Home » Cultura »Societate/Life » Citesti:

„Sfântul Gheorghe” sau despre diferenţa dintre demoni personali şi balauri zugrăviţi

Andrei Gaitanaru mai 12, 2015 Cultura, Societate/Life
57 comentarii 5,329 Vizualizari

Probabil că în acea dimineaţă Emil Cărămizaru, preotul paroh al Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou avusese o presimţire. Spasmul unei pleoape, o încetineală a firii sau irascibilitatea subită a celor din jur. În orice caz, atunci când a văzut graffitiul de pe calcanul blocului de lângă Biserică, totul părea a se fi lămurit. Era rău! O asemenea reprezentare, chiar acolo! Aşa mare, colorat, cu un fel de diavol călare pe doi cai. Iar Sfântul era ciudat înfăţişat. Calul său avea capul în formă de triunghi. Dacă e un mesaj al masoneriei? Nu se putea! Reprezentarea trebuia ştearsă. A vorbit despre ea în Consiliul Parohial. Nu a fost complicat. Iar Arhiepiscopia Bucureştilor, care probabil că a aflat, nu a avut nimic împotrivă. Într-un fel sau altul, Primăria Capitalei, într-un fel sau altul, nu e clar cum, a fost şi ea înştiinţată (1). Aşa că reprezentanţii acesteia şi-au retras sprijinul iniţial acordat doar verbal artiştilor şi au trimis o notificare proprietarului clădirii cu stânjenitorul calcan. Desenul trebuie şters şi înlocuit cu ceva mai adecvat, vă mulţumim.

Când cei trei artiştii s-au apucat să picteze calcanul casei de pe Băniei nr. 5, nu îşi închipuiau că vor deranja. Li s-a părut firesc să îl reprezinte pe Sfântul Gheorghe, dată fiind vecinătatea cu Biserica care îi poartă hramul. Şi părea a avea sens pentru a-l aşeza într-un context apropiat de tema Cosmosului. Ilustrări ale distorsiunii timp-spaţiu, planete ale sistemului nostru solar, găuri negre. Calul Sfântului pare a avea în loc de cap un portal triunghiular prin care se ghicesc două stele îndepărtate, ochii săi. În fond, totul se întâmplă în mijlocul Capitalei, lângă un monument ce semnalează printr-o roză a vânturilor centrul administrativ al ţării, kilometrul zero. Nu aveau cu ei nici un a propos specific imaginarului ocult. Mi-am amintit ulterior că şi roza vânturilor este conotată în simbolismul masonic. Monumentul muşcă din terenul Parohiei „Sfântul Gheorghe”. Este chiar lângă intrarea principală. Nu o poţi rata. Nu ştiu ca reprezentanţii acestuia să fi cerut desfinţarea lui pentru că ar trimite către simbolismul unei organizaţii receptată ca fiind subversivă Bisericii.

Fusesem rugat de iniţiatorul proiectului să îi însoţesc în ceea ce ei îşi doreau a fi începutul unui dialog cu reprezentanţii Parohiei. Doar pentru că eram unul dintre acei câţiva cunoscuţi care cred suficient de mult încât să nu lipsească duminica de la Liturghie. Înainte de a intra în Biserică am privit graffitiul şi le-am spus că trebuie să fac un efort serios pentru a identifica elemente oculte. Mi-au răspuns cu aerul stupefiat al celui complet luat prin surprindere de lectura supiciunii cu care fusese primită lucrarea că, da, nici vorbă de aşa ceva. Am intrat în Biserică şi am întrebat de Părintele Emil Cărămizaru. Încă nu venise. A doua zi urma să fie hramul Bisericii, „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Tensiunea specifică a pregătirilor se simţea în aer.

Răspunsul lor confirma ceea ce ştiam. Lumea din care ei provin nu face priză pe aşa ceva. Nu sunt duşi nici la Biserică, nici la templu. Nu merg nici la Sfânta Liturgie, nici la ţinute secrete. Au alte bibliografii, alt imaginar, alt mod de a căuta. Cel mult, îi poţi bănui de faptul că citează, resemnifică sau ironizează paradigme pe care nu le înţeleg prea bine. Aşa au făcut cei trei graficieni, Obie Platon, Irlo şi Kero, atunci când şi-au ales ca nume al echipei lor de graficieni acronimul „NOM”, de la Novus Ordis Muralis. Dar nu e clar nici cât ironizează, nici cât nu înţeleg. Iar această ambiguitatea face casă bună cu echivocitatea bine direcţionată a discursului artistic.
Proiectul celor de la Interesting Times Bureau era simplu, convertirea calcanelor gri sau scorojite de pe clădiri bucureştene în puncte relevante pentru arta contemporană. În plus, experienţa altor capitale europene arată că acest tip de transformare susţine revirimentul comercial al zonelor urbane defavorizate. Cazul Pieţei Sfântul Gheorghe e şi mai semnificativ pentru că ne aflăm în centrul Bucureştiului. Au primit foarte repede susţinerea comunităţii locale. E uşor să înţelegi de ce atunci când te plimbi pe acolo. În afara clădirilor de patrimoniu, precum Biserica „Sfântul Gheroghe” sau Spitalul Colţei, totul este lăsat în paragină. Mozaic de gunoaie aruncate alandala. Cuvinte incerte sau expresii obscene şpreiate pe ziduri scorojite. Maşini de lux parcate în bălţi sau grămezi de moloz şi mizerie. Clădiri art-nouveau cu geamuri sparte şi locatari incerţi.
Şi atunci, întrebarea pe care nu o putem ocoli este când poate cere Biserica în mod legitim înlăturarea unei forme de artă? Legea Cultelor nu este foarte precisă în acest sens. Articolul 9, alineatul 2 spune că „Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va autoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult”. A creat Primăria Capitalei privilegii Parohiei „Sfântul Gheorghe” prin cenzurarea unui graffiti aflat în vecinătatea Bisericii sau a corectat o nedreptate? Mă uit la fotografiile reprezentării. Între timp, aceasta a fost ştearsă de proprietarul clădirii pentru a nu fi amendat de Primărie. Şi nu observ nici o formă de hulă adresată vreunui simbol creştin. Nimic. Este o formă de artă contemporană care preia tema „Sfântului Gheorghe”, fără a insulta în vreun fel imaginea acestuia. Nu este nici icoană căreia să i te închini. Nici o injurie care să te vexeze. Este ceva ce se dă privirii. Care poate fi citită în diferite feluri, care te poate amuza, care te poate lăsa rece, care te poate pune pe gânduri sau care îl poate trimite acasă pe un tânăr adolescent permeabil faţă de tot ceea ce înseamnă cultură urbană contemporană pentru a afla care e chestia cu Sfântul Gheorghe. Or, dacă nu e nimic hulitor în acea reprezentare, de ce să ceri ştergerea ei? Şi dacă nu este nimic lezant în ea, de ce să decidă autorităţile statului înlăturarea ei? Pe motiv de drac verde reprezentat pe perete? Pictura murală de pe exteriorul bisericilor ortodoxe conţine şi legiuni de reprezentări ale demonilor aflaţi în activităţi specifice. Idiosincraziile culturale ale unei comunităţi nu trebuie să decidă asupra legitimităţii unor forme străine de expresie culturală.

Sfântul Gheorghe nu a avut parte de hagiografii foarte sigure. Istoriile sale personale conţin multe incertitudini. Este posibil să fi fost martorul anonim care a fost chinuit cumplit şi despre care se aminteşe în cartea a opta a Istoriei Bisericeşti a lui Eusebiu. Este posibil să fi fost „un legionar creştin din Palestina, martirizat pentru că a refuzat să adore vechii zei păgâni, probabil în timpul domniei lui Diocleţian (284-305 d.Hr)” (William Dalrymple, De la Muntele Sfânt, Editura Vellant, Bucureşti, 2013, p. 427). Ce ştim sigur însă este faptul că receptarea sa a fost mult mai generoasă. În secolul al IV-lea se vorbea deja despre el. Hagiografii medievali alcătuiesc Vieţi ale Sfântului bogat detaliate. Peste istoria acestuia se suprapun legende păgâne. Precum cea a balaurului pe care Sfântul Gheorghe îl omoară. Cultul lui se extinde cu rapiditate. Anglia îl transformă în Sfânt naţional, după ce povestea sa a fost adusă de cruciaţii întorşi din Levant, şi devine patron al Cavalerilor Ordinului Jaretierei. Arabii, creştini sau musulmani, îl numesc „Khidr”, adică „Cel Verde”. Lângă Dheli, în India, musulmanii sufiţi se roagă lui Khidr, Sufitul Verde (Dalrymple, p. 428). Iar palestinienii îl văd ca pe un fel de responsabil al fertilităţii generale. Se crede că Beit Jala, aproape de Bethleem, este locul naşterii sale. Acolo este un mic altar ce îi poartă numele. La el vin frecvent creştini, musulmani, iar în vechime veneau şi evrei palestinieni. Toţi i se roagă Sfântului pentru rezolvarea diverselor probleme. Iar cei care sunt rezolvaţi, se întorc cu daruri. Covoare de rugăciune, oi sau voaluri. Oricine e primit, pentru că pronia poate lucra şi prin intermediul disperării personale, a curiozităţii sau a încrederii deznădăjduite.
Ortodoxia pe care o iubesc şi în care mă străduiesc să trăiesc preţuieşte şi cultivă o virtute. Cea a discernământului. Absența lui se traduce direct în orbire duhovnicească. Fără el poți confunda binele cu răul sau poți răni atunci când vrei să oferi tămăduire. În secolul IV, Evagrie Ponticul spunea că “Demonii se supără cumplit  pe cei care îmbină practica cu gnoza [cunoașterea, discernământul], căci ei vor ‘să săgeteze în întuneric pe cei drepți la inimă’” (Tratatul practic, cuvântul 50, Editura Polirom, Iași, 1997, p. 87).
Or, din păcate, se pare că discernământul lipsește cel mai adesea din misiunea pastorală a celor mai mulţi slujitori ai Bisericii. Mai mulți episcopi ar trebui să își ia rolul de supraveghetori şi mai în serios și ar trebui să nutrească în ceilalți această virtute. Altfel, demonii noştri, ai celor din Biserică stau relaxaţi. Fiindcă atunci când nu îi vedem cum lucrează în umbra sufletului nostru, îi vânăm aiurea pe zidurile caselor.

N OT A

(1) Am modificat varianta originală a textului după ce am aflat că nu e clar dacă Părintele Emil Cărămizaru a notificat personal Primăria Capitalei. Îniţial, spuneam că “Primăria Capitalei a fost notificată chiar de către Emil Cărămizaru”. Îmi cer scuze dacă am greşit. Dar nu consider că detaliul schimbă în vreun fel chestiunea adusă în discuţie.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "57 comments" on this Article:

  1. lucid spune:

    Daca ar fi avut un minim bun simtz, pictatorii calcanului ar fi evitat sa-si realizeze opera ca pandant al Bisericii unde si-a gasit odihna vesnica Martirul Domnitor decapitat impreuna cu totzi copiii sai. Sunt atatea calcane libere in Bucale…..

    • travis spune:

      Tara de tarani,cocalari,retardos.isi fac cruce pe strada,ca babele,freaca izmenele de icoane ‘facatoare de minuni’.Minunea pe care o spera romanul este aceea de a lenevi beat si sanatos pina la adinci batrinete.Sa aiba ce minca,ce bea si ce ute.Munca e ptr prosti.
      Iar biserica,plina de trintori patentati si profitori,spala mintile ramase bizonului.
      De ce trebuie sa decida biserica si muncitorimea ce sa vedem si ce nu?Acum e bine,blocul ala arata ca ula.
      Mie mi se impoziteaza mica dobinda din banii muiinciti pe care-i mai am la banca,impozitati odata(e salariu),iar popii si miliardarii nu platesc un leu impozit pe profit.De unde bani ptr bisericile imense care au rasarit in parcuri si in cele mai frumoase zone naturale din tara,ca niste furunculi plini de puroi?
      Mai uitati-va bisonilor si pe discovery sa vedeti cum e cu natura si stiinta!Pe vremea vikingilore cind fulgera spuneau ca s-a suparaat zeul thor.Acum isi freacaa izmenele de icoane…

      • feral spune:

        @travis
        ai un fel bolnavicios de a vedea lumea in care traiesti; nu stiu cine sau ce ti-a produs asemenea traume, dar nu cred ca te-au traumatizat batranele care se inchina in biserici. Probabil altcineva/altceva te-a ranit atat de tare incit ti-ai pierdut discernamantul si ii urasti tocmai pe cei care nu-ti fac nici un rau tie personal. Probabil ca nu vei merge la un duhovnic dar incearca macar sa vezi un psihiatru.

  2. it_s__not_news spune:

    Doua citate:

    “With or without religion, you would have good people doing good things and evil people doing evil things. But for good people to do evil things, that takes religion.” – Steven Weinberg

    “When one person suffers from a delusion It is called insanity. When many people suffer from a delusion It is called Religion.” – Robert M. Pirsig

    • Harald spune:

      E mai complicat decât atât: în lipsa religiei, oamenii simpli nu ar avea nimic, ar fi doar o adunătură de psihopați. Personificarea unei conștiințe, sub forma unui Dumnezeu care vede tot, știe tot, apără și pedepsește etc. este singurul mod în care societatea reușește să funcționeze.

      Dumnezeu e doar un alt nume pentru Conștiință, o conștiință exterioară neapărat necesară pentru cei incapabili să aibă una interioară. Yahweh e altceva, e doar un personaj dintr-un basm moralizator, însă e tocmai basmul care stă la baza formării unei conștiințe pentru oamenii simpli, incapabili să gândească prea mult. Însă în lipsa acelei conștiințe exterioare, omorurile, violurile și tâlhăriile s-ar ține lanț.

      • Generalul spune:

        Nu e chiar asa Haralde, pentru ca daca ne-am lua dupa “morala” Bibliei, ar fi vai de noi, bine ca omul, chiar si credincios, nu respecta in totalitate cuvantul lui dumniezo, ala care incuraja genocidul, violurile, crima, xenofobia etc…

        http://unicornulroz.info/2014/08/26/morala-crestina-vs-morala-moderna/#.VVLj2vmqpBc

        • bugsy spune:

          ce este aceea “morala moderna”?

        • Harald spune:

          Încearcă să vezi peisajul de ansamblu: a milita împotriva religiei pe motiv că morala de azi nu mai corespunde cu cea biblică e ca și cum ai milita împotriva traficului rutier pe motiv că mor oameni.

          Da, în traficul rutier mor aomeni și trebuie luate măsuri pentru ca numărul celor care mor să fie cât mai redus, însă avioane nu avem decât de vreo 50 – 100 de ani și trenuri de vreo 150 – 200 de ani. Deci baza rămâne tot traficul rutier, cele mai multe așezări umane din RO nu sunt ”within a walking distance” de o gară sau de un aeroport.

          E ușor să militezi împotriva traficului rutier când locuiești într-un oraș mare, cu metrou, tren și aeroport. Însă în cele mai multe localități nu ajunge nici trenul și nici avionul, iar pe oamenii aceia un drum înzăpezit timp de câteva zile îi face foarte conștienți de necesitatea traficului rutier.

          Exact la fel e și cu religia, e foarte ușor să militezi împotriva ei când ești printre oameni educați, însă pentru foarte mulți oameni simpli e singura formă de educație pe care se poate conta. Așa inadecvată moralei de azi cum e ea. Câmd oamenii simpli vor avea cu-adevărat acces la educație, cum se întâmplă azi în Suedia sau în Cehia,. religia va începe să-și reducă importanța de la sine. Însă asta atunci, nu acum.

      • Radu Postolache spune:

        Adica cei care sunt atei ar trebui sa se duca la psihiatru?

        • Harald spune:

          @ Radu Postolache – doar în măsura în care își fac din ateism tot o religie :P

          Rațional vorbind, nu se poate demonstra dacă Dumnezeu există sau nu. Iar dacă unii oameni ating un nivel de educație și conștiință suficient de înalt încât să poată conviețui civilizat cu ceilalți fără să aibă nevoie a-l invoca pe Dumnezeu la tot pasul, foarte bine pentru ei.

          Însă majoritatea românilor nu sunt la un asemenea nivel de conștiință și educație, respectiva majoritate are nevoie de religie. Chiar dacă o distorsionează până la a-și face cruce când trec cu tramvaiul prin fața bisericii (și încălcând astfel porunca a II-a, btw.). Religia este până la urmă o formă de educație, cea mai de jos, cea mai de bază pentru ”talpa țării”. O formă de educație cu o mulțime de probleme și cu o mulțime de aserțiuni discutabile, însă e de preferat o asemenea formă de educație dacât lipsa totală a unei educații.

          La modul serios, nu cred că a fost luat nimeni de guler și băgat cu forța în vreo biserică :P
          Cel puțin nu în vremurile noastre.

      • it_s__not_news spune:

        “E mai complicat decât atât: în lipsa religiei, oamenii simpli nu ar avea nimic, ar fi doar o adunătură de psihopați.”

        E fals. Morala nu are sursa in religie. Religia s-a dezvoltat ca un mecanism de codificare al regulilor morale, insa a fost folosit ca instrument de justificare pentru bune si rele. De exemplu, sclavia a fost justificata in mod religios (ca si subclasarea femeii, etc)

        • Harald spune:

          @ it_s__not_news – am scris eu undeva că morala își are sursa în religie? Te rog să recitești comentariile mele la acest articol, formează-ți o părere de ansamblu, după care poți contrazice orice scriu eu. Dar nu încerca să contrazici ceea ce pretinzi tu că aș fi scris eu. Există morală și fără religie, așa cum există și religie fără morală.

          • it_s__not_news spune:

            Oamenii simpli nu se transforma in psihopati in lipsa educatiei religioase, draga Harald. Am intilnit multi oameni care nu dau 2 bani pe credinta, fara sa aiba scoala (deci simpli), si nu erau psihopati. Please connect the dots.

            • Harald spune:

              Am întâlnit și eu asemenea oameni, însă în România ei reprezintă excepția, nu regula generală. Bagă asta într-o cratiță la mansardă și las-o să dea un clocot – două :P

  3. cbogdan spune:

    Vreau sa va multumesc pentru explicatiile prividu-l pe Sfantul Gheorghe. Extrem de necesare si pertinente. Revenind insa la “cestiune” se impune o constatare strict administrativa: proprietarul cladirii (cetatean olandez) a sters graffiti-ul nu pentru ca asa a cerut Biserica Ortodoxa (parohul) ci pentru ca era realizata FARA AUTORIZATIE. Ce ar fi patit in Olanda intr-un caz similar ? Indiferent de intentia, poate, buna.

    • Harald spune:

      Hai să ne întrebăm altceva, mai întâi: în Olanda, este necesară o autorizație pentru a zugrăvi un perete? Personal, nu cunosc răspunsul, însă pentru o mulțime de lucruri pentru care în România sunt necesare autorizații, în lumea civilizată nu sunt necesare.

      • George Gafencu spune:

        Domnule Harald,

        În occident disciplina în construcții este mult mai puternică decât în România.

        La orice fel de construcție nouă într-o zonă rezidențială e obligatoriu prin lege constructorul să organizeze o audiere publică unde vecinii își pot exprima problemele legate de noua construcție.

        Dacă sunt probleme mari (de exemplu construirea unui bar prea aproape de o zonă de locuit, sau a unei conducte, centrala nucleară sau pe cărbune, nu mai vorbesc de un cazinou) sau construirea unui întreg cartier de locuințe pe un teren viran care ar trage toată piața imobiliară riverană în jos, se poate ajunge până la procese costisitoare.

        Ca să vedeți până unde merge disciplina construcțiilor, în unele locuri în SUA nu poți schimba nici culoarea casei sau a gardului, sau adăuga o anexă la casă fără aprobarea comunității (asociației de locatari sau primăriei, după caz).

        În unele cazuri ești amendat și dacă lași iarba să crească prea înaltă pe pajiștea din fața casei sau mizerie mare în fața case. Nu poți nici măcar să îți golești propria piscină în drena de ploaie din fața casei fără să riști amendă mare sau chiar pușcărie.

        Pentru un afișaj stradal cu era cel de lângă biserică, nu putea fi făcut fără audiere publică cu invitarea comunității locale. Autorizația de schimbare a aspectului stradal putea fi dată de primărie numai dacă vecinii semnau că acceptă schimbarea.

        Nu am probleme mari cu muralul respectiv, însă a fost amplasat aparent fără autorizație.

        • iosiP spune:

          Domnule Gafencu,

          Aveti dreptate in ceea ce priveste disciplina in constructii. Ceea ce ati omis insa sa scrieti este ca aceste restrictii comunitare se afla la indemana cetatenilor, care le pot parcurge in voie inainte de a achizitiona un teren sau o casa in zona respectiva. Sau altfel spus, oricine are acces la un fel de PUZ/PUD “extins” si ca atare stie la ce sa se astepte.
          In Romania nu exista asa ceva deci, urmand principiul ca orice nu este explicit interzis este admis, am voie sa-mi pictez versete din Coran pe peretele din fata bisericii. It’s called private property, Mr. Gafencu, and I have a gun to prove it ;)

          • George Gafencu spune:

            Domnule IosiP,

            Dreptul la liberă exprimare este statuat în Constituția SUA, însă nu este lipsit de propriile limitări.

            De exemplul în cazul afișajelor stradale, nimeni nu este întrebat despre conținutul afișajelor (chiar și pe proprietate privată), atâta vreme cât sunt decente și nu denigratoare.

            Însă dacă pui un panou mare la tine în curte care să fie vizibil departe pe stradă asta o să ridice ceva sprâncene și asociația de locatari sau primăria o să te oblige să pui un panou de dimensiunile aprobate pentru afișajul stradal, nu mai mari de atât. Nici măcar nu o să se lege de conținut. Deși au mai fost procese deschise de municipalități împotriva conținutului unor afișaje stradale pe ici pe colo puse de biserici care încercau să publice pe marginea drumului programul lor de serviciu religios. Dacă era pe spațiul lor privat puteau afișa același lucru, însă bisericile fiind în spații mai dosnice, nimeni nu ar fi văzut afișajul.

            Înțeleg că muralul din Piața Sf. Gheorghe ocupa peretele exterior al unei întregi clădiri. Sunt curios dacă primăria de sector sau a capitalei are orice fel de reglementare asupra dimensiunilor afișajului stradal, culori care să fie folosite depinzând de locație, iluminarea afișajelor și alte cele…

        • Alfred Singer spune:

          “Nu am probleme mari cu muralul respectiv, însă a fost amplasat aparent fără autorizație.”

          Pai a avut sau n-a avut autorizatie? Aparenta nu conteaza.

      • feral spune:

        @Harald
        Este exact invers; in Olanda, si in general in Occident, este nevoie de mai multe autorizatii si mult mai riguroase decit in Romania in materie de interventii in urban. Chiar si cind e vorba de lucruri mult mai mici decit o pictura murala de multi metri patrati ! Acum citiva ani un amic scotian imi spunea ca a gasit in Romania ceea ce cauta de multi ani: libertateatea totala, haosul, fiecare face ce vrea si cum vrea, inclusiv nebunia si bizareria…Era absolut incantat. Intre timp multi romani au inceput sa se sature de haos si sa-si doreasca altceva.

        • Harald spune:

          @ feral – grozav argument :P

          Deci știi tu că în Olanda e nevoie de mai multe autorizații decât în RO fiindcă ți-a zis ție un amic scoțian ”ca a gasit in Romania ceea ce cauta de multi ani: libertateatea totala”

          Din câte se vede, pictura aia n-a avut libertatea să rămână pe perete prea mult timp, iar asta fără să se deranjeze nimeni să întocmească niște acte, ca în țările civilizate. Li s-a spus oamenilor că ”ar fi bine” ca respectiva pictură să dispară, iar ei s-au conformat. Cam ca în Rusia lui Putin.

          Asta da, libertate totală! I-ai zis amicului tău scoțian? :P

  4. Decebal spune:

    Unde nu ma pricep, nu-mi dau cu parerea. Asa ca spun doar ce vad. Eu vad un soi de sfant, cu corp de clepsidra si cu un fel de aura vanata, in jurul capului. E calare pe un fel de cal, al carui cap e un triunghi cu varful in jos. Jumatatea posterioara a calului e colorata “in sah”.
    Mai vad un fel de diavol verde, cu fizionomie reptiliana, calare pe doi caluti, dinttre care unul are solzi, iar celalalt pare alb.
    In pozitia “ierarhic” inferioara, vad un unicorn de bal mascat, vesel si, aparent, prostanac, care parca nici nu-si da seama ca e strapuns de-o sulita.
    La rezolutia asta a pozei, nu-mi dau seama daca o singura sulita strapunge reptilianul si unicornul sau sfantul strapunge reptilianul, care, la randul sau, strapunge unicornul. Unicornul n-are umbra, iar sfantul si reptilianul au umbra.
    Pe un fel de sol desertic, vad trei personaje umanoide. Cel mai mic (un copil, probabil) arata cu degetul catre scena strapungerii cu sulita.

    Simbolurile au, cel putin pentru unii oameni, importanta lor. Nu pot spune ca, daca chiar exista o simbolistica a acestui tablou, o pot eu descifra, dar pot sa inteleg ca unii oameni ar putea fi sensibili, de exemplu, la clepsidra, la triunghiul inversat, la modelul in sah (asimilat, adesea, cu o pardoseala), la uniicornul strapuns…
    Atunci cand suntem in fata unei opere artistice, cautam sa gasim un inteles, un mesaj. Daca opera este de calitate si mesajul este universal, probabil ca multi dintre noi vor avea o impresie buna. Daca mesajul operei este criptic sau ambiguu, pot aparea si perceptii/interpretari negative. Si, inevitabil, reactii negative, mai mult sau mai putin justificate.

  5. Dana spune:

    Aha, a fost cu aprobare a comunităţii locale. Care comunitate, mai exact? Biserica din zonă nu era parte a comunităţii?
    Şi cum comentaţi asta ”Irlo, artist Nom Crew e întrebat: Vă aşteptaţi să reacţioneze aşa parohia din zonă? Ne aşteptam la orice. Cumva n-am intenţionat să deranjăm, dar ştim că numai să abordezi teme „de-ale lor” e o „problemă.”, adică s-a ştiut din start că vor fi probleme? ( http://www.vice.com/ro/read/biserica-l-da-jos-pe-sfantul-gheorghe-cu-legea-in-mana-651). Şi doar preotul a reclamat? Nu cumva biserica are şi un consiliu parohial?

  6. ileana katz spune:

    Si totusi , biserica este monument istoric , si daca nu ma insel are o zona de protectie , nu stiu precis cat de mare ; minimul bun simt spune ca acea pictura era contrapusa clar cladirii bisericii , dar sa nu cerem prea mult .
    Deci legea este de partea parohului , da sau nu ? Ma refer la legea relativa la monumentele istorice , nu la legea cultelor.

  7. Haplo spune:

    Nu vreau sa va critic textul, fiind lung presupun ca cerut ceva munca. Mai degraba, va felicit si ma felicit pentru rabdare. Am cateva observatii:
    1. Cand si cine a hotarat ca pictura [aia] murala este arta?
    2. Sunt foarte curios daca proprietarul a avut acordul Primariei. Din cate stiu, cladirile din astfel de zone sunt supuse anumitor reguli
    3. De ce artistii astia nu se duc prin Constanta (sa zicem), intr-un cartier musulman (sa zicem) si de ce nu toarna acolo o caricatura gen Charlie Hebdo cu Mohamed? Ma rog, eu stiu de ce :)

    Acum, fie vorba intre noi, daca te duci fix langa stadionul Steaua si iti pui o pancarda frumos desenata pe care scrie Puie Steaua, sau daca te duci langa firma Coca Cola cu o pancarda pe care scrie COLA SUCKS, PEPSI RULES, este posibil ca stelistii sau cocacolistii sa protesteze.

    Asa cum cocacolistii si stelistii au dreptul sa protesteze si oamenii diin zona (ca pe astia ii uitati, de fapt ei au fost mai vocali) au dreptul s-o faca. Si o facura.

    Si porpietarul cladirii… ce sa vezi? a tinut cont de parerea lor si si-a vopsit proprietatea.

    Acum, “artistii” astia ar putea sa incerce si ei in alta parte, sa dea dovada de bunavointa si sa picteze ceva mai inteligent si mai integrat si altceva. O vor face? sau au urmarit scandalul? Ca si dvs…

    • codo spune:

      Ce mai exemple! (charlie hebdo in cartier musulman, Puie Steaua si pepsi rules) Dar de unde domnule pictura egal cu Puie Sfantu Gheorghe? Tocmai la discernamant pacatuim, cum bine spune si autorul.
      Iar proprietarul cladirii nu a tinut cont de parerea oamenilor din zona (care, by the way, erau de acord cu pictura) ci a luat in serios somatia primariei care a retras autorizatia informala initiala la presiunea BOR.

  8. Corson spune:

    Domnu filozof, v-ati cam aruncat ca rata la graunte.
    Reactiile oficiale ale reprezentantilor Bisericii, inclusiv Consiliul Parohial “implicat”, resping interventia lor in cazul cu pricina. Dupa cunostiinta mea unica persoana care s-a exprimat clar impotriva picturii murale nu are nici o calitate sa solicite stergerea ei. E vorba de doamna Gratiela Barla, avocat, fost candidat la Presedentie in alegerile din 2000.
    Dupa viteza cu care au reactionat artistii logica ne spune ca sint singurii care au de cistigat din “abuzul” preotilor asupra libertatii lor de exprimare artistica. Isi fac reclama in stil mare. Adica avem de-a face cu o diversiune, posibil calculata la detaliu.

    Ca sa nu ma banuiti – nu ca ar conta – de parti-pris, marturisesc ca ma consider agnostic, filozofic vorbind. Dar imi place vorba aia cu “amicus plato…”.

    • Alfred Singer spune:

      Si eu de ce v-a crede pe dvs. sau pe oficialii BOR si nu pe autorul articolului de fata care zice “Primăria Capitalei a fost notificată chiar de către Emil Cărămizaru.”. Garantati dvs. ca NU a fost notificata de numitul E.C.? Dvs. chiar luati de bune declaratiile anagramate inepte ale oficialilor BOR?

      • Corson spune:

        Agramate, stimabile. Anagramat se refera la altceva, va las placerea sa gugaliti.

        Cititi si continuarea frazei. A existat un asa zis “acord verbal” al Primariei. Adica lucrarea s-a facut fara acordul Primariei. Daca era obligatoriu nu stiu, deci nu ma pronunt, ca sa va scutesc de o alta indignare. Sa incercam sa discutam pe scripte, nu pe vorbe, indiferent ale cui.

        Era obligatoriu acordul autoritatilor competente? A existat el? Daca da, pe ce baza a fost retras? La solicitarea cui? De ce s-au executat fulgerator artistii, daca aveau acoperire legala? Exista o lege a contenciosului administrativ in tara asta, unde puteau ataca retragerea acordului?

        Totul e cusut cu ata alba. Pentru ca nu au avut impactul publicitar sperat, artistii (sau impresarul/comanditarul lor) au provocat “scandalul”. Daca nu l-au premeditat din bun inceput. Scandalurile vind bine!

        Domnul filosof Gaitanaru e implicat, dupa cum recunoaste singur, macar in pusul de vorbe pe ici-colo, ca n-am date sa-l acuz de planificarea strategica a manevrei. Nefiind vorba de fapte penale, nu se poate vorbi de trafic de influenta in termeni juridici. In fapt, cam asta a facut enoriasul Gaitanaru pe linga preotul Caramizaru. Singur recunoaste asta. Cititi textul.

        • Alfred Singer spune:

          Aveti dreptate, cateodata sunt si agramate! N-am nevoie de gogaluit, dar ma bucur ca ati facut-o dvs! Va apreciez claritatea, n-aveti dubii, doar convingeri. Cum ar fi ca artistii au provocat scandalul pentru publicitate. Slab, slab.

  9. Florin Antip spune:

    biserica ortodoxa romana, “cand aude de cultura, ii vine sa traga cu pistolul”, deci calca pe urmele unuia numit J. Goebbels, ministrul propagandei si capetenie fascista din Germania lui Hitler, care a rostit aceste cuvinte trist de celebre; daca b.o.r. nu poate sa distruga cu tunul operele de arta a;le artistilor romani, atunci macar le sterge definitiv, prin aceasta raspandind obscurantismul, subminand pe fata cultura, si dovedind autism absolut privind necesitatile spirituale reale ale romanilor; este sprijinita in orice demers de orice reprezentant al statului roman totalitar, in acest caz – haimanale din primaria generala a orasului european, totusi, numit Bucuresti

    • RCB spune:

      Lasand la o parte celelalte aspecte, Johst a scris “Wenn ich Kultur höre … entsichere ich meinen Browning!”, nu Goebbels si nici altii. Dar e la moda critica adusa Bisericii, da bine la semidoctime.

    • bugsy spune:

      …..dar unde este vorba de arta/cultura in cazul de fata?!

  10. Adrian spune:

    Domnule Gaitanaru,

    Puneti problema fals: “Când cei trei artiştii (sic) s-au apucat să picteze calcanul casei de pe Băniei nr. 5, nu îşi închipuiau că vor deranja. Li s-a părut firesc să îl reprezinte pe Sfântul Gheorghe, dată fiind vecinătatea cu Biserica care îi poartă hramul.”
    POate ca li s-a parut atat de firesc incat nici macar nu au avut curtoazia sa intrebe opinia unor reprezentanti ai bisericii din vecinatate. Faptul ca au fost ignoranti in aceasta privinta nu ii scuza. Sunt anumite tari in Europa in care inainte de a incepe o constructive trebuie “plantate” niste bête care sa arate alura viitoarei cladiri si oricine (in special vecinii) poate sa conteste proiectul respective. Consultarea partilor interesate intr-un proiect e practica, tine de principiul de a reduce disensiunile si bataile de cap ulterioare . E un principiu de bun simt, care in unele tari e si legiferat.
    Din pacate artistii nu au tinut cont de faptul ca in Romania populatia este majoritar ortodoxa (nu spun ca e un lucru bun sau rau, e un simplu constat). Icoanele sunt simboluri importante pentru aceasta parte a populatiei, iar icoana Sfantului Gheorghe e una dintre cele mai distinctive dintre ele. Faptul ca artistii au luat aceasta imagine si au transformat-o denota faptul ca nu au respectat simbolistica icoanei – ca au facut-o in cunostinta de cauza sau nu e irrelevant din punt de vedere al faptului ca aceasta reprezentare a fost un afront la adresa acestei majoritati a populatiei.
    Chestiune generala legata de simboluri este ca trebuie sa ai mare grija cand te joci cu ele, Un exemplu ar fi “mama”: nu prea e bine sa injuri de mama, nu? Altul ar fi steagul unei tari: de aceea de exemplu un drapel american pus cu susul in jos sau mai rau ars in SUA te duce direct in inchisoare, pe langa faptul ca starneste un protest public.

    • marian spune:

      “de aceea de exemplu un drapel american pus cu susul in jos sau mai rau ars in SUA te duce direct in inchisoare”

      Ce bine e cind le stim pe toate… nu mai e nevoie sa ne si informam, ca doar realitatea trebuie sa se potriveasca obligatoriu cu parerile si credintele noastre….

    • Alfred Singer spune:

      De de ce trebuie un artist sa respecte simbolistica unei icoane? Si daca nu o face de ce e asta un afront? Si cine stabileste daca e un afront? Dvs, BOR, Ministerul Culturii sau Ministerul Bunelor Maniere? Si daca ar fi un afront la o minoritate a populatiei nu la majoritatea ei ar fi ok?

  11. sile spune:

    De ce, de ce, de ce? Pentru ca asta inseamna primitivism: unde nu intelegi, dai cu bata; nu e ca tine, dai cu bata.

  12. Vlad spune:

    Traducerea cred ca ar fi exhibarea imaginarului si simbolurilor. De la cel religios/virtual, la balaurul clasic acum si el pe cal, la poneiul roz cu funduletul descoperit pozand imberb si asteptand cu nerabdare sulita, care vai ajunge unde nu trebuie, dar fiind el virtual se bucura zglobiu oricum. Familia clasica, fara culoare doar o umbra printre altele ratacita intr-un desert contrasteaza cu restul colorat dar tot imaginar al tabloului.

    O lume cu exces de imagine si imaginar si nicio substanta …

  13. Maxentiu spune:

    Vad ca se insista pina la manipulare pe niste detalii nesemnificative: “când poate cere Biserica în mod legitim înlăturarea unei forme de artă?” Oricind, domnule Gaitanaru. Traim intr-o tara in care dreptul ORICUI la petitie e recunoscut prin constitutie si mi se pare jenant sa ne intrebam daca cineva are dreptul sa ceara ceva. Cine, cind si cum raspunde la respectiva cerere e o alta discutie, mult mai relevanta. Dar cred ca e mai profitabil sa bati moneda pe faptul ca Biserica a cerut cenzurarea unei opere de arta decit sa mentionezi ca proprietarul nu avea dreptul sa trinteasca ditamai graffitiul intr-o zona protejata fara aprobarea Ministerului Culturii.

    Faceti aluzie subtil la ignoranta preotului, dar le gasiti scuze generoase “artistilor” care s-au gindit sa-l picteze pe Sf. Gheorghe pentru ca “asa se cheama zona”, “ironizeaza paradigme pe care nu le inteleg prea bine”, vor sa “infrumuseteze” locul dar nu s-au obosit sa stea de vorba cu localnicii si lista ar putea continua. Dar in zilele noastre, “artistul” e un fel de vaca sacra, nu-i trebuie bun simt, nici aprobari legale, nici macar parerea altora – cind ia pensula in mina e mai presus de toti.

    • Anca spune:

      Asta-i chiar buna. Sunt nspe mii de biserici construite in tara asta fara ca popii sa fi intrebat comunitatile locale daca au chef si nevoie de alta magaoaie urata in vecinatate. Ba chiar construite uneori impotriva dorintei explicite a localnicilor. Nu mai zic de kitschul hidos prin care se disting, de la termopane, laminat pe jos, picturi de toata jalea, vaze chinezesti cu flori de plastic, resouri, lustre colorate si alte orori. Alea nu deranjeaza.

      Biserica nu vrea un grafitii, se sterge. Biserica nu vrea parteneriate civile, nu trece legea. Biserica vrea biserici fara numar, i se dau bani si aprobari. Vrea catedrala, i se dau aprobare, teren, fonduri. Vrea facultati de teologie de-a lungul si de-a latul tarii, capata. Vrea sa nu plateasca impozite si tva, nu plateste. Stat in stat, asta e BOR.

    • Alfred Singer spune:

      Ce candid! Nu vedeti nicio legatura intre Biserica care cere si autoritatea care aproba!

      Cine a stabilit ca proprietarul nu avea dreptul sa-si picteze astfel cladirea? Ministerul Culturii, BOR, dumneavoastra? Ca nu avea acest drept e un fapt sau e parerea dvs? Si daca nu avea aprobarea necesara, de ce nu s-a plans Biserica de acest lucru in loc sa-si dea cu parerea in locul Ministerului?

      • Adrian Rusu spune:

        Ba, da tocmai. In chestie sunt “trei ARTISTI” – asa zice autorul. Daca erau 3 prostituate de la şosea, care se “exprimau” pe pereti, ne puteam problema “libertatii de expresie” la fel? (sau trei dactilografe, ca sa nu credeti ca am ceva impotriva prostituatelor).

  14. Adrian Rusu spune:

    Nu se stie, de ce orice trasnaie gesticulatorie a inceput sa se numeasca «arta». E chiar un mister. Poate ca lucrul a devenit obscur pentru ca nimeni, nici macar «artistii» nu mai inteleg ce inseamna vorba asta. Daca este despre sex, sau daca este anti religios, atunci e aproape sigur ca e «artistic». Acum un an o artista, nemtoaica, daca mi-aduc bine aminte, si-a expus un anume orificiu, cerand sa fie privita drept in el (la Orsay, in fata «Originii Lumii» de Courbet). Se poate milita pentru ceva si fara sa numesti asta «arta». Poţi sa-i zici si «isterie» de pilda- e la fel de bine, daca nu chiar mai bine. Sau exibitionism. Dar probabil ca e bon chic sa-i zici aşa, mai innobilează secretiile. (se asteapta trecerea zoofiliei in randul manifestarilor artistice) Daca te uiti atent, la opera murala, deh! – artisticeşte nu prea merge: revolta de circumstanţa e cam ieftina, cam fumata si tehniceste nu suntem chiar aşi ai desenului. Am mai avea de invatat. Acuma… nici ortodoximea nu pare mult mai brează. Ştiu chestiile duhului, dar stau ceva mai rau cu cele ale spiritului.

    • Alfred Singer spune:

      Multumim pentru critica de arta! Ma tem insa ca nu era in discutie valoarea artistica a picturii, nici daca s-o numim sau nu arta. As zice sa lasam asta in seama celor responsabili, in speta Minusterul Culturii, daca considera necesar. Daca nici artistii nu mai inteleg despre ce e vorba, de ce sa ne bagam noi?

  15. Regele IONESCU spune:

    Cum puteți acuza cu „probabil”? Sunteți de toată jena. Între timp, adevărul a ieșit la iveală, dar continuați să mințiți.

    Nu există nici o cerere de nici un fel din partea BOR, nici a enoriașilor. Lucrarea a fost ștearsă din motive necunoscute.

    Colportarea minciunii camuflată cu un anemic „probabil” vă descalifică și vă decredibilizează.

  16. Horea spune:

    Povesti si aiureli. Din punctul meu de vedere problema cea mai mare e ca s-a trecut direct la distrugere fara dezbatere. Institutii si entitati private au transat mult prea repede o chestiune ce trebuia initial dezbatuta pe larg. Decizia, indiferent de natura ei, ar fi trebuit sa urmeze in mod natural, predictibil, civilizat… nu cu pumnu-n gura.

    Toata lumea se intreaba daca e arta sau nu sau daca aduce ofensa unui cult religios…. eu m-as intreba de ce poneiul e singurul care n-are umbra? :D

  17. Anonimous spune:

    “Arta contemporana”, graffiti, puteti s-o numiti cum vreti dvs. numai opera de arta nu. In rest, claritate.. confuza, calitate indoielnica, pare o imitatie de Gaudi. Pe scurt, prostul gust dambovitean ridicat la rang de arta. In rest, fudulie si prostie din belsug.

  18. Ela spune:

    Nu are importanta cine s-a plans, cine a sustinut plangerea, si nici cine a decis stergerea controversatei picturi dupa acel, actualmente sinistru, perete al, nu mai putin sinistrului, bloc…
    Prima intrebare pe care mi-o pun, este : DE CE s-a ajuns la o asemenea masura extrema?
    Cred ca din ignoranta si de frica…(deseori una o insoteste pe cealalta!)
    A doua intrebare ar fi : ce este de facut concret, acum?
    Pentru ca, inteleg din articol, a existat un acord prealabil (faptul ca a fost numai verbal nu este un impediment in demonstrarea culpabilitatilor!), inseamna ca cel care l-a dat nu si-a respectat angajamentul! Nu vor fi admise justificari de natura subiectiva, adica aprecieri relative la calitatea picturii, deoarece un acord prealabil sa da DUPA studierea proiectului.
    Drept urmare, aceasta persoana trebuie sanctionata exemplar, pentru neglijenta si abuz in serviciu. In plus, ea trebuie sa despagubeasca artistii (care, banuiesc ca depun plangere pentru recuperarea pierderlor), pentru timpul, lucrul efectuat si materialele irosite.
    In alta ordine de idei, mi-ar place sa remarc aceeasi reactie rapida si ferma a clerului ortodox, fata de conditiile mizerabile din numeroasele scoli si spitale romanesti, sau fata de suferintele crestinilor din Orient… :(

  19. Andrei Găitănaru spune:

    S-a discutat mult despre implicarea sau neimplicarea Părintelui Emil Cărămizaru. Revin cu unele precizări.

    La început înţelesem că Preotul Paroh s-a implicat oficial. O informaţie venită dinspre artişti spunea că a fost întâlnit la Primăria Capitalei, în biroul Arhitectului Şef. Părea a fi vorba despre o discuţie în privinţa calcanului. Însă, este o informaţie, dintr-o singură sursă. Nu poţi fi sigur pornind doar de la ea. Apoi, reţinusem undeva din presă că Emil Cărămizaru a declarat că subiectul a fost discutat în Consiliul Parohial, lui revenindu-i misiunea de a depune o notificare. Chestiune formală, fără miză. Dar poate că sursa acelei ştiri nu era de încredere. În mod curios, nu o mai găsesc.

    Unde suntem în acest moment? Nimeni nu mai ştie nimic sigur. Totul a fost un efect al unor vorbe volatile. Asupra acestui război al cuvintelor voi încerca să revin într-un alt text. Artiştii s-au apucat de trebă pe vorbe primite de la Primărie. Nu vor să zică de la cine, pentru că speră la o rezugrăvire agreată în prealabil ă a peretelui. Primăria a sesizat proprietarul clădirii plecând de la nişte vorbe care spuneau ceva despre lezarea sensibilităţii estetico-religioase a unora dintre membri Parohiei Sfântul Gheorghe-Nou. Nu se ştie exact cine, nu se ştie cât de mult a fost implicat Părintele Paroh. Nu ştim mai nimic. Doar că a pornit ceva şi de acolo, nu doar de la o doamnă avocat apărută şi ea în discuţie ceva mai târziu.

    Insă, toate aceste necunoscute nu schimbă chestiunea pe care textul meu o aducea în discuţie, Preotul putea folosi discernământul pentru a nu se ajunge la acest scandal mediatic. Era în postura care îi permitea să facă acest lucru. Cred că ar fi putut cere consultări publice, cred că ar fi putut sublinia de ce reprezentarea era blasfemiatoare, dacă era blasfemiatoare. Ar fi putut să nu se pripească. Or, ceea ce miroase aici, destul de pregnant, e tocmai o atitudine defensivo-suficientă pe care anumite figuri ale Bisericii, nicidecum toate, o adoptă mai ales atunci când e vorba despre interacţiunea Biserică – Spaţiu Public.

    Regret, acum, că am început textul într-o tuşă ironică la adresa Părintelui. Îmi cer scuze pentru acest lucru. Vedeam în ceea ce înţelesesem a se fi întâmplat o bună ilustrare a acelei atitudini auto-ruinătoare de care aminteam. Ceea ce ţinteam este tocmai această atitudine, pe care Părintele, în acest context, părea a fi întrupat-o. Ce ştiu însă cu siguranţă, este că, din declaraţiile sale publice nu poate fi decupat nici un îndemn către acel discernănt care ne face să nu ne pripim şi să nu greşim vrând binele. Cred că în acest caz nu a folosit această virtute. Şi că de ea ar fi fost mare nevoie.

    Am scris acest text nu din postura celor care critică BOR-ul. Sunt un fiu al Bisericii şi îmi permit în mod legitim, aşa cum o poate face oricare altul, să evidenţiez probleme. Cred că fondul problemei este felul în care arată misiunea pastorală a Bisericii. Faptul că ea a cam rămas la nivelul anilor ’90, după ieşirea de sub regimul comunist, atunci când timpurile aveam aunumite urgenţe. Cred că, în acest moment, această misiune pastorală a rămas destul de decuplată de nevoile laicatului, că are un deficit de resursă umană bine instruită, că se mişcă în prezent cu o lentoare inadecvată. Dacă am fi stat bine la capitolul pastoraţie, altfel cred că ar fi arătat lucrurile în acest moment. Probabil că s-ar fi ţinut cont de profilul uman al celor care au iniţiat proiectul. Ar fi fost gândită interacţiunea cu ei şi din perspectiva oportunităţii de a aduce mai mulţi tineri în Biserică. S-au, poate, că s-ar fi ţinut cont de riscul de a-i îndepărta pe cei încă nehotărâţi. O grijă şi pentru acest tip de subiecte ar fi fost prezentă şi prin urmare simţită. Ceea ce regret este că tocmai acesteau au lipsit. Iar despre toate acestea ar merita o discuţie aparte.

    • Alfred Singer spune:

      In virtutea caror reguli de ortografie a limbii romane paroh, parohie si preot se scriu cu majuscula?

    • iosiP spune:

      Stimate domn Gaitanaru,

      Fiind eu locuitor in preajma unei biserici ortodoxe va pot asigura ca aceasta depaseste cu mult nivelul de poluare sonora acceptat de catre legile tarii in care traim. Deci nu vorbim aici de chestiuni subiective precum “lezarea sensibilitatilor” ci despre unele practice si evidente, precum intreruperea abuziva a somnului locatarilor. Ca veni vorba, apartamentele situate in blocul de lux construit in imediata apropiere a bisericii (bloc construit inainte de extinderea bisericii respective) au ramas neocupate, ca nimeni nu-i nebun sa-si cumpere apartament aflat la 20m de clopotnita! Cine plateste, domnule Gaitanaru?

      P.S. Pentru sfiintiile lor (scrise cu majuscule) imi permit sa semnalez existenta unui cabinet stomatologic in subsolul bisericii, deservit de catre coana preoateasa. Dar desigur, Domnul a dat, Domnul a luat – fie dintele Domnului cariat!

    • lucid spune:

      Biserica decuplata de nevoile laicatului? Aflam zilnic cazuri cutremuratoare de mame pruncucigase, de violuri si incesturi cutremuratoare, de copii abandonati de parintii plecati aiurea, ca sa nu mai spun de cei omorati cu zile din “erori” spitalicesti. Bisericile fac si ele ce pot: la Valea Plopului-Screzii parintele Stanciu adaposteste cateva sute de copii abandonatzi si mame singure alungate de acasa. Dincolo de munti la Odorhei maicile greco-catolice ale Congregatiei Inima lui Iisus cresc si educa zeci de fete abandonate de parinti. La Bucuresti doctorul Pavel Chirila a infiintat un spital pentru ingrijirea bolnavilor in faza terminala. Catzi fii ai Bisericii au donat macar un leu pentru aceste asezaminte? O propunere concreta: laicatul sa ceara statului sa cedeze ADMINISTRAREA unor spitale Bisericilor (cultelor religioase), asa cum se intampla in state occidentale. Ia ganditzi-va daca in loc de infirmiere bolnavii ar fi ingrijiti de calugarite: s-ar repeta uciderea pruncilor de la “Polizu” cand asistentele profesioniste chefuiau de Santamarie cand pruncii ardeau de vii?

  20. F. P. spune:

    O onomatologie iesita din demologia zonei. La fel de scandaloasa cum ar fi desenarea unor scene canibale din preistorie in efigia unei tari civilizate contemporane. Obie Platon, Irlo şi Kero … Novus Ordis Muralis … De ce nu de-a dreptul Novus Ordo Seclorum, de pe bancnota de 1 $? Oare ar fi fost posibil ca o asemenea cabala sa apara sau sa fie acceptata in spatiul de proximitate al Zidului Plangerii sau pe cel al unui Templu Masonic? Fireste, intentionalitatea este manifesta, ca in orice plan pregatitor, dar in acest caz este iesita din codul de bunacuviinta, o iesire la fel de becisnica, cred, cum ar fi de pilda agatarea unei semilune pe Casa Alba.

  21. cipi spune:

    Trist ce am citit,nimeni nu i-a apararea Bisericii,o sa ajungem ca cei 3 milioane de francezi care au iesit in strada pentru a incuraja o blasfemie la adresa religiei musulmane si prin ea a intregii religii a omenirii care pana la urma crede in acelasi Dumnezeu.(DAN PURIC).Nimeni nu intelege ca dincolo de semnificatiile cosmice sau mai stiu eu ce aceea monstruozitate de pe cladire e un atac la valorile noastre crestin-ortodoxe,la icoanele noastre din biserici la care ne inchinam,la sfintii nostri la ale caror moaste mergem si ne rugam.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Andrei Găitănaru


Andrei Gaitanaru

Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o Lucrare de Diplomă intitulată Dublul discurs apofatic. 2002-2003: absolvent al programul de masterat al... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)