Home » Cultura » Citesti:

Șocuri culturale

Virgil Iordache august 24, 2018 Cultura
12 comentarii 2,079 Vizualizari

Sosește momentul când, gândind efectiv în două limbi străine scufundat în diverse lecturi, sesizezi că nu poți gândi în limba ta nativă ceea ce poți gândi uneori în alte limbi, că sunt diferențe importante. Ce înseamnă a gândi și în ce limbă se poate da un răspuns general ?

Vine o vreme când orice om de știință își dă seama că ritmul de apariție al publicațiilor serioase pe care ar trebui să le citească pentru a fi la zi cu tot ce este relevant este mai mare decât poate citi un om. Ce garanție practică avem că există o omogenitate metodologică a științei în aceste condiții ? Se pot dezvolta curente de gândire asemenea unor specii care nu știu multă vreme una de alta ?

Vine un timp când pricepi că știința nu se poate povesti, că nimeni nu poate înțelege ceva cu sens din ștințele naturii, vieții și pământului fără buna stăpânire a limbajului matematic. Atunci care este funcția cărților de popularizare ? Ce înseamnă certitudinile subiective despre lume învățate cu care plecăm din școală ?

Se poate întâmpla ca după ce ai rămas siderat în urma unor vizite la Roma văzând ce vede oricine să rămâi stupefiat citind o carte despre Roma în care sunt propuse perspective de o complexitate uluitoare și pe care autorii le consideră cu totul simpliste, reflectând ignoranța lor înspăimăntătoare. Ce înseamnă a nu cunoaște ?

Dacă ai un oarecare exercițiu filosofic devine evident că presupozițiile ontologice, adică despre ceea ce există, diferă în mod fundamental între diferite feluri de a înțelege lumea chiar în aceeași limbă, că majoritatea oamenilor care au feluri diferite de se raporta la ce există nu își dau seama de asta și, cu toate acestea, continuă să discute, să argumenteze, să dialogheze. Ce înseamnă a dialoga în aceste condiții ? Dar dacă oamenii aparțin și unor culturi diferite și au nevoie de traducere ? Care sunt consecințele politice ale aceste situații ?

Citești interviul unui om de ștință care discută ritos despre comunitarism și individualism în asociere cu instituții religioase și trage imediate consecințe politice, dar știi că în științele sociale sunt nenumărate variante între aceste extreme, care singure, ca termeni, desemnează doar familii întregi de abordări diferite. Cum știe să se oprească cineva acolo unde nu știe că nu mai știe ? Cum trebuie folosită autoritatea științifică dintr-un domeniu în public ? De unde știe un jurnalist care sunt limitele autorității unui om de știință care nu știe asta ?

Cum este posibil să existe acțiune clară și eficientă, care există fără nici o îndoială, în aceste condiții ? Există ceva central, un nucleu de scopuri și mijloace care nu e influențat sau depinde doar prea puțin de ambiguitatea înțelesurilor ?

Sunt acțiunea și tăcerea mult mai importante decât vorbirea ? Dacă este așa, atunci de ce e atât de importantă soft power ? Doar din cauza unei iluzii epistemice ? Doar pentru că acțiunea discursivă e ieftină în raport cu alte feluri de acțiune ? De ce mulți oameni doresc să creadă că înțeleg ceva ce în mod cert nu au cum să înțeleagă date fiind resursele pe care le-au investit pentru a-și dezvolta capacitatea și abilitățile necesare ? Are sens să cerceteze cineva folosind resurse importante ca să înțeleagă aceste resorturi ?

Să proiectezi astfel de șocuri culturale într-o atitudine activă și responsabilă pentru țara ta presupune ca ele să fie relativ neimportante în raport cu o pace și siguranță de un nivel mai înalt. O astfel de pace și siguranță, seninătatea, zâmbetul și buna dispoziție, încrederea pe care o transmiți altora  nu pot avea temeiuri doar în cunoașterea comună, științifică, sau filosofică.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Cred că mulţi tineri da azi trăiesc în două limbi. Generaţia Smartfone, Google, internet, Facebook, e conectată prin limba engleză (acces cu un clic la patrimoniul universal) mai mult cu cei din generaţia lor din UE și lumea întreagă decât cu generaţia părinţilor. Altfel ar putea fi la scriitori fixaţi pe o singură limbă. Traducătorii sunt cei care de fapt trăiesc două limbi. Fără traducători?

    …. „… Sunt acțiunea și tăcerea mult mai importante decât vorbirea ? … „……

    Era digitală a favorizat contactele „horizontale”, dialogul digital cu cei din aceiași generaţie, contacte cu cei care au preferinţe asemănătoare. La arte TV (Paris ora 20,15) m-a amuzat revolta unei „doamne intelectuale” de la Paris din cauza lipsei de „ierarhie” în comunicarea digitală de azi. Ea cere de fapt prioritate pentru „experţi” în formularea, în dezbateri în sfera publică. E tradiţia franceză de centralism Parisian de 500 de ani. E undeva un dezavantaj pentru tinerii francezi în era digitală de azi, general pentru locuitorii UE? Nu cred.
    Dezbaterile culturale, filozofice sunt între „experţi”, între cei initiaţi. O Problemă? Nu cred. E. Macron a studiat Hegel (…..”Das was ist zu begreifen, ist die Aufgabe der Philosophie … so ist auch die Philosophie ihre Zeit in Gedanken erfasst.” – Hegel -/ ….. ….. cea ce e de priceput este sarcina filozofiei. Așa filozofia e timpul ei exprimat în gânduri…).
    E. Macron s-a eliberat de Hegel (… Von Hegel stammt der Satz, Philosophie sei ihre Zeit in Gedanken gefasst. Dieses merkwürdige Diktum bedeutet einerseits, dass die Vernunft – also die Philosophie – ihre Gegenwart gedanklich durchdringen kann und so deren rationale Struktur, ihre Wahrheit offenlegt.
    Deutlicher noch: Philosophie ist nichts anderes als die Enthüllung der Wahrheit ihrer Zeit. Andererseits bedeutet Hegels Satz, dass das Denken nur bis hierher kommt und nicht weiter: Es wird nie mehr sein können als die Gegenwart es zulässt…. / …. Propozitia lui Hegel înseamnă că gândirea ajunge numai până aici și nu mai departe: nu mai departe decât permite timpul contemporan… …. ) sub influenta lui Ricoeur (… …. Die Gegenwart heute ist voller Zeitdiagnosen. Sie erscheinen wie die ungezogenen Schwestern des großen Hegelschen Anspruchs: Das verborgene Prinzip zu erkennen, das die Geschichte antreibt und sich in ihr ausdrückt…./… contemporanitatea de azi e plină de diagnose, prognoze… să descoperim principiul ascuns care influenţează istoria…).

    O listă cu cărţi e publicată în Deutschlandfunk:
    Bruno Latour: Wir sind nie modern gewesen – 1991
    Francis Fukuyama: Das Ende der Geschichte -1992
    Pierre Bourdieu: Das Elend der Welt -1993
    Giorgio Agamben: Homo sacer -1995
    Samuel Huntington: Kampf der Kulturen – 1996
    Alain Ehrenberg: Das erschöpfte Selbst – 1998
    Zygmunt Bauman: Unbehagen in der Postmoderne – 1998
    Richard Sennett: Der flexible Mensch – 2000
    Anthony Giddens: Der dritte Weg – 2000
    Jeremy Rifkin: Access – Das Verschwinden des Eigentums – 2000
    Antonio Negri und Michael Hardt: Empire – Die neue Weltordnung – 2000
    Luc Boltanski und Ève Chiapello: Der neue Geist des Kapitalismus – 2000/ 2003
    Colin Crouch: Postdemokratie – 2005
    Claus Leggewie und Harald Welzer: Das Ende der Welt, wie wir sie kannten – 2009
    Thomas Piketty: Das Kapital im 21. Jahrhundert – 2013

    Un filozof italian discutat azi în spaţiul UE e Giorgio Agamben „ Homo sacer” ( ….. ………………..Giorgio Agamben: “Was ist Philosophie? “Den Geheimnissen des Seins auf der Spur / Din DLF….. ….
    In welchem Verhältnis stehen Sprache und Sein? Ist das Sein überhaupt ausdrückbar? Giorgio Agamben befasst sich in seinem neuen Buch mit den Grundfragen der Philosophie – und mit dem, was gesagt oder eben nicht gesagt werden kann.
    “Worüber man nicht sprechen kann, darüber muss man schweigen.” Mit seinem viel zitierten Satz aus dem “Tractatus logico-philosophicus” wollte der Philosoph Ludwig Wittgenstein nicht sagen, dass unangenehme Wahrheiten besser unerwähnt bleiben. Sondern, dass es unsinnig ist, über etwas zu sprechen, das sich nur zeigen kann.
    An dieses Verhältnis von Sprache und Sein knüpft Giorgio Agamben in seinem neuen Buch an. In fünf Aufsätzen reflektiert der italienische Philosoph, Jahrgang 1942, der heute als Professor für Ästhetik in Venedig lehrt, Grundfragen der Philosophie. …../ …. ce este filozofia…. pe urmele secretelor existenţei…. în ce relaţie se află limba și existenţa… / ….. Wittgenstein…. e un nonsens să discutăm despre ceva ce se poate arăta numai…. ).

    Limbi deci …..

  2. Polilogu spune:

    Articolul dv , domnule IORDACHE, pune degetul pe o rană foarte dureroasă a ROMANIEI DE ASTAZI. Nu sunt un ”cercetător ” specializat, sunt un amator al cunoasterii ( poate un autodidact , chiar daca am studii superioare ?) si mă lovesc nu odată de intrebări pe care si dv le puneti ȘOCUL CULTURAL despre care vorbiți este coplesitor privind din orizontul romăneasc al lumii , îndeosebi atunci când caut referinte in alte limbi decât româna ,noi fiind la distante de ani lumină . Limbajul matematic. matematica si IT in sine,logica lor nu au aproape nicio relevanță in opiniile si cunostintele romanilor.Am citit mult in ultimul timp despre MECANICA CUANTICA care nici macar tangential nu apare …”public ” in ”referintele” noastre.Or, domeniul este de o covarsitoare importanta chiar in prezent, chiar acum ! Fară matematică, fizică chimie , biologie si perspectiva deschisă de ele nu mai reperezinti NIMIC.în niciun domeniu (inclusiv filologie,istorie sau filosofie) Învățământul românesc bate pasul pe loc si rămâne cel mult la nivelul primei jumătăți din secolul al XX-lea. Trist, foarte trist…

  3. Cinicul spune:

    Multe întrebări care nu-si gasesc răspunsuri.
    Cunoașterea științifică este doar una din mijloacele de a înțelege lumea. Deepak Chopra are un text bun pe aceasta tema.
    Ma tem ca omul de știință trebuie sa opereze cu simplificări ca sa faca un mic pas înainte în domeniul și așa îngust in care se crede un expert. Militarii și politicienii operează și cu mai multe simplificări, totul rezumandu-se la Noi și Ei. Nicăieri deciziile politice nu au la baza argumente din domeniul științei, nici macar al logicii elementare.
    Cat despre frustrarea generata de incapacitatea de a citi avalanșa de articole din lumea științei cred ca tine si de o oarece trufie (am ales deliberat acest cuvant). Trebuie oare ss stim totul? Pământul va continua să se învârte la fel și dacă am sti mai mult. Sunt convins că Erasmus nu stia multe din lucrurile pe care le știau contemporanii săi chinezi si nu cred ca asta-l ținea noaptea treaz.

  4. neamtu tiganu spune:

    In cimpia muncii inveti, te documentezi, pt a putea produce. Deci trebuie un echilibru intre timpul dedicat documentarii si timpul consumat producerii.
    Nasoala e ca atunci cind te apuci sa te documentezi simti ca te scufunzi, pe masura ce citesti cite ceva gasesti tot mai multe lacune in cunostiintele tale si citesti tot mai mult, devine un cerc vicios. Devii asa numitul Fachidiot, cum zic nemtii, adinc specializat.

    Daca mai punem la socoteala si cunoasterea ca hobby ajungem sa fim nevoiti sa studiem 25 de ore pe zi. Deci undeva trebuie sa punem o frina,

  5. delia f spune:

    Mi se pare ca am identificat doua teme separate in eseu, gnosticism si semantica. Nu vad, insa, legatura dintre ele doua si legatura dintre fiecare dintre ele si titlu. Evident cunoasterea la un moment dat in timp nu este absoluta, este limitata. Intr-o imagine spatiala, ‘Orizontul’ lui Karl Jaspers este foarte sugestiv. ‘Golul’ informational la un moment dat este ocupat de normele etice. Ce legatura are insa cu semantica de zi cu zi si cu ‘socul cultural’ imi scapa dar acesta din urma mi-a adus insa in memorie o chestiune recenta. Dupa ce Boris Johnson a facut niste observatii neflatante la adresa voalului islamic care ascunde toata fata, o politiciana britanica a sarit in apararea voalului sustinand ca acest voal are aceeasi semnificatie ca si crucea la crestini si trebuie respect la fel. Un ne-adevar evident. Majoritatea femeilor musulmane nu poarta acest val, deci nu poate avea aceeasi semnificatie ca si crucea. In plus, semnificatia mai adanca a acestui voal acestui este izolarea, anihilarea si supunerea totala a femeii in fata barbatului. O extensie a haremului. Acum este un simbol al extremismului religios incompatibil cu societatea deschisa sau al unor societati retrograde care la ele acasa au dreptul sa faca ce vor, problema aparand in momentul s-au transferat intr-o societate deschisa.

  6. Emil spune:

    Anumite lucruri pur şi simplu sunt greu de exprimat în limba natală, dacă aceasta este o “limbă cu îndemnuri pentru vite”.

    • Kurt spune:

      Friedrich der Große a vorbit franceza (Voltaire), numai cu caii şi birjarii a vorbit limba maternă.
      Azi e la fel, numai că e engleza?
      NU se poate traduce tot in fiecare limbă, nu se poate traduce la zi UP TO DATE tot ce e nou, toate patentele, etc.

  7. Cititor spune:

    În limitele puterii mele de înțelegere, destul de strâmte, mărturisesc că am încercat să răspund la unele dintre întrebările pe care le-ați pus în articol. Nu cred că fiecare răspuns ar conta prea mult. M-a surprins mai mult sfârșitul. Pornind de la întrebarea: “Cum e posibil să existe acțiune clară și eficientă, care există, în aceste condiții?” Completez eu, în condiții de confuzie și relativizare totală generate de șocurile culturale pe care le descrieți. Și apoi spuneți: “Să proiectezi astfel de șocuri culturale într-o atitudine activă și responsabilă pentru țara ta” nu e bine. Răul pe care îl poți face astfel poate fi contracarat numai dacă există “o pace și o siguranță de un nivel mai înalt, seninătate, zâmbet, bună dispoziție, încredere”.
    Această “pace” și “siguranță de un nivel mai înalt” formează nucleul, acel ceva central care nu poate fi influențat de ambiguitatea înțelesurilor? Spuneți că aceasta este credința în Dumnezeu? De la El vin seninătatea, zâmbetul, încrederea pe care uneori ni le transmit semenii noștri? De la El vine cunoașterea care ne ajută să navigăm printre ambiguitățile care altfel ne-ar ameți cu totul? Dacă răspunsul e da, aș putea spune că am înțeles ceva. Dacă e nu, … nu cred că mai am vreo speranță.
    Și ar mai fi ceva. Sunt întrebările pe care le puneți și săgeți trimise către realitatea pe care o trăim acum și aici? Eu așa le-am interpretat, drept care pe noi ne văd cu totul abandonați ajutorului de la Dumnezeu.

  8. MIHAI 2 spune:

    Eu am citit de curand un articol
    in care cineva afirma ca in decembrie 1989
    la Tulcea Revolutia a fost confiscata de un fost PREFECT comuist.

    Conform vechii paradigme , pe vremea regimului comunist nu exista functia de prefect.

    Pe de alta parte , fizica cuantica admite / demonstreaza
    existenta unui Univers alternativ cu judete cobduse de PREFECTI comunisti.

    Cercetarea stiintifica romaneasca in domeniul fizicii cuantice
    este in acest momentusor umbrita

    de prioritatile impuse de pesta porcina –

    dar pe de alta parte
    fiecare fizician roman – in frunte cu Primul Fizician al Țării

    poate aspira la
    un Nobel prezentand Umanitatii cateva exemplare de prefecti comunisti
    din propriile judete.

  9. Ela spune:

    Uneori, nu raspunsurile conteaza, ci intrebarile … :)
    Multumesc pentru acest text extrem de instructiv, prin ceea ce declanseaza, sau sugereaza, in mintea fiecaruia dintre noi, cititorii! De ce nu vor fi doua raspunsuri identice la o aceeasi intrebare? Probabil, pentru ca nu exista 2 oameni identici pe aceasta lume, ci vreo 7-8 miliarde de unicate…
    Fiecare dintre noi avem o serie de convingeri si de valori cu care traim zi de zi, facand ceea ce credem ca avem de facut…Unii incearca sa le impuna si altora, altii doar le transmit acordand implicit libertate de discernamant, sunt care se rasgandesc pe parcurs si le reneaga furiosi in loc sa le modeleze, dar marea majoritate a oamenilor au “singura viata” pe care o cred posibila, si actioneaza. natural, in acord cu constiinta lor. Acestia nu sunt cei mai nefericiti, din punctul LOR de vedere, singurul care conteaza!
    Cred deci ca ne-ar fi util, tuturor, sa depundem acelasi efort in a ne simplifica viata, cat ne straduim sa ne-o complicam…
    Ideea lui Kant ca “nu vedem lumea asa cum este ea, ci asa cum suntem noi” propune implicit o multitudine de variante de interpretare, dar si o intrebare, pe cat de simpla pe atat de interesanta : cum sunt eu?

  10. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Multumesc tuturor.

    Siguranța o vreme vine din cunoașterea comună, stiintifică si filosofică, iar dacă te ocupi serios de ele apoi de la Dumnezeu (când nu vine de la început, din câte am auzit, fără să trăiesc această experiență).

    Gânduri bune,



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


E randul tau

Pentru Mike the Hunter, cu referire strict la proiectele PCCF finantate pe domeniul Stiinte Exacte ...

de: Lucian Pintilie

la "Academia Română NU mai este cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală!"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

noiembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)