Home » Cultura »Justitie/Ordine publica »Opinie »Societate/Life » Citesti:

„De ce eu?” – nu doar un film

Cristi Danilet noiembrie 11, 2014 Cultura, Justitie/Ordine publica, Opinie, Societate/Life
10 comentarii 5,688 Vizualizari

În seara zilei de 10 noiembrie 2014 am participat la vizionarea versiunii de lucru a filmului „De ce eu?”. Filmul, un proiect început în anul 2008, va avea premiera la sfârșitul lui februarie 2015. Dar regizorul Tudor Giurgiu și echipa de producție au decis să prezinte această versiune publicului din București, Iași, Timișoara și Cluj-Napoca pentru a discuta despre film și aspectele care pot fi îmbunătățite. Ea a fost precedată de lansarea în spațiul public a două teaser-e (aici și aici).

Noi, participanții la proiecție, am mers acolo având o așteptare. Care vine din nelămuririle în legătură cu evenimentele ce au culminat cu moartea procurorului Cristian Panait în anul 2002.

Puțin despre faptele reale: Cristian Panait era procuror de câțiva ani și, la vârsta de 29 ani, fusese delegat la Parchetul General – Biroul de Anchete Speciale (care se ocupă de cercetarea infracțiunilor comise magistrațiilor); era doctorand al ministrului justiției. El a primit de soluționat cauza privind pe procurorul Lele de la Oradea, învinuit de abuz în serviciu și luare de mită. Procurorul Lele era cel care tocmai pornise cercetările împotriva fiului prefectului de Bihor pe care îl și arestase pentru afaceri ilegale cu combustibil. Imediat premierul de atunci a declarat „nu cred în arestările de vineri seara” și, întâmplător sau nu, după două zile omul este eliberat. Pe măsură ce instrumentează cazul, Panait descoperă fire care se pare că duceau la serviciile secrete și lumea politică. Contrar ordinelor primite, el dispune scoatere de sub urmărire penală a lui Lele. Apoi se sinucide. Dispoziția sa este infirmată de șeful ierarhic și Lele este trimis în judecată, suspendat din funcție pe tip de 6 ani. În final are câștig de cauză, se reîntoarce în sistem, i se plătesc toate drepturile salariale restante și apoi se pensionează. Azi este avocat.

Puțin despre film: „Filmul este o ficțiune, dar are la bază un caz real” a afirmat regizorul, prezent la proiecție. Eu, care am prins acele vremuri activând în justiție, care am discutat cu procurorul Lele și cu colegi de ai lui Panait, care am citit documente oficiale legate de acest caz, pot spune în mod cert că interpretarea actorilor este peste așteptări în ceea ce privește redarea cu fidelitate a atmosferei din acei ani. Ani triști pentru justiția română.

Puțin despre actori și personajele reale: Actorii sunt de excepție și îmi permit să fac trimitere la personajele reale, nu la cele din film, pe care ei le joacă: Emilian Oprea (procurorul Panait, devenit un erou pentru mulți), Mihai Constantin (procurorul Ovidius Păun, șeful direct al lui Panait, ce a soluționat în cariera sa multe cazuri de răsunet, dar care a fost implicat și în arestările din iunie 1990; la un an după evenimentele relatate în film e avansat consilier al procurorului general; în 2007 s-a pensionat), Liviu Pintileasa (coleg al lui Panait, procurorul Victor Ponta, delegat și el la Parchetul General în acea perioadă, care este apoi detașat la Guvern în Corpul de control al primului-ministru), Andreea Vasile (o joacă pe Mina, prietena lui Panait, șefă de promoție la facultatea de Drept a Universității Româno-Americane în anul 1997), Dan Condurache (procurorul șef Ilie Picioruș, și azi în Parchetul de pe lângă ICCJ), Alin Florea (procurorul Alexandru Lele, magistrat la Parchetul Tribunalului Bihor, parchet care în acei ani instrumenta dosare cu adevărate rețele de infractori care cumpărau combustibil tip „M” și îl vindeau drept benzină sau motorină, evaziunea fiscală fiind uriașă), Virgil Ogășanu (procurorul general Joița Tănase, în mandatul căruia se introduc cele mai multe recursuri în anulare în chestiunea caselor naționalizate, ceea ce produce un reviriment al jurisprudenței curții supreme ce va atrage în anii următori zeci de condamnări ale României de către CEDO; după un an de la evenimentul relatat de film el demisionează din funcția de conducere, este numit consul la Strasbourg prin detașare unde stă 2 ani și în 2006 decide să părăsească magistratura).

În ce mă privește, filmul m-a determinat să realizez că nici nu mai contează dacă Panait s-a sinucis (așa cum spune varianta oficială a investigației) sau a murit ucis ori cel puțin fiind determinat să se sinucidă (așa cum a speculat presa vremii). Important este că azi Cristian Panait este un simbol. Așa că excelentul film al regizorului Tudor Giurgiu nu este doar un omagiu adus acestuia pentru dragostea de adevăr și dreptate, ci și un mesaj către tinerii magistrați și generațiile care vor veni după, referitor la natura funcției și rezistența la imixtiuni. Justiția română de astăzi este altfel decât cea dinainte de 2004 (în postarea „Arc peste timp” am făcut o paralelă între justiția dinainte de reformă și cea de după reforma din 2004-2005), iar anchetarea celor mai suspuse personaje ale zile constituie cea mai frumoasă răzbunare a lui Cristian Panait, după moartea sa. Dar eu cred că justiția este în fiecare clipă amenințată să se întoarcă la acele vremuri. Asta… dacă nu ne aducem aminte de acel trecut. Trecut care nu are voie să se repete. Iar eu cred că filme precum „Examen” (2003) al lui Titus Munteanu, interviuri precum cele din cartea lui Dan Tăpalagă „Prețul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul” (2012) ori a lui Cristian Ghinea „Eu votez DNA” (2012) sau filmul „De ce eu” al lui Tudor Giurgiu (2015) ar trebui dezbătute intens în facultățile de Drept și la Institutul Național al Magistraturii. Și nu numai. Pentru că dincolo de poveștile pe care le spun, ele transmit…ceva.

Încă o observație: La București au avut loc proiecții simultane în două săli. Printre spectatori au fost jurnaliști, actori, studenți, magistrați – unii i-am cunoscut personal pe protagoniștii reali implicați în eveniment. Fostul procuror Lele a fost și el prezent. Actorii au fost prezenți în sală și au rămas la o discuție cu spectatorii după proiecție.  Evenimentul a fost emoționant.

Și iar o observație: Cazul lui Cristian Panait nu este singurul de acest gen din justiția română. A fost însă cel mai mediatizat. Iar cei din sistem știu despre ce vorbesc eu.

Filmul e de urmărit. Merită.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. n italy spune:

    Trebuia facut tot posibilul ca filmul sa fie terminat mai devreme si la ora asta sa fie vazut de milioane de oameni..ma gandesc ca acum 25 de ani daca nu cumva frica…abia astept sa-l vad macar pe internet!

  2. o tara minora spune:

    Eu nu cred ca ne va lasa Uniunea Europeana sa derapam.
    … si nici SUA, avand in ochi ofensiva lui Putin in regiune.
    Asadar, putem preconiza tulburari destul de grave de ordin intern, daca cineva incearca si reuseste sa-si subordoneze justitia, si sanctiuni si monitorizari la sange din partea partenerilor euro-atlantici, desigur, daca vor exista voci care sa protesteze si oameni care isi fac datoria fata de statul de drept.
    (iar Santa nu are nevoie de antiderapante, ca sa…)

    • nu putem lasa numai pe cei de din afara spune:

      Cei de din-afara nu pot face nimic daca noi nu vrem. Asa au facut mereu. E o chestiune de democratie si de bun simt. Cel mai mult depinde de noi, abia dupa aceea de UE sau SUA, care nu se comporta precum Rusia.

      Daca romanii vor alege Ponta, UE si SUA nu mai pot face multe si se vor retrage incet, incet, altfel se va zice ca se baga in treburile intene.

    • Mitzu`Beciuklistu' spune:

      Te inseli. Spre deosebire de 2012, mitomanul national va fi ales democratic. Vor face ce fac si cu omologul lui ungur: mai cracnesc, mai se opun din cuvinte, pina o sa le dea si Miki Mao cu smetia peste Statul de Drept. De fapt, a si facut-o. A declarat ca nu mai doreste sa i se dicteze din afara cum sa guverneze. Daca aceasta declaratie, in lasitatea lui, ar pune-o pe seama campaniei electorale, o data declarat detinator al puterii absolute, nu mai are apasari. Ne va arata cum se reabiliteaza, pe mana prostimii majoritare, comunismul, dupa care aceasta tanjeste oricum.

      Pentru cei ce au timp si rabdare, iata un serial despre Cazul Panait. Lung, documentat, dar cu alta concluzie decit cea la care ne asteptam.

      http://noradamian.wordpress.com/2012/04/01/cazul-panait-standard-de-lucru-in-%E2%80%9Ecooperativa-avantul1/

  3. De vazut de catre toti magistratii spune:

    Acest film trebuie vazut in primul rand de catre toti cei care lucreaza in justitie. Ca sa vada ca nu au scapare. Cazul Panait e un caz scoala. Cazul Panait (si nu numai) trebuie sa ne faca pe toti sa luptam pentru independenta justitiei.

    Intr-adevar acest film este un omagiu adus lui Panait, un omagiu adus tuturor celor care s-au sacrificat pentru independenta justitiei, tuturor celor nestiuti care nu si-au incalcat principiile. Din pacate astfel de romani sunt foarte putini. Si din cauza ca nu am avut batrani care sa ne invete. Cine nu are batrani, sa si-i cumpere!

  4. Luminitza Sega RIP spune:

    Pentru mai multe detalii despre acest caz … fie cautati pe google noradamian cazul panait … fie aici

    http://noradamian.wordpress.com/2012/04/01/cazul-panait-standard-de-lucru-in-%E2%80%9Ecooperativa-avantul1/

    Sunt in jur de 23 episoade…

    http://noradamian.wordpress.com/2013/11/12/cazul-panait-standard-de-lucru-in-cooperativa-avantul23/

    Este mai mult decit interesant.

    ATENTIE CITITI si comentariile!

  5. eu****** spune:

    Filmul este o poveste despre procurorii romani si sistemul de justitie – cu bunele si cu cele mai putin bune.

    Este o lectie dramatica – pentru ca in spatelel acestei povesti se ascunde un caz real, si propabil ca in spatele dosarelor sunt multe alte cazuri asemanatoare despre care publicul nu va afla.

    Procurorul Pandele absolut fantastic si sefu’ lui minunat in rolul sau…
    Frumoasa si povestea dintre procuror si prietena sa.

    Filmul are de toate pentru a avea un succes real la public.
    Si sa nu uitam ceea ce a spus producatorul Tudor Giurgiu ca a inceput sa lucreze la acest film dupa experienta sa la conducerea TVR –

    Oare ne sunt suficiente motivele de a intelege ca este un “battleground” aici si ca este nevoie ca noi sa luptam pentru ceva mai bun pentru noi si copiii nostri?

    Multumesc pentru film si pentru articol!

    Numai de bine sa auzim!

  6. Stefan spune:

    Tocmai m-am intors de la film. Intr-o mare de tineri, m-am simti la locul potrivit. Cred ca filmul mi s-a adresat mie mai mult decat lor.
    Revelatia ultimelor minute a fost ca imi iubesc meseria. Ea imi permite libertatea de a nu putea fi nimic contestat. Albul este alb si negrul este negru, indiferent de indicatiile sefului. Pur si simplu nu se poate, nu poate fi altfel. Spre fericirea mea lucrez in inginerie si aici nu exista dubiu. Dincolo de mitocaniile specifice sefilor din Ro, rezultatele muncii nu pot fi contestate deoarece legile fizicii si ale matematicii nu pot fi contestate. Nu exista spoieli.

    Ok, acum despre film. Cred mai degraba ca ar trebui adresat categoriei de varsta 35-45. Celor care au pasit in viata idealisti. Amestec de tocilari idealisti, convinsi ca vor schimba lumea, ca ei detin adevarul absolut si ca nu exista griuri. Personal nu cred ca tinerii sub 30 mai sunt idealisti, ca au notiunea de onoare sau ca mai exista tocilari bine pregatiti printre ei. Nu cei care au ramas sa studieze in Ro, aici compromisul se invata de la gradinita. Admit ca poate ma insel.
    Celor peste 45 ar putea sa li se para totul firesc si normal, sa nu mai inteleaga idealismul.

    Poate ca filmul ar trebui comentat de catre cei din domeniul justitiei, nu stiu. Dar filmul surprinde foarte bine taierea de aripi. E ca o dezvirginare brutala in care constientizezi dureros ca de fapt tu esti victima. Victima sistemului, un sistem de unde nu poti evada. Un sistem care te scoate afara ca pe o masea cariata daca nu i te supui. Orice ai face, oriunde te-ai duce, esti o curva, urmele violului nu se sterg niciodata ci doar ingroasa “dosarul”. Nu exista scapare decat … demnitatea.

    Nepoliticos, nu am ramas la discutiile de dupa (imi cer scuze domnului Giurgiu daca va citi comentariile). Familie si serviciu maine (cred ca e deja astazi). Il felicit pe regizor si pe toti cei implicati. Nu cred ca a fost usor. Si totusi filmul exista! Dincolo de aripile frante si de sistem … se poate.
    Poate ca ar fi trebuit sa intreb cum si de unde a primit finantarea filmul, daca regizorul a avut probleme si presiuni in timpul filmarilor, daca au fost unii deranjati care sa incerce sa opreasca sau sa schimbe scene. Nu ma indoiesc ca da, filmul este lapidar in a prezenta sistemul si amploarea dosarelor anchetate. Oricum, e foarte bine dozat, nici nu as vrea sa stiu mai mult.

    Felicitari domnule Tudor Giurgiu! Nu ma asteptam la mai putin. Am avut asteptari si dpmdv filmul a fost pe masura asteptarilor mele. Am avut revelatia propriei mele meserii si a libertatii ei. Sefii sunt la fel, oriunde. Doar rezultatele pot fi interpretabile sau neinterpretabile.
    Felicitari!

  7. Adam Amina spune:

    Am avut onoarea sa ma aflu printre cei care au participat astazi la proiectia speciala a filmului “De ce eu ?” si am promis ca revin cu detalii.
    Am fost incantata sa vad o poveste pe care o auzisem sau o citisem doar in ziare, o fictiune care m-a captivat de la primul minut si un produs foarte bun. Mi-a placut filmul , dar mai mult decat atat m-a fascinat ceea ce a transmis. M-am vazut pe mine, in personajul principal, mi-am vazut caracterul si mi-am vazut dorinta arzatoare de a face dreptate, mi-am dovedit inca odata ca nu sunt singura care gandeste asa. Mi-a dat mai multa incredere in tineri, mi-a aprins si mai tare dorinta de a face dreptate si de a fi un om bun si drept, m-a motivat sa-mi continui drumul acesta pe care l-am ales si mi-a dat speranta ca mai exista oameni care lupta pentru principiile si idealurile lor. M-a fascinat faptul ca am reusit sa vad dincolo de film, sa vad cheia si sa-mi dau seama ca ceea ce traim noi astazi este schimbat de ceea ce se intampla in 2002. M-a fascinat ca mi-a transpus regizorul exact o zi din viata unui procuror, a reusit sa-mi ofere o puternica dorinta de a deveni intr-o zi magistrat si de a proceda exact ca acest om, care a fost Cristian Panait. Daca pana acum, am fost reticenta in ceea ce priveste decizia lui Cristian Panait de a-si pune capat zilelor, astazi am reusit sa intru in pielea oamenilor din acest sistem , din 2002 si sa-mi dau seama ca justitia nu se bazeaza doar pe cateva coduri si legi memorate, e mult mai mult de atat. M-a facut sa ma pun macar pentru o secunda in pielea lui, sa vad care au fost factorii care l-au condus spre aceasta cale, si bineinteles … ca am inceput sa vad altfel lucrurile.
    M-a fascinat ca acest caz, mult mediatizat, a ajuns sa reprezinte pentru tineri un model, chiar si pentru mine este un model. Este simbolul dreptatii, al responsabilitatii, seriozitatii si as putea continua …
    Am ramas surprinsa sa vad sala plina de tineri, de tineri dornici de dreptate si adevar, satui de tot ceea ce li se vinde zilnic la televizor, dornici sa cunoasca un caz bazat pe fapte reale si sa invete din acest film …
    Astazi am vazut o mica parte din vremurile nu demult apuse, o alta fata a justitiei …si multumesc celor care au contribuit ca eu astazi in 2014 sa pot sa compar sistemul cu ceea ce se intampla in 2002.
    Ceea ce se poate imbunatati , regizorul chiar promitand acest lucru, e vorba de sunet , sala fiind foarte mare nu s-au inteles cateva secvente, iar un al doilea lucru ar fi finalul , pe care-l asteptam a fi mult mai DETALIAT, amplu.
    Pe scurt, mi-a placut extrem de mult, iar fara a fi modesta, pot sa afirm ca m-am regasit in acest personaj creat pe baza celui care a fost Cristian Panait,un film de la care am dorit sa culeg “cheia” si , zic eu, am reusit.

  8. camy spune:

    Ma ia groaza cand vad cu cata resemnare si pasivitate iau nota romanii de cele mai penale si abjecte fapte ale celor care ii conduc: ” in ce mă privește, filmul m-a determinat să realizez că nici nu mai contează dacă Panait s-a sinucis (așa cum spune varianta oficială a investigației) sau a murit ucis ori cel puțin fiind determinat să se sinucidă (așa cum a speculat presa vremii). Important este că azi Cristian Panait este un simbol.” spune autorul articolului.Nimeni nu izbucneste,nimeni nu urla,nimeni nu face nimic.Omul ala a fost ucis,iar cel care l-a omorat este un CRIMINAL.Cei care au musamalizat cazul se fac vinovati de complicitate la crima cu premeditare.Ar trebui ca acest popor sa inceapa odata sa isi faca dreptate singur.Americanii nu vor veni sa ne rezolve toate problemele.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristi Danilet


Cristi Danilet

Cristi Danileţ este judecator din anul 1998, iar in prezent este membru al Consiliului Superior al Magistraturii Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)