marți, martie 19, 2024

Au fost tăind un brad tânăr: Ioan Petru Culianu ar fi putut implini 65 de ani

Motto: „Au fost tăind un brad bătrân, Fiindcă făcea prea multă umbră”–Nicolae Iorga

Pe 5 ianuarie, Ioan Petru Culianu ar fi implinit 65 de ani. Nu i-a apucat pentru ca a fost ucis de un glont las, nemernic, ticalos. Parafrazandu-l pe Nicolae Iorga, a fost ucis un brad tânăr. De catre cine? De cei care urasc valorile spiritului liber, de maniacii fundamentalisti pe care i-a denuntat fara mila si fara rest in scrierile sale. Fie-mi ingaduit ca acum, cand unii se straduiesc sa ne demonstreze ca a participa la manifestatii neo-legionare e doar un gest pios, ba chiar o actiune civica respectabila, sa aduc un omagiu din suflet carturarului omorat pentru ca nu voia sa pactizeze cu infernul.

Un timp al dispretului, vorba lui Malraux, cand, in „Observator Cultural”, aceasta noua „Saptamana” barbista, Marius Oprea, cercetator intr-un institut guvemamental, adica IICCMER, numeste Asociatia pentru Combaterea Antisemitismului un „Centru pentru Combaterea Fostilor Detinuti Politici”. Ati citit enormitatile instigatoare, nu tocmai camuflat antisemite, ale lui Marius Oprea, doamna profesoara universitara Carmen Musat (era sa scriu Artur Silvestri)? Va asociati pozitiilor sale nostalgic-verzi? Lasati sofismele de-o parte, aveti curajul sa spuneti ca va delimitati, explicit si fara ambiguitatii, de aceste pozitii! Ati citit mizerille debitate impotriva MCA România de catre „vanatorul de securisti” devenit intre timp marele lor aparator (de Dragos Paul Aligica, de Petre M. Iancu, de mine, de Adrian Cioflanca, de Marius Stan, de Mircea Marian nu mai vorbesc, am fost cu totii tintele linsajului mediatic)? Nu va este rusine sa le perpetuati in revista Dvs care nu doar „observa”, ba se vrea si „culturala”? Va simtiti bine in compania lui Victor Roncea, Mircea Platon, Ovidiu Hurduzeu, Alexandru Racu, Dorin Tudoran (fostul disident si fostul sfetnic platit al lui Felix), a lui Florin Dobrescu si a partidului „Totul pentru Tara”?

Sa asteptam un numar al revistei Dvs dedicat lui Ion Gavrila Ogoranu? Despre antisemitismul lui Ovidiu Simonca am am mai scris. Pentru mine este un caz inchis, il asez langa Vadim, Nistorescu, Ungheanu, Pelin, Rogojanu (seful de cabinet al lui Iulian Vlad) si Romosan. Iata-l recidivand, in compania lui Marius Oprea si a lui Andrei Muraru, principalul responsabil pentru iresponsabila decorare a lui Octav Bjoza, cel care omagiaza „martirii neamului” si ii infiereaza pe „tradatorii de tara”. Vorbiti, doamna Musat, cu colegul Dvs, profesorul Caius Dobrescu, poate va ajuta sa va lamuriti in ce „padure cu fiare” ati intrat. Iata ce scria el aici, pe „Contributors”: „In orice caz, profit de ocazie pentru a ma alatura pozitiei exprimate si de tine şi de William Totok: dincolo de respectul pe care il datoram suferintei d-lui Bjoza si sacrificiului sau, modul in care domnia-sa face elogiul legionarilor si al etosului legionar mi se pare complet inacceptabil moral.” Se pare ca nu si „Observatorului Cultural”. Etosul legionar, doamna profesoara Musat, aceasta este tema in discutie. Pentru ca l-a denuntat si l-a demascat, in versiunea sa combinata cu „etosul” securist, Culianu a murit. Nu ma va convinge nimeni ca nu asa au stat lucrurile. Fostul meu prieten, G, M. Tamas, imi cita, la un moment dat, o fraza a unui scriitor maghiar: „Vacile si antisemitii nu se tin in casa”. V-as sfatui sa meditati la ea.

Ioan Petru Culianu a fost un inamic al extremismului. Ii repugnau misticismele de caverna. Sa ne amintim de el cu pietate si cu imens regret ca s-a dus dintre noi scandalos, insuportabil si inadmisibil de devreme. Gandurile mele, in aceasta seara, se indreapta spre Tereza si Dan Petrescu, sora si cumnatul sau. Ii imbratisez din departare si ii incredintez ca nu l-am uitat pe Nene. Nu-l voi uita nicicand. A fost victima unui atentat terorist.Eu unul nu-i voi ierta in veci de veci pe cei care l-au asasinat. Si voi scrie, fara ragaz, mereu, despre ei si obsesiile lor criminale.

Public mai jos un articol aparut aici, pe „Contributors”, in luna mai 2011. Apelul catre domnii George Maior si Mihai-Razvan Ungureanu ramane valabil.

„In urma cu doua decenii, pe campusul Universitatii din Chicago, s-a comis o crima abominabila. Toute l’eau de la mer ne suffirait pas à laver une tache de sang intellectuelle, scria Lautréamont. Cel ucis, profesorul Ioan Petru Culianu, a fost un spirit eminamente democratic, un erudit de geniu, urmas al uneia dintre marile familii intelectuale ale romanilor, cosmopolit in sensul cel mai nobil al acestui cuvint, sprijinitor statornic al pluralismului si adversar al totalitarismului, al national-securismului fascistoid. A fost un carturar din stirpea lui Hasdeu, Parvan, Iorga si Mircea Eliade. Nici azi nu stim cine l-a lichidat pe Culianu. In ceea ce ma priveste, stiu un lucru, ca la intrebarea cui prodest raspunsul nu poate fi decit unul: celor care urasc toleranta, adevarul si increderea intre oameni.

In perioada cat am lucrat la Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, am cerut (nu doar eu) sa ni puna la dispozitie documentele despre Culianu din arhivele SRI si SIE. La vremea aceea, deci in 2006, in pofida prevenitoarelor asigurari de cooperare venite din partea sefilor de-atunci ai celor doua institutii, n-am obtinut nimic. Asemeni lui Andrei Oisteanu, sper si eu ca toate informatiile legate de acest caz, fara nici o exceptie, sa fie complet de-secretizate. Apelez in acest sens la domnii George Maior si Mihai-Razvan Ungureanu.

Constatand in anii din urma o resurectie a “stilului” impertinent, virulent si resentimentar propriu mediocritatii axiofobe (si inevitabil xenofobe), a tentativelor de calomniere a celor care sunt intr-adevar devotati culturii democratice romanesti, demascat cu ani in urma de Ioan Petru Culianu, am decis sa recitesc cartea sa „Pacatul impotriva spiritului. Scrieri politice”, editia a II-a adaugita, Polirom, 2005. Sunt strinse astfel intr-o constructie coerenta, gratie Terezei Petrescu Culianu, articole si interviuri pe teme politico-istorice. Sa amintesc ca volumul se incheie cu textul meu “Cei pe care zeii ii iubesc mor tineri”, publicat ca necrolog pentru prietenul ucis, in revista 22 din 31 mai 1991. Este o carte pe care neo-fundamentalistii nu pot decit sa o deteste, tot asa cum urasc ratiunea, spiritul critic, autonomia individului, valorile liberale si conservatoare, moderatia, constitutionalismul. Toate aceste sunt pentru ei patologii ale modernitatii burgheze. Patria lor este de fapt ceea ce nazistii numeau Volksgemeinschaft, comunitatea tribala in care noii şamani să-şi poată exercita atributele magico-delirante.

Din articolul „Patriot?” reiau aici acest pasaj: “Il aud din nou pe prieten: Bine, domnule, dar de ce cobori la nivelul derbedeilor? Crezi ca-i nevoie sa-ti argumentezi cazul? Sa le scoti pe nas titlurile dumitale? Exista in Romania nenumarati oameni de bine, cu titluri de la cele mai importante institutii din lume, inteligenti, creativi, independenti. Oare ignori lucrul asta? Nu. Catusi de putin. Acesti oameni sunt prietenii mei, ii stimez, iar pentru ei as arata adevarat patriotism, spirit de sacrificiu, umilinta. Dar nu ei au inventat rationamentele absurde de mai sus, ci derbedeii. Acestora trebuie sa le raspunzi pe limba lor. M-am prefacut destul ca nu-i aud. E timpul sa ma auda si ei pe mine. Si, cu voie ori fara voie o voi face, tot mai mult si tot mai tare”. („Lumea libera romaneasca” New York, 11 august 1990). Oare se pot gasi cuvinte mai actuale decat acestea atunci cand te intalnesti cu insultele grobiene si denigarile infame?

In eseul intitulat „Ku-Klux-Klan Ortodox”, cred ca ultimul articol romanesc al marelui istoric al religiilor, Culianu analiza legionarismul/ortodoxismul ca esafodaj ideologic al salvarii prin inlaturarea elementului “strain” din religie; alungarea elementului “strain” din tara si fondarea “Omului Nou”, ideal pe care “vestitorii” extremei drepte, spre a relua termenul lui Dinu Pillat, il impartaseau cu cei ai bolsevismului: “Ortodoxistii produc la vremea respectiva o enorma maculatura, care azi apare cu totul descreierata. Garda de Fier pleaca de la aceasta ideologie, in care introduce elemente mistice si de societate secreta. Pericolul fundamentalismului in sanul ortodoxiei nu s-a stins. Dimpotriva, azi pare mai puternic ca oricand”. („Meridian”, mai-iunie 1991). Ce nu anticipa Culianu, altminteri un ganditor cu capacitati premonitorii absolut uluitoare (povestirea sa despre “Jormania libera” ramane o capodopera a literaturii politice), era resurectia radicalismului stangist, alianta greu imaginabila ce avea sa se formeze intre toti cei care detesta valorile liberalismului democratic, ceea eu numesc barocul stalino-fascist. De fapt, cum am mai spus-o, ideea de a scrie o carte despre fantasmele salvarii, despre universul mitologic al politicului in post-comunism, s-a nascut in lungile conversatii telefonice purtate cu profesorul de la Chicago, prieten de idei si de valori.

Daca nu ar fi fost victima acelui abject asasinat, Ioan Petru Culianu, cel care tinuse rubrica “Scoptophilia” in saptamanlul „Lumea Libera Romaneasca” de la New York, autorul unor texte politice si filosofice de imensa forta analitica si morala aparute in trimestrialul „Agora”, ar fi fi fost un colaborator permanent al revistei lunare „Meridian” (editor: Dorin Tudoran, editor asociat: Vladimir Tismaneanu, director artistic: Ion Dogar Marinescu) de la al carei prim numar se implinesc acum douazeci de ani. Mai scriau acolo: Ken Jowitt, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Michael S. Radu, Agnes Heller, Ferenc Feher, Jean-Francois Revel, N. Manolescu, Virgil Nemoianu, Daniel Chirot, Zoe Petre, Vasile Gogea, Mircea Mihaies, Adriana Babeti, Andrei Brezianu, Leonard Oprea, Matei Calinescu, Daniel Pipes, Juliana Geran Pilon, Stelian Tanase, Dan Petre, Ioan Bogdan Lefter, Liviu Cangeopol, Dan Petrescu, George Banu.”

Recomand aici tulburatorul articol semnat de Andrei Oisteanu in revista 22:

http://www.revista22.ro/asasinarea-lui-culianu-dup259-20-de-ani-10579.html

Trebuie citita superba, rascolitoarea carte „Ultimul Culianu” de H.-R. Patapievici:

http://www.humanitas.ro/humanitas/ultimul-culianu

Pentru textul meu intial:

https://www.contributors.ro/cultura/actualitatea-lui-ioan-petru-culianu-cei-pe-care-zeii-ii-iubesc-mor-tineri/

Alte linkuri legate de temele discutate in articol:

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/08/15/ovidiu-simonca-si-problema-antisemitismului/

http://www.observatorcultural.ro/Centrul-pentru-Combaterea-Asociatiei-Fostilor-Detinuti-Politici*articleID_31264-articles_details.html

https://www.contributors.ro/editorial/meteorologia-impenitenta-a-antisemitismului/

https://www.contributors.ro/editorial/variile-chipuri-ale-anticomunismului-nevoia-de-claritate-morala/

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/agilica-agerica-110887.html

https://www.contributors.ro/reactie-rapida/retorica-urii-zamisleste-monstri/

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

  1. De catre cine? De cei care urasc valorile spiritului liber, de maniacii fundamentalisti pe care i-a denuntat fara mila si fara rest in scrierile sale.

    Rămâne cel mai plauzibil scenariu, din nefericire cazul Culianu rămâne neelucidat până în prezent.

    Alte surse de informare:

    Eros, Magic, and the Murder of Professor Culianu de Ted Anton

    Ioan Petru Culianu – după 22 de ani! pe blogul Politeia.

    Atenție, URL-ul dvs. spre situl Politeia nu funcționează.

  2. Da,a fost ucis abominabil, într-un mod care să micșoreze pe cât posibil autoritatea imaginii sale publice post-mortem, să nu permită transformarea sa într-un martir al democrației și gândirii libere. De către profesioniști ai crimei, care știau ce fac. Acel fel de neutralizare care nu are în vedere doar persoana ca atare, ci ceea ce ea reprezenta pentru comunitate, implicațiile ei politice și sociale. De aceea înclin să cred că cei care au făcut-o se aflau recrutați în slujba unui serviciu de informații al vrenui stat, având astfel amprenta ideologică a puterii acestuia, iar apartenența ideologică personală declarată a criminalilor, cine vor fi fost, era cumva secundă, poate că nu doar o acoperire, dar oricum hibridizată cu cea a statului. În termenii dumneavoastră, criminalii au fost reprezentanți ai barocului stalino-fascist.

    Un aspect tehnic: n-aș constribui la consacrarea echivalării dintre legionarism și ortodoxism. Există riscuri ca prin asemănări de familie referentul clasei ortodoxist să se extindă prea mult, să spunem că oricine e ortodox e ortodoxist, și prin extensie legionar. Cineva care publică și pe Contributors mi-a respins de curând cererea de amicițe pe facebook cu argumentul că sunt ortodoxist. M-a amuzat, dar vâzând cum se operează cu termenul nu mă mai amuză.

    gânduri bune,

    • Raspuns MAI MULT DECAT OBIECTIV.
      Sunt curios insa daca „onorabilul” va scrie la fel si referitor la ASASINAREA „in conditii supecte si INCA NEELUCIDATE” a lui

      BRUNO WÜRTZ. * …

      Un an nou FERICIT !

      * = pt respectivul „jelitor”
      B.W. = autorul cartii „contestate” NEW AGE – Paradigma holista sau Revrajirea Varsatorului…
      Editura de Vest – Tmisoara 1994

      PS nu sunteti singurul care are aceasta certitudine :
      ” M-a amuzat, dar vâzând cum se operează cu termenul nu mă mai amuză.”
      E (iarasi) la moda contestarea ELITISTA a ROMANILOR si ROMANIEI

      • Vă mulțumesc pentru intervenție. Ca să fiu foarte explicit:

        1) Nu îmi place ideea de românism. Nu cred că românii trebuie să fie neapărat ortodocși. Dar este un fapt cultural și social că majoritatea sunt. Așa stând lucrurile consider utilă asumarea de către BOR a misiunii de biserică națională în termenii unei contribuții importante la crearea și menținerea unui capital social într-o societate tradițională ca cea românească. Nu văd nici o alternativă pe termen scurt la rolul BOR cel puțin în comunitățile rurale, dar și în mare parte din cele orășenești. Orice retragere a BOR ar fi compensată de expansiunea altor biserici, nu de o societate complet seculară de tip francez. Nu cred că există baza economică pentru o societate de tip francez, și nici nu mi-ar plăcea așa ceva chiar dacă ar exista o bază economică. Prefer mai degrabă un model american, în care să putem scrie pe bancnotă In God we trust. Am și alte argumente de tip hayekian pe păstrarea tradițiilor culturale ale unui popor.

        2) Nu am nici o problemă cu contestările elitiste, deoarece elitele nu pot fi, așa cum gândesc eu decât pe domenii. Nu cred în existența elitelor în sens absolut. Elitele în știință sunt cei cu Hirsch mare, elitele ortodoxe sunt monahii, elitele culturale sunt cele recunoscute ca atare de publicul lor, etc. O elită de un fel nu poate contesta o elită de alt fel, asta e un non-sens pentru mine. Un popor nu poate fi contestat ca atare și nu poate reprezenta o elită ca atare. Cred în meritocrație pe baze individuale, indiferente de etnie sau apartenență culturală ori spirituală.

        3) Am un respect deosebit pentru domnul Tismăneanu pentru tot ce a făcut și face. Nu îmi place că v-ați referit la dânsul cu ghilimele „onorabilul”, mai ales când scrieți sub pseudonim.

        4) Am intrat pe Observator Cultural să văd tipul de atitudini, dacă nu se exagerează în text. Comparativ cu ce e pe Contributors pare o revistă de can-can, de bârfe. Mă întristează să spun asta pentru că m-ar bucura să existe o dezbatere de idei, nu de pesoane și întâmplări minore și în zona stângii. Deocamdată am constatat că nu există. Repet, nu e vorba de poziționarea ideologică, ci de nivelul precar al discuției.

        5) Nu îmi place discutarea prea mult despre persoane nici pe contributors.

        gânduri bune,

        • Prefer mai degrabă un model american, în care să putem scrie pe bancnotă In God we trust. Am și alte argumente de tip hayekian pe păstrarea tradițiilor culturale ale unui popor.

          Perfect! Dacă preferați modelul american, sper că doriți să vedeți în viitor și o reformă în privința finanțării cultelor în România. Să aplicăm modelul american și în acea zonă, de ce nu? Niciun cult religios nu se finanțează de la buget, ci prin donațiile și contribuțiile enoriașilor, activităților non-profit, scutirilor de taxe, etc. Să vedem ce se întâmplă atunci cu preafericiții neamului: nu tu Porsche, Mercedes, BMW… nu tu Catedrala Mântuirii Neamului… (apropos – toată lumea comentează cât costă, nimeni nu pomenește cât va costa întreținerea anuală a unui astfel de monstru imobiliar inutil). Just food for thought!

        • ‘Prefer mai degrabă un model american, în care să putem scrie pe bancnotă In God we trust.’
          Sa stiti ca Statele Unite nu se rezuma numai la numerar :)
          Sau poate BOR a inteles ca puterea banilor pe care ii acumuleaza (in cantitate nedivulgata) este data de mesajul imprimat pe bancnote la apogeul Razboiului Rece.

          Si eu prefer modelul american si mi-as dori nespus ca un Establishment Clause sa existe si la noi.
          As fi nespus de bucuros sa preluati initiativa in acest sens! :D

          • Să știți că exprim opinii în nume exclusiv personal. Poate să pare ciudat, de necrezut chiar :) dar nu reprezint pe nimeni altcineva, nici descoperit, nici acoperit. Prin urmare nu am ce inițiative să preiau, altele decât ca simplu membru al societății civile și simplu credincios.

            O seară bună și numai bine.

        • Multumesc pt precizari.

          Si eu mi-as dori o societate – dar nu cu lozinca aceea si …cu PIRAMIDA cu OCHIUL . etc..
          Stim amandoi ca us$ NU este emis de „BANCA USA” ci de un consortiu de banci private.
          Si mai stim ca acel dolar are actual mari probleme… etc.
          As fi preferat O CONTINUARE CONSTRUCTIVA A MODELULUI SOCIAL-MORAL- PROFESIONAL CONSTRUIT DE CAROL I-ul (cu toate consecintele sale) N-a fost sa fie.. :-(

          Re „onorabilul” – sincer ar cam fi fost cazul sa-si puna macar O LINGURITA DE CENUSA in cap, avand in vedere TRECUTUL – pe filiera paterna, etc…
          Sorry – NU POT ASOCIA NICI MACAR MINIMAL IDEEA DE RESPECT cu acest nume (actual) dar si cu cel REAL.
          Nothing personal – e tactica adoptata in acei ani de interpusii implantati de sovietici.
          Si actual si cu mare impertinenta re-adusi prin procedeul REMIX – RELOADED..
          „LA VREMURI NOI….TOT NOI” -parca asa se spune, nu?
          Cu astea fiind spuse,
          O duminica placuta!

          • Omagiu cu spume la gura

            E pentru prima oară in viața cind citesc ceea ce se vrea a fi un omagiu dedicat unui prieten, si care începe cu o suita de insulte la adresa unor fosti prieteni, între care dl. Dorin Tudoran. Deduc de aici ca observatia foarte judicioasa a dlui. Tudoran: „Părinții dețineau monopolul comunismului, copiii dețin monopolul anticomunismului” a fait mouche. Cit despre vacile (pro-legionare) care nu se țin in casa, sa amintim in treacăt ca porcii pro-comunisti se tineau bine-mersi in case, si ce case… Dl. Tismăneanu e mai bine plasat decit multi dintre noi ca s-o știe, cu atit mai mult cu cit nu vacile l-au asasinat pe profesorul Culianu, ci ei, porcii.

    • Nu mana asasina conteaza atat de mult daca ea era in serviciu comandat ci entitatile ideologice sau institutionale care au comandat acest asasinat oribil. Poate vom afla caci altfel putem face doar presupuneri, in cercul suspect putand intra adeptii tuturor ideologiilor totalitate cat si agentii unor puteri ostile fata de tara noastra.

      • PS. Oricum putem presupune ca suspectii principali sunt unii de pe teritoriul tarii noastre sau in legatura cu serviciile noastre . Este normal sa banuiesc SIE si SRI de complicitate cat timp tin in continuare la secret lucruri legate de dl Culianu.Devin niste suspecti din oficiu

      • Ce indrugi mata acolo??? Cum sa nu conteze asasinul domnule? Ti-ai pierdut mintile? Asta e cum ai spune ca asasinii din Franta nu sunt vinovati ci doar cei care i-au instigat la crima. Dimpotriva, atat asasinul cat si cei care instiga la crima sunt vinovati, asasinul in primul rand cata vreme el/ea ia decizia de a comite fapta prin urmare este in mod direct responsabil moral si legal. Tocmai din acest motiv legea pedepseste mult mai aspru pe cel care comite fapta decat pe cel care instiga la fapt. Nu mai scrie asemenea ineptii domnule..

  3. Dle Tismaneanu,

    Sinteti adeseori sclipitor cind va dati cu parerea despre comunism. Amestecati insa prea mult polemica in articole prea dese si prea prolixe, ceea ce scade insa din nivelul general al scrierilor dv.

    Scrieti:

    „Va simtiti bine in compania lui Victor Roncea, Mircea Platon, Ovidiu Hurduzeu, Alexandru Racu, Dorin Tudoran (fostul disident si fostul sfetnic platit al lui Felix), a lui Florin Dobrescu si a partidului “Totul pentru Tara”?”

    Pe de alta parte:

    „Daca nu ar fi fost victima acelui abject asasinat, Ioan Petru Culianu, cel care tinuse rubrica “Scoptophilia” in saptamanalul “Lumea Libera Romaneasca” de la New York, autorul unor texte politice si filosofice de imensa forta analitica si morala aparute in trimestrialul “Agora”, ar fi fi fost un colaborator permanent al revistei lunare “Meridian” (editor: Dorin Tudoran, editor asociat: Vladimir Tismaneanu, director artistic: Ion Dogar Marinescu) de la al carei prim numar se implinesc acum douazeci de ani.”

    Se cam bat cap in cap afirmatiile dv …

    Iar despre Culianu nu stie nimeni cine l-a omorit. Sa cladesti un intreg articol pe o speculatie mi se pare un efort inutil. Asta doar ca sa dau doua exemple …

    N-o luati drept o aparare a celor de la Observator care au nevoie de sulul de hirtie igienica pus pe masa de Rebengiuc.

    • Va rog sa retineti, daca se poate, ca prima afirmatie e din 2015, cea de-a doua, din 2011 si referera la Dorin Tudoran din 1991. Deci ele nu se bat cap in cap, ci se completeaza „dialectic” :) Nu este scopul meu aici sa scriu ce cred despre itinerariul d-lui Tudoran din lumea Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca in aceea in care se simte bine astazi. O precizare: la OC scriu si unii oameni respectabili, cum si la „Luceafatul” protocronist ori la „Saptamana” huliganic-barbista se intampla sa scrie si cate o persoana demna de pretuire. Problema era si este care era linia unei reviste. Toate au practicat, respectiv practica si acum, in raport cu cei pe care doreau sa-i compromita, ceea ce H.-R. Patapievici a diagnosticat drept critica de exterminare. Va inteleg nemultumirea cu ceea ce considerati a fi pura speculatie. Dar la un ceas cand toti luptam pentru apararea unei neingradite libertati de expresie, mi-am ingaduit si eu sa o folosesc in acest articol. Altfel spus, am cladit, sper eu, in chip informat si competent. Si, poate veti admite, nu fara o doza de inteligenta morala.

  4. De curiozitate, faceti vreo diferenta intre poporul evreu si miscarea sionista ?
    In acest caz,cred ca problematica antisemita merita nuantzata si nicidecum amalgamate lucrurile la acest nivel de abordare.

    Cred ca asasinarea lui IP Culianu are mai degraba legatura cu denuntarea noii ideologii de vrajire a oamenilor. (dirijare spre iluzie, indepartare de real prin tehnica pasilor marunti si a seductiei materiale folosind mijloacele de informare in masa, la acea vreme mai ales televizorul) pe care el a detectat-o si revelat-o. Comunistii nu aveau treaba cu asta la vremea respectiva …

  5. Marius Oprea nu va fi ultimul istoric sau ziarist roman cu sentimente duioase pentru legionari. Altii si le-au facut publice cu mai mult talent (de exemplu Sorin Lavric in „Noica si Miscarea legionara”).

    Ce dezgusta la Oprea este atat aroganta nejustificata a insider-lui, cat si inexactitatea flagranta a afirmatiilor (ca atunci cand scrie ca ” legionarii nu au construit legislaţia anti-semită întrucît după Rebeliune au luat calea închisorilor, nu a guvernării. Legislaţia anti-semită a fost instituită şi aplicată de regimul antonescian.”.

  6. Recunosc ca atunci când a fost impuscat nu stiam prea multe lucruri despre Ioan Petru Culianu si nu pot sa iut cat de marcata a fost comunitatea când a primit vestea.

    Mi se pare ca IPC a gasit cheia de adresare catre golani:

    „Acestora trebuie sa le raspunzi pe limba lor. M-am prefacut destul ca nu-i aud. E timpul sa ma auda si ei pe mine. Si, cu voie ori fara voie o voi face, tot mai mult si tot mai tare”

    Este extrem de ciudat ca nici acum dupa aproape 24 de ani nu se stie cine si de ce l-a omorat.
    De ce nu se doreste ca lucrurile sa fie clarificate? Cine le blocheaza?
    Cred ca este întotdeauna necesar sa aflam adevarul si sa putem sa il rostim cu glas tare.

    VREAU SA IL CUNOSC!
    Oare se aude?

    • Este extrem de ciudat ca nici acum dupa aproape 24 de ani nu se stie cine si de ce l-a omorat.
      De ce nu se doreste ca lucrurile sa fie clarificate? Cine le blocheaza?

      Unele părți doresc… investigația FBI-ului a mers foarte departe, problema este la responsabilii din România. Din dosarul întocmit de Securitate profesorului „Culianu” lipsesc file (aparent a fost „curățat” cum de altminteri s-a întâmplat în mute alte cazuri) iar cele rămase nu sunt numerotate. Crima de altminteri a fost executată nu atât de profesionist după cum se spune… revolverul folosit a fost unul de calibru redus, fără amortizor, iar la locul faptei s-au găsit amprentele celui care a apăsat pe trăgaci. Din păcate, nu au fost identificate. Ted Anton a cules toate aceste detalii în cartea sa de investgație pe care am menționat-o în primul meu comentariu.

  7. Nu există o concluzie oficială a anchetatorilor ? Care ar fi răspunsul la o solicitare a unui cercetător de prestigiu? Mā mir că după atâția ani nu ştiţi adevărul! De ce nu aţi cerut redeschiderea cazului în 2010-2011? Se mai poate face ceva ?

  8. O singură rectificare cu privire la articol, domnul Culianu a trecut în neființă la data de 21 mai 1991, de Sf. Constantin și Elena.

  9. Acest articol al dlui Tismaneanu m-a condus la sursa referita adica atat la articolul din Obesrvatorul cultural cat si la protestul MCA Romania si m-am concentrat doar la referirile la dl Bjoza nedorind sa ma implic in schimbul de amabilitati dintre autori . Deranjat de felul extremist si corect politic pentru ambele tabere in care se duc acolo dicutiile am simtit nevoia unor clarificari adica sa exprim ce cred eu despre acestea si pentru ca acolo ma refer la aceasa platforma si la faptul ca tot aici am spus cateva cuvinte despre fostul detinut politic si legionar pana la moarte adica dl dr ing Constantin Iulian pe care l-am cunoscut si apreciat am hotarat sa postez si aici cele postate acolo chiar inainte de a iesi de la moderare daca vor iesi caci nu sunt prea apreciative pentru dl Marius Oprea:

    Moto : Problemele(intrebarile) prost puse nu pot primi rezolvari corecte

    Stimati cititori , nu sunt un literat si intru prima oara pe paginile acestei reviste trimis de curiozitate , curiozitate starnita de ultimul articol din revista Contributors scris de dl Tismaneanu un autor si un intelectual pe care eu il pretuiesc foarte mult pentru ca are o contributie deosebita alauri de alti cercetatori la demascarea comunismului ca fiind nelegitim daca ajunge la putere si in acelasi timp si criminal. Acolo dsa vorbeste cu ocazia unei triste comemorari(asasinarea dlui Culianu) despre aceasta revista si despre acest articol referindu-se la dl Marius Oprea. Personal adica pe mine dl Oprea m-a dezamagit foarte tare prin politica uslist-antenista pe care a dus-o parasind si partidul liberal odata cu ruperea acestuia de Voiculescu et co. Asadar sa fie clar, ca fata de comportarea acestora doi, eu, politic, sunt evident de partea dlui Tismaneanu considerand ca dsa este de partea adevarului. De fapt in baza acestui fapt nici nu trebuia sa mai ajung aici, dar am vrut sa vad direct care este exact textul articolului incriminat de dl Tismaneanu(spun asta pentru ca problema decorarii dlui Bjoza m-a preocupat si pe mine, ea fiind destul de amplu discutata pe aceasta platforma la care m-am referit).
    Citind insa ce spune dl Oprea si anume ca MCA ( nu prea stiu cine compune aceast ONG dar vazand ca pe Contributors i se acorda credit sunt dispus sa-i acord si eu) a spus textual referindu-se la decorarea dlui Bjoza, citez :

    « Faptul că, în Romania post-comunistă, domnul Bjoza a ales să împărtaşească idealurile Mişcarii Legionare, să omagieze ideile şi credinţele acestei mişcări politico-religioase criminale, este profund regretabi »
    si verificand aceasta afirmatie in textul protestului MCA constat ca dl Oprea reda efectiv cele afirmate de MCA, care de fapt inseamna ca dl Bjoza este un aderent la miscarea legionara ceea ce nimeni de pe platforma Contributors nu a acuzat .
    Cercetand problema in continuare am aflat ca aceasta acuza i se trage dlui Bjoza de la faptul ca a participat în noiembrie 2009 la o ceremonie închinată „martirilor legionari” la Râşnov. Dar intr-un videoclip urcat pe Youtube de organizaţia neo-legionară Noua Dreaptă Braşov, Bjoza spune că nu este legionar, dar că a avut de învăţat de la legionarii cu care a împărţit temniţele comuniste si citez :
    „Nu sunt legionar, nu am fost şi e prea târziu să mai devin, dar norocul meu a fost ca la vârsta de 19 ani să fiu educat în temniţele comuniste de unii dintre ei. Mi-au marcat tot restul vieţii, de la ei am învăţat pentru totdeauna că nimic, fiule, nu se poate realiza fără morală, nici în familie, nici în economie, nici în politică, nici în ţară. Şi mai e ceva, băiatule, fără credinţă nimic nu se va putea realiza. Tot ei mi-au atras atenţia că neamul românesc e bântuit de trădători, de vânzători de ţară şi au avut dreptate şi din cauza asta îi voi purta în mintea şi în sufletul meu câte zile voi avea“.
    Desigur ca si eu si cred ca si cei de la contributors nu consideram ca acestea sunt fapte care sa-l acuze pe dl Bjoza de simpatii pentru ideologia legionara cum el insasi afirma ca nu nutreste, respectul pentru niste colegi de temnita si pentru niste luptatori anticomunisti unii cunoscuti personal cu ocazia inchisorii dar adeptii corectitudinii politice cred ca astfel de manifestar nu sunt recomandabile ba chiar reprobabile si ca nu ar permite decorarea dlui ceea ce dupa mine este gresit.
    Simtind asta, eu am povestit pe acea platforma despre respectul si aprecierea deosebita pe care a avut-o din partea mea dl dr ing Constantin Iulian un fost legionar(de la varsta de 16 ani adica din 1945 cand legionarii faceau doar puscarie si rezistenta antisovetica) un exemplu demn de tot respectul si indic povestea vietii acetuia in linkul
    http://doarortodox.ro/2012/06/09/marturisitorul-iulian-constantin-a-trecut-la-domnul/ cat si in http://www.dailymotion.com/video/xrf7un_in-memoriam-constantin-iulian-despre-miscarea-legionara-la-profesionistii-eugeniei-voda_tv?start=2743
    In acelasi timp adaug cu deosebita admiratie si pentru dl Bjoza linkurile :
    http://afdpr.ro/octav-bjoza
    http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/octav-bjoza-oamenii-sint-orientati-catre-sexualitate-si-uita-sa-iubeasca/ (o superba poveste de iubire adevarata)
    http://www.gandul.info/interviurile-gandul/confesiunea-legionarului-octav-bjoza-tanar-fiind-intrand-la-19-ani-si-cateva-luni-in-temnita-eram-avid-in-a-lua-de-la-fiecare-daca-gaseam-ce-avea-el-mai-bun-si-am-luat-de-la-toti-13742440

    In concluzie doresc sa spun ca fata de aceste lucruri eu remarc urmatoarele :
    a) Exista persoane care condamna categoric miscarea legionara si legionarii care au facut crime in calitatea lor de legionari si in consecinta ideologiei lor si nu vor sa aiba de a face cu nici-un legionar cam asa cum un anticomunist ar refuza sa aiba orce tangenta cu un Ion Iliescu et co ;
    b) Exista persoane care o pretuiesc si gasesc scuze si explicatii pentru cele petrecute cum este dl Iulian care a murit legionar si care cred ca abordarea celor de la a) nu reflecta adevarul ;
    c) Exista persoane care condamnand categoric miscarea legionara si legionarii care au facut crime in calitatea lor de legionari, au respect si pretuire pentru unii legionari cunoscuti, de regula dintre cei nascuti dupa 1930 si care deci nu au participat la nici-o crima si prin viata lor au fost un exemplu de patriotism si de anticomunism uneori eroic
    Personal fac parte din categoria c) asa cum probabil ca face parte si dl Bjoza, adica nu suntem niste persoane cazute in plasa unei corectitudini politice deformante, ba mai mult cred ca sunt mult mai demni de respectul meu acei tineri elevi sau studenti care din patriotism s-au lasat atrasi in timpul ocupatiei sovietice cu trupe dispuse in multe orase, de idei legionare si care prin viata lor ulterioara nu au dovedit nimic reprobabil, decat cei care tot de varsta lor, poate de buna credinta la inceput, s-au lasat atrasi de Manifestul partidului comunist al lui Marx ajungand insa ulteriori vajnici stalnisti, kgbisti, ceausisti si azi mari capitalisti democrati, adica niste scursori sociale.

    Cred ca asa trebuie corect pusa problema, sine ira et studio, pentru a primi raspunsul corect.

    • Va multumesc pentru comentariu. Nu voi intra in detalii, voi spune doar ca dl Octav Bjoza a girat, prin prezenta sa, manifestari incheiate cu imnuri gen „Sfanta tinerete legionara”. Dl Oprea face grave confuzii in articolul sau. Nu este onest sa nu spui ca dl Ticu Dumitrescu a facut tot posibilul pentru a evita politizarea legionarofila a AFDPR. Dl Oprea stie acest lucru, ar fi fost firesc sa-l spuna. La fel, este greu de imaginat ca un istoric precum Marius Oprea nu stie ce a insemnat asa-numita romanizare a comertului evreiesc. Cele dopua miscari revolutionare anti-capitaliste, comunistii si legionarii, s-au aflat in razboi politic, dar au avut si momente de colaborare.

      Dupa intelegerea dintre Teohari Georgescu (imputernicit de Secretarial CC al PCR) si liderul din tara a Miscarii Legionare, Nicolae Petrascu, multi legionari, mai mult sau mai putin tineri, au intrat in PCR. De altfel, acesta a fost un cap de acuzare mai tarziu impotriva Anei Pauker si a lui Teohari Georgescu, ca si cum acel acord ar fi fost initiativa lor personala, nu una decisa in forul suprem al partidului, fara indoiala cu aprobare sovietica. Discursul Anei Pauker de la STB, in care spunea ca legionarii penitenti vor fi primiti in PCR „cu bratele deschise” era linia partidului exprimata prin vocea ei.

        • Societatea de Transporturi Bucuresti, ulterior ITB. La Plenara CC al PMR din noiembrie-decembrie 1961, Gheorghiu-Dej s-a referit explicit la acel discurs, reprosandu-i Anei Pauker, dar si lui Teohari Georgesu si lui Miron Constantinescu, „impaciuitorismul” si „lichidatorismul” in politica de cadre.

          • Un subiect prea putin explorat este cel legat de carierele facute de fosti membri ai Fratiilor de Cruce in aparatul de partid si in Securitate. Patru exemple: Vladimir Gheorghiu, protejatul lui Constantin Parvulescu, a facut Scoala Superioara de Partid la Moscova, a fost ales in CC al PMR la Cingresul al II-lea (decembrie 1955), a devenit secretar al CC insarcinat cu cadrele. Lucra direct cu Nicolae Ceausescu,, era o stea urcatoare in inalta ierahie. A fost exlus din partid dupa cativa ani. Pavel Tugui, se pare membru al Fratiilor de Cruce si el, a ajuns adjunct al ministrului culturii (Constanta Craciun), apoi sef de sectie (Cultura) in cadrul Directiei de Propaganda si Cultura condusa de Leonte Rautu. A fost exclus din partid pe chestiuni de dosar. Prolific memorialist, indeosebi dupa 1990.

            Simptomatica este cariera lui Mihai Gavriliuc, membru al CC la Congresul al II-lea, fost muncitor, vicepresedinte al Comisiei Controlului de Partid (egal cu Janos Vincze), primul sef al Centralei Informatiilor Externe si prim-adjunct al lui Alexandru Draghici la MAI. Exclus din partid pentru tainuirea legaturilor din tinerete in aceeasi directie. La sfaristul anilor 50, responsabil al repatrierilor de romani din Vest, via Berlin. Intre acestia, nu putini fosti legionari. Subiect care isi asteapta cercetatorii…

            In fine, cazul cel mai interesant, cred, este acela al lui Nicolae Doicaru, si el fost memrbu al fratiilor de Cruce, devenit dupa razboi activist la Judeteana Constanta unde se apropie de primul-secretar, Nicolae Ceausescu. Sef al securitatii pe regiunea Constanta, responsabil, pe linia MAI, de Canal (peinie adminstartiv-politica raspiundrea fostul–sic– agent sovietic Vasile Posteuca). Adjunct al lui Gavriliuc, ii ia locul in fruntea CIE. A fost seful direct al lui Ion Mihai Pacepa. Ultima functie semnificativa a fost aceea de ministru al turismului. A fost epurat dupa ramanerea in Vest a generalului Pacepa. Dupa revolutie, a reaparut in anturajul noilor lideri, a murit intr-un ciudat accident in timpul unei partide vanatoare.

            • Si eu va multumesc si desigur ca aflu lucruri importante din punct de vedere istoric, dar cum eu nu am emis judecati de tip unversal afirmative sau negative fiind un domeniu in care nu mi-as permite(de altfel sunt putine astfel de propozitii pe care indraznesc sa le fac) ci doar particulare adica din acelea de forma Unii S sunt P sau Unii S nu sunt P nu exista nici-o discrepanta intre ce spunem.

            • Foarte interesant, trebuie sa va credem pe cuvant pentru ca cetatenii obisnuiti nu au acces acces la aceste date care tin de biografiile secrete ale ofiterilor de Securitate, dar de unde le stiti ? Si de ce aflam aceste lucruri abia dupa 25 de ani ?

          • pe mine la comunistii capitalisti de azi ! ha ha
            ca dealtfel comunistii rumini sint putin faccisti
            unii imperialisti le spun ca sint fascisti de a ntregul

  10. Culianu merita o comemorare!
    Şi acum la actualitatea care n-are legătură cu subiectul de mai sus.
    Dorin Tudoran a fost dizident şi un om curajos, când noi ceilalţi făceam de frică în pantaloni. Gândiţi-vă când scrieţi anumite lucruri, chiar dacă nu sunteţi de acord cu Tudoran, asta nu vă dreptul să-l trataţi de sus. Oameni din specia lui Tudoran au fost foarte puţini, mai puţini decât cei evocaţi de Ştefan Roll când spunea despre ilegalişti că puţini au fost şi mulţi au rămas.
    Este extrem de simplu să fii azi anticomunist, era însă foarte greu prin anii 49-64 şi destul de greu şi complicat până în 1989.
    Iar despre Observator Cultural iar comiteţi o nedreptate strigătoare la cer, este una din revistele culturale care a combătut şi respins clar anti-semitismul.
    Tot căutaţi antisemitismul pe unde nu este şi asta vă face neconvingător şi provoacă deservicii acestei cauze.
    Păcat!

    • Sunt cel care tradus si prefatat editia americana a eseului lui Dorin Tudoran „Frig sau frica”, deci cred ca stiu meritele sale in activitatea disidenta din Romania. Am fost unul din redactorii revistei „Agora”, deci pot depune oricand marturie pentru rolul sau in exilul democratic anticomunist. Dar nu despre aceste lucruri e vorba in articol. M-am referit la ceea ce eu percep drept o prabusire morala a lui DT (si nu doar a sa). Sigur, el spune lucruri similare despre mine si prietenii mei de valori si de idei. Ne-a numit „sinecuristi”, „pupini”, „ticalosi” etcTimpul va decide cine, cand si de ce a gresit. In ce ma priveste, cred ca dl Tudoran ar putea scoate un volum cu pamfletele (ma abtin sa le calific) pe care mi le-a dedicat :) Mie mi-ar fi greu sa fac acelasi lucru.

      N-am raspuns decat arareori, si numai cand lucrurile erau absolut scandaloase, mizeriilor de pe blogul sau („Coana Volodea”, „Profesorul Girueta”,”Vuvuzea” si cate altele, doar poetul nu duce lipsa de imaginatie), reluate, adesori pe „Vox Publica” si pe site-ul „Romania Curata”. N-am marsat la nenumaratele provocari–probe ale unei veritabile obsesii–menite sa ma implice in polemici de care nu aveam nevoie nici eu, nici spatiul public din tara. N-am considerat necesar sa ma justific in fata unor auto-desemnate instante morale gen Radu Calin Cristea, Florin Iaru, Ovidiu Simonca, Cornel Nistorescu, Petru Romosan, Patrick Andre de Hillerin ori Carmen Musat. Acolo lucrurile sunt ca la armata, se da ordin, se trage :)

      Oricum, in chip de concluzie, pozitiile lui Dorin Tudoran si ale mele, la ora actuala, sunt incompatibile. Apartinem unor universuri morale diferite. Este trist si cat se poate de adevarat. Nu voi spune, precum Monica Lovinescu despre Paul Goma, ca regret ca l-am cunoscut pe Dorin Tudoran. Nu regret. Am fost aliati in multe batalii importante. Cativa ani am fost ca fratii. Dar pot intelege ce a facut-o pe Monica Lovinescu sa rosteasca acele cuvinte amare…

      https://www.facebook.com/tismaneanu

  11. De la Raportul Tismaneanu la vanatoarea de legionari editia 2014 sau radicalizarea societatii civile de la noi

    „…în condiţiile moderne ale “războiului asimetric”, controlul opiniei publice a devenit mai decisiv decât obținerea victoriei pe teren militar „.
    Olavo de Carvalho

    Dupa 50 de ani de comunism si 25 de ani de tranzitie post-comunista , societatea noastra inca nu isi poate regasi echilibrul. Pe de alta parte, sacrificiul incredibil al diasporei , pentru prima data si in vazul intregii lumi , a aratat ca impotriva oricaror calcule cinice, cetatenii pot invinge si sistemul, si megamasina sociala care il apara.
    In sfarsit, poate cea mai interesanta consecinta este deruta totala a societatii civile de la noi luata prin surprindere de un presedinte care se incapataneaza sa promoveze nu numai un altfel de politica , ci si un alt fel de civism pe care societatea civila nu a reusit sa-l promoveze timp de 25 de ani si acest lucru irita pe multi.
    Pe de alta parte , daca rezumam intreaga perioada din 1990 si pana acum la doar trei momente decisive, acestea ar fi :

    1) Vanatoarea de legionari , editia 1990

    „În cursul după-amiezii, acţiunile violente ale elementelor extremiste de tip legionar (s.n.)s-au intensificat. Au fost atacate şi incendiate clădirile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi Casei de Mode, personalul fiind blocat în interior. Au fost capturate arme. A fost distrus şi un număr important de automobile parcate în zonă. Au fost devastate magazine şi localuri publice. Încercările pompierilor şi factorilor de ordine de a interveni au fost sistematic împiedicate de aceleaşi elemente anarhice, legionare(s.n.). Este de acum clar că ne aflăm în faţa unei tentative organizate, pregătite din timp, de a răsturna prin forţă, prin violenţă dezlănţuită, conducerea aleasă în mod liber şi democratic a ţării la 20 mai a.c. Ne adresăm tuturor forţelor democratice ale ţării (s.n.) care şi-au dat votul pentru libertate şi stabilitate în România, cu chemarea de a sprijini acţiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare(s.n.), de a concura cu forţele de ordine şi cu armata pentru restabilirea ordinii, izolarea şi arestarea elementelor extremiste(s.n.) care trebuie aduse în faţa justiţiei pentru a da socoteală pentru cele comise.”

    Ion Iliescu, 13 iunie 1990, ora 21.00
    http://www.evz.ro/sa-nu-uitam-mineriada-sangeroasa-din-13-15-iunie-1990-s-a-facut-dreptate-dezbaterea-zilei.html

    2) Recunoasterea , pentru prima data in mod oficial , a meritelor celor care au suferit şi au pierit pentru libertate în vremea comunismului şi în zilele lui decembrie 1989, editia 2014

    ” Este prima decoraţie pe care o confer în calitate de preşedinte al României şi, de aceea, am ţinut în mod special ca aceasta să fie acordată dumneavoastră, în chip simbolic , în numele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România din câteva motive. Înainte de toate, pentru că mandatul meu va fi unul al respectului faţă de toate valorile noastre, aşadar şi faţă de eroii şi martirii noştri, întrucât o naţiune nu poate avea viitor fără a-şi respecta, înainte de toate, trecutul. În al doilea rând, pentru că în 25 de ani România a găsit puţine prilejuri de a împărtăşi bucuria cu aceşti oameni care au luptat împotriva comunismului şi şi-au sacrificat tinereţea, familia, viitorul şi speranţele pentru a salva ideea de libertate şi demnitate. În al treilea rând, pentru că prin acest moment vreau să marchez începutul unui nou capitol în istoria noastră recentă, un preşedinte care pune în valoare înainte de toate modelele din societate, iar foştii deținuţi politici reprezintă cu siguranţă repere de moralitate pentru tânăra generaţie.
    Prin această decoraţie, eu, astăzi, aici, recunosc şi onorez sacrificiul şi curajul de care au dat dovadă femeile şi bărbaţii care au suferit şi au pierit pentru libertate în vremea comunismului şi în zilele lui decembrie 1989.
    Am spus-o deseori, o repet aici: societatea românească nu s-a vindecat complet de bolile trecutului. Faptul că astăzi există încă oameni cu mâinile pătate de sânge, care au săvârşit crime în timpul comunismului sau în timpul Revoluţiei şi care se plimbă liberi arată, de fapt, incapacitatea noastră, ca societate, de a-i găsi şi pedepsi pe cei vinovaţi. Din acest punct de vedere, consider că este dreptul şi obligaţia justiţiei de a-i identifica şi a-i aduce în faţa legii pe cei care se fac vinovaţi, fie că vorbim despre torţionarii din anii 1950-1960 sau despre cei care au comis crime şi abuzuri la Revoluţie. Din acest punct de vedere, consider că este dreptul şi obligaţia justiţiei de a-i identifica şi a-i aduce în faţa legii pe cei care se fac vinovaţi, fie că vorbim despre torţionarii din anii 1950-1960 sau despre cei care au comis crime şi abuzuri la Revoluţie.”

    Presedintele Klaus Johannis
    22 decembrie 2014
    http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15389&_PRID=ag

    Prin atitudinea sa , presedintele ales a resetat practic sistemul de valori morale aflate in uz si a dat implicit tonul refacerii spatiului moral al Romaniei. Acest lucru a bulversat total locuitorii bestiarului politic , dar si mercenarii din presa care isi simt amenintate toate vechile pozitii de forta, dominare si control si sunt setati deja pe pozitia „reject”.

    3) Vanatoarea de legionari , editia 2014

    ” De pilda, ignorarea de către consilierul Muraru a ceea ce pare să fie ( s.n.) pozitia domnului Octav Bjoza, primul decorat de dl Klaus Iohannis cu cea mai inalăa distinctie a statului, in raport “martirii legionari”, cei care l-au invătat ce inseamnă morala: “Mi-au marcat tot restul vieții. de la ei am învățat pentru totdeauna că nimic nu se poate realiza fără morală (…) Tot ei mi-au atras atenția că neamul românesc este bântuit de trădători, de vânzători de țară și au avut dreptate. Din cazua asta îi voi purta în mintea și sufletul meu, câte zile voi avea”,a spus președintele AFDPR. Mă intreb ce are de spus IICCMER? Dar Institutul “Wiesel”? Ambele institute au ca misiune confruntarea onestă cu trecutul traumatic. Deci lupta impotriva mistificărilor, a minciunilor propagandistice, a nostalgiilor comuniste si fasciste. Evident, lucrurile trebuie verificate atent. Dar dacă aceasta e pozitia d-lui Bjoza, si se pare(s.n.) ca asa stau lucrurile, dl Muraru i-a făcut un imens deserviciu noului presedinte al României. Presedintia Iohannis n-ar fi trebuit să inceapă cu decorarea unui mărturisit simpatizant al “moralitătii” legionare . Nu mi-l pot imagina pe presedintele Germaniei, dl Joachim Gauck, ridicand in slăvi pe un simpatizant al “moralitătii” naziste sau comuniste.”

    Vladimir Tismaneanu, 22 decembrie 2014
    http://www.contributors.ro/politica-doctrine/presedintele-iohannis-unii-consilieri-de-la-cotroceni-si-riscul-datului-in-bara/

    In esenta , intreg scandalul si linsajul mediatic care a urmat ( vom vedea in final si care a fost scopul lui ) a fost declansat de acest buclucas „pare sa fie” (!) al profesorului Tismaneanu.
    Pe de alta parte , nu putem sa nu remarcam surprinzatoarea schimbare de atitudine a profesorului Tismaneanu exact atunci cand este vorba de confruntarea cu trecutul traumatic al acestei tari, confruntare pentru care a pledat de fapt in Raportul Final .

    In acest caz, ambiguitatea conceptuala, contextuala si axiologica nu sunt de bun augur atunci cand pledoaria pentru repere morale intr-o societate devastata de comunism si post-comunism este confundata cu „morala legionara”, iar decorarea simbolica a unui om in numele unei institutii este confundata cu in mod voit cu „decorarea unui simpatizant al „moralitatii legionare””, sau atunci cand sunt confundati in mod voit criminalii legionari care au actionat pana in 1941 cu tinerii arestati in numele lor si de catre Securitate dupa 1948. Este ca si cum am spune ca”Experimentul Pitesti ” pe care Alexandr Soljenitîn l-a denumit „cea mai teribila barbarie a lumii contemporane” a fost justificat deoarece subiectii lui isi meritau soarta fiind „banditi , legionari si dusmani ai poporului” ( tezele Securitatii ) cand in realitate singura lor vina „penala” a fost aceea ca erau studenti si se impotriveau unui regim definit acum drept ilegitim si criminal.
    Altfel spus, reactia unei parti a societatii civile ( depinde cat de „civila” este aceasta in realitate ) este aceea de a deplasa discutia pe teme colaterale, atribuind etichete in mod arbitrar , reinventand dusmani si reincalzind in 2014 ciorba „pericolului legionar” atat de draga securistilor si nomenclaturistilor de altadata.

    Aici avem o supriza majora. In realitate , si profesorul Tismaneanu , si publicistii , si cititorii, stiu la fel de bine ca a cauta in anul 2014 legionarii criminali din …1941 este o absurditate din punct de vedere istoric , deci legionarii sunt de fapt o tinta falsa. Cel mai bun argument este exact Raportul Final care nu poate fi contestat de catre profesorul Tismaneanu care l-a cautionat si l-a definit drept : „realizarea mea de varf atat profesional cat si moral (s.n.)” .

    Sa citam din Raportul Final opiniile cautionate stiintific si moral de catre profesorul Tismaneanu in anul 2006 :

    „Imediat după înfiinţarea Securităţii, la 30 august 1948, organele represive şi-au intensificat acţiunile de supraveghere a tuturor cultelor, prin intermediul Serviciului III din cadrul Direcţiei I. S-a urmărit infiltrarea Bisericilor cu informatori, iar mănăstirile au devenit„obiective” aflate cu prioritate în atenţia Securităţii, fiind considerate potenţiale locuri de găzduire a elementelor legionare sau din rezistenţa armată. În intervalul 1948-1953 numeroşi preoţi, călugări şi teologi ortodocşi cu manifestări ostile regimului, cu trecut legionar sau doar inventat (s.n.)au fost anchetaţi, arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare.
    Aceeaşi acuză de legionarism s-a vehiculat cu precădere şi cu prilejul celuilalt val de arestări care s-a produs după 1958. Potrivit unor istorici, tabelele cu preoţii aflaţi în detenţie între 1959-1962 indică o preponderenţă a clericilor apolitici; însă între cei implicaţi politic dominau legionarii. Dar este foarte probabil că în mai multe cazuri această etichetă a fost folosită pentru a justifica arestarea, judecarea şi condamnarea unor persoane incomode pentru regim sau din răzbunare(s.n.)”.Chiar şi mişcării spirituale Rugul Aprins i s-a aplicat eticheta infamantă (s.n.)de organizaţie legionară („asociaţie mistico-legionară”), iar iniţiatorii ei, precum şi unii frecventatori au sfârşit în închisorile regimului.
    http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf p.461

    În anul 1957 Securitatea organizează al doilea proces al „reeducării” (procesul Vică Negulescu) cu scopul de a arunca vina ororilor petrecute în închisorile româneşti asupra mişcării legionare care ar fi organizat întreaga acţiune spre a sabota „opera de reeducare a deţinuţilor”(s.n.). Înscenarea eşuează datorită curajului şi inteligenţei celor acuzaţi pe nedrept, ei arătând, în cursul procesului, că totul a fost organizat din ordinul Securităţii (s.n.). Întregul lot de 8 acuzaţi a fost condamnat la pedepse între 15-22 ani muncă silnică. p163

    Varianta oficială asupra acţiunii de ,,reeducare” stabilea drept vinovaţi pentru iniţierea şi desfăşurarea actelor de teroare din penitenciare, foştii studenţi legionari ( s.n.), deşi este evident că într-un stat totalitar, nu se putea acţiona fără aprobarea conducerii centrale, iar reţeaua închisorilor nu putea fi controlată de adversarii comunismului, de legionari (s.n.).
    http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf p.274

    Cu alte cuvinte, regimul comunist si Securitatea in special si-au gasit, identificat , etichetat , stigmatizat si demonizat cel mai teribil dusman al lor prin crearea unui mit care le-a „justificat” existenta si „lupta impotriva dusmanilor poporului” pentru o jumatate de secol cel putin.
    Problema este alta. Conform Raportului Final , dupa 1948 si dupa arestarea tuturor legionarilor reali sau inventati , crimele au continuat timp de 50 de ani dar de atunci apartin regimului ilegitim si criminal respectiv regimului comunist si Securitatii care au vanat in mod oficial detinutii politici , disidentii si pe cei cu eticheta de legionar pana in 1989 , dar neoficial si dupa aceasta data.

    Atunci de ce toata aceasta mega-operatiune de presa declansata de catre profesorul Tismaneanu si sustinuta direct sau indirect de unii publicisti (Petre M.Iancu, Dragos Paul Aligica , Marius Stan, Mircea Marian ) ?
    Ne spune intr-un mod elegant si cu sinceritate profesorul Tismaneanu care ne da si un prim indiciu :

    „Asistam, in ultimele zile, la o adevarata ofensiva a celor care, subit, mor de dragul fostilor detinuti politici.”
    http://www.contributors.ro/editorial/variile-chipuri-ale-anticomunismului-nevoia-de-claritate-morala/

    Oare cine sa fie cei care „mor subit de dragul fostilor detinuti politici” ?! Dincolo de nuanta peiorativa, profesorul Tismaneanu nu ne spune direct dar primim unele indicii si nuantari :

    „ N-au semnat Declaratia de la Praga, n-au semnat apelul pentru reducerea pensiilor fostilor securisti” dar nu mai stiu acum cum sa ne bata piroane in cap cu exaltarea combatantilor legionari si a “moralitatii” lor. Se …incearca, de fapt, o sacralizare simbolica a unuia din grupurile care s-au opus comunismului, in speta unul pe cat de anticomunist, pe atat de ostil, in doctrina sa originara si in practicile concrete, democratiei parlamentare, in detrimentul celor pluraliste.”

    Cu alte cuvinte, de la recunoasterea sacrificiilor si meritelor detinutilor politici din Romania, se trece la legionari si invers.

    Mai departe incep presupunerile si scenariile care pornesc invariabil de la un consilier decretat de catre profesorul Tismaneanu drept inept („prost,stupid, tampit”-DEX ), consilier care ar fi gafat lamentabil , si de la presedintele Klaus Johannis care l-a ascultat probabil pentru a fi prezentat neaparat „drept un anticomunist din categoria Joachim Gauck”.
    Odata pornita incendiul, profesorul Tismaneanu poate face elegant un pas in spate si iese din scena lasand discipolilor onoarea de a scoate castanele din foc. Cel mai vehement este domnul Dragos Paul Aligica care nu numai ca vede peste tot legionarism , extremism si simpatizantii care se coalizeaza in jurul lor , dar este absolut sigur ca toti s-au grupat sub acoperire si sub aceeasi eticheta nobila de „detinut politic” ca sa ascunda astfel faptul ca in realitate sunt „extremisti, anti-stat de drept, xenofobi si in general iresponsabili public si dezaxati politic” :

    „ Ultima chestie care ne mai trebuia acum, in tara asta, era ca toti astia sa se grupeze in jurul legionarismului si extremismului sub pretextul si acoperirea nobilei idei de “detinut politic” inteleasa ca tabu mental si moral, ca entitate mistica intangibila criticii si evaluarii rationale. Ei nu sunt, doamne fereste, extremisti, anti-stat de drept, xenofobi si in general iresponsabili public si dezaxati politic. Nu. Ei doar recunosc echidistant, in noua logica a normalitatii, ca ai ce sa inveti si de la legionari. Respect. Suferinta. Piosenie.”
    „Daca ai fost “detinut politic” sau “dizident” odata in viata ( s.n.), NU inseamna ca esti scutit de greseli si critica sau ca ai un cec in alb sa te porti ca o canalie oportunist-arghirofila (s.n.) sau ca un dezaxat-iresponsabil pentru restul vietii (s.n.) (desi observ ca intre “dizidentii” romani de varii interpretari exista un efort serios in plina desfasurare de a da un continut empiric solid acestei teze).”
    http://www.contributors.ro/editorial/variile-chipuri-ale-anticomunismului-nevoia-de-claritate-morala/

    Altfel spus, dupa un sfert de secol tranzitie catre o societate democratica si europeana si in pofida oricaror evidente, este contestat statutul moral al detinutilor politici , ca sa nu mai spunem ca sunt pur si simplu jigniti in mod grosolan.

    Daca un asemenea discurs citat acum de catre profesorul Tismaneanu aparea in anii `90, stiam cu totii in ce fel de ziare il puteam citi si cat de democrate erau persoanele care l-ar fi scris , dar in 2014 nu mai este atat de simplu… Pe de alta parte, nimic nou sub soare. Daca Vasile Paraschiv a fost declarat „dezaxat-iresponsabil” in 1976 de catre medicul medicul Mircea Piticaru (http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Paraschiv ) , mai recent despre Herta Muller , laureata a premiului Nobel pentru literatura, un ofiter de Securitate a declarat ca are o psihoza (http://www.zf.ro/zf-24/the-guardian-ofiterul-de-securitate-care-o-urmarea-pe-herta-muller-afirma-despre-aceasta-ca-avea-o-psihoza-5135766/) fara ca vreunul din intelectualii democrati de la noi , atat de sensibili de altfel, sa ia vreo atitudine.

    Un alt discipol citat de domnul Tismaneanu pentru „reactiile isteric-excrementiale”( ?!) in comentariiile la un articol (http://www.contributors.ro/global-europa/o-vitala-condi%C8%9Bie-a-libertatii-a-privi-adevarul-in-fa%C8%9Ba/) este domnul Marius Stan , directorul Departamentului de istorie recentă și studii politice la o foarte interesanta organizatie denumita sugestiv „Militia Spirituala” (http://www.militiaspirituala.ro/despre-noi/echipa-ms.html).

    In cazul de fata , noul stil intelectual in care se discuta polemic in anul 2014 apeleaza la arsenalul stiintific al scatofiliei si coprolaliei rezultatul previzibil fiind ceva de genul urmator :

    „O adevărată furtună excremențială s-a abătut în aceste zile peste spațiul public românesc.”
    „În tot acest timp, de la Palatul Cotroceni traversează prin deprimantul cyberspațiu al abjecției morale sunetul unei goarne triumfaliste…”
    „Armata de consilieri care a provocat furtuna excremențială la început de mandat a ales să-l țină în ploaia toxică, fără umbrelă”. ( este vorba de presedintele Romaniei ! –s.n.)
    „Cum mai scăpăm totuși de antisemitismul larvar care plouă peste noi în rafale excrementale?”
    „Important este și să ne dăm seama că ploaia excremențială care s-a abătut în aceste zile înverzește natura umană…”
    http://www.contributors.ro/editorial/meteorologia-impenitenta-a-antisemitismului/

    Dar numai atat nu este suficient. Presedintele ales de milioane de romani trebuie musai evaluat si eventual „diagnosticat” :

    „Dar poate că ne-am obișnuit deja, deși nu a trecut prea mult de la primele prestații publice televizate, cu abulia cronică („Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței; nehotărâre, inerție.”- DEX ) a fostului primar de provincie.”
    http://www.contributors.ro/editorial/meteorologia-impenitenta-a-antisemitismului/

    Pentru eficienta intregii operatiuni, incendiul pornit in tara trebuie extins si in afara ei si pe cat posibil exact in tara care s-a bucurat cel mai mult de alegerea unui presedinte de origine germana. Recent , editorialistul Petre M. Iancu atribuie presedintelui rolul de reper moral , dar reia cu seninatate aceeasi teza a decorarii „simpatizantului legionar” ( desi in comunicatul oficial al Presedintiei sunt trecute foarte clar motivele decorarii care nu au nici o legatura cu presupusele „simpatii legionare” ale domnului Octav Bjoza ) :

    „ Sfătuit rău, Iohannis, a cărui sarcină supremă nu este doar prezervarea securităţii României şi deci şi a alianţelor ei externe, ci şi să constituie un reper moral pentru concetăţenii lui, a ales să-şi înceapă cariera prezidenţială decorând un simpatizant legionar.”
    http://www.dw.de/un-bilan%C5%A3-ambiguu-la-pragul-anilor/a-18158719

    Pe scurt, dupa reinventarea si aducerea la zi a etichetei infamante de legionar si extremist, detinutii politici si disidentii au redevenit dusmani ai poporului si ai democratiei exact sub etichetele aplicate altadata de Securitate, iar presedintele ales prin implicarea incredibila a diasporei si ulterior de milioane de romani din tara , presedinte care a indraznit sa recunoasca si sa onoreze sacrificiul şi curajul de care au dat dovadă femeile şi bărbaţii care au suferit şi au pierit pentru libertate în vremea comunismului şi în zilele lui decembrie 1989 afirmand ca fostii detinuti politici pot reprezenta repere de moralitate pentru tânăra generaţie , este incoltit si tocat marunt pe toate planurile.

    In sfarsit, profesorul Tismaneanu ne da si un al doilea indiciu :

    ” A spus ( domnul Octav Bjoza -s.n. ) ca trebuie sa-i denuntam pe “tradatorii neamului”. Sunt vorbe grele, vorbe care poarta cu ele povara unui insangerat trecut, cuvinte care ar fi trebuit sa fie cantarite atent cand s-a hotarat decorarea sa cu cea mai inalta distinctie a Romaniei (s.n.). Pentru ca, at the end of the day, spune-mi pe cine decorezi ca sa-ti spun care sunt valorile tale…(s.n.)”.
    http://www.contributors.ro/editorial/variile-chipuri-ale-anticomunismului-nevoia-de-claritate-morala/

    Cu alte cuvinte, se face o extrapolare gratuita de la opiniile unui fost detinut politic , la sistemul de valori care a fost validat prin decorarea cu cea mai inalta distinctie a Romaniei. Mai mult decat atat, profesorul Tismaneanu insusi , si cantarind foarte atent vorbele grele atunci cand a denumit intregul regim comunist drept ilegitim si criminal , a validat in Raportul Final povara unui trecut insangerat , exact la ilegitimii si criminalii inca in viata. Cu toate acestea, in 2014 sunt identificati „legionari” prin etichetare , demascare, si stigmatizare fara obiect de catre intelectualii democrati si exact acolo unde Constitutia si S.R.I.-ul nu ii pot identifica !

    Sa rezumam. Ceea ce profesorul Tismaneanu a denumit initial drept „scandal” si care a inceput cu etichetarea si stigmatizarea gratuita a unei persoane oneste pentru opiniile ei, s-a transformat in realitate intr-o operatiune complexa de presa si intr-un linsaj mediatic prin care se urmareste decredibilizarea detinutilor politici redeveniti dupa 25 de ani tinte predilecte , din intamplare probabil , dar exact atunci cand prin reabilitarea lor morala aceasta tara ar putea face parte cu trecutul ei.
    Care sunt consecintele ?

    Prima , si cea mai importanta , este ca detinutii politici prezentati drept victime in Raportul Final care a definit regimul comunist drept ilegitim si criminal , dupa 9 ani sunt atacati in afara lui !
    In al doilea rand , sunt reactivate si reinventate etichetele si stigmatizarile infamante citate in Raport si folosite de catre Securitatea anilor 1948 care punea semnul egalitatii intre miscarile spirituale , culturale , nationale , etc. si crimele comise de legionarii extremisti din 1941.
    In al treilea rand, aceasta actiune uluitoare de denigrare a detinutilor politici carora li se refuza de fapt statutul de eroi ( celor cu convingeri legionare reale sau prespuse li se refuza direct sau indirect si statutul de victime fiind ironizate drept „martiri legionari”) arata transformarea anticomunismului din Raportul Final care a tratat in mod egal toti detinutii politici drept victime, intr-un „anticomunism civic-liberal”
    ( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/umbra-lui-andrei-marga-prezenta-lui-andrei-muraru-si-anticomunismul-civic-liberal-al-lui-klaus-iohannis/#comment-219327 ) care in cazul de fata face , direct sau indirect , o segregare intre victime dupa o prealabila etichetare a lor ( e un fel indirect de a spune ca unele si-au meritat soarta de „dusmani ai poporului” probabil pentru ca sub nici o forma nu pot fi iertati cei care au luptat cu arma in mana impotriva comunismului definit in Raportul Final drept ilegitim si criminal ).
    De aici apar paradoxuri. Ion Gavrila Ogoranu care pentru constiinta publica este un erou si despre care s-au facut filme premiate inclusiv in Occident (http://adevarul.ro/cultura/istorie/video-portretul-luptatorului-tinerete-filmul-rezistentei-anticomuniste-intra-ecrane-1_50ba00887c42d5a663af1a64/index.html ) fiind prezentat si in Raportul Final :

    ” …mai mulţi tineri din localităţile situate în fostul judeţ Făgăraş, aproape toţi membri
    ai Frăţiilor de Cruce (organizaţia de tineret a Mişcării Legionare), s-au implicat după 1948-
    1949/1950 în acţiuni deschise contra regimului comunist. Aceşti studenţi, elevi de liceu,
    muncitori, ţărani şi pădurari (s.n.) au constituit o formaţiune care a purtat denumirile de „Grupul
    carpatin făgărăşan”, „Grupul 73 Carpatin de eliberare naţională” sau pur şi simplu grupul
    Gavrilă (Securitatea utiliza formula „banda Gavrilă”)(s.n.)”
    http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf. p.328

    pentru constiinta „civic-liberala” a unor ziaristi contemporani redevine un „legionar” sub acoperire :

    ” Gavrilă Ogoranu a fost, de fapt, lider legionar, dar se prezenta ca șef al unui grup de partizani din Munții Făgăraș. Când a murit, însă, în 2006, era președintele grupării neolegionare prosimiste (?!- s.n.) Partidul pentru Patrie.
    Soția lui Ogoranu era și ea membră în Mișcarea de rezistență anticomunistă. Ea a cerut și în timpul lui Ion Iliescu și al lui Traian Băsescu să le fie recunoscute meritele. În 2006 ea i-a scris o scrisoare Monicăi Macovei, ministrul Justiției de atunci, în care reproșa că de 5 ani nu li se face dreptate. Trecutul lor legionar (s.n.) i-a făcut pe demnitari să păstreze distanța.”
    Mircea Marian , Simona Ionescu, 29 decembrie 2014
    http://www.evz.ro/consilierii-lui-iohannis-tot-mai-controversati.html

    Pe cale de consecinta , cu ajutorul unor ziaristi democrati ( sau „civic-liberali”) ne-am reintors la etichetele si stigmatizarile practicate de catre Securitate in anii `50 si denuntate in Raportul Final .

    In loc de concluzii

    Traim intr-o societate in care de multa vreme nu ne mai uimeste nimic . Inainte de a anunta public victoria in alegeri a presedintelui Johannis , doi politicieni deveniti acum „liberali” ( Petre Roman si Theodor Stolojan ) intrau veseli pe usa in fata careia ziaristii asteptau cu nerabdare reactiile oficiale ale coalitiei care l-a sustinut oficial pe actualul presedinte.
    Dar daca ne aducem bine aminte , exact aceleasi personaje au fost prim-ministri in anii `90 si in timpul mineriadelor care au aruncat Romania in Evul Mediu ( doar ca atunci unul era fesenist si altul independent) si despre fiecare dintre ei presa a scris suficient si degeaba , deci in politica ne invartim in cerc cam de un sfert de secol , dar cel putin politicienii si-au schimbat si mastile si discursul reusind sa amestece totul intr-o varza balcanica in care , e drept, cetatenii nu mai pot deosebi stanga de dreapta si prietenii de dusmani . Cum stam in ” sectorul civil „? Mult mai mai rau decat atat.
    Reprezentantii lui si-au schimbat mastile , dar revin la discursurile viscerale si etichetarile specifice anilor `50 !
    Din nefericire, aceasta alarmanta schimbare de discurs nu este deloc o surpriza, singura incertitudine fiind legata doar de momentul in care poate aparea . Ea se incadreaza perfect in unele tendinte care pot fi identificate usor in materialele aparute in ultimii ani pe platforma Contributors.ro si care tin de ceea ce se poate numi resetarea sistemului de valori al societatii romanesti . Daca primele trei etape au fost deja identificate, acum o avem si pe a patra :

    Etapa 1 ( 13.12.2012 ) Cercetator – Reabilitarea Securitatii
    ” Rămăşiţele elitei comuniste, din care Securitatea formează un segment important (deşi nu majoritar), sunt exact noua elită de care vorbesc, şi care a câştigat alegerile pe 9 decembrie. Aceasta este clasa conducătoare a României, şi acum, şi în viitor (s.n.). Problema principală este lipsa sa de maturitate şi responsabilitate, care explică comportamentul uneori primitiv, sfidător şi imoral. Argumentul este că ea trebuie să înceapă să îşi asume rolul de clasă conducătoare cu mai multă seriozitate şi responsabilitate.” http://www.contributors.ro/editorial/despre-cultura-politica-a-romanilor-iii-regioligarhia/

    Etapa 2 ( 09.07.2013 ) Cercetator – Validarea fraudei si ilegalitatilor
    „ Fraudarea bacalaureatului este raul cel mai mic. Bacalaureatul creeaza deci o problema similara cu faptul ca multe reglementari ale economiei sunt proaste si deci evitarea lor de catre firme si persoane private este benefica social si economic, cu toata ca, strict vorbind, ce fac ei este ilegal (s.n.). Nu tot ce e ilegal e rau, si nu tot ce e mandatat prin lege e bun!”„Daca vreti o morala mai generala a acestei povesti, ea e urmatoarea: De fiecare data cand o persoana are o reactie moralista legata de coruptie, fabrici de diplome si fraudarea examenelor, reactia cea mai potrivita este sa o suspectati ca nu intelege cauza problemei (s.n.).”http://www.contributors.ro/administratie/despre-bacalaureat-si-fraudarea-sa/

    Etapa 3 ( 17.07.2013 ) Universitar – Resetarea sistemului de valori morale al societatii
    „Tot modelul de mai sus l-am construit doar pentru a vă putea pune cu sens următoarele întrebări: nu cumva falia fundamentală din societatea românească nu este între securiști și victimele lor, sau între comuniști și anticomuniști, ci este cea dintre idealiști și oportuniști? Nu cumva dezagregarea morală la care asistăm este rezultatul dominanței excesive a oportuniștilor în dauna “fraierilor” cu indiferent ce convingeri?” http://www.contributors.ro/editorial/semnifica%C8%9Bia-morala-a-institu%C8%9Biilor-totalitare/
    http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/07/resetarea-sistemului-de-valori-morale.html

    …Etapa 4 ( 01.01.2015 ) Publicist – Contestarea statului moral al detinutilor politici
    „Ultima chestie care ne mai trebuia acum, in tara asta, era ca toti astia sa se grupeze in jurul legionarismului si extremismului sub pretextul si acoperirea nobilei idei de “detinut politic” inteleasa ca tabu mental si moral, ca entitate mistica intangibila criticii si evaluarii rationale, etc.etc.” http://www.blogary.ro/editorial/dezbatere-cu-legionaroizii-echidistanti-si-reformatori/

    In sfarsit, ne aflam in plin paradox. Invocand nevoia de claritate morala , dar vanand in 2014 criminalii legionari din 1941, ajungem la un maximum de confuzie morala exact atunci cand dupa 75 de ani si in mod oficial se aduce un omagiu celor care au luptat si au suferit pentru libertate :

    „…foştii deținuţi politici reprezintă cu siguranţă repere de moralitate pentru tânăra generaţie.
    Prin această decoraţie, eu, astăzi, aici, recunosc şi onorez sacrificiul şi curajul de care au dat dovadă femeile şi bărbaţii care au suferit şi au pierit pentru libertate în vremea comunismului şi în zilele lui decembrie 1989.”

    De fapt , actiunea in sine este nimic altceva decat aplicarea primului principiu din „Declaratia de la Praga” ( http://declaratiadelapraga.ro/ ) :

    „…societăţile care îşi neglijează trecutul nu au viitor „.

    Istoria tragica a Romaniei ne demonstreaza ca singura entitate interesata cu adevarat in vanatoarea perpetua a legionarilor „model 1941” a fost Securitatea , dar aceasta a disparut in mod oficial inca din anii `90. Si atunci de ce toata aceasta mega-operatie (gratuita) de presa ? Deoarece ideea ca detinutii politici pot deveni oficial repere de moralitate inca deranjeaza teribil anumite cercuri iar detinutii politici trebuie sa fie in continuare demonizati pentru ca nu li se poate ierta faptul ca au luptat imptriva unui regim disparut in mod oficial de 75 de ani.
    Corneliu Coposu a fost un asemenea reper prin limbaj, atitudine si comportament inca din 1990 , dar desi este atat de laudat acum , atunci era stigmatizat in mod constant ( sa ne amintim doar de celebrul „S-au demascat !” din 1990 al lui Petre Roman folosit la adresa taranistilor si liberalilor,etc. si reluat acum sub alta forma de catre reprezentantii societatii civile ! ) pentru ca in privinta lui ( si in general impotriva detinutilor politici si a disidentilor ) s-a aplicat si se aplica in mod constant un model general descris intr-o uluitoare parabola prezentata la noi inca de la inceputul anilor `70 ( Jacob Burckhardt – Cultura Renasterii in Italia , BPT, 1969) :

    ” Un cetatean facuse un mare bine unui oras italian si din proprie initiativa. Membrii Signoriei s-au intrunit si s-au sfatuit indelung cum sa-l rasplateasca. Au fost propuse pe rand functii publice, demnitati, decoratii, bani, bunuri, etc. , dar toti au cazut de acord ca cetateanul in cauza nu pretuieste si nu doreste nimic din toate acestea pentru ca nu a cerut si nu vrea nimic. Totusi cetateanul trebuia neaparat rasplatit. Dupa alte indelungi consultari , a venit si o propunere salvatoare : „Sa-l omoram cu pietre si dupa aceea sa-i facem statuie !”. Propunerea a fost aprobata in unanimitate si binefacatorul orasului s-a ales cu o statuie in piata publica”

    Pe scurt, tinerii nu trebuie sa aiba modele de urmat deoarece Romania nu trebuie sa faca pace cu trecutul ei. Paradoxul in acest caz este ca aceasta atitudine destinata sa combata un extremism inventat este cea mai buna cale de a-l provoca.
    Pe de alta parte , cea mai recenta demonstratie a revenirii fara scrupule la limbajul visceral al anilor `50 si la practica linsajului public o face publicistul Dragos Paul Aligica :

    “Da. Exact astea erau problemele sistemului de justitie din Romania: „Consider important de subliniat faptul ca Justitia este una din cele trei puteri ale statului, nu o supraputere. Justitia trebuie exercitata cu demnitate, respect si sobrietate, nu etalata sub aspect de exotism mediatic.” Astea erau marile prioritati!? Stii ceva? Hai sictir!( s.n.) merita nici macar un comentariu sau o analiza. Merita un sanatos si neaos: Hai sictir!(s.n.)
    Ca, stii, noi suntem aici mai spre Balcani si nu ne ferim de exotisme.”
    http://www.contributors.ro/editorial/il-mai-%C8%9Bine%C8%9Bi-minte-pe-relu-fenechiu-despre-gafele-preziden%C8%9Biale-ale-d-lui-klaus-iohannis/

    Aceasta uluitoare revenire la limbajul grobian initiata de catre un universitar titrat in Occident ( autorul acestei interesante initiative preda la George Mason University , USA ) este salutata chiar de catre autorul Raportului Final care considera ca revenirea este justificata , printre altele , de faptul ca acesta a fost folosit impotriva regelui Mihai de catre ziaristul Sergiu Andon (http://www.contributors.ro/editorial/il-mai-%c8%9bine%c8%9bi-minte-pe-relu-fenechiu-despre-gafele-preziden%c8%9biale-ale-d-lui-klaus-iohannis/#comment-222960) si impotriva sa de catre publicistul Cristian Tudor Popescu ( http://www.gandul.info/puterea-gandului/prezint-scuze-d-lui-vladimir-tismaneanu-8387084) :

    „S-au suparat unii pe tonul aspru (s.n.) al lui Dragos Aligica din recentele sale postari de pe Facebook si de pe portalul „Blogary”. Kill the messenger este o veche tactica a eludarii adevaratelor probleme. Da, Dragos Aligica nu a fost bland cand a scris despre penibila prestatie a lui Klaus Iohannis la CSM. Dar de ce-ar fi trebuit sa-si slefuiasca vorbele numai pentru a menaja sensibilitatile apologetice? (s.n.)
    Franchetea(s.n.) exprimarii sale este expresia unei sensibilitati democratice lucida
    diferita ( s.n.) de a celor care refuza sa priveasca realitatea in fata (s.n.). ”
    http://www.evz.ro/prea-multa-justitie-strica-despre-sensibilitatile-apologetice-si-cele-democratice.html

    Altfel spus, dupa 25 de ani de post-comunism, povestea continua . Lupta de 50 de ani a detinutilor politici si a disidentilor, victimele din decembrie 1989 si iunie 1990 nu au fost suficiente pentru ca Romania sa depaseasca marasmul moral in care se scalda de 25 de ani si sa dobandeasca o adevarata societate civila .
    Dupa modelul stafetei din politica : „la vremuri noi, tot noi ” , ne-am procopsit cu un fel de „societate civila in civil ” reprezentata inclusiv de titrati in Occident , dar care exceleaza in atacul la persoana si sustin mai degraba limbajul visceral, atitudinea , valorile si metodele activistilor si securistilor de altadata , decat limbajul democratiei , culturii si civilizatiei europene si occidentale si cu atat mai mult valorile civilizatiei romanesti traditionale decimata sistematic de regimul comunist.
    De aceea, sutele de mii de romani liberi din diaspora care pana de curand ( la fel ca milioane de alti romani din tara ) erau captivi intr-o „spirala a tacerii” , au devenit brusc constienti de forta lor ( „nici noi nu am banuit cat de multi suntem!” spunea un tanar din diaspora ) si nu se mai simt reprezentati nici de politicieni , nici de o societate civila si ineficienta, si prafuita , care ii denumeste pur si simplu „idiotii utili” deoarece nu vor sa joace dupa cantecele ei de sirena.
    Din acest motiv , atipicul presedinte Johannis ales de milioane de romani si care doreste declarativ cel putin, o altfel de politica ( „decat sa fiu marlan, mai bine pierd! „) si reasezarea societatii romanesti pe baze morale , orice ar face si orice va face , va ramane o tinta predilecta impreuna cu consilierii sai ( buni sau rai ) cu tot , si pentru politicieni si pentru societatea civila , dar va avea totusi de partea sa cel mai important capital politic respectiv cetatenii care l-au votat cu buna-credinta si pe care nu are dreptul sa-i dezamageasca.

    Bibliografie

    http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf

    http://www.contributors.ro/editorial/il-mai-%C8%9Bine%C8%9Bi-minte-pe-relu-fenechiu-despre-gafele-preziden%C8%9Biale-ale-d-lui-klaus-iohannis/

    http://www.contributors.ro/editorial/variile-chipuri-ale-anticomunismului-nevoia-de-claritate-morala/

    http://www.contributors.ro/global-europa/cum-s-a-ajuns-aici-%C8%99i-ce-urmeaza-consilierul-preziden%C8%9Bial-andrei-muraru-ar-trebui-sa-%C8%99i-dea-demisia-de-onoare/

    http://www.contributors.ro/politica-doctrine/presedintele-iohannis-unii-consilieri-de-la-cotroceni-si-riscul-datului-in-bara/

    http://www.dw.de/un-bilan%C5%A3-ambiguu-la-pragul-anilor/a-18158719

    http://www.blogary.ro/editorial/dezbatere-cu-legionaroizii-echidistanti-si-reformatori/

    http://www.contributors.ro/editorial/meteorologia-impenitenta-a-antisemitismului/

    http://www.evz.ro/octav-bjoza-presedintele-afdpr-decorat-azi-de-klaus-iohannis-a-participat-in-2009-la-o-comemorare-a-martirilor-legionari.html

    http://www.evz.ro/prea-multa-justitie-strica-despre-sensibilitatile-apologetice-si-cele-democratice.html

  12. Nu văd ce anume reproșați Observatorului, când chiar dvs. nu aduceți argumente. Deci, înapoi la argument! Pentru că nu am înțeles din ce anume imputați unor persoane de o certă valoare lucruri abominabile, pe când chiar dvs., prin atitudine, limbaj și asociații teribile (Săptămâna, Eugen Barbu) vă poziționați foarte jos, în sfera scandalului. Îmi pare rău să văd că aceste lucruri vin din partea unui om pe care îl respectam, însă nu știu dacă o voi mai face.

  13. Domnule Vladimir Tismaneanu,

    Va rog sa publicati acest comentariu pe care tocmai l-am trimis d-lui Ovidiu Simonca spre publicare pe forumul articolul sau din revista Observator Cultural. Cum este vorba de publicuri semnificativ diferite, chiar daca dl Simonca va hotari sa publice comentariul meu, cred ca e util sa fie cunoscut si de cititorii Dvs. Evident, daca nu-l publica, aparitia aici devine si mai necesara.
    Un An Nou cu succese!
    Aya

    Intrucat domnul Ovidiu Simonca a decis sa republice textul sau “Cine seamana vant culege furtuna” (aparut in anul 2010) solicit, la randul meu, republicarea, in forma condensata, a celor comentarii ale mele, de atunci. Este vorba despre:
    1. “Vladimir Tismaneanu intre antisemitism si asaltul pentru decredibilizarea intelectualului” (replica mea la “Cine seamana vant culege furtuna”)
    2. “Falsa logica a culpabilizarii” (replica mea la raspunsul lui Ovidiu Simonca, “Demonstratie cu un colt sfaramat”)

    Vreau sa sper ca, la fel cum in 2010 s-a permis aparitia lor, Observatorul Cultural va tolera acest minim exercitiu de deviere de la linia atat de entuziast dovedita de indignatii sprijinitori ai domnului Simonca. Ar fi o notabila proba de eleganta intr-un moment cand se pare ca aceasta virtute este vitregita. As dori sa fac o minima precizare legata de actualitatea imediata: noua polemica a fost declansata de reactia foarte critica a lui Vladimir Tosmaneanu la publicarea in Observatorul Cultural a unui articol cel putin discutabil al lui Marius Oprea. Este dezolant ca niciunul dintre corespondentii domnului Simonca de pe acest forum (nu mai vorbesc de domnul Simonca insusi) nu scoate o vorba despre Marius Oprea. Cat priveste formula „Je suis Observatorul Cultural”, este deopotriva grotesca si ridicola. A bon entendeur, salut.

    @
    Ovidiu Simonca

    VLADIMIR TISMANEANU INTRE ANTISEMITISM SI ASALTUL PENTRU DECREDIBILIZAREA INTELECTUALULUI

    “Cine seamana vant culege furtuna” a avut un neasteptat efect asupra mea: sunt tentata sa dezvolt o teorie care sa infirme valoarea de postulat atribuita expresiilor din tezaurul intelepciunii populare. Se va vedea ca nu totdeauna culegatorul de furtuna este unul si acelasi cu semanatorul semintei de vant. Dar, toate la timpul lor.
    In prima parte este efectiv expediat un subiect nelinistitor- cel al semnalelor indicand pericolul recrudescentei antisemitismului, fenomen care, in perioada sa de trista glorie, a culminat cu incercarea de punere in opera a ceea ce a purtat numele de solutia finala. Cele cateva randuri, salutare in sine, incearca sa “rezolve”, cat mai pe scurt, ideea respingerii unor inacceptabile comportamente antisemite, exemplificand prin intolerabilele manifestari la adresa lui Vladimir Tismaneanu. Urmeaza, abrupt, partea cu adevarat consistenta a textului, fara aparenta legatura cu debutul sau (formularile din deschiderea primelor doua paragrafe ale celei de de a doua parti aparand mai degraba ca fracturi logice decat ca “punti”).

    Daca in prima parte numele Vladimir Tismaneanu apare ca exemplificare generica pentru tintele antisemitismului (repet, criticat), in continuare, Vladimir Tismaneanu devine, subit, personaj principal problematic, cu influenta negativa asupra “capilor” ICR, Horia Roman Patapievici si Mircea Mihaies. Istoria respectiva ar putea fi chiar amuzanta (daca nu ar exista anumite conexiuni care duc cu gandul la principiul dominoului).
    Vladimir Tismaneanu se contureaza, in text, ca un fel de atotputernic spirit negativ invaziv care, chiar si din departatele tinuturi de peste Ocean , tine sub control mintile unor intelectuali din Romania pe care ii deturneaza de la menirea lor. Formularea (citez) “în trena lui Vladimir Tismăneanu au căzut Horia-Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş” spune totul, in acest sens, cei doi aparand in ridicola postura de “zombies”.

    M-am relaxat, insa, pentru o clipa si am reusit sa zambesc afland ca reperul respectivelor judecati este, de fapt, Alina Mungiu Pippidi, acest far calauzitor al frustrarilor politologice (si nu numai) romanesti, care crede ca i se cuvin toate onorurile si doar o marsava conspiratie va fi facut sa nu fie recunoscuta drept varf de generatie si, pe cale de consecinta, sa nu i se incredinteze conducerea Comisiei prezidentiale care a redactat Raportul. (Pe fond, Alina Mungiu Pippidi aminteste de un personaj feminin al lui Rebreanu, care, de fiecare data cand se casatorea o fata din sat, credea ca aceea i-a facut farmece ginerelui, altfel baiatul s-ar fi insurat cu ea.)
    Depasind partea hilara a lucrurilor, constat o ciudata “coincidenta” intre falsa si jenanta acuza adusa lui Vladimir Tismaneanu in textul semnat Ioan Rosca (publicat in Asymetria) si cea mistificant formulata in “Cine seamana vant culege furtuna” in sensul ca s-ar “neglija trecutul securistic al tarii si prezentul in care nimic nu este in ordine”. Afirmatia este total neadevarata si, apartinandu-i lui Ovidiu Simonca, inexplicabil logic de nedocumentata.

    Am sustinut si cu alte ocazii, in fata unor astfel de acuze care deturneaza realitatea, si sustin in continuare:

    Este publica preocuparea lui Vladimir Tismaneanu via IICCMER (viitorul Institut “Monica Lovinescu”) pentru restabilirea adevarului in urma cercetarii situatiilor care au dus la moartea multor oameni in decembrie 1989 si identificarea legaturii intre factori de decizie din perioada decembrista si posibila lor implicare in evenimente, in sensul mentionat.

    Este publica preocuparea lui Vladimir Tismaneanu pentru cercetarea legaturii intre factori de decizie din decembie 1989 si cei care, ulterior, s-au asezat la „pupitrele de control” (de unde se dirijeaza “pupitrele de comanda”) ale Romaniei, actionand discretionar, cu rezultate nefaste, nu doar politic, dar si economic. Desigur, Institutul cerceteaza faptele sub raportul determinarilor istorice, politice, sociale, socio- psihologice, neintrand in competenta sa cercetarea faptelor sub aspect penal, de exemplu. Demararea cercetarilor a fost mediatizata.
    In acest caz, de ce neadevarul flagrant, lansat prin Asymetria, sub semnatura lui Ioan Rosca (personaj foarte discutabil ca „orientare” intelectuala si competenta analitica) este preluat si „rostogolit” de Ovidiu Simonca (intelectual si profesional, opusul lui Ioan Rosca)? De ce atata interes pentru diseminarea unei mistificari grosiere? Daca in privinta lui Ioan Rosca nu am asteptari intelectuale sau care tin de finetea demersului analitic, perspectiva se schimba total cand este vorba despre Ovidiu Simonca.
    Este surprinzator ca intelectualul rasat, analistul de forta, condeierul convingator Ovidiu Simonca preia mistificari lipsite de finete, cazand in capcana unor regretabile jocuri de orgolii intelectuale. In „Cine seamana vant culege furtuna”, pare ca referirea critica initiala la manifestarile antisemite cu trimitere la Vladimir Tismaneanu ar fi doar un pretext pentru a-l aduce, pe acesta (dupa „expedierea” anti-antisemita ca un fel de „datorie”) in centrul unui atac nedrept, desfasurat cu argumente defaimatoare, care contrazic flagrant realitatea.
    O minte mai sofisticata ar putea considera ca textul „Cine seamana vant culege furtuna” este parte a reactiei in lant ce s-a dorit a fi declansata prin cel semnat de Ioan Rosca in Asymetria (ma refer la textul “Ioan Rosca. Scrisoare deschisa catre Sorin Iliesiu”, aparut in Asymetria cu explicita sustinere a lui Dan Culcer la inceputul lunii august 2010). O astfel de impresie este departe de a-i fi favorabila intelectualului Ovidiu Simonca (si din cauza sacaitoarei senzatii ca, macar pe prezentul palier, ar putea fi „apropiat” de „ganditorul” Ioan Rosca).
    Cine seamana vant culege furtuna? De data asta, samanta de vant a fost semanata de „genialul” Ioan Rosca si, din pacate pentru el, intelectualul Ovidiu Simonca este pe punctul de a culege furtuna.

    @
    Ovidiu Simonca

    FALSA LOGICA A CULPABILIZARII

    Este adevarat ca nu m-am asteptat sa ajung la un acord de opinie cu Ovidiu Simonca, dar este la fel de adevarat ca, in cazul unui raspuns, asteptam o contra-argumentatie consistenta, nicidecum o “fuga motivationala” in zig-zag, ocolind reperele problematice pe care le-am identificat in “Cine seamana vant culege furtuna” si al caror mecanism am incercat sa-l demontez in replica mea.
    Realizez ca am gresit cand am refuzat sa cred ca ar putea fi real ceea ce, totusi, se incapatana sa se impuna ca evidenta: nexusul cauzal insinuat intre activitatea lui Vladimir Tismaneanu ca intelectual public si “pedeapsa” pe care o primeste sub forma unui antisemitism de caverna. Nelinistitoare este si insinuarea unei false logici a culpabilitatii evreului imaginar. Aparent, indexul autorului arata, acuzator, catre atitudini antisemite punctuale- in fapt, este indreptat catre cel vizat de acele atitudini si care s-ar dori a fi sortit unui metaforic si “adaptat” autodafe.
    Care este cauza acestui atac desfasurat pe multiple si, nu rareori, subtile cai impotriva intelectualului Vladimir Tismaneanu?- se vor fi intreband multi. M-am intrebat si eu in 2006- cand, subit, dupa ce a fost desemnat presedinte al Comisiei pentru redactaea Raportului, a devenit tinta unor atacuri sordide, din care nu lipsea, explicit sau implicit, “vina” de a descinde din evrei. Mai incapatanata decat altii in a merge pe drumul deloc simplu al disjungerii intre reale si false determinari, am reusit sa aflu adevarul.

    O parte a intelighentiei romanesti avea sa nu-i poata ierta lui Vladimir Tismaneanu doua lucruri: ca este varf de generatie, legitimat ca atare prin opera sa si ca, tocmai in aceasta calitate i-a fost incredintata misiunea de a identifica adevarul istoric- in vederea scrierii lui- legat de perioada comunista a Romaniei. Demersul era complicat si necesita o precizie de bisturiu, caci acea perioada are drept caracteristica multitudinea de planuri paralele, alteori suprapuse, alteori intretaiate, mistificari, concluzii formale in baza unor logici fracturate, conexiuni reale (interne, externe, moscovite) mascate prin piste false- pe scurt, dezinformarea (termenul nu este echivalent cu “gresita informare”, nici macar cu “mistificarea”, el desemnand recompunerea falsa a intregului tablou complex al realitatii astfel incat acesta sa fie credibil si sa-l inlocuiasca, in ochii “privitorului”, pe cel autentic, sortit a ramane necunoscut). Vladimir Tismaneanu este maestru al “inciziilor istorice” si, ca om de stiinta, recunoscut drept cel mai subtil si mai bun cunoscator al fenomenului totalitarismului comunist- atat al resorturilor cat si al intregului- si cel mai valoros analist al acelei epoci. Celor care se vor fi indoind le recomand sa citeasca volumul lui Vladimir Tismaneanu, “Stalinism pentru eternitate”.

    Aceeasi parte a intelighentiei romanesti nu a putut ierta nici ca, fie si altfel decat explicit, scrierea corecta a istoriei Romaniei comuniste va fi legata de numele Vladimir Tismaneanu. Pe acest fundal, al unui jenant joc al orgoliilor, a fost usor sa fie insinuata, pentru Vladimir Tismaneanu, o noua “vina”, de catre cei al caror interes consta in rescrierea falsa a istoriei Romaniei comuniste si carora autorul Raportului le zadarnicise intentiile. Aflarea adevarului istoric i-ar afecta in mod direct pe respectivii si (am mai facut aceasta afirmatie- o intaresc) in plus, ar dezvalui o intreaga structura “neoficiala”, pe care acestia o controleaza, a carei putere a fost reprodusa in toti acesti ani.
    (Acestia sunt si cei direct interesati in stoparea cercetarilor facute de Vladimir Tismaneanu si de IICCMER, ratiunile fiind lesne de realizat, motiv pentru care au lansat o mincinoasa informatie- sustinuta, din pacate, si de intelectuali de talia lui Ovidiu Simonca- anume ca Institutul ar incerca, de fapt, sa nu duca mai departe cercetarile. Era clar ca, printr-o elementara translatie se dorea ca, in mentalul colectiv, minciuna aceea grosiera sa fie asociabila, blamabil, cu numele Vladimir Tismaneanu. ).
    Le-a fost usor celor la care m-am referit ca, pe fundalul orgoliilor unei parti din intelighentia romana, sa insinueze, legat de Vladimir Tismaneanu, perversa, teribila “vina” care s-ar traduce prin:”istoria Romaniei comuniste nu e scrisa de un roman, dar de un evreu”. Jalnica gandire, penibila motivatie- dar care, din pacate, a fost primita si asimilata, in anumite cercuri, ca un fals “argument” pentru asaltul impotriva lui Vladimir Tismaneanu.

    Sigur ca acea parte a intelighentiei macinata de orgolii anti-Tismaneanu cunoaste regula pastrarii bunelor aparente, motiv pentru care condamna, pe forma, manifestarile antisemite avandu-l drept tinta pe autorul Raportului. In acelasi timp, raspandind public neadevarul flagrant conform caruia Vladimir Tismaneanu ar incerca sa stopeze cercetarile privind elucidarea sinistrului comunist (desi adevarul este exact invers), procedeaza la asocieri care, la nivel subliminal, au ca efect conturarea ferma a ideii ca “evreul” este vinovat pentru impiedicarea aflarii adevarului istoric, caci “evreul” apara tortionarii, in virtutea unei “solidaritati a intereselor antiromanesti”. Desigur, este ridicol. Francezii spun ca ridicolul poate ucide-se pare ca nu si pe autorii acelui murdar atac impotriva lui Vladimir Tismaneanu.
    Se ajunge, astfel, inchizand cercul, la ceea ce formulasem in prima parte a replicii mele: nexusul cauzal insinuat intre activitatea lui Vladimir Tismaneanu ca intelectual public si “pedeapsa” pe care o primeste sub forma unui antisemitism de caverna. Si, la fel de grav, insinuarea unei false logici a culpabilitatii evreului imaginar.
    Privind adevarul in ochi, afirm: “Cine seamana vant culege furtuna” demonstreaza ca intelectualul Ovidiu Simonca nu este strain nici de acea inacceptabila, falsa cauzalitate punitiva vizandu-l pe Vladimir Tismaneanu, nici de falsa logica a culpabilizarii evreului imaginar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro