marți, iulie 7, 2020
Adela Toplean

Ușa întredeschisă

Mai am trei cărți pe masa la care scriu acum, departe de casă: un Strindberg, un Liiceanu și un Pleșu. De câteva zile mă sucesc în jurul unor ipoteze de lucru pe care azi de dimineață le abandonez brusc. În definitiv, ceea ce scriu nu este (încă) o carte. Acest... citește tot articolul
Adela Toplean

Despre eșec, în jurnale

Încep și eu de la eșec pentru că, vrând-nevrând, totul începe acolo. Eșecul e intim al nostru. Ne vine perfect. E ca o haină bine croită, alunecând impecabil pe conturul inimii noastre, urmărind liniile sinuoase ale minții care l-a evitat în măsura în care l-a și făcut posibil. De... citește tot articolul
Adela Toplean

În jurnale toată lumea se îmbolnăvește

Un Altfel de Jurnal al lui Matei Călinescu a rămas pe masa mea de lucru deși l-am terminat acum vreo zece zile. Nu-l așez în raft lângă Portretul lui M fiindcă nu mai încape. Ca să-i fac loc, ar trebui să scot altceva. “Raftul cu jurnale despre... citește tot articolul
Adela Toplean

Suedia fluieră

Pe-aici vine iarna cel puţin o dată pe an, întinderi albe călcate gingaș de maşini ca de niște pisici suple, elegante, oamenilor şi copiilor nu le pasă de iarnă, stau închişi în case și-n maşini confortabile, oamenii de prin părțile locului ştiu ce ştiu, săniuş, schiat, patinat, oameni de... citește tot articolul
Adela Toplean

Ea și eu, despre moarte și despre Dumnezeu

“Când mori, mori. Știe El, Dumnezeu mai bine când să te dea la viermi.” Vorbește hârșâit, e înaltă, spătoasă, cu pomeți de vikingă. Trecută de șaizeci de ani, se fălește cu șase copii și cincisprezece nepoți. Îmi pune întrebări, iar asta mă intimidează. Răspund bălmăjit, mă lungesc în explicații, femeia... citește tot articolul
Adela Toplean

Despre singurătate, câteva nuanțe

O coti la dreapta și intră într-un cinema. De când nu mai văzuse un film în oraș? Să tot fie vreo șapte-opt ani, era încă însurat pe atunci și-și făcuse un obicei din a vedea doua-trei filme pe săptămână, întotdeauna de la șapte seara, după ce ieșea de... citește tot articolul
Adela Toplean

Pe șleau, despre terorism și moarte

Orice tradiție spirituală are în grijă problema morții. În acest sens, o perspectivă asupra morţii care decurge dintr-un angajament religios are drept reper un “dincolo" de moarte. Religia - orice religie - cheamă  la sine tradiţia (vie sau înţepenită) a cărei menire este aceea de a recupera şi de a... citește tot articolul
Adela Toplean

Ce mai cred românii despre moarte

“Vă place muzica?" mă întreabă privindu-mă viclean peste capacul unei lăzi mari pline cu obiecte mici - pixuri, post-it-uri, bonuri fiscale, ecusoane, șurubelnițe. Omul avea o naturalețe jovială și 57 de ani. Părea de 47. Era țăran veritabil, mirosea a fân și a vaci, avea palme bătucite și blugi Levi’s... citește tot articolul
Adela Toplean

Sindromul călătoriei (II). Sus, la Plajă

Scriam săptămâna trecută că nu suntem niciodată contemporani cu călătoria noastră. Călătorul, precipitându-se, se epuizează, practic, între anticiparea fantasmei Plajei perfecte și angoasa pierderii acesteia. Acumularea de fotografii pare să fie, în această ecuație, obligatorie. Experiența  călătoriei este aproape întotdeauna mijlocită de ochiul camerei de filmat sau de fotografiat. Cumva, avem impresia... citește tot articolul
Adela Toplean

Sindromul călătoriei. Partea I

În perioada asta se fac, avantajos, rezervări pentru vacanța de vară. Sleit de puteri, după o zi de muncă, te prăbușești într-un fotoliu și navighezi, prostit, prin ofertele agențiilor de turism până când devii una cu galeria de imagini. Vacanța te soarbe în slide-show-ul ei. Misterioasa pulsație  a Vieții Perfecte... citește tot articolul
Adela Toplean

Miel și Fiară, la vremea secerișului

Vorbea de cel puțin 10 minute, sălciu, șubred, pe nas. N-avea proprietatea termenilor. Spunea, cred, ceva despre ceasul Judecății, iar cuvintele îi ieșeau alandala din gura; se prelingeau apoi pe ecran ca niște mucozități tulburi. Chipul acesta rotund și molatic e chipul unui copil de nouă ani râzgâiat și bolnăvicios,... citește tot articolul
Adela Toplean

Prevenție și prejudecată. Mic îndreptar de managementul speranței

Am auzit de un bărbat care a leșinat de frică pe holul spitalului, înaintea unui test pentru depistarea cancerului de prostată. Cancerul se cuibărise în familia lui cu trei generații în urmă, curmase vieți și cariere, lăsase orfani și vădude. Acolo pe hol, omul a simțit cu toți porii... citește tot articolul
Adela Toplean

“Dumneata crezi în Dumnezeu?”

Astăzi la metrou o bătrână în doliu mânca pufuleți. Ședea pe scaun într-o stație, nici dreaptă nici încovoiată, nici tristă nici veselă, ședea, mânca și aștepta. Basmaua, pantofii, paltonul, punga de pufuleți erau atemporale. Te uitai la ea și nu aveai niciun indiciu asupra timpurilor care o făcuseră posibilă. Putea fi... citește tot articolul
Adela Toplean

Statuia acoperită care ne-a lăsat descoperiți. Câteva reflecții pe marginea a ceea ce (mai) înseamnă să fii occidental

Blestemul şi binecuvântarea omului de azi este imposibilitatea de a se sustrage alegerii. Nu alegem pentru că suntem, cu toţii, nişte caractere selective, alegem fiindcă nu avem încotro. Sau, mai degrabă, înşfăcăm. Exact ca în cazul atitudinii faţă de hrană, unde eleganţa unui prânz rafinat se precipită, astăzi,... citește tot articolul

Autor

Adela Toplean
29 ARTICOLE0 COMENTARII
Adela Toplean este doctor în filologie, activează din 2003 în Death Studies cercetând atitudinile contemporane în fața morții, a publicat numeroase studii de sociologia morții în Marea Britanie, Suedia și Germania. A studiat la Universitatea din București, Sorbona (Paris V) și Universitatea din Lund, a fost bursieră a Institutului Suedez și a Colegiului Noua Europă, este membru al Association for the Study of Death and Society. Din 2011 este lector universitar la Facultatea de Litere a Universității din București.

Carte recomandata

Esential HotNews

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A…

de: MirceaM

la „Îmbogățiții de război”

Carti recomandate de Contributors.ro

Democrația sub asediu românia în context regional

Carte recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)