Home » Advocacy »Media / Tech » Citesti:

Ţi-ai protejat datele azi? – Eurosfat 2013 şi protecţia datelor

Bogdan Deleanu martie 6, 2013 Advocacy, Media / Tech
3 comentarii 910 Vizualizari

Fapt : orice utilizator al unei reţele de socializare pe Internet şi-a oferit de bună voie, cel puţin o dată, date personale pe care o companie sau alta de marketing ar putea să le folosească într-un scop comercial. Când ai clickuit/clickat/apăsat pe “Yes” sau ai bifat căsuţa cu “I accept”, ai deschis cutia Pandorei şi nici măcar nu ai citit instrucţiunile cu atenţie! Şi cam acesta este modul de zi cu zi de funcţionare a sute dacă nu mii de portaluri si site-uri, servicii şi afaceri ce depind de mediul on-line şi de gestiunea datelor tale. În 2012 Comisia Europeană a anunţat un ambiţios program de reform a protecţiei datelor cu caracter personal, iar mediul de afaceri virtual, blogosfera şi forumurile de hacktivişti parcă au luat foc. Ce înseamnă toate acestea pentru România şi ce ne-am dori noi de la acest pachet va fi subiectul unui atelier în cadrul Eurosfat 2013, pe 15 martie la Palatul Parlamentului.

Mediul de afaceri şi morcovul virtual

Până la Eurosfat, este interesant să vedem care sunt cele mai discutate părţi ale acestui pachet de reformă. Comisia Europeană afirmă că în elaborarea pachetului de legislaţie unică la nivelul Uniunii s-au luat în calcul atât interesele companiilor dar şi ale utilizatorilor. O unificare la nivelul tuturor Statelor Membre a drepturilor şi obligaţiilor, o agenţie de control unică, dar şi uniformizarea şi simplificarea legislaţiilor sunt componentele acestui pachet – dar atunci, de ce atâta îngrijorare din partea companiilor, atât din UE cât şi din afară? La Bruxelles s-a stârnit în ultima vreme o adevărata furtună de evenimente iniţiate de diverse companii şi chiar şi în România se pare că se mai întâmplă câte ceva pe această temă. Ca o paranteză, zic aici chiar şi în România pentru că cele mai multe companii de la noi fie au un sediu şi la Bruxelles şi par mulţumite să creadă că doar acolo pot fi influenţate lucrurile sau pur şi simplu nu sunt vocale în apărarea propriilor interese.

Şi ce interese! În primul rând, e vorba de obligativitatea de obţine permisiunea explicită pentru a folosi datele cuiva. Aceasta înseamnă în primul rând că orice transfer de date va necesita o acţiune afirmativă din partea cetăţeanului dar şi că oricine vrea să utilizeze aceste date are nevoie de această acţiune. Cu alte cuvinte, la revedere vânzării de liste de emailuri (sau telefoane), baze de date la care unele firme au muncit ani. Marketingul on-line, spamul pe telefon sau email, reclamele targetate unui anumit public, toate acestea ar trebui sa dispară sau cel puţin să găsească un mod de a supravieţui, ori asta nu dă bine pentru un mediu de afaceri aflat oricum în plină criză.

Un of simplu şi direct al companiilor va fi şi costul necesar adaptării la noua legislaţie. Guvernul englez estimează ca numai în Marea Britanie costul total va fi în medie în valoare de 180 de milioane de lire. Nu spun că nu ar fi exagerat raportul (ei zic că pentru o companie mică, numai anunţul că a existat un atac informatic costă vreo 3000 de lire) dar chiar şi dacă reducem la jumătate, e ceva.

Şi lista de frici continuă. Vânzările de pachete de date de orice fel (sau închirierile lor) s-ar termina şi cookies-urile sau adresele de IP nu ar mai putea fi folosite comercial. Pentru mine ca individ, sună bine, dar dacă aveam un dotcom bazat pe aşa ceva, poate nu mi-ar fi plăcut prea tare. De exemplu, o companie de vânzări on-line nu ar mai putea să salveze preferinţele utilizatorilor şi, dincolo de faptul că nu v-ar putea recomanda bunuri similare la următoarea vizită, nu ar putea folosi datele pentru a promova produsele pe alte site-uri. Site-uri care vând muzică nu ar putea, zic companiile, să mai facă topuri bazate pe preferinţele celor ce le ascultă şi să vândă astfel mai bine prin promovare word-of-mouth.

Eh, acuma cine a crescut în anii 90 în România cu greu poate spune câ înţelege anumite din aceste probleme. Parcă şi văd ce ar spune unii amici amatori de torente despre aşa ceva. Personal, printre cele mai interesante propuneri mi se pare cea legată de „dreptul de a fi uitat”. Izvorâtă parcă dintr-o discuţie despre Facebook, ideea este de bun simţ: cum datele cuiva sunt ale lui până la proba contrarie, el sau ea are dreptul să se asigure că ele dispar dintr-un loc sau altul.

Dar poate o companie care face data mining din, să zicem, LinkedIn, a vândut ce a găsit acolo din domeniul celor ce lucrează pe şi cu tractoarele grele, mai multor firme ce fac marketing pentru.. tractoare grele. Iar apoi tractoristul Valentin îşi sterge contul de LinkedIn pentru că nu mai suportă spamul admiratoarelor. Pe cine va trage el la răspundere pentru că în continuare primeşte reclame personalizate de la un third party? Şi cine este responsabil să vâneze orice fărâmă de informaţie, orice poză luată de altcineva? Este aşa ceva posibil, la urma urmei?

Libertatea virtuală

În acelaşi timp, din punctul de vedere al unui simplu utilizator, care nu are nimic de câştigat din afaceri virtuale, trebuie să recunosc că nu sună rău ce propune Comisia. Să pot face ce vreau eu şi când vreau, cu informaţiile mele mi se pare ceva absolut normal. Să ştiu când compania căreia îi dau numărul cardului meu bancar a fost spartă ca o puşculiţă de o reţea de criminali informatici mi se pare absolut vital. Ori faptul că majoritatea atacurilor sunt ascunse atât de companii dar şi uneori de guverne nu e tocmai favorabil drepturilor mele de cetăţean dar şi de utilizator de Internet.

Cât despre marketingul customizat în baza unor informaţii furate din diverse aplicaţii, el poate varia de la iritant la ceva ce te împiedică să munceşti. Poate că nu vreau să primesc notificări despre oferte „in my area” şi poate că nici nu vreau să mi se identifice automat IP-ul în aşa fel încât altcineva să poată şti din ce parte a Globului postez poze cu pisici haioase.

Şi, interesant e că această legislaţie ar trebui să ofere mai mult control asupra datelor personale şi în alte contexte. Vi s-a întâmplat vreodată la spital să vi se refuze accesul la propria fişă medicală?

Poziţia României

Cât despre o atitudine particular românească, ea este slabă şi divizată. Pe de-o parte, am putea vorbi despre lipsa de pregătire în domeniul securităţii informatice, pe de alta de fragmentarea pieţei. Cert e că nu sunt doar două părţi în discuţie. E mai degrabă un mexican stand-of în trei. În primul rând, aşa cum am spus mai sus, mediul de afaceri. Companiile care, cu cât sunt mai mici, cu atât mai mult vor avea de suferi. Unii oameni chiar din asta trăiesc – ori pe vreme de criză, mişcări atât de radicale ar trebui dezbătute mai mult.

Apoi, avem activiştii dar şi protectorii drepturilor individuale. Numărm aici de la deputaţi europeni la blogeri şi avocaţi, hacktivişti, forumişti şi oameni care lucrează în domeniul IT şi înţeleg vulnerabilitatea utilizatorilor neavizaţi.

Iar în colţul roşu avem administraţia, legiuitorii şi Guvernul. Aceştia vor trebui să ia ce vine de la Comisie şi să găsească moduri de implementare, fie directă fie prin subsidiaritate. Autorităţile de control nu numai că vor trebui să aplice noua legislaţie, dar şi să împace capra multinaţională şi varza de pe blogosferă. O treabă ingrată, trebuie să recunosc.

Aşadar, nu e tocmai uşor să tragi o concluzie cu ce ar fi mai bine pentru România pe tema aceasta, ca şi poziţie de ţară. Dar e tocmai ceea ce îşi propune Europuls la atelierul pe protecţia datelor din cadrul Eurosfat 2013. Să tragem frumos nişte concluzii unitare şi să le aşezăm într-un raport de trimis celor ce ne reprezintă acolo unde deciziile vor fi luate – parlamentarilor europeni şi Reprezentanţei României la UE.

Dezbaterea poate fi atât legalistă, tehnică, financiară, filozofică sau academică şi eu sper să fie un pic din toate. La atelierul conferinţă pe care îl organizăm împreună cu Institutul Aspen România, vom avea reprezentaţi din toate domeniile. Vă invităm să participaţi! Iar între timp… aveţi grijă la ce mai daţi „Accept” fără să citiţi!”

Înscrierile pentru evenimentul Eurosfat se fac la adresa: http://eurosfat.ro/inscriere/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. chishtocu verde spune:

    Dilema e mare este clar; ai cui sunt pana la urma datele “personale” caracteristice unui individ? Pe deoparte sunt persoanele care nu doresc ca preferintele lor sa ajunga pe maini gresite, unde pot fi folosite in scopuri dubioase. Dar sa spui ca datele (o bucata de informatie) apartine persoanei pe care o descrie este ca si cum sa spui ca turnul lui Eiffel, apartine proiectantului.

    Daca e sa intelegem dilema pe care societatea o are in legatura cu datele din mediul virtual, ajunge sa ne uitam la ce se intampla cu legiile si practicile referitoare la copyright. Zi de zi auzim fel si fel de “super experti” avocati, sociologi care se dau cu parerea, dar care pana la urma habar nu au ce este aia informatie digitala. Cel mai bun exemplu se refera la copierea ilegala care este definita ca “furt”. Really? Eu spun, ca cea mai buna interpretare este cea pe care o are un copil de 5 ani, sau un simplu om daca doriti, si anume se poate defeni ca furt atunci cand ce ai furat nu mai exista la locul sursa. Pe cand este clar, ca informatia nu poate fi furata prin copiere. Interesele de partea content-providerilor si agentiilor sunt mari in a defini furtul astfel, pentru ca este vorba de bani… si cand e vorba de bani nu mai e loc pentru morala.

    Sa revin, la informatiile personale. Sunt de acord sa protejam persoanele impotriva abuzuriilor, tocmai in ideea asta legea curenta este slaba. Sa “lasi” dreptul persoanei sa contacteze firmele, agentiile care au (sau n-au, n-ai de unde sa stii cu siguranta) date legate de persoana ta este absurd. Oricum, toata protectia asta este de ochii lumii atata timp, cat agentiile specializate (SRI) pot incalca orice principiu in numele sigurantei.

  2. iosiP spune:

    Inainte de a discuta legislatia privind datele personale ar fi necesar sa definim exact ce anume inseamna acestea.
    Sunt ele “personale” in sensul ca apartin persoanei (exista un raport de proprietate) sau pentru ca pot diferentia persoana respectiva fata de altele (au functie de identificator)?
    In functie de raspunsul la aceasta intrebare se pot stabili ulterior drepturile si obligatiile fiecarei entitati care intra in posesia datelor respective.

  3. Pista NeGâdeoCiutizatu spune:

    De buna voie si nesiliti de nimeni , cu manutele voastre libere si independente uneori chiar cu entuziasm v-ati depus toate datele pe Facebook ! De la nastere pana la ce a mancat cainele aseara . De ani de zile viseaza toate serviciile lumii la asa o baza de date , acum cu Facebookul le-a picat totul in brate gratis si fara efort , 1 miliard de oameni si-au facut dosar la securitate ! Felicitari . Ar trebui sa fie tembele rau de tot ca sa nu foloseasca datele facute cadou !!!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Bogdan Deleanu


Bogdan Deleanu

A studiat la Facultatea de Ştiinţe Politice, secţia engleză din cadrul Universităţii Bucureşti şi la Institutul de Studii Europene al Université Libre de Bruxelles. A lucr... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)