Home » Cultura »Opinie »Sinteze » Citesti:

23 august 1944- despre o Românie care ar fi putut fi

Ioan Stanomir august 23, 2012 Cultura, Opinie, Sinteze
26 comentarii 1,855 Vizualizari

Înainte de a fi reperul în jurul  căruia se organizează mitologia comunistă destinată să legitimeze  violarea voinţei naţionale şi  edificarea tiraniei, 23 august 1944  rămâne încercarea, nobilă şi temerară, de a reda României, după 6 ani de regimuri autoritare, accesul la libertate şi la pluralismul constituţional. Prin gestul Suveranului, Regele Mihai I, de a consfinţi repunerea în vigoare, fie şi parţială,a legii fundamentale de la 1923, 23 august 1944 marca ruptură, programatică, cu seria de conduceri liberticide şi ilegitime ce debutase o dată cu lovitura de stat regală din februarie 1938. 23 august 1944 este punctul de  plecare a ceea ce ar fi putut fi, în absenţa brutalei ocupaţii sovietice, chipul politic al unei Românii democratice şi fidele marilor principii enunţate în “ Carta atlanticului”. 23 august 1944 este, în pofida anilor de comunizare care îi urmează, un moment central în istoria libertăţii. Prin energia regală, ca şi prin temeritatea  conducătorilor democratici care se reunesc într-o autentică mare coaliţie, de la Iuliu Maniu la Dinu Brătianu şi Constantin Titel Petrescu, România se desparte de tiparul cazon şi genocidar pe care i-l imprimaseră  Ion  Antonescu şi ordinea sa politică.

23 august 1944 este  începutul  unei lupte pentru libertate şi demnitate care nu se sfârşeşte, cu adevărat, decât în decembrie 1989, prin căderea regimului comunist. Programul constituţional şi pluralist  formulat  la 23 august 1944 este  pregătit de  întreaga serie de memorii pe care le redactează, pe parcursul conducerii antonesciene, Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu.  Viziunea de la 23 august 1944, aceea a unei Românii din care vor fi alungate arbitrariul şi tirania, este cea care îi motivează pe Nicolae Carandino, Mihail Fărcaşanu  sau Grigore T. Popa să ducă mai departe o confruntare cu noua tiranie care se edifică, prin actul de la 6 martie 1945.

Libertatea,aparent regăsită prin  schimbarea de la 23 august 1944, se  afla, prin chiar efectul “ Convenţiei de armistiţiu”, în  pericol. Limitarea suveranităţii României, operată în  beneficiul puterii sovietice,anulează, din chiar toamna lui 1944,sensul autentic al gestului de la 23 august 1944. Rezistenţa, eroică şi vizionară, a celor două cabinete  Sănătescu şi a guvernului Rădescu se află în prelungirea viziunii constituţionale iniţiate la 23 august 1944. Credinţa în lege şi constituţie, credinţa în posibilitatea  denazificării democratice şi a reconstrucţiei democratismului românesc, sunt, toate aceastea, moştenirea  actului de la 23 august. Opoziţia Suveranului faţă de cabinetul Groza face parte din acelaşi lanţ al luptei pentru libertate şi pentru garantarea exprimării  voinţei naţionale. Dezideratul alegerilor libere este  un element central în edificiul intelectual al zilei de 23 august şi al spiritului ei.

Între 23 august 1944 şi 30 decembrie 1947, se vor opune, dincolo de orice ambiguitate,două viziuni asupra viitorului. Între democraţia constituţională  fondată pe controlul reciproc al puterilor, pe de o parte, şi democraţia populară tiranofilă şi sângeroasă, pe de altă parte, opţiunea era limpede şi tranşantă. Recitite astăzi, rândurile scrise de Mihail Fărcăşanu în lunile de până la exilarea sa din România cuprind acel mesaj de încredere în viitorul unei lumi fondate pe demnitate şi onestitate publică.  Recite astăzi,textele din “ Dreptatea “ ale lui   Nicolae Carandino şi conferinţele lui Grigore T. Popa  participă la această apărare a libertăţii regăsite ce îşi are originile în actul de la 23 august 1944. Sacrificiul final al  unor Iuliu Maniu, Ion Mihalache  şi Dinu Brătianu stă sub zodia  patriotismului democratic pe care l-a cuprins programul de la 23  august 1944.

Astăzi, atunci când toate ceremoniile totalitare de mistificare triumfală au trecut în memoria secolului comunist, 23 august 1944 poate fi citit în semnificaţia sa autentică- ca un moment în care libertatea a fost reafirmată, în contra tiraniei, ca  un moment care ar fi putut să însemne naşterea unei alte Românii, eliberate  de zgura tragică a deceniilor de stalinism şi  ceauşism. Întoarcerea către mesajul de libertate al acelei zile este şi omagiul pe care îl putem aduce amintirii celor care,  în tăcerea închisorilor sau în singurătatea exilului, au apărat, până la căpăt, firava  speranţă  în viitorul demnităţii umane şi al democraţiei.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "26 comments" on this Article:

  1. ZeoSkill spune:

    La 23 August 1944 statul roman a capitulat neconditionat. Daca o capitulare neconditionata este ” încercarea, nobilă şi temerară, de a reda României, după 6 ani de regimuri autoritare, accesul la libertate şi la pluralismul constituţional.” eu nu mai am ce comenta…

    • Lupul Monarhist spune:

      Romania nu a capitulat neconditionat la 23 august 1944. Semnararea armistitiului a fost tergiversata de partea sovietica si a avut loc de abia la 12 septembrie 1944. Desigur, Stalin avea alte planuri in buzunar ceea ce au fost confirmate ulterior.

  2. bugsy spune:

    am citit articolul dvs si nu mi-a venit sa cred: “23 august 1944 este începutul unei lupte pentru libertate şi demnitate care nu se sfârşeşte, cu adevărat, decât în decembrie 1989″. Chiar in halul acesta se poate deturna si interpreta istoria?

    23 august este ziua marii tradari nationale, e ziua cand un rege infantil a semnat condamnarea la moarte a sute de mii de soldati romani si a comandantului armatei romane.

    cum poate marca acesata zi inceputul “unei lupte pentru libertate si demnitate”!?!

  3. Maria Hulber spune:

    Vă mulţumesc pentru rememorare şi pentru evocarea unor personalităţi pe care le-aţi numit cândva ,, vocile unui secol”.
    Într-adevăr, recitite astăzi, scrierile lui Mihai Fărcăşanu şi Nicolae Carandino pun în lumină contextul creat imediat după momentul 23 august 1944. Dar excelenta viziune a acestor luptători în numele libertăţii are şi semnificaţii premonitorii. Permiteţi-mi să evoc, în acest spaţiu tematic, un fragment dintr-un articol al lui Mihail Fărcăşanu (din Viitorul, 10 februarie 1945), pasaj pe care l-aţi citat cândva:
    ,,Libertatea nu poate fi păstrată decât prin curaj şi prin luptă permanentă. Orice adormire a vigilenţei, orice abdicare de la demnitate, de la drepturile omului şi de la independenţa lui înseamnă o lovitură mortală adusă libertăţii.”

  4. nola spune:

    Intr-adevar, nu este cazul sa cadem in extrema opusa. 23 August 1944 n-a fost nici insurectia armata antifascista si antiimperialista, asa cum am fost invatati in anii comunismului real dar nici explozia statului de drept tinut sub obroc în anii anteriori. Asa cum nici statutul istoric a lui Antonescu nu este stabilit inca, nici evenimentele care au precedat 23 August n-au fost analizate pana acum cu profesionalismul istoricului autentic.
    Deocamdata avem opinii si pareri in loc de analize duse pana la capat de o mana de istorici credibili si profesionisti.

  5. GameTheory spune:

    Sunt stupefiat de ce citesc.

    Mă uit la numele autorului: Ioan Stanomir.

    Citesc încă odată textul.

    Mă mai uit încă odata:- într-adevăr; e scris de Stanomir.

    Nu-mi vine să cred.

    …o mare dezamăgire şi deziluzie, domnule Stanomir.

  6. frank g. schmidt spune:

    stimate domn stanomir,
    pe fond aveti perfecta dreptate, dar avand in vedere “pertractarile” de la lisabona, ankara si stockholm si iluzia ca acea “carta a atlanticului” va fi valabila in spiritul ei pentru toti, a dus din pacate la statulul sau mai bine zis lipsa statutului de tara cobeligeranta a romaniei. faptul ca tovarasul stalin a recunoscut meritele actului de la 23 august 1944 prin acordarea unei inalte distinctii Majestatii Sale Regele Mihai I. nu a schimbat nimic de facto si de iure referitor la faptul ca romania a ramas o natiune invinsa.

    desigur, acest statut a fost aplicat si altor tari, precum polonia de exemplu, asa ca interesele marilor puteri au fost de fapt asigurarea rusiei a unei sfere de influenta de fapt mai mare decat se convenise tot la 23 august intre stalin si hitler (cunoscutul pact ribbentrop-molotow).

    iscusinta politicii romanesti in exploatarea si influentarea factorilor externi cum s-a dovedit prin unirea principatelor sau faurirea romaniei mari a lasat loc “principiului sperantei”, din care pesemne nici acum nu ne-am lecuit, caci dupa parerea mea, desigur discutabila, orientarea dupa licurici nu are legatura cu iscusinta ci doar cu un rudimentar oportunism. prin aceasta nu vreau in nici un chip sa sugerez ca integrarea noastra in familia europeana si implicit euroatlantica ar fi gresita, dar modalitatea in care se face este lipsita de viziune.

  7. Lupul Monarhist spune:

    Felicitarile mele pentru acest articol! Semnificatia zilei de 23 august a fost de-a lungul vremii in intregime disorsionata, mai intai pentru a legitima instaurarea puterii comuniste, iar dupa 1989 pentru a martiriza memoria regimului Antonescu de catre negationisti si cei cu simpatii national-securiste.
    Cu siguranta acest articol este un inceput de normal si o incercare de a ne regasi pe noi si demnitatea unei natiuni pierduta acum mai bine de 70 de ani.
    Nimic din ceea ce se intampla astazi pe scena politica romaneasca, puciul parlamentar, haosul institutional, degradarea vietii politice, declaratiile unor lideri politici demne de un ospiciu de boli nervoase nu s-ar fi intampla daca Romania ar fi fost o Monarhie Constitutionala.
    Traiasca Regele si Regatul Romaniei.

    • GameTheory spune:

      @Lupul Monarhist

      Apropo de Majestatea Sa şi de Casa Regală,

      Dacă observăm reacţia Majestăţii Sale cu ocazia ,,revoluţiei” Anteniştilor din iarna 2011-2012, şi totodată, lipsa reacţiei Majestăţii Sale cu ocazia loviturii împotriva statului de drept român şi a justiţiei în România dată de fostul Partid Comunist Român + securistul penal Voiculescu + şleahta cleptocrată care conduce P,,NL”, ne putem face o părere foarte clară despre cât de bine ar duce-o azi România sub conducerea Majestăţii Sale/ Casei Regale … fără să trebuiască să ne întoarcem la o analiză a deciziilor Sale din August 1944.

      Mulţi şi-au pierdut din respectul şi încrederea pe care au avut-o pentru Majestatea Sa şi pentru Casa Regală, în ultimele săptămâni.

      În schimb, i-aţi câştigat de partea monarhistă pe domnul Voiculescu şi pe susţinătorii dânsului.

      Să vă fie de bine!

      • Lupul Monarhist spune:

        Nu apreciez tonul persiflator…asta in primul rand. Fac o exceptie azi si raspund…Casa Regala este NEUTRA din punct de vedere politic. Nimeni nu il impiedica pe securistul Dan Voiculescu sa se declare monarhist. Sau postul sau infect de televiziune Antena 3 sa spuna vrute si nevrute in incercarea disperata de a salva dosurile stapinilor sai de atingerea justitiei. Nimeni (cu exceptia derbedeilor lui Vadim Tudor) nu l-a impiedicat pe Traian Basescu sa condamne comunismul in Parlamentul Romaniei in 2006 (un lucru laudabil) dupa care sa revina in cativa ani mai tarziu si sa aprecieze public, in direct la postul B1TV, pe dementul de Nicolae Ceausescu urmand sa il catalogheze pe Regele Mihai “sluga la rusi” si “tradator”.

        Diversiunile si jocurile de culise sunt specialitatea securistilor si comunistilor care conduc Romania post 1989. Este trist ca dupa o revolta populara/revolutie anticomunista in decembrie 1989, la conducerea tarii se afla un club de nebuni sau indivizi cu carente mari in educatie. Din nefericire, nu exista alternativa politica la aceasta nebunie. Generatia Coposu este dusa si cei necontamnati ramasi in viata sunt foarte fragili datorita varstei inaintate.

        Casa Regala NU a comentat in niciun fel evenimentele naucitoare din aceasta vara TOCMAI pentru ca este neutra din punct de vedere politic, nu se coboara in mocirla generata de clasa politica de la Bucuresti. Se concentreaza pe proiecte de promovare a valorilor romanesti in principal.

        Fiecare tabara politica are bube. Si bube mari. Sunteti prea preocupati in Romania sa faceti parte dintr-o zona politica pentru a observa ce s-a cladit bine in fundal timp de doua decenii, ce inseamna apartenenta la lumea civilizata, la cluburi selecte NATO si UE. Viata nu inseamna numai politica canibala gen Dambovita.

        Cu ocazia aniversarii zilei de 23 august dl. Duda a publicat pe situl sau gandurile lui Ivor Porter, agent secret britanic parasutat in spatele frontului in 1943. Va invit sa le cititi. Poate schimba ceva din perspectiva din care multi romani privesc astazi acele evenimente.
        Cu bine!

        • GameTheory spune:

          Domnule Lup,

          Casa Regală este neutră? Nu comentează evenimentele năucitoare? Păi nu le comentează pe astea din vară, când s-a dat lovitura de stat… fiindcă i-ar conveni să cadă Băsescu, chiar dacă cade şi statul de drept şi justiţia cu el… în schimb, le comentează pe cele din iarnă, când poporul ,,s-a răzvrătit” împotriva ,,dictatorului” la Antene… că atunci a fost mai gravă treaba, nu?:

          ,,Palatul Elisabeta, 22 ianuarie 2012

          Biroul de Presă al Majestății Sale Regelui Mihai I este autorizat să transmită următorul comunicat:

          Familia Regală știe că tot mai mulți români își exprimă cu tărie convingerile și nemulțumirea, de mai multe zile, în orașele țării și în străinătate. Povara cetățenilor este din ce în ce mai apăsătoare. Clasa politică a țării are datoria de a da răspunsurile pe care oamenii, pe drept cuvânt, le așteaptă.

          Românii și-au pierdut încrederea. Ei cer astăzi politicienilor un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului.

          Întreaga Familie Regală este alături sufletește de toți cei care au în aceste momente nevoie de încurajare și solidaritate.

          Regele Mihai I a spus în mesajul său adresat Parlamentului României că ,,cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos”. Aceste cuvinte au fost adresate tuturor celor care au puterea de a schimba ceva în România.

          Lecția de istorie pe care tinerii au dat-o țării în decembrie 1989 arată că românii au încredere deplină în virtuțile democrației și libertății atunci când destinul țării este la răspântie. Europa și România trec împreună prin vremuri de restriște. Cu atât mai mult astăzi avem nevoie ca politica să respecte locul cuvenit pe care i-l conferă democrația și să nu ia locul competenței, în spațiul public și instituțional.

          Fără nici o îndoială, criza economică mondială afectează România. Dar este, totodată, evident că protestele din țara noastră merg mult mai departe decât atât: românii își exprimă frustrarea față de politicieni care nu au privit niciodată dincolo de îngustele lor interese, care au fost mai mult ocupați cu mici dispute personale decât cu buna administrare a țării.

          Regele și Principesa Moștenitoare urmăresc evenimentele cu profundă îngrijorare și rămân hotărâți să facă tot ce este în puterea lor pentru a apăra și promova interesele României, fără să favorizeze nici o formațiune politică.

          Aceasta a fost datoria Coroanei Române, în fiecare generație, și va rămâne astfel în viitor.”

      • Petru Răboj spune:

        ar fi fost absurd ca Regele sa sara in apararea unei institutii republicane, cum este presedintia, sau si mai absurd, in apararea unui urmas al lui ceausescu si iliescu…Eram de acord daca saluta o lovitura de stat care sa spulbere orice institutie republicana creata dupa 22 dec 1989.

        • MadameDuRecamier spune:

          Omule, pai, multa naivitate ai pe raboj. Cum adica, unsul lui Dumnezeu vrea sa fie repusa principesa mostenitoare pe un tron, intr-un stat fara institutii de drept, bine ancorate in mentalul viitorilor subjects of the queen? Sau astia de acum sunt viitoarea camarila? A se slabi cu lesinaturile gen “casa regala e neutra”.

          Mihai I, daca mai e responsabil, traieste din propriile-i amintiri, caci sansa de a a mai face istorie a pierdut-o cind a pupat mina bolsevicului national, pentru niste proprietati si o pensie platita de romani. E un concurs nebun intre astia doi: care crapa primul, caci funeralii de stat , doliu si coliva nationala vor avea amindoi. Asa vrea legea! Ca e cap regal sau un bolsevic nenorocit, natia tre´sa-i aduleze.

    • bugsy spune:

      23 august – capitulare neconditionata: consecinte imediate: 130.000 de soldati romani prizonieri: deportati 20.000 de romani + 72.000 de romani de origine germana, pierderea a 50% din totalul de 19 divizii, angajate in lupta alaturi de sovietici;
      23 august – “prin actul regelui de la 23 August 1944, Romania a deschis larg portile sovieticilor, contribuind direct la ocuparea Europei de Rasarit de catre acestia” (Seful Statului Major britanic Allen Brootie);

      mihai trebuie sa-si ceara iertare in genunchi soldatilor si ofiterilor romani luati prizonieri de armata rosie. nu facut-o si nu o va face. singura lui grija din 23 august 1944 pana in 22 decembrie 1989 si de atunci pana in zilele noastre a fost sa-si pastreze/recapete proprietatile si sa primeasca ordine si distinctii sovietice.

      la 23 august 1944 mihai a dat pe tava Romania rusilor, la 29 iulie 2012, ponta+crin au incercat acelasi lucru, pasiunea lui mihai au fost masinile, acum avem premier un copilot.
      istoria e frumoasa, nu-i asa?

      • frank g. schmidt spune:

        stimabile bugsy,

        numarul de deportati a fost mai mare, cel putin la cei de etnie germana. in ceea ce priveste deportarea cetatenilor romani de etnie germana au inceput sa apara documente interesante care dovedesc ca inca din septembrie 44 jandarmeria se ocupa cu un fel de recensamant al acestora, iar deportarile au inceput oficial pe 10 ianuarie 1945 din brasov.

        dar aveti o perspectiva istorica foarte ingusta – nu Regele Mihai a dat rusilor ceva pe tava ci churchill, caci roosevelt nu se mai punea, in ’44 devenise deja leguma, dar bineinteles ca cei din jurul sau au fost activi. americanii nu prea ziceau nimic, englezii la lisabona si ankara o tineau ca trebuie sa se aranjeze cu rusii si la stockholm tocmai acestia trageau de timp. apoi pe 23 august romania a intors armele, dar armistitiul de fapt s-a semnat doar pe 12/13 septembrie, timp in care armata romana era luata prizoniera.

        acel personaj britanic a facut sovieticilor concesii mai mari decat le facuse hitler in ’39 si i-a mai si pacalit cu portul la mediterana care pana la urma nu l-au mai avut in iugoslavia, caci il cumparasera pe tito.

        • frank g. schmidt spune:

          stimabile lup monarhist,

          despre respectiva telegrama se va mai discuta suficient de mult timp, dar o intrebare care nu am prea auzit-o este unde a fost domnul maniu in ziua de 23 august 44, caci din discutiile initiale, daca nu ma inseala memoria, paza maresalului arestat ar fi trebuit sa fie asigurata de grupul paramilitar al pnt-ului si nicidecum de tovarasul ceausu al domnului patrascanu! este o chestiune de detaliu desigur, care nu ar fi influentat evolutia ulterioara a istoriei, dar lipsa domnului maniu in ziua respectiva ridica semne de intrebare in conditiile in care se obligase la ceva, spre diferenta de domnul bratianu, absent si el, dar care nu promisese nimic.

  8. bugsy spune:

    @Lupul Monarhist: daca e sa invatam, fhai sa invatam: http://www.foia.cia.gov/docs/DOC_0000483695/DOC_0000483695.pdf

    Sper sa aveti rabdare sa cititi acest raport, din arhivele CIA, despre 23 august 1944 si despre instaurarea comunismului in Romania.
    In toate documentele straine (occidentale) despre 23 august 1944 se vorbeste ca fiind “coup d’etat”. Interesant, nu-i asa? Inocenta (sa nu spun ignoranta) pe care le-a manifestat mihai la 23 august si mai apoi fata de sovietici nu sunt o scuza.
    A fost un act de tradare. Din gresala, din inocenta, din interes,…, ce importanta mai are acesata atunci cand de suferit in urma greselii/inocentei/interesului a suferit un popor. Propriul lui popor!

    • frank g. schmidt spune:

      domnule bugsy,

      bineinteles ca a fost un coup d’etat la 23 august 1944. am insa doua intrebari foarte concrete.
      1. si credeti ca daca ramanea antonescu se schimba ceva din cele negociate oricum peste capetele intregii europe de est de catre stalin, roosevelt si churchill? credeti ca s-ar fi schimbat ceva in privinta poporului roman?

      2. pe aceeasi logica a fost insa coup d’etat si in 1989! eu cred ca pe fond este mai bine acum, cu acea lovitura de stat si fara ceausescu, decat daca ar fi continuat acel regim. sunt enorm de multe de facut si s-au irosit incredibil de multe oportunitati in acesti aproape 24 de ani, si nu cred ca celor care au tras atunci sforile, in 1989, li s-ar putea face un prea mare repros – ma refer strict la schimbarea regimului, nu la malversatiunile ulterioare cu mineriade, nu ne vindem tara, vin mosierii, si pana la flacara democratiei, pe care o consider de un cinic prost gust desavarsit (doar niste consilieri americani puteau debita o astfel de ineptie – ei cred ca daca bem coca-cola si mancam mcdonalds, mileniile de cultura europeana s-au evaporat!).

  9. gigel spune:

    Mda, corect, o încercare fără nicio şansă de succes. Jocurile ruşilor fuseseră deja făcute. Am fi picat oricum în sfera de influenţă sovietică chiar şi dacă nu ne-am fi trădat aliaţii. Amintiţi-vă că Germania a fost împărţită în două state, cel de răsărit fiind un stat satelit sovietic.

    Antonescu are partea lui de vină.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)