vineri, martie 29, 2024

Je suis Vadim

Pentru cine, venind dinspre nord, dorește un acces rapid și liniștit spre aeroportul Genevei, Ferney reprezintă escala ideală. Așa gândi și dl. Corneliu Vadim Tudor, europarlamentar, atunci când într-o frumoasă după-amiază de toamnă a anului 20…, trase la Hôtel de France, din mica localitate.

–        Monsieur, auzi dl. Vadim, pe când ședea așezat la o masă din simpatica terasă cu glicine a hotelului. Dl. Vadim ridică privirea: în fața sa, un bătrânel uscățiv, cu buze subțiri și privire sfredelitoare avea aerul c-ar dori să-i spună ceva.

–        Mosiù ? făcu dl. Vadim, curtenitor.

–        Monsieur, reluă domnul cel vârstnic, cu o voce clară, cu bună dicție, je ne suis pas d’accord avec ce que vous dites …

–        Da’ cine ești dumneata domnule !? – tună intempestiv tribunul. Vii așa la mine la masă să-mi spui mie prostii d’astea !? Da’ unde te trezești !? Eu sunt demnitar european și nu permit ! – se ambală dl. Tudor, care era deja familiarizat cu fraza bătrânelului, din activitatea sa parlamentară. În plus, se enervase un pic și cu chelnerul ce susținea că ei acolo n-au „friptură dă porc cu cartofi prăjiți“, de a trebuit să ridice tonul ca să se facă înțeles.

–        …mais … insistă bătrânelul cu o voce surprinzător de energică, care-l făcu pe dl. Vadim să tacă, mais, je me battrai jusqu’au bout pour que vous puissiez le dire !

Ca tot românul francofon, dl. Vadim pricepea prost franțuzeasca, dar ceva în atitudinea și aspectul bătrânelului îi impuse respect. Era îmbrăcat într-un fel de livrea, cum văzuse el la chelnerii de la recepții, purta perucă argintie, pantofi cu toc și cataramă, baston subțire cu măciulie de argint. „O fi scăpat de undeva …“ își zise dl. Vadim cu un amestec de teamă și simpatie solidară, concentrându-se asupra fripturii.

Domnul Arouet, așa se numea bătrânelul, rămase nedumerit la lipsa de reacție a oaspetelui. Își dorise de mult să rostească această frază de succes, nu apucase s-o facă decât acum și iată, în restaurant nu era nimeni în afara acestui domn mâncăcios. Domnul Arouet rămase încă multă vrema suspendat într-o poză de curtean consumat în arta retoricii, ușor aplecat spre dreapta, sprijinind-se în baston, cu batista brodată ieșindu-i din mânecă, cu gura strânsă într-un fin surâs sceptic și privirea mijind spiritual.

După ce termină masa, dl. Vadim se retrase în cameră, rumegând în surdină ecourile frazei franțuzești. Încet-încet i se deslușiră: „adică ăsta nu-i de acord cu ce zic io, da o să se bată până la capăt, ca sa pot io să zic ce vreau“ – murmură dl. Vadim, ușor amuzat. „Mișto“.

Zicerea bătrânelului parcă-i insuflă o nouă încredere și elan. Se așeză la mica masă de scris, perle de nădușeală îi apărură pe frunte, leonin își îndepărtă o șuviță imaginară, se cufundă în hârtia imaculată: „Diseară iau porție dublă la masă, să am ce să mă cac în neamul vostru de jidani unguri masoni care ați întinat sfintele idealuri și-o să vă iau gâtul cu mitraliera.“ Fraza inaugurală a noului articol era gata. Cu un zâmbet bonom, ușor obosit, dar sub imperiul inspirației, Maestrul se așeză la lucru: „Dușmanii-n cur până-n beregată să-i f….

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Dictonul nu ii apartine lui Voltaire, ci lui Evelyn Beatrice Hall, care a rezumat astfel gandirea lui Voltaire.
    Libertatea de expresie nu acopera si incitarea la violenta. Umorul e altceva.

    • Corect. „Mă bat pentru dreptul tău de a spune ce vrei”, nu de a face ce vrei. Limita dintre cuvinte și fapte e fluidă, ordinul dat de un suprior nu face obiectul libertății de exprimare și nici îndemnul dat de un lider politic criminal milioanelor de adepți decerebrați.

      Limitele libertății de exprimare se depășesc când vorbele nu conțin idei ci maschează acțiuni. Iar acțiunea, ca să fie credibilă, trebuie îndreptată împotriva celor vulnerabili. „Zdrobiți statul mafiot” e o idee, „Zdrobiți primul ungur care vă iese în cale” e acțiune.

  2. Batranelul mi-a vorbit si mie intr-o zi…atunci am inteles ca, daca admitem ca raul (si raii!) domina umanitatea, avem toate sansele sa devenim pesimisti convinsi (Martin, Candide), sa consideram inutil sa mai luptam pentru vreun ideal, si sa ne complacem intr-o „sanatoasa resemnare” :(
    Textul dvs dle R.Lalu are pentru mine o dubla semnificatie:
    – pe de o parte, surprinsa (mai degraba contrariata, recunosc!) de paralela Charlie – Vadim pe care o faceti, inteleg ca sunteti tentat sa puneti semnul = intre cele doua moduri de manifestare al „vulgaritatii”, si va multumesc pentru ca-mi oferiti ocazia sa pun o simpla intrebare: exista vulgaritate si vulgaritate, sau numai vulgaritate?
    – pe de alta parte, daca va inteleg bine, aduceti in prim plan problema spinoasa a limitelor tolerantei, si aveti perfecta dreptate: sunt prezente in fiecare dintre noi si e dificil sa le modificam ! Ca tombe bien!!! Ce e prea simplu nu ma intereseaza!!!
    Cred ca suntem numerosi cei care am inteles ca cea mai buna pedagogie este exemplul dat si, daca dorim ca, cat mai multi oameni sa se elibereze din intoleranta si alte dusmanii paguboase, trebuie sa incepem prin a ne debarasa noi insisi de ele…sacré challenge, nu-i asa…?
    JE SUIS ET JE RESTE CHARLIE

    • Eu cred ca oamenii se afunda intr-o dulce ipocrizie. De fapt suntem cenzurati si incartiruiti de mici, avem tabuuri sociale, atavisme inconstiente, limitari dar deodata suntem partizanii libertatii de exprimare.

      Pana maine la scoala cand sute de elevi vor constata ca nu gandesc bine, ca ideea lor e proasta, ca in definitiv profesorul, societatea, ceilalti au dreptate si el, el … cui ii pasa de el?

        • Pai e o sansa da!

          Dar NU scoala il invata ca totul e o mare mistificare menita sa-l indoctrineze si sa-l supuna!

          Ca tot ceea ce societatea cultiva este frica si obedienta!

  3. Daca prin acest articol doriti sa prezentati futilitatea sloganului ‘Je suis […]’, atunci mesajul transmis in mod implicit este just (desi, recunosc, intr-un mod oarecum bizar).

    Dar daca aceasta scena teatrala are valoarea unui innuendo referitor la politica satirica (de prost gust dupa parerea mea, dar asta nu conteaza) dusa de revista Charlie Hebdou in comparatie cu cea nationalist-xenofoba de incitare la ura dusa de poetul de curte, bardul oficial al ceausismului, menestrelul prezidential CV Tudor, atunci asta este cu adevarat mai vulgar si grotesc decat orice caricatura a revistei franceze: se compara o revista care a fost interzisa de autoritatile franceze (initial se numea Hara-Kiri) intrucat a ironizat comportamentul lingusitor al mass-mediei franceze la moartea lui de Gaulle in 1970 in comparatie cu un incendiu (tot in Franta, in aceeasi saptamana) in care au murit aproape 150 de oameni cu un exponent al national-stalinismului, instigator la ura etnica, reprezentant al unor grupuri politico-economice obscure dupa 1990, reprezentat in aparatul politico-decizional al statului (in perioada 1992-1996).

  4. Un text grotesc, nesărat, insultător, trivial, dar care mă determină să-mi reafirm principiul: şi eu o să mă lupt până la capăt pentru dreptul tuturor autorilor neinspiraţi şi lipsiţi totalmente de talent şi tact de a-şi exhiba resentimentele şi disonanţele cognitive in texte cu pretenţii satirice.

    Tot înainte, vrednici pionieri ai literaturii! Publicaţi, orice, dar publicaţi! Căci lumea virtuală e infinită: sunt pagini goale pentru toată lumea, după pofta inimii!

    • Libertatea d-lui. Lalu de a scrie texte mai mult sau mai puțin sărate nu cred că este sub semnul întrebării. Problema este dacă întindeți cu aceiași generozitate foaia goală și subiectului acestei alegorii, Vadim Tudor. Sau, ca să fie lucrurile clare, dacă întindeți microfonul instigatorilor genocidului din Rwanda.

      Pe mine unul textul m-a pus pe gânduri. Sunt în continuare Charlie, mais je ne suis pas Vadim, je ne suis pas RTLM Rwanda … Contează și conținutul vorbelor, nu ai protecție absolută să zici ce vrei. Iar dacă ce spui e instigare la violență – ceea ce caricaturiștii CH nu au facut – atunci e legitim și necesar să ți se închidă gura (desigur, nu prin violență).

  5. 1. Corecta observatia. Cine se identifica cu Charlie, se identifica, implicit, cu totii vadimii din lumea asta.

    Chiar daca un „Je suis Charlie” nu are mai multa greutate si semnificatie decit un LIKE pe Facebook, se vede ca mentalitatea de turma e tot mai profesionist exploatata la nivel de cyberspace. Progresam.

    2. Batrinelul din poveste e plin de idei si a fost vazut perorind prin multe alte locuri… Am auzit si eu doua din panseurile lui:

    “It is forbidden to kill; therefore all murderers are punished unless they kill in large numbers and to the sound of trumpets.”

    „To learn who rules you, simply find out who you are not allowed to criticize.”

    3. Cu Edward Snowden nu se inghesuie lumea sa se solidarizeze si identifice. Probabil pentru ca nu a insultat pe nimeni, nu a ironizat, nu a ridiculizat, nu a blasfemiat. A spus doar adevarul despre gorila din sufragerie pe care nu o vede nimebi. Si pentru asta a fost numit tradator.

  6. Cred ca acest partizanat, aceasta identificare cu Charlie sau ironica cu Vadim adera la fondul violent al celor care o fac. Undeva in interiorul lor s-a pornit lupta cu un adversar imaginar. Adversarul, poate ca nu realizeaza inca, sunt restul oamenilor.

    Fascismul, comunismul au profitat de frica maselor si s-au constituit in aparate eficiente de suprimare a libertatii cetatenilor.

    Supravegherea in masa impotriva terorismului va fi cea mai CRUNTA tiranie, lipsita de orice fundament ideologic, la care omul se inhama din frica. Pentru controlul maselor se apeleaza la instinctele primare ale omului. Rezultatul este caderea in barbarie.

    • „…aceasta identificare cu Charlie,…, adera la fondul violent al celor care o fac. Undeva in interiorul lor s-a pornit lupta cu un ADVERSAR IMAGINAR.” – ???
      Scuzati-mi indiscretia, Vlad, pe ce planeta ati fost zilele trecute?

      • Pamant!

        Imi vad semenii recurgand la instincte primare si la o retorica barbara cultivata si propagata activ prin mijloace media menita sa cultive frica si sa instituie o stare de panica generala care sa permita controlul si monitorizare maselor.

        Individul speriat renunta la libertati, la viata privata si se inhama la lupta cu un adversar imaginar. Chipul „teroristului” capata forma. Acum este fundamentalistul religios, maine devine altul. Se cultiva suspiciunea in masa, impotriva semenilor.

  7. Mă gândeam că poate ar fi fost bine ca ȘI ROMÂNII să fi participat la un mic marș, în Micul Paris, sub simbolul ”Je suis Charlie ” !

    Domnul Rasvan Lalu a compensat a

    • daca cititi pe aci realizati de ce nu !
      iar cei care mai ramin,au si ei probleme valoric filosofice,ha ha
      pe rumini ii veti vedea mai degraba incolonati in spatele unor vadimi;nu vroiau ei sa l aleaga de presedinte ?

  8. „Diseară iau porție dublă la masă, să am ce să mă cac în neamul vostru de jidani unguri masoni care ați întinat sfintele idealuri și-o să vă iau gâtul cu mitraliera.“

    O, ce interesant. Ce parabola, domnule. Ce imaginatie! Ce folosire curajoasa a escatologicului,

    Back to the real world… pacat ca, de indata ce parasim Alice in tara minunilor, cei care iau gitul cu mitraliera. CU ADEVARAT, sint asasinii REALI, nu jurnalistii, insultatori au ba.

    Ei, OK, hai sa nu fim incapatinati. Realitate, adevar, anihilare fizica REALA, ce conteaza. It’s all about the “narrative” . . .

    In realitatea virtuala, cei de la Charlie sint asasinii, iar ucigasii lor victimele. In lumea reala, lucrurile stau asa cum stau.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Rasvan Lalu
Rasvan Lalu
sociolog, cercet. st.(München), dr.(Kassel) doc.(Jena)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro