Home » Cultura » Citesti:

“Junimea” sau o poveste de demult

Ioan Stanomir aprilie 26, 2012 Cultura
Deocamdata nu sunt comentarii 1,105 Vizualizari

Astăzi, atunci când televiziunea face să se nască o limbă română  violentă şi  guturală, este dificil de imaginat că “ Junimea “ , ca societate şi ca spirit, a putut exista cu adevărat. Secolul şi jumătate care ne desparte de  cercul ieşean a adus cu sine nu doar o schimbare a felului în care ne vorbim propria limbă, ci şi trecerea către un prag al vulgarităţii care pare fără precedent în modernitatea noastră.

De aici, aşa cum notează Ioana Pârvulescu în rândurile de deschidere la această nouă ediţie din “ Amintiri din Junimea”, necesitatea acestei terapii prin memorie şi lumină care este recitirea textelor  memorialistice ale lui Iacob  Negruzzi. Prin intermediul lor este ca şi cum am primi privilegiul de a privi, timp de câteva ore sau de câteva zile, prin gaura cheii,  spre acel spaţiu în care se naşte primul nostru canon. Dacă suntem atenţi, o dată cu acest cronicar cald şi melancolic care este Negruzzi, putem auzi şi conversaţiile în care străluceşte voltairianul Pogor şi ne putem minuna în faţa acelui râs fără de pereche al lui Creangă. În fine, avem acces la acea istorie care nu se scrie niciodată cu litere mari, dar din care se hrăneşte identitatea noastră, atâta cât a supravieţuit trecerii comuniste.[1]

“ Junimea”, şi aici Iacob  Negruzzi avea dreptate să-i marcheze unicitatea, este unul dintre acele momente aurorale ce face existenţa unui popor să fie inzestrată cu sens. Oamenii de la “ Junimea” nu sunt, cu excepţia lu Eminescu, genialoizi romantici, ci fiinţe care îşi domină cultura printr-un meşteşug rar al echilibrului. Uniţi de valori, ei nu încetează să ramână un mănunchi de individualităţi care nu se confundă între ele.

Ritualul  junimist se construieşte din contribuţia fiecăruia dintre cei care participă la  această solidaritate  ludică. Actul de a  ţine o conferinţă, de a citi un text în faţa colegilor de comunitate, actul de a împărtăşi o  carte care te marchează, prin lectură, sunt , toate aceastea, semnele unui firesc  care ne apare, după un secol şi jumătate, ca o formă de miracol. Şi totuşi, acest miracol este unul perfect documentabil, iar paginile lui Iacob Negruzzi sunt moştenirea de imagini şi de cuvinte pe care o lasă în urma sa această asociere de spirite.

În acest laborator de idei al”Junimii’ se afirmă, ca niciodată până atunci şi ca niciodată după aceea, valoarea de circulaţie a  spiritului critic. Tinerii furioşi şi glumeţi care sunt junimiştii trag o linie despărţitoare în nisip, descurajând, cu tenacitate caustică, impostura. După ce ai devenit obiect de deriziune al “Junimii”, nemurirea  îşi este, oricât paradoxal, asigurată. De la Nicolae Ionescu la V. Alexandrescu- Urechia, o galerie de personalităţi trăieşte , exclusiv, în acest insectar junimist.

Ce îi uneşte pe junimişti, ce le acordă acestora  forţa de a duce, până către finele anilor 1880, o viaţă intelectuală şi socială unică prin caracteristicile sale?  Citindu-l  pe Iacob Negruzzi, răspunsul vine, cât se poate de natural. “ Junimea” este  triumful eleganţei intelectuale  şi al  lucidităţii . Din această postură a întemeierii unei culturi, junimiştii au ştiut, împreună cu Maiorescu, că de ordinea cărămizilor aşezate depinde  edificiul viitorului. Intuiţiile lor au fost cele pe care s-a fondat modernitatea. Iar bucuriile lor sunt şi emoţiile noastre- exclamaţia lui Negruzzi  în clipa lecturii din Eminescu este punctul de pornire al unui mit.

Fermecătoare şi încărcate de acea dicţie unică  a limbii române de  fine de secol XIX, “ Amintirile”  lui Negruzzi sunt  testamentul acestor vremuri . Din albumul de familie pe care îl întocmeşte Negruzzi se desprinde vocea unei culturi şi a unui mod de a trăi în cultură. Pentru cei de astăzi,întoarcerea către “ junimea “   poate fi începutul ieşirii din labirint.


[1] Iacob Negruzzi, “ Amintiri din Junimea”, ediţie îngrijită şi prefaţă de Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2011.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro





Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Lansarea cartii la Bookfest: Sambata, ora 14: 30, standul Humanitas. Vor vorbi: Gabriel Liiceanu, Sever Voinescu, Cristian Pantazi „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă." - Gabriel Liiceanu

E randul tau

Felicitări colegului meu de generaţie şi de universitate de la Cluj pentru articol şi pentru ati...

de: Valentin Naumescu

la "Ştiinţa a fost aservită lumii politice"

Cauta articole

mai 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)