luni, iulie 6, 2020
Gabriel Liiceanu

Elogiu îngerului meu păzitor *

Sunt un măgar cu coada pe sus. Aș vrea ca Dumnezeu să creadă în mine, în timp ce spun răspicat că existența lui e nedovedibilă. Singurul meu mod de a crede, de a mă arunca în ceața unui mister, a fost legat de sentimentul de ocrotire. Cea mai frumoasă sugestie... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Isus n-a cerut nimănui să moară pentru el

Isus n-a cerut nimănui să moară pentru el. După câte știu, a venit să moară el pentru noi. Și nu cred că Biserica Ortodoxă Română, dacă îl slujește pe Dumnezeul întrupat, le-ar putea propune credincioșilor inocenți să-și riște viața gratuit în numele lui Cristos. Nimeni nu le amenință credința,... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Maica Tereza

„Oriunde voi merge, voi fi întotdeauna prizoniera politică a tatălui meu“, a spus Svetlana Allilueva, fiica lui Stalin, după ce a reușit să fugă din URSS în 1967. Gândindu-mă la cazul ei, mi-am pus întrebarea în ce măsură un descendent e obligat să tragă toată viața după el... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Vis din noaptea de Anul Nou

Merg liniștit pe stradă. Mi se alătură un cal roib care merge în paralel cu mine, pe lângă trotuar. Din când în când, îmi aruncă câte o privire. E frumos și îngrijit. Deodată, urcă pe trotuar și, din lateral, își urcă brusc picioarele din față pe umărul meu stâng,... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Cei doi. Un bilanț și ce s-ar cuveni să urmeze

Duminică seară, la o oră după închiderea urnelor, am primit pe e-mail, la scurt timp unul după altul, două texte postate pe facebook. Întrucât ele aparțin spațiului public iar îmbinarea cuvintelor într-un gând care ne privește pe toți m-a tulburat întotdeauna, îmi voi permite să le citez fără să... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

„Turul doi fără PSD”

De câte ori avem alegeri prezidențiale mă întreb cum ne alegem candidații: cu capul sau cu viscerele? Stând zilele trecute într-un magazin la coadă, aud în spatele meu următoarea discuție dintre o doamnă și un domn: „– Eu nu-l votez pe Orban că are părul vopsit, zice doamna. –... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Sub înaltul patronaj. O ștafetă a răului

Studiu de caz . „Selecția inversă nu se obține doar prin avansarea mediocrilor pe bază de dosar, ci şi prin umilirea valorilor. Aceasta s-a practicat pe toată durata regimului , sistematic, de către unii cu un fel de satisfacție josnică şi rămâne răspunzătoare de multe din gravele noastre neîmpliniri şi eșecuri.“ Annie... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Draci peste tot (fine). Dansul rectorului

În adolescența mea, toată partea stângă a Bulevardului Elisabeta între Cișmigiu și Casa Armatei – pe atunci, întru veșnica pomenire a instalării la putere a primului regim comunist din România, bulevardul se numea „6 Martie” –, era plină de cinematografe. Primul pe mâna stângă era botezat pompos „Timpuri Noi”... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Draci peste tot (II). Sau despre misterioasa aspirație a aghiotantului lui Dragnea la filozofie

După tandemul „Vasile“ – „Ionuț“(1), mă voi opri acum la tandemul „Romulus“ – „Adrian“. Cum siglele acestea sunt folosite, ca și cele din textul precedent, doar pentru fluidizarea textului (dar și cu o intenție de generalizare și simbol), voi preciza de astă dată de la început, cu gândul de a... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Draci peste tot (I)

Un intelectual căruia i s-au furat cuvintele este ca un luptător hoplit rămas în pielea goală. Total dezarmat. Potrivit lui Denis de Rougemont, omul poate face răul de unul singur, dar, odată răul făcut, nu-l poate drapa tot el în cuvintele binelui. Pentru asta are nevoie de diavol. Ca să faci răul și, în timp ce îl faci, să-l botezi cu numele binelui, trebuie, cum s-ar spune, să te îndrăcești... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Petre Roman și Teodor Brateș îi învață pe studenți Etica la Universitatea din București

Ce țară coerentă e România! Prin 1988, la o chermeză a unui medic împătimit de tablouri, l-am cunoscut pe Adrian Năstase. Era „un tânăr de viitor”, cercetător la ADIRI („Asociația de drept internațional și relații internaționale”), un soi de filială a DIE. Făcându-se prezentările, din scurta discuție pe care am... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Plecarea unui prieten

Cândva, pe la jumătatea anilor ᾽60, într-o dimineață tristă de toamnă, am sărit din fugă, pe Magheru, într-un autobuz cu oameni ciorchine pe scară. Un domn tânăr și drăguț, care reușise să pună un picior înăuntru, m-a apucat de braț și m-a ținut așa până la stația următoare.... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Înjurătura care ne unește

„Fără de număr sunt chipurile expresiei umane.” (Folclor paraguaian) În fața unei taverne, în dreptul meselor scoase pe trotuar, trei chitariști ciupesc indeciși coardele instrumentelor. Se apropie de ei un tip cu șapcă, cu ochelari negri de soare, cu cămașa de vară scoasă peste pantaloni. Și le spune: „Zorba! – Zorba?... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Răul României de azi: o mafie camuflată în partid

Am semnat și eu, ca mulți alții, după cea de a doua condamnare penală a lui Dragnea, scrisoarea societății civile prin care se cerea demisia acestuia din funcția de președinte al Camerei Deputaților. Am semnat-o, fără să fiu convins că eliminarea lui din funcțiile publice ar rezolva în mod... citește tot articolul
Gabriel Liiceanu

Ce înseamnă „până la capăt”, Liviu Dragnea?

„Noi” și „Dragnea-și-ai-lui” Să nu ne mai ascundem după deget: în ecuația numită România de azi, sunt doi termeni: noi și Dragnea-și-ai-lui. Ireductibili. Și noi și ei suntem dispuși să mergem „până la capăt”. Așa au declarat ei prin vocea purtătorului lor de cuvânt. Așa am declarat noi de câte... citește tot articolul

Autor

Gabriel Liiceanu
91 ARTICOLE0 COMENTARII
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Carte recomandata

Esential HotNews

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A…

de: MirceaM

la „Îmbogățiții de război”

Carti recomandate de Contributors.ro

Democrația sub asediu românia în context regional

Carte recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

Frauda în educaţie e viol la adresa copilului

Cu câteva zile în urmă, o studentă mi-a trimis – ca răspuns la examenul de “Etică şi integritate academică” – un text...

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Un ordin de ministru și geografii academice

Să încercăm un mic exercițiu de imaginație. Suntem în vara anului 2024. La universitățile din România s-au încheiat...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)