Home » Analize » Citesti:

Tomos ante portas: un scurt ghid al independenței Bisericii din Ucraina (II)

Ortodoxie publica octombrie 24, 2018 Analize
2 comentarii 1,415 Vizualizari

de Alya Shandra[1]

(PARTEA II: Reacția Moscovei)

Care a fost reacția Moscovei?

Liderul BOU PK, patriarhul Filaret, a fost reabilitat de patriarhul ecumenic, mișcare condamnată de Biserica Ortodoxă Rusă.

Photo: Ukrinform.ua

Vladimir Legoyda, șeful departamentului de relații media și sociale a Patriarhiei Moscovei, a specificat că decizia sinodului Patriarhiei Ecumenice constituie „o acțiune anti-canonică fără precedent și o încercare de distrugere a fundamentelor sistemului canonic ortodox.” Pe 15 octombrie, se va întruni în Minsk (Belarus) sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse care va da un răspuns referitor la acțiunile Constantinopolului. Probabil acest sinod va anunța încetarea comuniunii euharistice a Bisericii Ortodoxe Ruse cu Constantinopolul (sau a legăturilor diplomatice, dacă ar fi să traducem limbajul bisericesc), după cum a sugerat Aleksandr Volkov, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei din Moscova[2].

Referitor la rolul Bisericii Ortodoxe în contextul geopoliticii rusești, pe 12 octombrie, președintele Vladimir Putin a convocat o ședință extraordinară[3] a Consiliului Național de Securitate și Apărare în care „a fost discutată situația Bisericii Ortodoxe Ruse din Ucraina”. Această acțiune reprezintă o gafă importantă, căci în încercarea de a face să pară mai blândă situația din Ucraina, BOU PM a susținut tocmai contrariul, anume independența față de Moscova și că nu reprezintă sub nicio formă „Biserica Rusă în Ucraina”. În același timp BOU PM a declarat că, în ciuda deciziilor sinodului din 11 octombrie, nu va recunoaște BOU PK, BOAU, nici stavropighia reînființată de Patriarhia Ecumenică.

Moscova a încercat de la bun început să dejoace planul Constantinopolului, încercând să convingă lideri ai altor Biserici autonome să nu recunoască independența Bisericii Ucrainene, ceea ce au reușit doar în cazul Bisericii Ortodoxe Sârbe. De asemenea, Biserica Ortodoxă Rusă a comparat acordarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina cu schisma dintre Apus și Răsărit din 1054. Totuși, dacă Biserica Ortodoxă Rusă rupe relațiile cu Constantinopolul, este puțin probabil ca și alte Biserici Ortodoxe să urmeze Moscovei, crede Chiril Hovorun.

„Chiar dacă Moscova decide să rupă comuniunea euharistică cu Constantinopolul, celelalte Biserici nu vor adopta această atitudine, după părerea mea. Acestea își vor menține relațiile atât cu Moscova, cât și cu Constantinopolul și, astfel, va fi evitată o schismă la nivel global în Biserica Ortodoxă.”

Expertul în științe religioase Viacheslav Horshkov este la rândul său de părere că Moscova este prea slabă în raport cu restul lumii creștine pentru a provoca daune semnificative:

„În cele din urmă, Biserica Ortodoxă Rusă nu a oferit niciun argument teologic împotriva acțiunilor Constantinopolului. Dacă vor provoca o schismă, atunci se vor marginaliza pe ei înșiși. Să vedem cât timp vor rezista. Nu va fi „cea mai mare schismă de la 1054 încoace”, fiindcă proporția este insuficientă. Moscova încearcă să demonstreze că este o țară foarte ortodoxă, dar în realitate nu este. Spiritualitatea reprezintă un lucru concret, care poate fi măsurat. Aceasta este întâi de toate o unitate de măsură a iubirii de oameni. Toată lumea însă știe cum tratează Moscova demnitatea umană.”

Patriarhul ecumenic Bartolomeu intră în conflict cu patriarhul rus Chiril din cauza independenței Bisericii din Ucraina.

Care sunt de fapt motivele pentru care patriarhul ecumenic procedează astfel?

Când Patriarhia Ecumenică, care avea jurisdicție canonică asupra Ucrainei, a cedat în 1686 acestă jurisdicție Moscovei, a făcut-o impunând o serie de condiții care nu au fost respectate. Ca atare, pe 11 octombrie, Patriarhia Ecumenică a revocat decizia, acesta fiind motivul formal al acțiunilor Constantinopolului.

Un alt temei este incapacitatea BOU PM de a rezolva în aproape treizeci de ani problema schismei de pe teritoriul ei. În ultimii ani, numărul celor care se declară credincioși ortodocși în BOU PK și BOAU a crescut, aproape s-a dublat în comparație cu cel din BOU PM, însemnând că cei mai mulți creștini ortodocși ucraineni erau schismatici din punct de vedere formal. Aparent, Constantinopol a decis că Moscova nu este interesată în găsirea unei soluții – și pe bună dreptate.

(Notă: procentajul este din totalul populației ucrainene, nu din totalul creștinilor ortodocși ucraineni)

Încă un motiv este geopolitica bisericească, respectiv conflictul dintre Moscova și Constantinopol. Biserica Ortodoxă Rusă cu ai ei 150 de milioane de credincioși pune deseori la încercare autoritatea patriarhului ecumenic. Acesta poartă titlul de „primul între egali”, dar după căderea Constantinopolului și a Imperiului Bizantin teritoriile aflate sub jurisdicția sa s-au redus drastic. În 2016, Moscova a ignorat și a încercat periclitarea mult așteptatului Mare și Sfânt Sinod din Creta, pe care patriarhul ecumenic Bartolomeu îl consideră reușita vieții lui. În timp ce BOU PM cuprinde în jur de o treime din cele 30 675 de parohii ale Bisericii Ortodoxe Ruse (ca în 2013), independența Bisericii din Ucraina ar însemna o grea lovitură pentru autoritatea Bisericii moscovite – și în influența ei geostrategică.

Un alt motiv pentru acutizarea chestiunii ucrainene după 2014 este susținerea ideologiei politicii Rusiei de către Biserica Ortodoxă Rusă. Dacă Patriarhia Moscovei nu ar fi susținut minciuna despre „războiul civil” în Ucraina, dacă nu ar fi aprobat ocuparea Crimeii și nu ar fi insistat pe vechea iluzie imperială a rușilor și a ucrainenilor ca fiind „nații înfrățite”, atunci status quo-ul în Ucraina ar fi putut rămâne pentru mulți ani același. Susținerea tacită de către BOU PM a miturilor istorice rusești în războiul nedeclarat al Rusiei împotriva Ucrainei și goana președintelui Poroshenko pentru obținerea unui nou mandat prezidențial în 2019 au fost motivele pentru apelul oficial al Ucrainei la patriarhul ecumenic care a pus în mișcare mecanismele de acordare a autocefaliei.

Cum va arăta această nouă Biserica Ortodoxă Ucraineană? Cine va fi la conducerea ei?

În prezent, nu este foarte clar ce structură bisericească din Ucraina este afectată de reinstalarea jurisdicției istorice a Constantinopolului asupra mitropoliei din Kiev. Conform lui Cyril Hovorun, cea mai apropiată structură de Patriarhia Ecumenică în Ucraina este BOU PM – deoarece este singura Biserică canonică în Ucraina și pentru că este supusă  Moscovei:

„Dacă dreptul bisericesc va fi impus în urma deciziei Constantinopolului, atunci BOU PM ar trebuit să înceapă să-l pomenească pe patriarhul ecumenic în liturghiile sale și să se afilieze Patriarhiei Ecumenice începând din 11 octombrie.”

După cum este puțin probabil ca BOU PM să procedeze astfel, de decizia Constantinopolului vor profita alte jurisdicții în Ucraina – anume BOU PK și BOAU, care își vor desființa propriile structuri administrative și vor constitui o nouă Biserică care va primi Tomosul de autocefalie.

BOU PK a anunțat deja intenția de a convoca un sinod care va include episcopi atât din BOU PK, cât și din BOUA, respectiv și cei din BOU PM care au apelat la patriarhul ecumenic pentru acordarea Tomosului. Sinodul va alege un întâistătător pentru noua Biserică.

Se va alătura BOU PM acestei noi Biserici unite?

Întâitstătătorul BOU PM, mitropolitul Onufire. Photo: Ukrinform

În prezent, este plauzibil faptul că BOU PK și BOAU se vor alătura în totalitate noii Biserici, spune Chiril Hovorun. În schimb, este imposibil de anticipat câți din BOU PM se vor alătura la rândul lor acestei cauze:

„Cred că în fază inițială vor fi puțini, dar când aceștia vor vedea că noua structură este stabilă și funcționează, tot mai mulți se vor alătura noii Biserici. Există o probabilitate mare ca cea mai mare parte a BOU PM să se alăture în cele din urmă noii Biserici.”

Între timp, preotul Petro Zuiev (BOU PM) spune că în scenariul probabil în care liderul actual al BOU PK, patriarhul Filaret, în vârstă de 89 de ani, va fi ales în funcția de Întâistătător, majoritatea parohiilor BOU PM ar putea rămâne în Patriarhia Moscovei:

„Propaganda Bisericii Ortodoxe Ruse l-a demonizat pe Filaret în ultimii 26 de ani. Chiar dacă Filaret este mult mai evlavios decât mulți episcopi ai Bisericii Ortodoxe Ruse, el rămâne „continuatorul schismei” pentru o parte semnificativă a preoților și credincioșilor BOU PM.”

Luând în considerare acest aspect, este posibil ca majoritatea parohiilor BOU PM să se alăture noii Biserici abia după ce pe tron va urca succesorul lui Filaret, spune Zuiev.

Acum este neclar care parte a BOU PM se va alătura noii Biserici. 10 din cei 90 de episcopi ai BOU PM au semnat apelul pentru autocefalie adresat patriarhului ecumenic – doar 11%. Dar preoți, independent de episcopii lor, s-ar putea alătura Bisericii, spune Zuiev.

Ce va schimba autocefalia Bisericii în Ucraina – și după?

Există mai multe rezultate posibile:

Pentru Ortodoxia din Ucraina: Conform lui Viacheslav Horshkov, rezultatul principal va fi faptul că Ortodoxia ucraineană își va dobândi existența deplină:

„Noi o să avem de acum posibilitatea de a construi relații cu celelalte Biserici și să dezvoltăm viața noastră bisericească altfel decât după model imperial. Aceasta este o posibilitate colosală pentru modernizarea Bisericii.”

Chiril Hovorun speră că de independența Bisericii vor profita oamenii:

„Deoarece scopul principal al  întregului demers este bunăstarea, ca oamenii să meargă la Biserică acolo unde se simt bine, acolo unde aceștia nu au nicio preocupare pentru nimic din ce le-ar putea contrazice conștiința. Acei oameni care au suferit pentru mulți ani se vor alătura în deplină comuniune cu restul Bisericilor Ortodoxe, iar aceasta va fi o reușită importantă. Aici va fi un inconvenient al acestui proces – în mod sigur vor apărea tensiuni  între și în interiorul comunităților. Vor izbucni violențe, dar depinde de stat ca acestea să fie prevenite. Patriarhul ecumenic a subliniat în special fuzionarea pașnică a comunităților într-o nouă Biserică. Și eu cred că a fost un punct foarte important în decizia Constantinopolului.”

Dincolo de provocări și tensiuni, crearea Bisericii ucrainene poate întâmpina un inconvenient neașteptat: noua Biserica poate obține anumite trăsături din cele ale unei Biserici de stat de facto precum Biserica Ortodoxă Rusă. Chiril Hovorun:

„Aceasta s-ar putea întâmpla deoarece oamenii [în Rusia și Ucraina – ed.] sunt la fel. Și ceea ce trebuie luat în atenție în mod și mai special este că Tomosul însuși reprezintă ce tip de calitate eclezială va avea. Această problemă a Bisericii din Ucraina nu trebuie să fie despre cantitatea independenței, ci despre calitatea participării, responsabilității, rugăciunii, spiritualității oamenilor. Tomosul nu poate securiza această stare. O autocefalie nu este un remediu universal pentru toate problemele și bolile pe care le are de înfruntat comunitatea ortodoxă din Ucraina. Astfel că Tomosul este o oportunitate pentru Biserică să se îmbunătățească, dar nu este ceva ce va substitui efortul oamenilor Bisericii de a face participarea lor la viața creștină mai profundă.”

Pentru politica ucraineană: O nouă Biserică unificată va da un impuls, atât de necesar, campaniei electorale a lui Poroshenko. Președintele în exercițiu a început deja să folosească activ acestă temă în afișele electorale distribuite prin țară. În orice caz, schimbările structurale care vor urma în cadrul Bisericilor existente, și în mod special chestiunea sensibilă a proprietății Bisericii, cu siguranță că vor genera tensiuni reale și imaginare. BOU PM i-a acuzat deja, în mod fals, pe naționaliștii ucraineni de faptul că i-au atacat proprietățile și este de așteptat să o facă în continuare, victimizându-se. În orice caz, într-un interviu recent, patriarhul BOU PK, Filaret, face o aluzie la aproprierea energică a marilor mănăstiri sau lavre din cadrul BOU PM, provocând frică în rândurile credincioșilor BOU PM.[4] De aceea, apelul Constantinopolului la toate părțile pentru a se abține de la violență este de o importanță deosebită.

Din punct de vedere geopolitic: O Biserică ucraineană independentă va fi simbolul vizibil al eșecului neo-imperialismului post-sovietic al lui Putin. Reacțiile Rusiei la noua Biserică a Ucrainei este probabil să ducă la creșterea auto-izolării Bisericii Ortodoxe Ruse și pierderea importanței la nivel global. Teologul Paul Gavrilyuk[5] scrie:

„Din punct de vedere numeric, Patriarhia Moscovei va pierde probabil mii de parohii. În zece ani nu vom mai avea axa Moscova-Constantinopol ca singura mare luptă de putere în cadrul lumii ortodoxe. Mai degrabă vom avea Constantinopolul ca un centru de influență asupra celor trei mari Biserici, cele care au numărul cel mai considerabil de credincioși: Moscova (încă cea mai mare, contrar unor entuziaști ucraineni); Kiev pe locul doi; și București pe locul trei (populație de 19 milioane, procentaj mai mare de credincioși decât în Ucraina sau Rusia). Eu prezic că în această schemă există un potențial real pentru un leadership din partea Bucureștiului deoarece acesta, spre deosebire de Belgrad, nu a primit milioane de euro cadou de la Moscova; spre deosebire de Kiev, nu-și datorează Constantinopolului legitimitatea recentă…. Pe termen scurt, toate aceste tentative eșuează, dar pe termen lung, pașii de astăzi vor avea implicații în reducerea semnificativă a ideologiei pe care Moscova o menține în Estul Europei.”

În orice caz, pierderea statutului imperial al acestei Biserici poate, de asemenea, să provoace renașterea ei: o mai mare independență de stat, creșterea rolului laicilor și mai multă formă democratică în guvernarea bisericească. Și, pentru Ucraina, aceasta înseamnă secționarea a încă unei legături cu Rusia – un rezultat neașteptat al războiului împotriva Ucrainei. Conform lui Gavrilyuk:

„Războiul lui Putin în Ucraina poate a câștigat Crimeea prin înșelătorie, negare și violență; poate a distrus infrastructura  unei mari părți din Ucraina de Est. Dar efectul pe termen lung al războiului a fost scoaterea Ucraina din sfera culturală și economică a Rusiei și, prin aceasta, distrugerea colaterală a propriului interes rusesc în Europa. Putin a încercat să re-colonizeze Ucraina; în realitate, el a continuat să-și sărăcească proprii săi oameni și, paradoxal, va lăsa acel wanna-be-empire chiar mai vulnerabil în fata colonizării economice din partea Chinei. Nu trebuie ca cineva sa fie „slavofil” ca să înțeleagă aceste aspecte. Pe termen lung, actul istoric al Constantinopolului va aduce o pace mai mare în Europa.”

Traducere: Cezar Marksteiner-Ungureanu

  • Prima parte a articolului poate fi citita aici.

Note____________


[1] Text preluat cu acordul autoarei de la adresa: http://euromaidanpress.com/2018/10/14/tomos-guide-ukraine-church-autocephaly/ [17.10.2018].

[2] https://www.radiosvoboda.org/a/news-rpc-avtokefalija-ukrajina/29538778.html [21.10.2018].

[3] http://kremlin.ru/events/president/news/58813 [21.10.2018]

[4] https://daily.rbc.ua/rus/show/patriarh-filaret-gotovy-prinyat-arhiereev-1536917516.html [22.10.2018]

[5] https://www.facebook.com/paul.gavrilyuk.3/posts/2195902037353322

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. carstea spune:

    Rusii nu isi permit sa piarda Ucraina, mai ales “portavionul” Crimeea. In concluzie: va fi razboi local sau mondial.

  2. ion spune:

    De unde are biserica ortodoxa rusa 150 milioane de enoriasi? Daca puneti populatia rusiei belarus si ucraina impreuna poate si fac atat, dar cati din ei sunt ortodoxsi in rusia? Rusia are o gramada de budisti, musulmani, atei, etc. Daca ma uit pe harta ortodoxsi sunt destul de putintei …, daca ma uit la fapte si mai putini. Acum fara ucraina a devenit si mai mica, daca ma uit la ucraina vad majoritate ortodoxa acolo, dar la rusi am indoieli ca ortodoxia e religia majoritara. E oficiala dar nu e majoritara.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ortodoxie publică


Ortodoxie publica

Inițiativa „Ortodoxie publică” își propune să ofere publicului român acces la analize teologice semnate de specialiști, teologi, sau jurnaliști celebri în primul rând... Citeste mai departe


E randul tau

Bun, poate ca ar fi util sa sintetizam putin, sa facem abstractie de "floricele", placute la citit d...

de: MirceaM

la "Draci peste tot (II). Sau despre misterioasa aspirație a aghiotantului lui Dragnea la filozofie"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

aprilie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)