joi, martie 28, 2024

Mic dicționar antipropagandă

Dnii Ponta, Tăriceanu, Șova și asociații sunt în situația unei bande care, fugind de poliție, se închide într-o casă și amenință că-i dau foc. Iar noi suntem ostatici, înăuntru. Nu mă refer doar la consecințele diplomatice și economice al acestui ultim atac violent la adresa magistraților, atac în formă continuată. Ceva mai subtil dar mai grav este asaltul împotriva ”casei” noastre care este sistemul legal și constituțional după care funcționează statul democratic. E mai grav pentru că domnii cu pricina pervertesc niște instituții foarte onorabile și necesare, folosindu-le pe post de scut retoric și antijustiție. Un abuz iresponsabil, care riscă să le slăbească sau să le distrugă. Încerc mai jos să scot acești termeni din minciuna în care i-a cufundat grupul organizat sus-menționat. Încerc să-i explic, să-i spăl, să-i apăr într-un mic dicționar antipropagandă.

O instituție sau o persoană din cadrul ei comite un abuz atunci când încalcă în orice fel limitele sau condiționările impuse de lege exercitării atribuțiilor ei, indiferent dacă poate și este sancționată ulterior pentru asta sau nu. Un exemplu, în situația de față? Președintele Senatului a refuzat să formuleze și să publice hotărârea adoptată de parlament pe 25 martie, deși i-a cerut-o formal Curtea Constituțională – conform legii fundamentale, astfel de cereri sunt obligatorii. Același Călin-Popescu Tăriceanu, în calitatea de șef al Senatului, a acceptat, promovat chiar repetarea votului din 25 martie, încălcând regulamentul instituției, care spune că repetarea se poate dispune doar dacă votul a fost contestat, și nu a fost. Acestea sunt două exemple de abuz, după definiție. Nu am niciun exemplu de abuz făcut de DNA în cazul Dan Șova sau Victor Ponta. Instituția și procurorii ei au respectat în întregime limitele și condiționările impuse de lege acțiunilor lor. O succesiune rapidă de abuzuri vizând schimbarea prin forță a regimului politic existent este definiția de dicționar a unei lovituri de stat. Am avut așa ceva în vara lui 2012. Aici n-avem un singur abuz, nu din partea procurorilor cel puțin, deci a vorbi de ”lovitură de stat” e o mare minciună: adică o minciună care, nu doar neagă adevărul, ci-l întoarce pe dos.

O decizie politică este, pe scurt, una de oportunitate. E una în privința căreia sistemul oferă titularului un grad mare de libertate, o marjă foarte largă de apreciere. Și pe care autorul, persoană sau instituție, este îndreptățit să o ia fără nicio altă justificare decât faptul că personal o consideră oportună, bună, potrivită. Votul dat de parlamentari pe un proiect de lege, și adoptarea sau respingerea ei de către instituție, în sine, sunt exemple de decizii politice. Gradul foarte mare de libertate NU înseamnă unul absolut, niciun demnitar nu are voie să facă ”ce vrea”. Se poate spune că avem o decizie politică atunci când sistemul pune limite și condiționări la modul negativ, nu afirmativ. Deciziile magistraților nu sunt politice, căci sunt determinate ca atare de lege și jurisprudență (afirmativ); în schimb legile sunt adoptate de parlament prin decizie politică, pentru că instituția are libertatea de a adopta ce acte normative consideră oportune, cu condiția ca ele să nu încalce Constituția (negativ).

O prerogativă este o categorie de decizii, politice sau nu, după caz, care aparțin în exclusivitate unei instituții, conform legii fundamentale. Rolul sistemului de imunități este exclusiv protejarea prerogativelor; iar acestea la rândul lor sunt parte fundamentală a sistemului politic bazat pe separația puterilor în stat, pe control și echilibru instituțional. Noțiunea însăși implică faptul că exercitarea prerogativei nu poate fi supusă cenzurii unei alte persoane sau instituții. E limpede că nu putem vorbi de exclusivitatea cuiva în a lua o decizie dacă ulterior sistemul permite altei instituții să-l sancționeze pentru asta. În context, numirea unui ministru în guvern este, de asemenea, o decizie politică și o prerogativă a premierului. Premierul are o libertate mare de apreciere în a alege persoanele care să conducă ministere, fără să aibă nevoie de altă justificare decât că le consideră, personal, cele mai potrivite.

* * *

Și atunci, nu au dreptate premierul și apărătorii săi să se plângă că DNA îl urmărește pentru numirea în funcție a lui Dan Șova? Nu, pentru că apărarea lor se bazează pe o minciună mare și lată: temeiul acuzațiilor procurorilor NU este că DNA consideră numirea dlui Șova ca fiind în orice fel inoportună, nepotrivită, greșită, proastă șamd. – eventual asimilând asta unei infracțiuni. Nici vorbă. Prerogativa prim-ministerială nu e pusă în discuție. DNA spune în schimb că numirea în funcția de ministru a lui Dan Șova a fost ilegală. Iar caracterul politic al unei decizii, așa cum explicam, nu oferă libertate absolută titularului, în niciun caz nu oferă libertatea de a încălca legea. Nu cu dna Koveși are acum o problemă premierul, și nu procurorul Uncheșelu încearcă să-i cenzureze decizia, așa cum minte dl Ponta și asociații, ci Codul Penal îi impunea o limită clară, în 2012, limită pe care Victor Ponta ar fi încălcat-o.

Mai precis, Codul Penal incrimina, sub denumirea ”Conflict de interese”

Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă.

Acum, într-un articol din Adevărul, Dan Ionescu mă scutește să explic ce e și mai ales ce nu e prezumția de nevinovăție, de ce nu poate fi invocată pentru a ”proteja” un demnitar de normalitatea demisiei, sau pentru a cenzura dezbaterea publică apropo de cazul respectiv. În schimb, jurnaliștii pot și ar trebui în astfel de cazuri să respecte dictonul ce le cere să asculte argumentele tuturor părților înainte de a emite o opinie. În special în astfel de cazuri, când un demnitar sau o instituție e pusă sub o formă sau alta de acuzare, e obligatoriu să-i dăm cuvântul în apărare, eu cel puțin fac mereu asta. Or, după cum vedeți mai sus, dl Ponta și asociații se apără și sunt apărați, în cazul cel mai bun cu opinii ce nu au valoare de argument, iar în cazul cel mai rău cu minciuni. Nimeni nu ar contesta (sper) că dl Ponta l-a desemnat pe Dan Șova ca ministru în guvernul său, iar despre raporturile de muncă între ei s-a lăudat la vremea respectivă dl Șova însuși

Să însemne asta că există vreun fel de garanție că Victor Ponta va fi condamnat în final, presupunând că urmărirea penală va începe, că procurorii îl vor trimite în judecată, că judecătorul de drepturi și libertăți va confirma rechizitoriul? Nu. Nu există o astfel de garanție. A spune ”e posibil să fie achitat”, eventual sub forma unei întrebări retorice, este un non-argument. Urmărirea penală nu înseamnă, din fericire!, automat și invariabil o condamnare. Dar asta ar trebui să fie decizia magistraților, nu a politicienilor. Menținerea imunităților trebuie justificată, cum spuneam, doar dacă e pusă în primejdie prerogativa politică, fie pentru că dosarul ar fi o făcătură evidentă, dar evident e contrariul, fie pentru că procurorii ar vrea să cenzureze decizia politică, dar nici asta nu fac, ci urmăresc penal o faptă incriminată explicit de lege, în urma unor indicii cât se poate de temeinice că s-a petrecut.

Sigur, Camera poate să invoce aici faptul că, neavând niciun fel de condiționare constituțională apropo de acest vot, vorbim și aici de o decizie politică, pe care nu trebuie să o justifice altfel decât că o consideră oportună. Fie și așa. Dar atunci trebuie să țină cont că o prerogativă nu poate fi cenzurată nici de decizii anterioare ale aceleiași instituții. Cu alte cuvinte, la orice moment viitor, instituția va putea cere urmărirea penală pe care azi a respins-o. Vot politic contra vot politic. De asemenea, dacă dl Ponta nu mai ajunge în parlament în 2016, nimic nu-l poate împiedica pe președinte să facă același lucru, căci decizia va trece în mâinile sale.

În fine, începusem să spun că e un atac asupra justiției, în schimb dl Tăriceanu și spune că justiția poate fi criticată. Da, poate fi criticată, tocmai de aceea am folosit alt termen, căci despre atac e vorba. Mai precis, eu (și nu doar eu, ci și, să zicem, CEDO) fac următoarea distincție: o critică la adresa oricărei instituții este atunci când în opinia cu pricina există un echilibru între acuzațiile formulate și argumentele rezonabile, valide pentru ele. Și da, chiar dacă politicienii ar trebui să fie rezervați, Justiția poate fi criticată. Cu siguranță poate fi criticată de public, presă, societate civilă. Repet, condiția este ca acuzațiile, toate dacă se poate, să fie bazate pe argumente. Un atac este atunci când există o discrepanță în această privință, când este o diferență masivă între acuzațiile care sunt aduse și argumentele valide pentru ele – în cazul cel mai rău, argumentele fiind nerezonabile sau minciuni. De asemenea, atac mai este când avem o diferență masivă între acuzațiile care pot fi argumentate și sancțiunile cerute. Or, aplicând aceste definiții, această distincție, ce avem în cazul de față? DNA a fost acuzată că colaborează cu PNL. Argumente rezonabile? Zero. A fost acuzată de abuz. Zero argumente. A fost acuzată că urmărește să dărâme guvernul, adică un proces de intenție. A fost acuzată că dă o lovitură de stat, ceea ce e o minciună ridicolă. Atac este, atunci, nu critică. Și e inacceptabil.

Distribuie acest articol

61 COMENTARII

  1. Despre invocarea prezumptiei de nevinovatie: la nivelul de expunere de care vorbim, dupa parerea mea se aplica celebra fraza a lui Iulius Cezar: „Sotia lui Cezar trebuie sa fie deasupra oricarei banuieli”.

    Orice altceva se cheama lasitate.

    • Lina,

      vorbim despre un demnitar care poate fi citat spunând că în calitate de deputat are o opinie care e diferită de cea din calitatea de prim-ministru. Înțeleg ce zici, dar dl Ponta ar fi în stare să declare că atunci când era mic l-a cunoscut personal pe marele general roman.

  2. Atentia catre domnii mai sus mentionati tinde sa-i atraga pe toti cei care o fac in jocul lor inconstient. Atentia si respectul pentru actiunile lor conjugate si evident al legilor pe care o sa le emita vor avea evident efectul unei pervertiri a ceea ce e bun si constient in oameni. Legile iesite din mana lor vor reprezenta gradul lor de inconstienta. Respectarea lor va atrage evident antrenarea intr-un joc inconstient … iar celor care o fac le vor fi afectate reperele logicii.

    Ceea ce se intampla e un act de vointa in care nu exista explicatii pertinente. Dreptatea se rescrie in functie de interesele celor care se implica in asta. Dreptatea este care va sa zica ceea ce spun ei nu ceea ce fac. Aici e distinctia importanta. Poti sa spui ca un comportament e acceptabil si sa-l reglementezi dar asta nu face minciuna, ipocrizia, devalizarea banilor publici, lipsa de implicare, conducerea cu forta si nu prin exemplul personal si dezinteresul general pentru oameni si nevoile mai putin reprobabile.

  3. O mica observatie:

    „Și atunci, nu are dreptate premierul și apărătorii săi să se plângă….”

    „au dreptate”, nu „are dreptate”.

    Scuze.

    • Eu trebuie să invoc scuze :-) Fac dezacorduri de felul acesta destul de des, că încep cu o idee, o modific apoi pe parcurs – de exemplu adaug alte elemente unei enumerări – și din viteză nu mai recitesc întreg pasajul să văd dacă am făcut și acordurile. Mulțumesc de observație.

  4. Domnul autor, parca scriati ca e rau de tot cu Boc si compania. Ne puteti lamuri cat de rau era, in comparatie cu „echipa” de acum?

    • Johnny,

      o astfel de comparație ar fi în mod necesar o opinie cu caracter politic. În schimb e un fapt că dl Boc n-a fost niciodată pus sub acuzație de vreun procuror, iar când miniștri de-ai săi au ajuns în atenția procurorilor – vezi cazul Ridzi – ei au părăsit imediat guvernul. Dacă e să ne referim doar tangent cu subiectul articolului.

  5. Am un singur comentariu la treaba asta.

    Sfarsitul lui Ponta e mult mai aproape decat crede cineva.

    Nici un fel de modificare la codul penal nu poate dezincrimina spalarea de bani pentru ca s-ar umple Romania cu infractori veniti sa faca turism infractional in Romania si Romania ar deveni raiul mafiotilor de pretutindeni.

    Parlamentul intra in vacanta curand si o sa se aleaga praful de modificarile de cod penal.

    Pana cand sunt ele votate de parlament, intoarse de Iohannis, intoarse la Johannis si atacate la CCR posibil de doua ori se termina ancheta asupra lui Ponta si este trimis in judecata.

    Odata trimis in judecata, nu mai poate fi protejat de nici o imunitate. Iohannis il va suspenda de drept.

    Singurul lucru pentru care are imunitate este conflictul de interese, insa daca e condamnat pentru spalare de bani o sa se aleaga si cu conflictul de interese, plus abuz in functie si alte perle de felul asta. Nu il mai poate salva nimeni.

    De asta marii jurnalisti spun ca Ponta este mort politic. Infractiunile de care e acuzat sunt prea grave sa mai scape fara sa dea foc la intreaga Romanie.

    • În interpretarea pe care o consider singura validă, și validată de precedent, și trimiterea în judecată duce la suspendare doar dacă e vorba de fapte petrecute în exercițiul mandatului de membru al guvernului. Pe de altă parte, avem precedentul Dragnea și mai categoric, Fenechiu. Cu prejudiciu pentru imaginea țării noastre, un membru al guvernului poate ajunge condamnat sau condamnat definitiv. Poate să fie transferat direct din palatul Victoria în penitenciar.

      Dincolo de asta, viitorul dlui Ponta, care va fi el, mi se pare de importanță minimă. Interesul meu e vis-a-vis de funcționarea statului nostru, de soliditatea instituțiilor sale. Ele sunt sub atac zilele astea.

  6. Pina la urma , Parlamentul Romaniei a actionat legal si constitutional sau nu ?!
    Are dreptul legal si legitimitatea constitutionala sa voteze sau nu ?
    Imunitatea este o institutie constitutionala sau nu ?

    A, ca nu va place dvs personal cum a votat electoratul….. sau majoritatea parlamentara… asta e alta poveste. Ghinion.

    • Dle ”ești cam prostut nu plânge”, ați citit articolul? Îmi dau seama că e lung, e posibil să fie și complicat, așa este subiectul, nu prea am ce face. Dar nu credeți că ar fi mai bine să încercați să-l citiți, dacă vreți să-l comentați? Mulțumesc!

  7. Buna seara
    „Camera poate să invoce aici faptul că, neavând niciun fel de condiționare constituțională apropo de acest vot, vorbim și aici de o decizie politică, pe care nu trebuie să o justifice altfel decât că o consideră oportună.”

    Observ in media ca asta e calea de atac a PSD: „Cum ne acuzati de lovitura de stat, daca noi ne exercitam o perogativa constitutionala?”
    Argumentul este valid doar in aparenta, pentru ca acuza este de abuz: prin exercitarea abuziva a suveranitatii incredintate, impiedica functionarea normala a altei institutii – egala.
    Modul cum o exercita mi se pare in incalca art.2/2: ” Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”
    Votul de favorizare a unei singure persoane (Ponta/Sova/Voszganian/etc..) mi se pare pur si simplu incalcarea acestui articol.

    • Interesant punctul de vedere.

      As fi foarte interesat daca CCR ar judeca pe fond o respingere de imunitate.

      Constitutia garanteaza imunitate numai pentru opinia exprimata la tribuna parlamentului, nu pentru pungasii penale.

      Ceea ce ar trebui sa faca Parlamentul la sesizarea de ridicare a imunitatii este sa constate daca parlamentarul este acuzat sau nu de un delict de opinie in functia de parlamantar. Daca nu este, orice fel de sesizare trebuie aprobata.

      E posibil ca CCR sa adopte un astfel de punct de vedere si sa respinga de acum inainte orice fel de respingere de ridicare de imunitate.

      Insa cineva trebuie sa sesizeze CCR pe fondul hotararii, nu numai pe forma in care a fost adoptata cum a fost in cazul Sova.

    • ”Dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine!”

      Nu știu cum definește dl Ponta termenul ”criză”. Poate ar fi trebuit să adaug asta la dicționar, ca să previn propaganda și pe linia asta. Noi avem o situație fără precedent, care duce la proasta funcționare a justiției penale. Avem o infracțiune care nu poate fi urmărită penal de procurori, deși asta e datoria lor constituțională. Știm care este sursa acestei probleme: refuzul premierului de a demisiona și al majorității parlamentare de-al demite, în condițiile în care e suspect de o faptă penală. Criza există din pricina asta, și se prelungește cât timp lucrurile rămân la fel.

  8. A mai trecut o marţe neagra; vor mai fi?
    Probabil, caci se pare ca in spatele plagiatorului nu este doar Parlamentul (bine, o parte a lui).
    Dar o parte insemnata, caci unii din actuala opozitie au fost colegi cu plagiatorul in alta vara fierbinte. Daca singele apa nu se face, nici apucaturile mafiote nu dispar prea simplu.
    Urmariti-i spusele plagiatorului: se simte ca are asigurari si din alta parte. Atita siguranta pe el dupa ce a fost desoperit ca plagiator, ca fost ofiter acoperit cind era procuror, atita detasare in demolarea statului de drept nu poate veni decit atunci cind te simti sprijinit de oameni din Institutii. Si a fost sprijinit.
    Presedintele Iohannis are de luptat acum (desi nu sint convins ca vrea sa lupte) pe un teren pe care l-a nivelat acum 3 ani. E greu sa sapi transee in cimp deschis si cunoscut de inamic.

  9. Iata ce spune constitutia Romaniei despre imunitatea parlamentarilor:

    ART. 72
    Imunitatea parlamentară
    (1) Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice
    exprimate in exercitarea mandatului.
    (2) Deputatii si senatorii pot fi urmăriti si trimisi in judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fără incuviintarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea si trimiterea in judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justitie.
    Competenta de judecată apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
    (3) In caz de infractiune flagrantă, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul in care Camera sesizată constată că nu există temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

    Ponta a fost aparat de Parlament nu pentru fapte in timpul unui mandat de ministru sau prim ministru, ci in functia lui de parlamentar.

    Legea ministeriala este neconstitutionala dupa parerea mea. CCR ar putea respinge hotararea Parlamentului in cazul Ponta si la limita se poate exprima si in cazul Sova (desi la Sova cazul e mai slab si nu are sanse).

    • Cele două imunități se suprapun, dle Gafencu. Un parlamentar și (fost) membru al guvernului este apărat de imunități în ambele calități. În cea de membru al guvernului, este protejat de urmărirea penală pentru fapte în exercițiul mandatului.

      • Un fost ministru care nu e parlamentar nu are nici un fel de imunitate. Poate fi anchetat, arestat si condamnat la liber.

        Daca este fost ministru insa e parlamentar, e acoperit doar de acceptul parlamentului la arestare si perchezitie. In rest, poate fi anchetat si judecat la liber.

        Daca e ministru neparlamentar, Presedintele poate cere ancheta penala. Dupa aceea poate fi judecat, arestat si condamnat la liber. Nu are nici o imunitate dupa ce se cere ancheta penala potrivit Constitutiei.

        Cel mai prost caz este un ministru care e si parlamentar. Nu poate fi nici anchetat, nici arestat.

        Cineva trebuie sa faca ordine in toata harmalaia asta.

        • Bazat pe ce spun mai sus, odata ce Ponta nu mai e prim ministru poate fi anchetat si judecat pentru conflict de interese, insa nu poate fi arestat cata vreme e parlamentar.

          Asta daca vor mai fi conflicte de interese la vremea aceea. Nu cred ca pot fi scoase din Codul Penal.

          Conflictele de interese apar in toate codurile penale din tarile democratice si in recomandarile Comisiei de la Venetia. De aia au si fost introduse in noul Cod Penal (nu ca cineva nu le-ar fi placut).

          CCR o sa respinga dezincriminarea conflictelor de interese pentru ca nu e conforma sistemului de justitie din Uniunea Europeana.

        • O decizie a Curții Constituționale a statuat că protecția imunității se aplică foștilor membri ai guvernului în aceeași măsură ca celor actuali. Am criticat-o la vremea respectivă, sunt ani buni de zile, dar asta nu înseamnă că poate fi ignorată. Pentru faptele făcute în exercițiul funcției de prim-ministru, Victor Ponta nu poate fi niciodată urmărit penal, fără să existe o cerere din partea unei instituții de tip politic. Ce se schimbă este la pierderea mandatului parlamentar: conform altei decizii CCR(!) la fel de criticabilă, doar deputații pot cere umărirea penală a unui (fost) ministru care e și deputat. Când nu mai e deputat, urmărirea penală o poate cere președintele în exercițiu, așa cum scriu în articol.

  10. E stupid sa-i ceri sa caute ministri doar printre aceia pe care nu-i cunoaste. Ce folos material a realizat pentru sine Ponta, prin numirea lui Sova? Din ce se spune, foloasele erau deja realizate,acum 7 ani.
    […]

    • Legea nu cere premierului să numească necunoscuți, ci doar oameni de pe urma cărora în ultimii cinci ani nu a realizat un beneficiu; infracțiunea nu incriminează profitul realizat de pe urma numirii, ci numirea în condițiile existenței unui beneficiu anterior de pe urma persoanei. Restul am moderat, ca repetare a aceluiași tip de ”opinii politice”, dacă poate fi numită așa ceva inabilitatea de a citi câteva propoziții cât să faci un argument coerent.

  11. Parcursul „libertatii” post decembriste a fost cam asa, asta ca sa avem o perspectiva corecta asupra indivizilor de care se mira toata lumea:

    O revolutie confiscata de esalonul doi, sustinuta prin mineriada din 90 si de 25 de ani de devalizare a banului public intr-un climat concetrationar in care accesul la esicherul politic a fost limitat cu buna stiinta, doar pentru ca limita numarul de membri ai unui partid sa fie declarata neconstitutionala anul acesta.

    Traian Basescu a deblocat justitia spre marea nemultumire a celor care au devalizat banul public. Justitia a inceput sa functioneze cu niste efece palpabile si normal ca lucrurile nu se curata in doi, trei ani si ca probabil muuulti, muuulti ar fi avut de furca cu ea.

    Drept pentru care asistam din 2012 incoace la actiuni consecvente de a crea cadrul propice ca cei care au devalizat banul public si cei care au condus Romania in 25 de ani creandu-si avantaje nemeritate sa ramana acolo unde sunt.

    Nemultumirile din randul oamenilor, tot mai multi de altfel, sunt absolut normale si cresc de la o zi la alta pentru ca oamenii incep sa inteleaga tot mai clar cu cine au de a face, care e situtatia lor si cum se incearca din nou sa li se bage pumnul in gura.

    Un grup de oameni s-a imbogatit pe spatele romanilor, s-a constituit intr-o clasa privilegiata, care nu are niciun merit si care vrea sa beneficieze in continuare de acest statut.

  12. Oamenii nu au creat plus valoare, nu au lucrat in interesul oamenilor ci in al lor, ori dezechilibrul creat de libertatea iluzorie s-a accentuat. Incompetenta, oportunismul au fost accentuate timp de 25 de ani.
    De asta nu avem autostrazi, de asta sistemul de sanatate a fost aproape desfiintat si capusat de clinici private si de asta suntem in acelasi stadiu cu sistemul de educatie intr-o lume care se misca tot mai alert.

    Lipsurile in aceste domenii nu sunt intamplatoare ci denota foarte clar incapacitate oamenilor de a intelege indatoririle pe care le-au avut si pe care le au fata de cetateni.

  13. Cred ca nu gresesc daca rezum intregul articol la faptul ca Ponta, in 2012, a incalcat legalitatea numirilor ministeriale propunandu-l pe Sova. Daca afrimatia asta e corecta, intregul articol, fiind logic structurat, nu mai poate fi amendat.
    Necunoascand insa detaliile cazului, doresc doar sa ma informez: era in 2012, la data numirii sale, Sova condamnat, inculpat, acuzat sau suspectat macar pentru „conflict de interese”, a.i. Ponta sa nu fi avut dreptul legal sa-l numeasca ministru?

    • ? Aici m-ai pierdut cu totul. Victor Ponta e cel care s-ar fi făcut vinovat de infracțiunea de conflict de interese, pentru că l-a numit pe Dan Șova, în condițiile în care lucrase, plătit de ”Dan Șova și Asociații”. Deci nu Dan Șova era urmărit penal în 2012, pentru nimic.

      De altfel, legea (și cu atât mai puțin legea penală) nu interzice să numești într-o funcție un urmărit penal sau trimis în judecată. Dl Fenechiu a fost numit ministru al transporturilor de același Victor Ponta, cu dosarul aflat pe rol. A fost chiar condamnat definitiv în cursul exercitării mandatului. Dar, dacă codul penal nu interzice, procurorii n-au treabă.

      • 1. Multumesc, n-am putut asimila numirea intr-o functie cu realizarea, directa ori indirecta, a unui folos material pentru un fost colaborator. Faptul ca numitul in functie e platit pentru activitatea sa, presupus onesta, nu stiu daca e neaparat un folos material necuvenit: e de asteptat ca cel care il numeste sa cunoasca aptitudinile celui numit, iar asta o poate faprecia cel mai bine pentru cineva cu care a lucrat.
        Daca legea e considerata literal, atunci ai dreptate, dar e o lege proasta, dupa parerea mea. Opnie personala, deci n-o mai repet! Cunosc regulile ;)

          • Nu, nu spune. Inițial dorisem o formulare de genul „în orice caz, nu unul necuvenit”, însă am preferat să adaug că luată literal legea atunci ai dreptate.
            Am adăugat deci termenul intenționat, pentru a vedea dacă ăsta e singurul cui.

  14. Pe Tariceanu cind il vor ancheta pentru abuz in serviciu. Daca va amintiti taxa de prima inmatriculare a fost declarata ILEGALA de Curtea Europeana de Justitie. S-a nu ii uitam nici pe cai care au continuat sub diverse forme aceeasi taxa!

    • Tocmai asta e: abuzul, ca și amenințarea, șantajul, conflictul de interese etc., are o definiție de dicționar și are o altă definiție, de obicei mult mai ”îngustă”, mult mai greu de îndeplinit, în legile penale. Noi vom continua să considerăm, pe bună dreptate, că e în conflict de interese cel ce răsplătește numind într-o funcție publică pe cineva care l-a plătit cu cinci ani și o lună în urmă; însă conform codului penal așa ceva NU mai e infracțiunea cu același nume. Cel puțin ca premier adoptând acte normative, dl Tăriceanu e protejat de prerogativă – declararea ulterioară a fi fost ilegală a măsurilor cu pricina nu schimbă asta. Fără îndoială că a făcut un abuz, în sensul de dicționar al termenului, dar pentru o infracțiune trebuie ceva mai mult. E posibil însă să fie pus sub acuzare în cazul votului pe imunitatea lui Dan Șova, să vedem.

      • „(…) că e în conflict de interese cel ce răsplătește numind într-o funcție publică pe cineva care l-a plătit cu cinci ani și o lună în urmă”

        Ca sa fiu mai clar in ceea ce spuneam mai sus: numirea intr-o functie publica nu e, sau n-ar trebui sa fie, o „rasplata”, ci acordarea unei increderi pentru a indeplini impreuna un deziderat. Astfel enunatata, numirea in functie nu prea mai pare a fi „folos material”.

        • Dacă legea ar prevede că funcția de membru al guvernului nu este una remunerată, atunci ar fi adevărat. Altfel, orice altceva va fi, fie formal, fie nu, numirea într-o funcție aduce un beneficiu celui numit.

          • Nu neapărat. Predoiu a renunțat la baroul de avocatura pentru a fi ministru. S-a scris în presa vremii că a renunțat la un venit substanțial și de lungă durată pentru unul mai mic și limitat temporal.

  15. Situatia acestor zile mi se pare ca seamana, din in ce in ce mai mult, cu cea dintre cele 2 tururi ale alegerilor prezidentiale din noiembrie 2014 : manipularea era, ca si miza, enorma, totul parea perfect sub control, rezultatul final considerat o biata formalitate, numai ca,…, surpriza…!
    Daca, la prima vedere, de bucurie si de usurare (!), explicatia fenomenului a fost quasi univoca : „s-a votat contra!”, ne dam astazi seama ca „numai atat” n-ar fi ajuns…!?
    Mi se pare ca regasim astazi complexitatea situatiei de atunci si, fara sa fiu fatalista si sa astept ca istoria sa se repete, tind sa cred ca, de vineri 5 si pana marti 9.06, VVP&co au facut cateva erori fatale…
    Cateva elemente de discurs, surprinzatoare (…) le-am sesizat chiar si eu (900 000 lei achitati in 2006 pentru cele 2 apartamente…e simplu de verificat cat de legal au fost obtinuti, sau incidenta respectivelor venituri asupra impozitelor achitate, ca si „restul” surselor de venituri care au permis „economisirea” unei asemenea sume!? de ex.), si sunt convinsa ca, nu doar procurorii, ci si oamenii de stanga doresc sa aibe retetele unei asemenea reusite exceptionale! Nu incalc nicio prezumtie de nevinovatie, ci apelez la generozitatea si empatia premierului, ca sa ne dea si noua cateva idei constructive…
    Cat despre imunitatea parlamentara, nu cred ca trebuie sa lasam sa-i judece altii (strainii!) legitimitatea in Ro, deoarece niciunul nu cunoaste mentalitatea romaneasca mai bine ca noi, romanii! Ceea ce pentru un alt european este inimaginabil, la noi este moneda curenta!
    Deci, pentru o perioada nedeterminata, „cineva” (Curtea Constitutionala, referendum popular,etc.) trebuie sa suspende acest privilegiu, din cauza toxicitatii sale evidente, situatia recenta a premierului putand sa reprezinte jurisprudenta!

  16. Daca inteleg corect, numirea ca ministru a lui Sova de catre Ponta s-ar incadra aici : „Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, […] participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru […] o altă persoană […] din partea căreia a beneficiat […] de servicii sau foloase de orice natură” (functionarul public = Ponta, decizia = numirea lui Sova ca ministru, alta persoana = Sova).

    Daca este asa, exista cateva probleme majore:

    1/ Una punctuala: „folosul material” de care a beneficiat Sova este salariul de ministru; dat fiind ca, in calitate de ministru, Sova nu mai putea practica avocatura (art. 84 din legea 161/2003), dupa o simpla comparatie a veniturilor de avocat cu cele de ministru, as zice ca, de fapt, lui Sova nu i s-a dat, ci i s-a luat.

    2/ Doua generale:

    i/ Legea nu limiteaza in niciun fel distanta in timp intre momentul deciziei incriminate si momentul obtinerii serviciilor / foloaselor, ceea ce mi se pare, totusi, exagerat (limitarea la ultimii 5 ani se refera exclusiv la situatia existentei raporturilor comerciale / de munca).

    ii/ Rationamentul aplicat in acest context poate fi extins cam pentru orice premier A care este si lider de partid si pentru orice ministru B care face parte din conducerea respectivului partid: daca A a fost ales lider de partid si datorita votului lui B, atunci se poate afirma ca A a beneficiat de un serviciu din partea lui B, ceea ce inseamna ca lui A, ca premier, ii va fi interzis pentru totdeauna sa-l numeasca pe B ministru. Ceea ce, iarasi, mi se pare exagerat.

    • Nu le-aș zice ”probleme majore”, pentru că nu văd ce ar putea justifica expresia.

      Prima chestiune de acolo ar putea fi un argument în favoarea apărării. Nu sunt convins deloc că ar fi unul valid la modul general însă cu siguranță că nu este la modul particular: dl Șova listează la data intrării în guvern *pierderi* ca avocat și practician în insolvență. Cu siguranță că și dacă ar fi fost plătit un creițar ca ministru și tot ar fi fost un beneficiu net. Problema majoră, în context, este că acest argument nu va putea fi adus în fața unei instanțe imparțiale, nu cât timp urmărirea penală este blocată prin decizie politică…

      Celelalte două chestiuni sunt considerente de oportunitate (adică politice) apropo de codul penal. Amândouă mi se par valide, așa cum sunt exprimate. Amândouă nu ar avea incidență asupra dosarului cu pricina, în sine, și dacă situația de fapt s-ar aplica, căci procurorii NU au voie să ia decizii de oportunitate, conform principiului legalității. Nu se aplică, însă, ținând cont de situația de fapt. Relația contractuală și beneficiul s-a realizat în interiorul limitei rezonabile de cinci ani, și nu vorbim ca beneficiu de sprijinul politic dat de către Dan Șova lui Victor Ponta. Însă, repet, întăresc, și dacă am fi fost în situația asta, procurorii nu au voie să ignore, încalce, modifice legea oricât de multe argumente ar avea că e una proastă. Ar face un abuz, așa cum e definit în articol! Legile sunt modificate în parlament.

      • Trebuie sa va dau dreptate in toate privintele:

        Ultimele doua nu sunt aplicabile in cazul de fata si sunt, intr-adevar, considerente de oportunitate.

        In privinta situatiei lui Sova, ma uitasem pe o declaratie de avere mai veche.

    • @ czc,
      ” 1/ Una punctuala”; le incurci, nu este vorba de salariul lui Sova ca ministru.
      Una generala: incurci borcanele.
      Reciteste atent articolul si vei gasi, printre altele :
      -„Nici vorbă. Prerogativa prim-ministerială nu e pusă în discuție. DNA spune în schimb că numirea în funcția de ministru a lui Dan Șova a fost ilegală.”
      Si, la „Conflict de interese”:
      – – „sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoare”
      […]

  17. Ma uit la discutiile intre comentatori … Cred ca lumea are o intelegere denaturata a legalitatii … Daca niste indivizi dubiosi fac legea, fie ca e legea in sensul clasic inteles, fie ca e legea de cartier rezultatul e acelasi. Argumentatia daca e corect sau nu ce fac are sens cand oamenii au niste merite si o probitate palpabila si in esenta sunt oameni deschisi unui dialog social si a caror actiuni au in vedere binele public.

    Ori in momentul de fata, adica luand in considerare istoria pe care o stim atat personala cat si a actiunilor si deciziilor discutia despre legalitatea actiunilor lor e rizibila.

    Nu e vorba atat daca ce fac e legal sau daca lasi niste indivizi iresponsabili sa se joace cu o tara intreaga. E clar cred ca nu sunt acolo pentru binele nostru ….

    De asta ne scaldam in ape tulburi pentru ca n-am stiut ce e bine si ce e rau … Pe de o parte ca n-am fost invatati, pe de alta ca am fost tinuti cu botul pe labe in comunism, pe de alta ca am fost mintiti si furati 25 de ani.

  18. „Dnii Ponta, Tăriceanu, Șova și asociații sunt în situația unei bande care, fugind de poliție, se închide într-o casă și amenință că-i dau foc. Iar noi suntem ostatici, înăuntru”
    Felicitari pentru comparatia asta inspirata.:)

  19. Nu sint sigur ca situatia de fapt/juridica e perfect clara pentru toata lumea. E o combinatie de fapte savirsite inainte si dupa ocuparea functiei de prim ministru. Daca inteleg corect, votul din parlament priveste numai a doua categorie (conflictul de interese), nu? Dar atunci de ce se tot vorbeste de „imunitate”, daca este aplicabil art. 109 din constitutie, iar nu art. 72? De asemenea, calitatea de parlamentar a domnului Ponta are vreo relevanta?
    Cred ca ar fi util sa lamuriti de la temelie povestea, eu unul sint putin pierdut si nu am timp sa cercetez in mod amanuntit.

    • Marian,

      e corectă înțelegerea ta, cu amendamentul că nu calitatea de membru al guvernului (i.e. prim-ministru) contează în speță, ci faptul că infracțiunile de care e suspectat le-a comis în exercițiul acestui mandat.

      Acum, dintr-un motiv sau altul în dezbaterea publică termenul ”imunitate” a fost folosit exclusiv pentru cea parlamentară, așa cum e ea prevăzută la art. 72, încât a ajuns să fie considerat automat a se referi la ea. În realitate, Constituția prevede explicit imunități distincte pentru parlamentari, pentru membrii guvernului și pentru președinte. Ele sunt ”imunități” în sensul de dicționar, chiar dacă constituția nu le numește așa. De asemenea, tot în aplicarea prevederilor constituționale privind alte instituții fundamentale, există imunități prevăzute de lege pentru Avocatul Poporului, pentru judecătorii Curții Constituționale și pentru orice magistrat în funcție.

      În cazul dlui Ponta, având un cumul de calități, se aplică ambele prevederi – imunitatea ca parlamentar, și imunitatea ca membru al guvernului. În speță, însă, procurorii nu au cerut ridicarea imunității sale ca parlamentar (art. 72) ci ridicarea imunității ca membru al guvernului (art. 109) – pentru a putea fi urmărit penal pentru conflict de interese în numirea dlui Șova.

      Da, calitatea de parlamentar a dlui Ponta are relevanță aici, din pricina unei decizii a CCR prin care a interpretat art 109 : judecătorii au spus că dacă membrul guvernului este (și) deputat, cererea de urmărire penală nu poate veni decât de la Camera Deputaților.

      • Multumesc pentru precizari.
        Inteleg deci ca, in pofida votului de ieri din parlament, domnul ponta este in continuare urmarit penal pentru infractiunile pretins savirsite anterior numirii in guvern (intocmirea de facturi fictive, etc), nu? Ca din crimpeiele de informatii pe care le-am avut de prin presa ramasesem cu impresia ca a scapat total de acuzatii.
        Pe de alta parte, a propos de „imunitati” si fara a vrea sa minimalizez deloc aberatia ca niste politicieni sa voteze cu privire la un dosar penal, mi se pare ca e totusi o diferenta de formulare intre termenul „incuviintare” din art 72 si expresia „are dreptul sa ceara urmarirea penala” din art 109. Nu se poate deduce ca rolul/implicarea si, deci, „discretia” parlamentului ar putea fi mai mari in cel de-al doilea caz?
        Ma raportez strict la formularea textelor din constitutie, chiar daca mie personal mi se pare total nefiresc ca politicul sa aiba astfel de prerogative in ceea ce priveste justitia penala.

        • Da, Victor Ponta este urmărit penal pentru infracțiunile făcute în altă calitate decât cea de membru al guvernului; fals în înscrisuri, complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani.

          Nu, în ambele cazuri de imunitate parlamentul nu poate fi, conform constituției, cenzurat în decizia sa. E logic, pe undeva. Nu înseamnă că astfel de temeiuri nu trebuie să existe! Există o noimă, o rațiune pentru care astfel de imunități sunt instituite, deci în mod logic trebuie să existe și una pentru care ele ar fi menținute sau ridicate. Și atunci, de ce nu e codificată în textul constituției sau al legii? Pentru că am intra într-un cerc vicios! Cum ar putea parlamentul, de exemplu, să protejeze prerogativa politică, exclusivitatea asupra deciziilor politice din partea propriilor membri sau a miniștrilor, dacă tocmai decizia lui în această privință ar fi cenzurabilă ulterior de o instanță? Decizia politică a miniștrilor nu poate fi apărată decât printr-o altă decizie politică, cea de menținere a imunității în astfel de cazuri.

          Nu consider aberant sistemul de imunități, din contră. El există pentru a preveni abuzuri ale magistraților, faptul că în acest caz nu avem abuzuri nu înseamnă că ele nu se pot petrece! Problema e că acest sistem de imunități este abuzat de parlament, în raport cu noima stabilită pentru ele. Inclusiv termenul ”abuz” presupune că există și un ”uz” rațional al imunităților, există o rațiune pentru care există și ar putea fi invocate.

          Din păcate, ajungem în situația de a alege între răul cel mai mic, asta e îngrijorarea mea. Din pricină că V.Ponta &co. abuzează niște instrumente ale unui sistem democratic, suntem în situația de a decide dacă nu trebuie să le distrugem noi înșine, pentru a preveni abuzul.

          • In orice sistem de checks and balances, cineva are totusi in final ultimul cuvint sau un rol determinant. Si evident ca orice solutie va avea atit avantaje cit si dezavantaje.
            Doar ca in sistemul de acum, in care parlamentul se poate opune unei actiuni penale, exista un risc foarte mare ca deciziile sa fie luate strict pe criterii politice, deci total arbitrar in raport cu natura penala sau nu a faptelor. Ma indoiesc ca o majoritate semnificativa a parlamentarilor care voteaza studiaza atent si competent dosarul penal. Daca reglementarea ar fi diferita, cred ca pericolul ca un ministru sa fie hartuit in mod nejustificat atit de procurori, cit si de judecatori ar fi mult mai mic – garantiile de independenta pe care li le ofera statutul de magistrati ar trebui sa reduca semnificativ riscul asta.

            • Mi-e greu să mă pronunț, personal. Pot nota însă că e al doilea caz grav din acest an(!) în care urmărirea penală e blocată, primul fiind cel al lui Varujan Vosganian. Caz despre care am scris, și unde, din nou, invocarea imunității nu a avut nicio legătură cu protejarea prerogativei. Adică, oricât de atașat aș fi de ideea acestor mecanisme de echilibrare, n-am cum să nu văd că ajung să fie sistem de furt cu impunitate, departe, departe de ce cere norma democratică.

            • aducandu-se in discutie prerogativa, beneficiarul imunitatii este de fapt electoratul, nu imputernicitul, motiv pentru care nu vad utilitatea sacrificarii imunitatii: e spatiul deciziei politice a electoratului, in care sa-i judece pe cei pe care ii imputerniceste; si poate ca ar fi in interesul primordial al electoratului ca imputernicitii sa aiba si privilegii, adica deasupra legii, ca nici legile nu-s perfecte si adeseori destul de subiective incat sa se confunde cu morala (sau, dupa caz, cu „originea sanatoasa” sau alte repere dubioase)

  20. Azi la CSM dl jud Dumbrava mi-a preluat ideea postata pe Contributors acum cateva zile: ”Sper să discutăm în plen. În orice caz, legătura între lovitură de stat şi ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament, cererea procurorului general, trebuie discutat. Dacă într-adevăr este o lovitură de stat, justiţia are o problemă. Dacă nu este o lovitură de stat, atunci cei care fac aceste declaraţii au o problemă”.

    • Emil,

      administratorul acestei platforme a considerat mesajul de mai sus ca fiind nul în ce privește valoarea adăugată, și l-a trimis acolo unde ajunge așa ceva în general. Nu pot spune că nu-l înțeleg :-) Pe de altă parte, eu moderez după regulile mele particulare, conform acestora o opinie în sine nu e ceva complet lipsit de valoare, și poate fi publicată ca atare. Plus de asta, dacă opinia poate fi argumentată în cadrul unui dialog, atunci cu atât mai bine.

      Acestea fiind spuse, apropo de ce scrii mai sus, recunosc din nou o lipsă în articol, concentrat să definesc termenii avansați în dezbatere, am uitat să-l definesc pe cel folosit de mine în titlu. Însă, date fiind circumstanțele comentariului tău, cu atât mai bine: am să te invit pe tine să-ți argumentezi acuzația la adresa acestui articol, fix după tipicul lui. Cu o definiție rezonabilă a ceea ce reprezintă ”propagandă”, și apoi, pe baza ei, cu argumentația afirmației că articolul este integral sau parțial așa ceva. Dacă ești dornic și capabil să faci asta, putem duce dialogul cât de departe dorești, și în măsura în care e ceva chestionabil la articol, o să-mi asum consecințele. Sau, poți să refuzi să faci asta, și atunci rămâne doar ”opinia politică” de mai sus. E alegerea ta.

  21. O alta propaganda a sustinatorilor lui Ponta este ca nu el l-a numit pe Sova ministru, el a facut propunerea, avizata (parca) de Parlament si aprobata de Presedinte.
    Eroarea consta in faptul ca legea incrimineaza inclusiv participarea la luarea deciziei respective. „[Fapta functionarului care] indeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material […]”

    Dar mai este o problema cu faptul ca conflictul de interese nu ar fi de competenta DNA. Ce parere aveti despre acest aspect?

    • Plus, în acest caz, cum spuneam e vorba de prerogativă. Există un șir de pași formali care trebuie urmați înainte ca o persoană să ajungă în guvern, primul e să fie nominalizat de premierul în funcție/desemnat. Această nominalizare e decizie politică exclusivă a premierului. Nu îi poate fi impusă sau cenzurată în orice fel, și fără ea nu ajunge nimeni în guvernul său.

  22. Admirabil articolul dvs. dle. Damian. Si mai admirabila tenacitatea de a raspunde clar multor intrebari complicate puse de comentatori. Felicitari si multumiri!

    Astea fiind spuse, nu pricep de ce se insista (nu doar in articolul dvs.) pe acuzatiile legate de conflictul de interese unde este mult loc de discutie si nu se pune accentul pe acuzatia ca inainte sa fie prim-ministru dl. Ponta a fost partas la furaciuni agravate de alte chestiuni precum falsuri in acte etc. (daca am priceput eu corect acuzatiile).

    • Mulțumesc. :-)

      Se insistă pe conflictul de interese pentru că fiind fapte făcute în calitatea de premier ele au o relevanță în plan politic și constituțional: dl Ponta nu poate fi urmărit penal pentru ele decât cu încuviințarea Camerei, poate fi suspendat pe durata urmăririi penale, și este suspendat de drept dacă e trimis în judecată pentru ele…

  23. la ce lucruri trasnite se petrec prin parlament si nu numai, nu m-as mira sa treaca si o lege (sau poate mai degraba o mica OUG) care sa condamne penal vrajitoria si sa dea liber la vanatoare

  24. Nu prea am unde posta astea asa ca o fac aici, desi nu prea este in topic. Am postat-o si la dl judecator Danilet de unde rosogolesc textul si aici . Am muncit niste ore ca sa-l pot redacta cu raspunderea necesara, caci ca fost cercetator in domeniul stiintei exacte nu reusesc sa fiu si urechist :)

    „Nu stiu unde sa postez astea, dar fiind dvs in CSM am considerat ca este bine sa fie si aici asa cum va fi si pe contributors.ro.
    Este vorba de celebrul deja calup de legi referitoare la codul penal si la codul de procedura penala.Lasand deoparte ca aproape jumatate sunt initiative individuale a cate unui deputat respinse de Senat si de guvern cu excetia celor promovate de dl senator Serban Nicolae si acceptate tacit rezlta ca nu sunt 22 care sa ridice probleme privind independenta si eficienta justitiei dar ca sunt totusi cateva pe care in lista de numai zece mai relevante si pe care o dau in continuare o sa le prezint bolduite.
    Adaug ca cele 22 proiecte pot fi gasite la http://www.cdep.ro/co/docs/F-1843837260/aoz-9%20iunie.pdf in timp ce individual ele pot fi urmarite din lista pe 2015
    de la http://www.cameradeputatilor.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.lista?anp=2015 unde sunt proiecte pana la numaul de ordine 452 , acelea dintre cele 22 cu numere de ordine mai mari adica cu nr 473/2014, 563/2014, 587/2014 , 680/2011, 824/2006 si 467/2012 putand fi catte direct de pe google.ro.
    Rezultatele acestei urmariri din care am retinut un numar de zece:

    1) Propunerea legislativa PLx 406/2015, respectiv propunerea dlui Serban Nicolae este o prostie caci cum sa dai arest sever unei persoane inca prezumate a fi nevinovata si cum sa elimini arestul preventiv ca ultima masura de asigurare a cercetarii penale?
    2) Propunerea legislativă a dlui Cihodaru pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind noul Cod penal (PLx 391/2015) respectiv cea prin care se introduce un nou articol, 447,este mult prea dura si se poate inlocui cu niste amenzi substantiale, caci intradevar nu poti sa insulti insemne nationale fara nici-o sanctiune dar nu stiu daca asa ceva se prevede in codul penal dar trebuie gasit un loc unde asemeni precum si amenzile de circulatie sunt introduse.
    3) Propunerea PL-x nr. 267/2015 : Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală este o chestiune mult prea tehnica si de stricta specialitate juridica pentru a avea o opinie. Doresc doar sa atrag atentia priind prevederile de la inceput care ar putea avea conotatii Big Brother si cele ulterioare privitoare la arestul preventiv cat si alte proceduri unde desigur ca judecatorii si procurorii adica CSM in intregul sau pot avea parerea cea mai avizata si profesionista, desi se presupune ca si guvernul a avut la dispozitie asemenea pareri la momentul ordonantei care pretinde ca a aplicat recomandarea CCR,, dar o verificare in plus nu strica.
    4) Cu privire la Pl-x nr. 104/2015: Propunere legislativă privind modificarea şi completarea art.587 din Codul de Procedură Penală cred ca observatiile Consiliului Legislativ si ale Guvernului sunt corecte si ca elaboratorul poate reveni dupa ce le va lua in considerare
    5) PL-x 409/2015: Trimisa de guvern , de stricta specialitate si nu ma pronunt. Nu cred ca influenteaza asupra libertatii justitiei si statului de drept
    6) Pl-x nr. 392/2015 Propunere legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală
    Se propune eliminarea unei erori materiale sezizate de CCR dar Guvernul spune ca aceasta propunere a ramas fara obiect rezolvand el cestiunea. E treaba juristilor sa aprecieze.
    7) PL-x nr. 473/2014 Proiect de Lege pentru modificarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal. unde Serban Nicolae propune modificarea art 276 si 277 privind presiuni asupra justitiei si compromiterea intereselor acesteia este de stricta specialitate judecatoreasca dar proiectul trebuie urmarit atent odata si cu cele spuse de Consiliul legislativ, intrucat a fost bagat pe sub usa, fiind adoptat tacit la senat, fara opinia Guvernului, deci nimeni nu-si asuma raspundere in a evalua si a analiza oportunitatea acestei modificari. Asadar atente.
    8) PL-x nr. 824/2006 Proiect de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi. Este important si cred ca trebuie analizat cu atentie de specialisti
    9) PLx 289/2015: Propunere legislativă pentru interpretarea art.175 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările
    ulterioare, în sensul includerii în categoria funcţionarilor publici, în înţelesul Codului penal, a parlamentarilor şi a Preşedintelui României. Dl Nicolicea cand a initiat legea a cerut ca toti in sens penal sa fie functionari publici dar azi senatul respnge iar guvernul se piteste adica nu are un punct de vedere. Asa ca mare atentie.
    10) PL-x nr. 333/2015 Proiect de Lege pentru modificarea art.301 şi art.308 din Legea nr.286/2009 privind Codul penal. Elimina conflictul de interese intr-un anume fel . Trebuie analizata expunerea de motive care la o citire rapida pare consistenta, dar nu cred ca de fapt este. Consider ca este foarte importanta aceasta problema.
    Numai bine „

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro