Home » Cultura » Citesti:

“Junimea” sau o poveste de demult

Ioan Stanomir aprilie 26, 2012 Cultura
Deocamdata nu sunt comentarii 1,092 Vizualizari

Astăzi, atunci când televiziunea face să se nască o limbă română  violentă şi  guturală, este dificil de imaginat că “ Junimea “ , ca societate şi ca spirit, a putut exista cu adevărat. Secolul şi jumătate care ne desparte de  cercul ieşean a adus cu sine nu doar o schimbare a felului în care ne vorbim propria limbă, ci şi trecerea către un prag al vulgarităţii care pare fără precedent în modernitatea noastră.

De aici, aşa cum notează Ioana Pârvulescu în rândurile de deschidere la această nouă ediţie din “ Amintiri din Junimea”, necesitatea acestei terapii prin memorie şi lumină care este recitirea textelor  memorialistice ale lui Iacob  Negruzzi. Prin intermediul lor este ca şi cum am primi privilegiul de a privi, timp de câteva ore sau de câteva zile, prin gaura cheii,  spre acel spaţiu în care se naşte primul nostru canon. Dacă suntem atenţi, o dată cu acest cronicar cald şi melancolic care este Negruzzi, putem auzi şi conversaţiile în care străluceşte voltairianul Pogor şi ne putem minuna în faţa acelui râs fără de pereche al lui Creangă. În fine, avem acces la acea istorie care nu se scrie niciodată cu litere mari, dar din care se hrăneşte identitatea noastră, atâta cât a supravieţuit trecerii comuniste.[1]

“ Junimea”, şi aici Iacob  Negruzzi avea dreptate să-i marcheze unicitatea, este unul dintre acele momente aurorale ce face existenţa unui popor să fie inzestrată cu sens. Oamenii de la “ Junimea” nu sunt, cu excepţia lu Eminescu, genialoizi romantici, ci fiinţe care îşi domină cultura printr-un meşteşug rar al echilibrului. Uniţi de valori, ei nu încetează să ramână un mănunchi de individualităţi care nu se confundă între ele.

Ritualul  junimist se construieşte din contribuţia fiecăruia dintre cei care participă la  această solidaritate  ludică. Actul de a  ţine o conferinţă, de a citi un text în faţa colegilor de comunitate, actul de a împărtăşi o  carte care te marchează, prin lectură, sunt , toate aceastea, semnele unui firesc  care ne apare, după un secol şi jumătate, ca o formă de miracol. Şi totuşi, acest miracol este unul perfect documentabil, iar paginile lui Iacob Negruzzi sunt moştenirea de imagini şi de cuvinte pe care o lasă în urma sa această asociere de spirite.

În acest laborator de idei al”Junimii’ se afirmă, ca niciodată până atunci şi ca niciodată după aceea, valoarea de circulaţie a  spiritului critic. Tinerii furioşi şi glumeţi care sunt junimiştii trag o linie despărţitoare în nisip, descurajând, cu tenacitate caustică, impostura. După ce ai devenit obiect de deriziune al “Junimii”, nemurirea  îşi este, oricât paradoxal, asigurată. De la Nicolae Ionescu la V. Alexandrescu- Urechia, o galerie de personalităţi trăieşte , exclusiv, în acest insectar junimist.

Ce îi uneşte pe junimişti, ce le acordă acestora  forţa de a duce, până către finele anilor 1880, o viaţă intelectuală şi socială unică prin caracteristicile sale?  Citindu-l  pe Iacob Negruzzi, răspunsul vine, cât se poate de natural. “ Junimea” este  triumful eleganţei intelectuale  şi al  lucidităţii . Din această postură a întemeierii unei culturi, junimiştii au ştiut, împreună cu Maiorescu, că de ordinea cărămizilor aşezate depinde  edificiul viitorului. Intuiţiile lor au fost cele pe care s-a fondat modernitatea. Iar bucuriile lor sunt şi emoţiile noastre- exclamaţia lui Negruzzi  în clipa lecturii din Eminescu este punctul de pornire al unui mit.

Fermecătoare şi încărcate de acea dicţie unică  a limbii române de  fine de secol XIX, “ Amintirile”  lui Negruzzi sunt  testamentul acestor vremuri . Din albumul de familie pe care îl întocmeşte Negruzzi se desprinde vocea unei culturi şi a unui mod de a trăi în cultură. Pentru cei de astăzi,întoarcerea către “ junimea “   poate fi începutul ieşirii din labirint.


[1] Iacob Negruzzi, “ Amintiri din Junimea”, ediţie îngrijită şi prefaţă de Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2011.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro





Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)