărui proiect iniţiat de Comisie ce poate fi echivalat prin obiectul său cu legea organică din dreptul intern.
2. reluarea procesului de plebiscitare a Tratatelor europene. Aceste tratate sunt megalomanice, totalitare [îşi propun să acopere domenii ce exced in mod tradiţional aria de reglementare constituţională], de dimensiuni rocamboleşti [o lectură dificilă pentru majoritatea cetăţenilor europeni, un text ignorat chiar şi de politicienii locali] şi mai ales nelegitime. Dacă potentaţii Uniunii doresc să definitiveze personalitatea juridică a acestei entităţi este absolut necesară adoptarea unei Constituţii noi, de tip federal, de către o Adunare Constituantă aleasă in mod democratic, şi nu de către un organism birocratic opac.
Dacă sunteţi cu adevărat dispuşi să dezbatem viitorul Uniunii, voi, activiştii societăţii civile, ar trebui să propuneţi un Sfat virtual, căci nu este nici complicat şi nici scump să introduceţi un forum moderat pe platforma voastră, cu tot cu atelierele respective. Eu nu o să bat drumul de pomană până la Bucureşti ca să ne aflăm in treabă şi să mâncăm împreună un fursec. Nu vă mulţumesc pentru invitaţie că mi-este clar că nu le este adresată celor din provincie, însă vă felicit pentru iniţiativă, aşa şchioapă cum e tot e bine că se întâmplă.
Subscriu la ceea ce a sugereat euNuke – introduceți un modul de forum pe platforma europuls.ro. Nu avem nevoie de fursecuri, avem nevoie de informație de calitate.
Ce ne facem, ca noi ne-am integra da’ se pare ca ei nu ne vor? Ar trebui sa faceti dezbatere: „Romanii – cetateni europeni cu drepturi depline sau doar mana de lucru ieftina?”, ar fi mai aproape de adevar. Altfel e doar o „euro-imbatare cu apa rece”!
Ramin uimit, de faptul ca nimeni din elita participanta, n-a propus ca tema de dezbatere si reindustrializarea Romaniei.Oare chiar nimeni sa nu inteleaga, la fel ca Adrian Nastase, ca restructurarea economica a Romaniei impune ca demers obligatoriu, reindustrializare?Sa speram ,ca dupa eliberarea din detentie, fostul prim minstru, sa fie omul din rindul clasei politice, care va ridica problema reindustrializarii.Fara aceasta tema, fara dezbaterea si elaborarea de viziuni, idei, solutii sau proiecte de reindustrializare, asa cum spune d-l ,,euNuke”, s-a mai creta o comisie, care dezbate probleme colaterale interesului cetatenilor, care resimt crunt lipsa industriei care sa creieze 5-6 milioane de locuri de munca si sa sustina agricultura si serviciile.Fara industrie,nimic nu e – decit eventuale dezbateri despre consecintele lipsei acesteia!
Un articol frumos si echilibrat.
Cred ca este foarte importanta observatia acestei lipse de strategie. A faptului ca Romania ca santier, proiect politic, intreg nu are prea multe planuri pentru viitor. Romanii doresc sa se integreze tot mai mult ca stat in Uniunea Europeana pentru a se pulveriza ca indivizi incolo si incoace. / Si Acest lucru se vede cand dezbatem performantele unui ministru de externe. Toata lumea critica, se arunca in tot felul de acuze partizane dar foarte putini dintre noi ar fi in stare sa intocmeasca profilul unui ministru de externe. De ce? pentru ca nu avem o viziune clara si pe termen mediu, maca, nu lung!…..
Consider salutar acest eveniment care sa adune intelighentia romana, tineri si seniori. Aici face-a-face sa se dezbata problemele acute ale tarii iar nu cele marginale. Articolul este foarte clar in aceasta privinta. Europa dainuie atata timp cat fiecare tara pune umarul, ca o cariatida, la sustinerea ei. Cred ca nimeni nu a uitat maxima cu buturuga mica. Vad aici idei bune, la ele binenteles ca se pot adauga altele, dar nu negandu-le neaparat pe acestea. Pacat ca pe noi ne caracterizeaza mai mult polemica, negatia celuilalt care incearca sa faca ceva, care vine cu o initiativa. Dar nimic bun nu va iesi decat daca toate aceste idei bune pentru tara, cetateni si viitorul ei/al lor vor putea fi dezbatute „la rece” intr-un Sfat, fie el si european, dar mai intai sa fie Sfatul tarii. Felicitari pentru cei care au avut aceasta idee si incearca sa o puna in practica. Ei au nevoie de sustinere nu de suturi, nici de obsatacole, pentru ca de aici sa iasa ceva bun si glasul intelighentiei romane sa fie auzit. Succes acestui prim Eurosfat in, sic, Sfatul tarii.