joi, martie 28, 2024

Curajul democratic şi valul seismic al islamismului

Criza umanitară cu care ne confruntăm trebuie să însemne nu doar sfârşitul izolării autiste în care ne-am complăcut, prin asumarea , lucidă, a datoriei de solidaritate care ne revine, ci şi momentul de a înţelege amploarea şi gravitatea ameninţării care înaintează, asemeni unui val seismic, în zonele din jurul Mediteranei.

Islamismul, cel care distruge vieţi, state şi monumente, cel care întruchipează însăşi barbaria totalitară, este mai aproape de noi ca oricând. Nu ezitările, nu demagogia, nu populismul sunt răspunsul pe care suntem chemaţi să îl dăm. Răspunsul este articularea acelui curaj democratic care să ne permită să apărăm valorile în care credem şi care ne definesc. Europa se află în faţa unor opţiuni capitale. Miza este însăşi menţinerea instituţiilor şi a solidarităţii care au permis Europei să devină un teritoriu al pluralismului.

Califatul la porţile noastre

Criza umanitară din august 2015 a permis (re)descoperirea unui fapt pe care mulţi dintre occidentali au ales să îl ignore, în numele orbirii şi al naivităţii. În jurul Siriei devastate de război, în Iordania, în Liban şi în Turcia, un număr impresionant de sirieni, cifrat la milioane, se află în tabere de refugiaţi. Cei care ajung în Europa, în vara lui 2015, sunt o fracţiune doar din cei pe care avansul Statului Islamic şi represiunea regimului Assad i-au împins în afara graniţelor.Demnitatea vieţii lor este în pericol. Datoria de solidaritate trebuie să se extindă şi asupra lor. Este ceea ce a sugerat, în câteva intervenţii, Premierul britanic, David Cameron.

Dincolo de acest orizont al suferinţelor umane indescriptibile, se află realitatea Califatului, acea entitate malefică ce instituie un regim al terorii, în numele purităţii religioase şi al mântuirii musulmanilor. Islamismul este un totalitarism, iar această judecată de valoare se cere repetată, până în clipa în care va fi acceptată şi de acei dintre occidentali ce trăiesc cu iluzia ca drama din Orient este o afacere îndepărtată şi irelevantă. Islamismul este un totalitarism, iar de esenţa lui este avansul şi violenţa misionară. Conduita Califatului poate apărea ca iraţională doar dacă o privim din unghiul de vedere al modernităţii occidentale.

Conduita Califatului este inteligibilă şi legitimă în ochii salafiştilor şi al celor care aderă la preceptele integrismului islamic. Succesul Califatului, ca proiect totalitar, este legat, pe de o parte, de prăbuşirea statalităţii arabe, şi, pe de altă parte, de extinderea unei sensibilităţi fundamentaliste ce permite justificarea crimei, terorii şi barbariei.

În Siria, această conjuncţie de factori se află la originea tragediei umanitare ale cărei semne se fac simţite şi în Europa, acum. Regimul Assad, în al cărui sprijin a intervenit recent Federaţia Rusă, este exemplar pentru logica instituţională care a dus la războiul civil: o ordine patrimonială, dominată de un clan politico- militar, o ordine care nu poate permite nici un fel de dialog cu opoziţia din cadrul Siriei. Un regim secular, indiscutabil, îndatorat în trecut modelului sovietic, dar unul care a fost inflexibil în afirmarea monopolului său. Înaintarea Califatului se produce pe acest fundal de fragilitate statală şi de violenţă a represiunii assadiste.

Ar fi eronat să privim Califatul ca pe un proiect redus la spaţiul Siriei şi al Irakului. Viziunea lui este globală, iar oriunde se face simţită acţiunea lui ea este identică în cruzime şi fanatism. Puterea islamismului de a ataca este una dovedită deja. Bazinele de recrutare sunt numeroase şi succesele evidente. Siria şi Irak sunt capete de pod. Ţinta este lichidarea întregii statalităţi din zona Orientului şi a Mediteranei.

În cele din urmă, Califatul este expresia ostilităţii faţă de valorile pe care se întemeiază universul nostru. De la demnitatea umană la libertatea de expresie, totul este negat, în numele religiei politice.

Atacul, constant, împotriva egalităţii în drepturi dintre bărbaţi şi femei este central în această ecuaţie. Barbaria Califatului are ca ambiţie reducerea femeii la o poziţie de degradare şi inferioritate. Compromisul cu Califatul este imposibil, de vreme ce scopul său este distrugerea temeliilor pe care ne aşezăm ideea de demnitate individuală şi colectivă.

Curajul democratic şi valorile naţiunii

Criza umanitară din această vară a redeschis dosarul delicat al identificării valorilor care ne unesc. Naţiunea şi cetăţenia au fost invocate, spre a justifica demagogia şi deriva populistă.

Ideea unei naţiuni înţelese ca o comunitate de sânge este identificabilă în retorica unui Viktor Orban. Premierul Ungariei s-a reinventat, abil, asumând postura de apărător al Europei şi identităţii ei. Politicianul autocrat, inamic al pluralismului în Ungaria, omul de stat aliat al lui Putin, iată adevărata natură a celui pe care unii dintre compatrioţii noştri îl elogiază, ireponsabil. Viktor Orban nu este şi nu poate fi niciodată reperul în jurul căruia Europa să se adune.Este acesta un adevăr pe care avem datoria de a –l afirma, răspicat.

Curajul democratic, iată alternativa la exaltarea demagogică şi la naivitate, în egală măsură. Curajul democratic se întemeiază pe încrederea în setul de valori ce stau la originea naţiunilor noastre. Ceea ce ne ţine împreună nu este sângele, nu este doar limba. Ceea ce ne uneşte este credinţa în principiile şi instituţiile libertăţii, pluralismului şi demnităţii. Criza umanitară trebuie să fie prilejul nu de a le abandona, ci de a le reafirma.

Curajul democratic implică aplicarea, constantă, a lucidităţii şi moderaţiei. Înseamnă acceptarea datoriei de a fi solidari cu cei a căror viaţă este ameninţată de avansul Islamismului. “Convenţia privind statutul refugiaţilor”, semnată şi de România, este explicită în prevederile ei. Distincţia dintre imigranţii motivaţi economic şi cei alungaţi de război sau persecutaţi este parte din acest mecanism pe care suntem obligaţi să îl respectăm. Este o chestiune care nu se poate negocia,uman şi juridic.

Curajul democratic înseamnă şi asumarea valorilor ce ne unesc. Un asemenea curaj presupune energia de a repeta că egalitatea între bărbaţi şi femei este un dat esenţial al societăţilor noastre. Toţi cei care se află pe teritoriile statelor noastre trebuie să accepte acest principiu. Iar acesta este doar unul dintre principiile care ne modelează comunitatea. Separarea statului de biserică şi existenţa unei singure legi,laice, în faţa căreia toţi suntem, egali, iată alte două elemente ale acestui tipar intelectual.

Naţiunea este un proiect civic, fondat pe valori care trec dincolo de limbă, religie şi etnie. Occidentul se întemeiază pe acest contract cetăţenesc, reînnoit cotidian. Curajul democratic ne impune să apărăm această idee a naţiunii, privite ca o comunitate de fiinţe umane demne.

Curajul democratic este bazat pe acest aliaj de moderaţie şi de fermitate, născut sub semnul libertăţii. El este opus, implacabil, fanatismului şi demagogiei. În jurul acestui spirit trebuie să ne regrupăm, spre a evita izolaţionismul şi a rezista acestui val seismic al urii islamiste.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Ma tem ca e prea tarziu…ma tem ca vom ajunge sa raspundem cu aceleasi mijloace acestor barbari. Deja sunt prea multi Mohamazi in jurul meu. Incep sa-mi pierd increderea in proiectul UE. Cote de sirieni?! De ce nu si cote ale altei minoritati plecate tot din din cauza razboiului?! Acum 800-1000 ani!

    • Declinul demografic al Europei (si chiar mai accentuat in statele estice ale continentului, care nu au „beneficiat” de milioane de imigranti arabo-africani sau indo-pakistanezi precum multe tari occidentale) are radacini in profunda criza a identitatii „europene”, in relativismul moral care a daramat sistematic orice respect pentru vreo institutie creatoare de legaturi socio-culturale si etno-lingvistice.

      S-au vehiculat agresiv idei care proclamau moartea statului-natiune, necesitatea dizolvarii popoarelor, distrugerea frontierelor, puneau la indoiala insasi existenta civilizatiei si culturii de tip european, se afirma inutilitatea casatoriei si familei, se celebra ignorarea Istoriei (oamenii fiind indemnati sa traiasca doar momentul prezent, fara sa le pese de cei dinaintea lor, de valorile epocilor anterioare), omul „alb” era acuzat de orice mizerie de pe planeta, iar unii iresponsabili au considerat ca e chiar binevenit ca europenii sa fie complet eliminati din timpul istoric prin ceea ce se numeste „imigratia de inlocuire”.

      Daca un lider politic actioneaza militar pentru a extermina treptat o etnie, va fi cu siguranta acuzat de genocid si crime impotriva umanitatii.

      Daca acelasi lider actioneaza economic, social, financiar si informational pentru a extermina treptat o etnie, va fi eventual boicotat, poate condamnat moral, dar nu va putea fi acuzat penal si nici nu va fi sigur ca se poate dovedi actiunea sa genocidara.

      Iar cand liderul mai e si unul din „lumea democratica”, va fi chiar foarte greu sa fie banuit de genocid.
      Si aproape imposibil de acuzat daca liderul in cauza sustine „idei progresiste”, daca isi moduleaza discursul pe matricea corectitudinii politice.

      Insa rezultatul e acelasi: exterminarea lenta si sigura a unor etnii si popoare, disparitia voita a unor structuri identitare de civilizatie.

      Europa e condusa de lideri care nu incurajeaza natalitatea europenilor, nu au acest „curaj”, ci imigratia din afara Europei, e vizibil in actiune si discurs. Un genocid..

      • Criza natalității europene nu e identitară. E datorată intervenției tipic socialiste a statului în viața de familie și în relațiile dintre oameni, combinată cu autismul politicienilor în materie de psihologie.

        Statele anglo-saxone au sprijinit atât de ferm familia, încât n-a mai rămas nimic din ea. Prevederile aberante ale legislației în materie de violuri au contribuit și ele. Au adus voturi în schimbul răspândirii turismului sexual, a one-night stand-urilor și a homosexualității. Acuzațiile de ”viol” la adresa lui Julian Assange sunt un exemplu incredibil: după 2 ani (!) de la consumarea faptelor, două dintre fostele lui partenere din Suedia și-au adus aminte că ele parcă i-au spus la un moment dat să se oprească, iar el nu s-a conformat. Ceea ce în Suedia e ”viol”, duce instatntaneu la arestarea suspectului și nu contează cu cât timp în urmă s-a petrecut.

        În Anglia se întâmplă la fel, s-a ajuns la manifestări aberante ale femeilor, la măsuri ridicole din partea poliției și la atitudini incredibile din partea judecătorilor. Dar a critica asemenea aspecte nu e politically correct, legea e sfântă în Anglia, indiferent cât de aberantă e. Nu pare să-și aducă aminte nimeni că tot lege era și pe vremea când homosexualii erau condamnați la moarte, tot lege era și pe vremea când o femeie era condamnată la moarte doar pentru că ”a beneficiat” de uciderea soțului de către amant. Până și călăul care a executat-o s-a sinucis ulterior, se pare că respectiva era însărcinată când a fost executată și a pierdut sarcina chiar în timp ce era spânzurată.

        Sigur, astăzi UK face parte din Uniunea Europeană, astfel încât pedeapsa capitală a fost abolită. Însă n-a învățat nimeni nimic din faptul că legea poate avea prevederi aberante și aplicări aberante. Iar criza natalității europene are la bază exact astfel de prevederi și aplicări aberante ale legii.

  2. Dar dacă valul de refugiați către Europa nu este decât o formă de presiune pusă pe Europa de cei care nu reușesc să răstoarne regimul Assad? – Și nu mă refer la teroriștii din Statul Islamic!

  3. „Naţiunea şi cetăţenia au fost invocate, spre a justifica demagogia şi deriva populistă.

    Ideea unei naţiuni înţelese ca o comunitate de sânge este identificabilă în retorica unui Viktor Orban. Premierul Ungariei s-a reinventat, abil, asumând postura de apărător al Europei şi identităţii ei. Politicianul autocrat, inamic al pluralismului în Ungaria, omul de stat aliat al lui Putin, iată adevărata natură a celui pe care unii dintre compatrioţii noştri îl elogiază, ireponsabil. Viktor Orban nu este şi nu poate fi niciodată reperul în jurul căruia Europa să se adune.Este acesta un adevăr pe care avem datoria de a –l afirma, răspicat. „

    Curajul democratic, iată alternativa la exaltarea demagogică şi la naivitate, în egală măsură. Curajul democratic se întemeiază pe încrederea în setul de valori ce stau la originea naţiunilor noastre. Ceea ce ne ţine împreună nu este sângele, nu este doar limba. Ceea ce ne uneşte este credinţa în principiile şi instituţiile libertăţii, pluralismului şi demnităţii. Criza umanitară trebuie să fie prilejul nu de a le abandona, ci de a le reafirma.

    OK, acestea sint opiniile lui I. Stanomir.

    Acum, sa vedem opiniile lui Samuel Huntington despre natiune si ce anume ne tine uniti. Si sa comparam. In ce ma priveste sint fara rezerve de partea lui Huntington.

    Citeva extrase din:

    Keynote Address
    Colorado College’s 125th Anniversary Symposium
    Cultures in the 21st Century: Conflicts and Convergences
    Delivered at Colorado College February 4, 1999 at 11:00 AM
    by Samuel P. Huntington

    Oricum ar fi definite, comunitățile sătești, clanurile, regiunile, națiunile şi, în sensul cel mai larg, civilizaţiile, au culturi distincte. Civilizațiile sînt cele mai largi entităţi culturale cu care oamenii se identifică. În prezent există opt mari civilizații sau zone culturale în lume. Evident, fiecare dintre acestea include nenumărate subculturi.

    Două elemente centrale ale culturii sunt limba şi religia şi, în mod evident, acestea diferă foarte mult de la o societate la alta.

    În ciuda unei elite desprinse de realitate, care insistă să afirme că vede apariția unei culturi universale (Davos Culture, cum a numit-o Huntington (n.m.) după locul în care se întîlnesc anual politicieni, bancheri, oameni de afaceri, intelectuali, ziariști din toată lumea), pe teren culturile persistă și au consecințe asupra dezvoltării economice și politice, asupra politicilor globale și asupra identității naționale.

    Despre cultura si identitate nationala in cazul americanilor.

    Intrebarea daca exista un conflict sau o convergenta a culturilor este o problema centrala care confrunta America. E vorba de o tara cu una sau cu mai multe culturi? Daca e o tara cu mai multe culturi, care este atunci baza unitatii nationale? Istoric, America a avut o singura cultura predominanta, produsul primilor imigranti britanici si al valurilor succesive de imigranti asimilati de acea cultura pe care, insa, au si modificat-o intr-o oarecare masura. Elementele sale cheie au fost mostenirea europeana, limba engleza, religia crestina si valorile protestante. Subculturi etnice, rasiale, regionale etc. au existat mereu in interiorul acestei culturi dominante virtual impartasita, insa, de toate grupurile.

    In zilele noastre, totusi, existenta si legitimitatea acelei culturi centrale este pusa in discutie de catre devotatii multiculturalismului, de unii lideri de grupuri minoritare sau grupuri de imigranti si de figuri politice de stinga. Presedintele Clinton a spus explicit ca avem nevoie de o „mare revolutie… pentru a demonstra ca literalmente putem sa traim fara a avea o cultura europeana dominanta.” Vice-presedintele Gore, in ciuda educatiei sale la Harvard, a tradus gresit motto-ul national american, e pluribus unum, prin „from one, many”.

    America este, evident, o societate multietnica si multirasiala. Daca devine si o societate multiculturala, fara o cultura centrala comuna, ce o va mai tine unita? Raspunsul standard este ca americanii sint uniti prin angajamentul lor fata de principiile politice incluse in Declaratia de Independenta, Constitutie si alte documente, principii cunoscute sub numele de Credoul American: libertate, egalitate, individualism, democratie, domnia legii, intreprinderea privata. Cei mai multi americani adera la aceste valori. Valorile respective sint, totusi, produsele culturii originare unificatoare si daca acea cultura dispare, poate un set de principii politice abstracte sa mentina societatea unita? Experienta altor societati care au fost unite doar pe baza unor principii politice, ca Uniunea Sovietica si Iugoslavia, nu este incurajatoare.

    Problema pentru americani e daca vor reinnoi si intari cultura care istoric i-a definit ca natiune sau daca tara va fi dezmembrata si fracturata de cei hotariti sa submineze si sa distruga cultura europeana, crestina, protestanta, engleza care a fost sursa bogatiei si puterii natiunii si a marilor principii de libertate, egalitate si democratie care au facut din aceasta tara speranta multor oameni din intreaga lume. Aceasta e sfidarea cu care se confrunta americanii in primii ani ai secolului XXI.

    • Cred ca e bine sa se faca distinctia intre valorile umane vii si cele statuate. Valorile statuate in lipsa valorilor umane vii se constituie in instrumente opresive folosite pentru consolidarea puterii.

    • Vezi, asta se întâmplă dacă ți-au construit nemții trenuri și americanii avioane. În loc să te lase să stai în pacea ta primordială, să ari cu plugul cu boi și să nu-ți mai rămână timp nici să respiri, după munca la câmp necesară asigurării alimentelor de bază, supraviețuirii.

      Exact ca și celor mai radicali dintre musulmani, ție îți place tehnologia occidentală, ”ai dreptul” la pistoale-mitralieră Kalașnikov și la avioane de luptă, dar în rest vrei să fii lăsat în pace, să-ți bați nevasta și copiii așa cum consideri tu potrivit.

    • Statele si uniunile sunt tinute impreuna doar de ideea de stat si ideea de uniune. Valorile care stau la baza lor nu mai exista.

  4. Pana la discutii mai complicate din sfera stiintelor sociale avem modelul hidraulic, bazat pe principiul vaselor comunicante ,al unor cazi de baie la care scurgerile de preaplin sunt legate intre ele, nu la canalizare. Normal apa din cazile pline ajunge in cele mai goale si schimba proprietatile fizico- chimice ale apei din acestea. Vrei sa eviti fenomnul ? Umple-le pe cele goale din propriul robinet .

  5. Mi se pare ca i se face o mare nedreptate lui Orban in Romania (toti stim de ce dar o impachetam frumos…); dar chiar daca nu va place, reprezinta vocea poporului in mult mai mare masura decat politruci ca Ponta, Iohannis, Merkel, Hollande o fac. Va provoc sa aduceti un citat care sa sustina: „ideea unei naţiuni înţelese ca o comunitate de sânge este identificabilă în retorica unui Viktor Orban”.

    Pentru restul cititorilor, va puteti face o idee obiectiva aici: http://www.kormany.hu/en/the-prime-minister/the-prime-minister-s-speeches

  6. „De la demnitatea umană la libertatea de expresie, totul este negat, în numele religiei politice.”

    Da, de la demnitatea umană la libertatea de expresie, trecând prin lăcomie şi făţărnicie („valorile” supreme ale societăţii noastre). Le-au fost livrate „la pachet”. Ca şi nouă.

  7. George Santayana: Cei care uita trecutul sunt condamnati sa il repete.
    Situatia ISIL imi aduce aminte de Chamberlain si Acordul de la Muenchen. De ce a acceptat UK prin persoana d-lui Chamberlain sacrificare Cehoslovaciei in favoarea Germaniei? Ca sa pastreze pacea si sa salveze vieti! Rezultat net: Cehoslovacia a fost sacrificata, Gemaniei i s-a suit la cap puterea, iar intr-un final, pentru a obtine pacea au murit mai bine de 55,000,000 de oameni! Daca se declansa razboiul ATUNCI (1938) in mod sigur nu mureau atatia! Istoria se…repeta. Vom fi nevoiti sa luptam, Nimeni nu isi doreste asta, dar in 5-10 ani vom fi obligati sa o facem. Acum daca atacam, vom lupta impotriva a 50-80,000 de oameni FARA nici cea mai mica pregatire militara. Stiu ce spun, cine vrea sa se convinga nu are decat sa urmareasca pe Liveleak Syrian combat footage. Trag ca in filmele cu Rambo (din picioare, in mijlocul strazii si cu mitraliera la sold!!!) si se mira ca sunt lichidat precum gandacii de bucatarie (cate doi cu un singur glont!!!) sau se ranesc mortal pentru ca nu stiu sa umble cu armele (in special RPG-urile). Este incredibil! Acesti oameni pot fi infranti in 2-3 saptamani de armate profesioniste, dar TREBUIE ca acestea sa isi asume pierderile in vieti omenesti (foarte greu de explicat votantilor treaba asta). Insa, peste 5-10 ani, toata acesta gloata pestrita se va transforma intr-o armata redutabila si pentru faptul ca au tras in continuu cu arma 10 ani. Atunci posibil sa fie milioane (de nevoie, constransi/indobitociti de manipularea religioasa!) si pierderile in vieti omenesti vor fi de zeci si sute de ori mai mari decat acum. Si de razboi=INTERVENTIE TERESTRA tot nu vom scapa! Dronele NU POT CASTIGA un razboi. DOAR ca atunci, vom mai avea si 1-2,5 miliaone de sirieni in pragul usii care vor fiexcitti de-a dreptul cand vor vedea ca le facem praf tara si orasele…Doamne, iartr-i pe conducatorii nostril ca sunt prosti si lipsiti de orice viziune!

    • De acord, cu o rectificare, in loc de :
      „Doamne, iartr-i pe conducatorii nostril ca sunt prosti si lipsiti de orice viziune!”, mi se pare util sa propunem o alta varianta:
      Doamne, da-le inteligenta si inspira-i, sau inlocuieste-i cu altii de valoare, amin.

  8. Nu sunt deloc de acord cu acest editorial!

    „Naţiunea un proiect civic, fondat pe valori care trec dincolo de limbă, religie şi etnie. Occidentul se întemeiază pe acest contract cetăţenesc, reînnoit cotidian. Curajul democratic ne impune să apărăm această idee a naţiunii, privite ca o comunitate de fiinţe umane demne.”

    Multiculturalismul este o iluzie si un esec, oriunde a fost aplicat, inclusiv in America care e din ce in ce mai ghetoizata si alienata.

    Mai mult, multiculturalimsul este in cal troian, inventat de cele 6 miliarde de oameni de culuare care doresc toti sa se mute in vest. (EU, USA, Canada, Australia).

    Uitati cateva videouri pe Youtube despre cat de bine merge multiculturalismul:
    https://www.youtube.com/watch?v=qZ-QX8LuKH
    https://www.youtube.com/watch?v=KilJkG5Ndks

  9. .1″. Barbaria Califatului are ca ambiţie reducerea femeii la o poziţie de degradare şi inferioritate.”….pai, deja e redusa !..cat s-o mai reduca ?!….

    2.” În jurul Siriei devastate de război, .. un număr impresionant de sirieni, cifrat la milioane, se află în tabere de refugiaţi….Demnitatea vieţii lor este în pericol.”…..ce sa zic !?..demnitatea e o chestie de gust …daca numai demnitatea e in pericol eu zic sa mai asteptam ..

    2. „Naţiunea este un proiect civic, fondat pe valori care trec dincolo de limbă, religie şi etnie.”….bine, bine, trec „dincolo”, dar unde ajung?!…..una peste alta, chestiile astea sunt din capul tau sau le-ai citit pe undeva ?!…onorabile, fii bun si lamureste-ne !

    • Păi dacă era vorba de demnitate :) și de distrus monumente îi lăsau toți în pace.
      Dar când se varsă refugiații cu milioanele la țărmurile Europei cred că toți europenii-s de acord să se trimită trupe peste islamiști și să-i facă șaorma.

      Cred că acum liderii europeni i-ar aduce înapoi din morți pe Gaddafi și Saddam …

  10. Din înțelepciunea popoarelor:

    ”Diamantul, chiar când a căzut în bălegar, e tot atât de prețios; iar pulberea, pe care vântul o ridică până la cer, tot nimic rămâne.”

    „Urechea unui ac este destul de mare pentru doi prieteni; lumea e prea mică pentru doi dușmani.”

    Ioan Stanomir – un alt fel de înțelepciune:
    ”Criza umanitară cu care ne confruntăm trebuie să însemne nu doar sfârșitul izolării autiste în care ne-am complăcut, prin asumarea, lucidă, a datoriei de solidaritate care ne revine, ci și momentul de a înțelege amploarea și gravitatea amenințării care înaintează, asemenea unui val seismic, în zonele din jurul Mediteranei. ”

    Poate că ”elitele” civilizațiilor care au dispărut de pe Terra în decursul veacurilor trecute NU AU FOST CAPABILE SĂ ÎNȚELEAGĂ în timp util semnele marilor catastrofe care le amenințau și care au determinat extincția culturilor și populațiilor respective.

    Elitele Civilizației Occidentale actuale nu beneficiază de această circumstanță atenuantă !

    ”Cine seamănă vânt va culege furtună.” Proverb persan

    • Civilizația occidentală ar fi mers spre decadență chiar și fără să existe deloc islamul sau alte religii. Imigrația masivă i-a permis să reziste decenii întregi, deși era nesustenabilă dpdv social.

      Civilizația occidentală reprezintă indiscutabil un mare succes economic, așa atrage migranți. Însă ceea ce e bine pentru individ nu e în mod necesar bine și pentru societate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro