joi, martie 28, 2024

Adolescenţii care-L cunosc pe Hristos

Peste două mii de adolescenţi s-au adunat, vineri, 2 septembrie 2016, în Sala Palatului, în cadrul Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi din toată lumea, pentru a vorbi despre Hristos şi rolul credinţei în viaţa lor.

Zic „a vorbi” pentru că a fost o conferinţă interactivă, în care, după cele două intervenţii pregătite ale protagoniştilor, s-au primit din sală câteva sute de întrebări, dintre care, fireşte, s-a putut răspunde la numai câteva zeci.

Lucrul cel mai important pe care ţin să-l spun este că tinerii aceia sunt la fel ca toţi tinerii, cu aceleaşi gusturi, preocupări şi manifestări normale la vârsta lor – doar că au în plus o dimensiune de spiritualitate. Cel mai simpatic moment pentru ceea ce încerc să spun a fost intrarea Patriarhului, care a fost întâmpinat cu urale şi chiar chiuituri, aşa cum s-ar fi întâmplat şi cu o vedetă sportivă sau muzicală!

Am stat între ei, am mers alături de ei în Procesiunea Luminilor care a urmat. Aveau smartphone-uri, erau veseli şi puşi pe glume, vorbeau despre ce vorbesc toţi adolescenţii lumii. A fost exact aceeaşi constatare pe care am făcut-o în 2014 la Bobota, la comemorarea lui Corneliu Coposu, cu copiii îmbrăcaţi în costume populare care ne prezentaseră, sobri şi competenţi, exponatele din muzeul local. Şi în destule alte împrejurări. „Tineretul din ziua de azi” NU este superficial – unii dintre ei sunt doar forţaţi să se comporte superficial, din neglijenţa, lipsa de timp, dezinteresul sau pur şi simplu prostia adulţilor; în acelaşi timp, cei care ştiu cine a fost Seniorul sau îl mărturisesc pe Hristos (atrăgându-şi miştocăreala altora, după cum s-au plâns mulţi la Sala Palatului) NU sunt nici tocilari, nici habotnici, nici nefiresc de serioşi. Se dau cu rolele, se joacă pe calculator, ascultă toate felurile de muzică, se-mbracă atât cât pot de cool. Dar Îl cunosc pe Hristos, şi Hristos îi cunoaşte. Sunt prieteni.

Comunicarea cu ei, despre cele mai delicate şi sofisticate probleme de conştiinţă şi de viaţă, se poate face şi trebuie să fie făcută într-un limbaj natural, firesc, cu argumente şi exemplificări pe care ei nu doar că le înţeleg, dar le integrează cu uşurinţă în ceea ce simt şi ceea ce gândesc – inclusiv, nota bene, atunci când nu sunt de acord cu ele. Adolescenţii pe care i-am cunoscut – nu doar în întâlnirea de la Sala Palatului – sunt de aşa factură încât, vă rog să nu vă supăraţi, nu se pune problema să cobori, ci să urci la nivelul lor de înţelegere!

Este ceea ce au făcut la modul superlativ cei doi vorbitori. Sorin Mihalache a fost o mare surpriză, pentru că nu-l cunoşteam, iar Liana Stanciu… tot pentru că n-o cunoşteam, deşi e o vedetă mass media şi suntem de ceva vreme colegi în TVR. Dar n-o cunoşteam aşa.

Sorin Mihalache e absolvent şi profesor de Matematică, absolvent de Teologie, părinte diacon, fost rocker, fost practicant de yoga… De altfel, s-a discutat foarte mult despre rock în seara aceea, cu tot cu nume, cu Patriarhul şi restul conducerii BOR în sală!

Aş vrea să fiu un atât de bun scriitor ori jurnalist încât să pot reda felul în care a vorbit Sorin Mihalache! Simplu şi profund în acelaşi timp. Mi-am notat în grabă câteva idei pe care ţin să vi le împărtăşesc:

– filozofia, morala şi legislaţia mă pot face să-mi respect semenii, dar numai credinţa mă poate face să-i şi iubesc;

– Mircea Eliade a demonstrat superioritatea creştinismului faţă de toate celelalte religii pe baza faptului că numai în creştinism, prin pocăinţă, confesiune şi iertarea păcatelor, un om se poate curăţa sufleteşte în foarte scurt timp; „În termeni duri, Iisus e cel mai eficient!”

– Sfânta Scriptură nu este o carte de ştiinţă, iar convertirea la credinţă nu se face prin răspunsul la un set de întrebări;

– nu există nicio contradicţie între ştiinţă şi religie;

– sunt lucruri care pot fi explicate şi altele care pot fi doar trăite; nu numai în religie, ci şi în artă, de pildă: după ce a interpretat la o soirée Sonata lunii, Beethoven a fost întrebat de o cucoană care e mesajul; la care marele compozitor i-a spus: „Haideţi să vă explic!”, a luat-o de mână, a aşezat-o lângă el şi… a mai cântat o dată sonata!;

– nu tot ceea ce te face să te simţi bine îţi şi face bine; alcoolul, de pildă…

– nu e bine să fim pozitivi tot timpul, e nevoie şi de mânie, şi de supărare – doar că nu îndreptate împotriva altora, ci a ta!

– ce să faci când te atacă cineva, când îţi ia în derâdere credinţa, când vorbeşte urât despre cele sfinte, special ca să te provoace? Sigur, e tentant să-i răspunzi la fel. Şi te-ai putea gândi că şi Iisus i-a alungat cu biciul pe vânzătorii din Templu. Numai că, după aceea, „s-a răstignit puţin pentru ei”. Noi în ce fel şi în ce măsură suntem dispuşi să ne răstignim pentru adevărul în care credem?

Discursul lui Mihalache a fost deseori întrerupt de aplauze. Tinerii aceia erau de-a dreptul fericiţi că au în faţă un om care ştie şi ce, şi cum să le spună.

Lucruri valabile şi pentru Liana Stanciu. La sfârşitul acelei seri, am plecat cu credinţa că acei 25 de ani de radio şi 17 de televiziune pe care i-a adunat Liana au avut drept scop secret locul în care a ajuns acum! Acum, aici şi aşa se află la nivelul ei suprem de realizare publică, aceasta a fost de la bun început misiunea ei personală, iar cantonarea îndelungată în jurnalismul de show-biz şi cultural au fost doar o punte pe care trebuia s-o treacă. O punte extrem de utilă, de altfel, pentru că vedetele din aceste domenii coagulează o parte foarte mare a interesului public, deci a şti să vorbeşti cu ele, a le cunoaşte modul de a gândi şi de a cuceri spectatorii este un excelent antrenament pentru, iată, împrejurarea de a vorbi câtorva mii de tineri despre chestiuni pe care covârşitoarea majoritate a presei şi a vocilor publice le ocoleşte cu grijă… Liana a fost strălucitoare, vie, cuceritoare, convingătoare, auto-ironică, plină de umor, auto-amendându-se când era cazul, interogativă, neuitând niciodată să spună „după părerea mea”, apelând deseori la Sorin Mihalache atunci când se simţea nesigură pe ceea ce spune sau ar trebui să spună.

La rândul lor, întrebările din sală nu au fost deloc conformiste, previzibile sau „telefonate”. S-a întrebat de pildă, insistent, „În ce măsură poţi avea încredere în duhovnicul tău?”!

Vă amintesc că toate cele pe care am încercat să le relatez aici s-au petrecut, vreme de două ore, cu înalţii ierarhi ai BOR în sală, aplaudând şi ei, ca toţi ceilalţi, la scenă deschisă.

Nu-mi rămâne decât regretul că nu s-au aflat acolo măcar o parte dintre cei care socotesc că Biserica e încremenită în proiect, ruptă de generaţia tânără şi refractară la tot ce e nou.

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

  1. Tocmai pentru că autorul este jurnalist, ştie mult mai bine decât alţii ce efect catastrofal au avut şi au mijloacele de informare în masă asupra oamenilor, şi în primul rând asupra copiilor şi tinerilor, în postdecembrism. Fără a minimaliza absolut deloc cele relatate, este corect de spus că aceşti tineri prezentaţi sunt o minoritate, repede înghiţită în comunităţile din care fac parte de către ceilalţi tineri, eficient manipulaţi de societatea de consum, a hedonismului şi a egoismului suveran. Sigur, speranţa moare ultima, dar puterea lumescului asupra sufletelor şi a minţilor oamenilor este covârşitoare, iar erorile de percepţie sunt generalizate, din păcate. În fine…

  2. Well, dacă ”Mircea Eliade a demonstrat superioritatea creştinismului faţă de toate celelalte religii”, să nu vă mirați când Abdul hotărăște să egaleze scorul pe cont propriu, cu Kalașnikov-ul :P

    Și Mircea Eliade era unul singur, Abdul mai cheamă 20 de ”frați”, dacă vrea. Și fiecare vine cu Kalașnikov-ul lui :)

    • Si ateii stiintifici ce fac? Filosofii academice pe tema mortii?
      Sau asteapta ca, sau indeamna pe vreunul (mai prost deh, ca nu e Illuminatus ca dumnealor)
      sa zica „Doamne-ajuta!” si sa ia niscai masuri de aparare.
      Doamne (ups! :D) ce mult imi place (ultima scena din) „Avocatul diavolului”. :))

      • Nu e nimic rău în a fi creștin, dar a invoca superioritatea ”demonstrată” a creștinismului în raport cu toate celelalte religii nu e tocmai dovadă de echilibru psihic :)

  3. Domnule,

    doar un scurt comentariu la o afirmatie citata de dumneavoastra:

    „- filozofia, morala şi legislaţia mă pot face să-mi respect semenii, dar numai credinţa mă poate face să-i şi iubesc;”

    Termenul stiintific pentru aceasta descriere este sociopat. Personal, suspectez ca vorbitorul doar umfla o afirmatie favorabila insa fara suport, daca nu asta e situatia, e grav.

    Evident, pot comenta similar toate afirmatiile citate. In plus, am o mica rezerva fata de oamenii care folosesc in discursul religios cuvinte din radacina „demonstratie”.

    Iarasi, nu prea reusesc sa reconciliez imaginea unor tineri cum ii descrieti (veseli, ascultatori de muzica) aplaudand intrarea Patriarhului cu umilele declaratii ale patriarhiei imediat post-Colectiv.

    Biserica este oarecum prin definitie incremenita in proiect; descremenirea n-o vad sa vina prea curand. Ar putea incepe cu un sinod care sa stabileasca noua dogma, respectiv care pasaje trebuiesc luate literal si care sunt metafore, parabole, samd.

    Ma opresc pana nu-mi deteriorez prea mult karma :)

    • nu va opriti, daca tot ati pus un diagnostic („sociopat’) mai ramane sa il si argumentati (o demonstratie stiintifica nu e necesara in cazul unui diagnostic)

      • Pai e simplu. Imi permit sa raspund eu si sunt, sper, in asentimentul lui Leo. Definita de mai jos este de pe dictionary.com.
        Sociopath: „a person with a psychopathic personality whose behavior is antisocial, often criminal, and who lacks a sense of moral responsibility or social conscience.”
        Acum, oamenii normali, crestini, atei, musulmani, ce doriti dumneavoastra se comporta moral, au compasiune si empatie, constiinta sociala fara ca aceste lucruri sa le fie impuse din exterior. Eu sunt ateu si consider ca ele au fost dezvoltate prin evolutie. Un crestin normal ar putea spune ca sunt imaginea divinitatii din interiorul nostru. Nu are importanta. Important este ca ele sunt lucruri prin excelenta interne si care nu tin de o anumita credinta. Poti sa crezi in Odin si sa-ti iubesti semenii. Ei, in momentul in care tu iti iubesti semenii doar gratie credintei (crestine) inseamna ca aceasta iubire iti este exterioara. Ea vine din exterior, dintr-o carte, o religie, o persoana. Nu vine dintr-un imbold intern. Ei bine, nimeni nu poate nega ca efectul este unul pozitiv, tanarul respectiv se poarta intr-un mod moral. De asemenea, faptul ca el nu si-ar iubi semenii, ca, practic, i-ar lipsi empatia fata de ei in lipsa credintei, il identifica pe acest tanar ca o persoana cu potential sociopat. Imi pare rau. Eu sunt ateu dar, desigur, imi doresc ca toti acesti oameni care spun ca doar crestinismul ii face morali si ca fara el ar deveni niste persoane ingrozitoare sa ramana cat mai crestini cu putinta. Eu nu am nevoie de o carte ca sa ma port moral dar daca unii au nevoie atunci, desigur, este important sa aiba acea carte la dispozitie si nu as incerca in niciun caz sa-i fac sa se razgandeasca. Alternativa este teribila.

        • Acceptati un big like de la o credincioasa catolica? :)

          Iubirea, respectul, bunatatea, generozitatea, caritatea nu sunt reguli de circulatie pe care le respecta bunul crestin ca sa nu ajunga-n iad. Sunt, intr-adevar, amprenta lui Dumnezeu in noi, dar asta nu are nici o legatura cu religia pe care o practici, daca o practici. Are legatura cu faptul ca asa suntem construiti. Nenorocirea e ca multi nu mai vrem sa folosim acest kit al meseriei de om cu care pornim in calatoria asta de-o numim viata, credem ca ne descurcam fara si dam din belea-n belea. Crestinii included.

          Deci da, desi sunt legata cultural si sentimental de Biserica in care am fost botezata si cununata, desi il iubesc pe Papa Francisc, sunt de parere ca crestinismul e doar una din expresiile pe care omenirea a incercat sa le dea de-a lungul timpului acestei nevoi disperate de a crede ca si dupa moarte calatoria noastra continua. :)

        • @Alexandru – în esență, e vorba de nivelul de conștiință. 20-25% dintre români au un nivel de conștiință suficient de înalt încât să nu aibă nevoie de religie, însă pentru mulți dintre ceilalți, în lipsa unei conștiințe interioare suficient de puternice, este nevoie de o conștiință exterioară, de o personificare a ei: un Tată Ceresc care vede tot, știe tot, apără și pedepsește etc. Nu e nimic rău în avea o conștiință exterioară, e mai bine una exterioară decât niciuna. Pentru adevărații credincioși, ”Dumnezeu” e doar un alt nume pentru Conștiință, ndiferent dacă ei realizează asta sau nu.

          Problema se complică atunci când intră în joc Biserica: fiind o instituție, va avea inevitabil politici interne și politici externe, iar conducătorii ei vor fi avizi de bani și de putere, vor construi catedrale înalte până la cer (”Trufia, păcatul meru favorit” :P ) ș.a.m.d.

          Însă chiar și în aceste condiții, Biserica reușește de fapt să mențină ordinea în societate, tocmai prin centralizarea practicării religiei și prin controlul asupra manifestărilor ei. În lipsa acestei centralizări s-ar ajunge la manifestări haotice în genul celor pe care le putem vedea la musulmanii ”radicalizați”, unde orice imam interpretează voia lui Allah după cât îl duce pe el mintea. Ceea ce la ortodocși e exclus. Prin urmare, atât religia cât și Biserica sunt un rău necesar :)

      • Dedesubt, Alexandru argumenteaza foarte bine „diagnosticul”. In termeni simpli, daca ai nevoie de „politie” (umana sau divina) ca sa nu iti omori semenii pe inseratelea, esti sociopat. La fel, daca nu-i poti iubi fara constrangere divina, esti sociopat. Mai rau, esti sociopat schizofrenic.

        Trebuie neaparat sa adaug ca eu nu cred ca crestinii, in majoritatea lor, sau oamenii bisericii, in majoritatea lor, interiorizeaza aceasta propozitie („fara religie nu-mi pot iubi semenii”). Probabil insa ca e o justificare suficient de ieftina, comoda si des repetata ca s-o ia ca atare.

        Pe de alta parte, cam toate afirmatiile citate indica o doza mai mica sau mai mare de disjunctie de realitate. Imaginati-va, de exemplu, c-ar fi citate dintr-un imam sau preot al lui Ra. Ati rade cu lacrimi de lipsa contradictiei intre natural si supranatural, intre cauzalitate si magie, ca sa iau doar exemplu cel mai simplu….

        • @ Leo, @ Alexandru
          inteleg acum, nu vreti sa puneti un diagnostic, doar o eticheta.
          e bine insa de inteles, din prisma ateista, cateva lucruri legate de credinta inainte de a eticheta cu termeni imprumutati din psihologie/psihiatrie:

          Cuvintele autorului nu au fost bine alese in legatura cu dragostea divina si credinta – „numai credinta ma poate face sa iubesc” trebuie reformulat ca sa exprime nu o constrangere, ci o facilitare. Credinta te ajuta mai mult decat orice in a-ti iubi semenii dar nu te obliga la asta (dragostea cu sila e altceva)

          „demonstratia” ca ortodoxia este superioara altor religii este consternanta. Chiar cu argumentul inchizitiei si cruciadelor (Constantinopol) nu exista o astfel de superioritate decat in masura in care e data de trufie

          • Bun, evident ca pentru un diagnostic serios este nevoie de investigatii amanuntite, etc. Nimeni nu contesta asta. Noi am folosit pur si simplu o fraza cu anumite semnificatii. Acum, dumneavoastra ne contraziceti intr-un stil foarte crestinesc, trebuie sa marturisesc. Argumentele oferite de noi sunt complet ignorate. Nu exista. Mai mult de atat, fraza disputata este complet ignorata. Dumneavoastra stiti mai bine decat persoana care a rostit acele cuvinte care este sensul lor si cum ar trebui reformulate ca sa nu existe neintelegeri. Imi pare rau. Nu stiu altii cum sunt dar eu nu ma pot ridica la aceasta inaltime a omniscientei. Eu nu pot sa citesc ganduri. Eu pot sa discut o fraza clara asa cum a fost rostita.

            • ok, pentru a nu da impresia ca va ignor: ati utilizat o definitie a sociopatiei. care din elementele ei se aplica in cazul amintit?

            • @karma N-am spus ca ma ignorati nici pe mine nici pe altcineva. Am spus ca ignorati argumentele. Este cu totul altceva. In speta, dumneavoastra confruntat cu o fraza in care erau cateva lucruri in neregula ati preferat un miracol: fraza respectiva nu exista! Ea trebuie citita altfel si ne-ati si spus cum trebuie citita. In rest, am explicat mai sus foarte pe larg. Daca vi se pare ca nimic nu se aplica nu inteleg de ce ati considerat ca este nevoie de o reformulare…

          • @karma

            Domnule,

            Hai sa nu consideram ca vorbim despre copii de gradinita. Vorbim despre adulti.

            Afirmatia este clara: „filozofia, morala şi legislaţia mă pot face să-mi respect semenii, dar numai credinţa mă poate face să-i şi iubesc;” Nu se indica nicaieri un grad de facilitate, este o excluziune clara.

            Putem schimba ceva cuvinte: aspirina, paracetamolul si ibuprofenul pot alina durerea, dar numai xanaxul ma poate face sa adorm. Carbunele, lemnul, si motorina sunt combustibile, dar doar benzina se potriveste la motocicleta. Sa continui?

            Am fost mai mult decat ingaduitor apreciind ca autorul si vorbitorul citat nu cred enormitatea citata. Mai mult, citatele indicate ca „simplu si profund” sunt in majoritatea lor cam stupide.

            Puteti face un experiment simplu. Copiati textul, schimbati descrierea vorbitorilor si a religiei cu „mormon”, „islamic”, „mozaic”, „politeist”, „pagan”, „wicca”, etc fara a modifica in rest o virgula, aratati-l celui mai ortodox/catolic/etc auditoriu pe care-l aveti la dispozitie si solicitati un diagnostic…

            • prin credinta exista avantaje pe care filozofia, morala sau legislatia nu le pot aduce (iubirea semenilor); nu se refera la capacitatea umana de a iubi (intrinseca) si nici la dragostea fata de membrii familiei (prezenta in majoritatea familiilor)

            • @karma
              Fara suparare dar ma simt obligat sa va contrazic. Eu nu sunt credincios si, cu toate astea, imi iubesc semenii mai mult decat oricare dintre crestinii pe care ii cunosc. Nu sunt arogant, este un fapt. Poate exista si crestini care sa-si iubeasca semenii mai mult decat mine dar eu nu i-am cunoscut. Majoritatea (si aici ii includ si pe preoti) chiar nu-si prea iubesc semenii sau considera ca semenii lor se limiteaza la un grup social, popor, etc.

            • @karma,

              Credința de care spuneți este în general foarte eluzivă și părtinitoare și chiar generatoare de abuzuri. Un individ în credința lui poate fi plin de iubire față de cei asemenea lui (creștini, etc), însă plin de ură sau ranchiună față de cei care nu sunt ca el.

              Numai o conștiință superioară se poate despărți de partizanatul unei credințe particulare.

        • Exact așa a creat creștinismul civilizația: a inventat o ”poliție” virtuală în mintea credincioșilor, astfel încât să fie mai puțină nevoie de una reală în teren.

  4. Un articol foarte reușit și cu mult bun simț. Tocmai de aceea mă aștept să stârnească mânia politic corectă bolșevicilor de rit nou. Sunt tare curios dacă sunt în stare să sară cu ceva nou și interesant la interval, sau dacă se vor limita la regurgitarea frenetică a locurilor comune ale propagndei lor: opiul poparelor, opriți construcția Catedralei, jos obsurantismul, n-ați auzit de de Darwin etc. etc. etc.

  5. In decembrie vine Mos Craciun la toti tinerii care au fost cuminti.

    Iar Mircea Eliade nu a demonstrat nimic pentru ca nici o religie nu are demonstratii. Mircea Eliade poate credea ceva. In ceea ce priveste superioritatea unei religii fata de alta suna a concurs de prieteni imaginari de pe Cartoon Network: „al meu zboara”, „al meu are superputeri”.

    Exista o contradictie esentiala intre religie si stiinta: in stiinta orice teorie nedemonstrata se numeste supozitie, religia nu are decat supozitii si nici una demonstrata. Religia contrazice flagrant stiinta cand spune ca un personaj a multiplicat paini si peste, fenomen fara baze stiintifice si imposibil stiintific.

    • Young man, there’s no need to feel down.
      I said, young man, pick yourself off the ground.
      I said, young man, ‘cause you’re in a new town
      There’s no need to be unhappy.

      Young man, there’s a place you can go.
      I said, young man, when you’re short on your dough.
      You can stay there, and I’m sure you will find
      Many ways to have a good time.

      It’s fun to stay at the y-m-c-a.
      It’s fun to stay at the y-m-c-a.

      They have everything for you men to enjoy,
      You can hang out with all the boys …

      It’s fun to stay at the y-m-c-a.
      It’s fun to stay at the y-m-c-a.

      You can get yourself cleaned, you can have a good meal,
      You can do whatever you feel …

      Young man, are you listening to me?
      I said, young man, what do you want to be?
      I said, young man, you can make real your dreams.
      But you got to know this one thing!

      No man does it all by himself.
      I said, young man, put your pride on the shelf,
      And just go there, to the y.m.c.a.
      I’m sure they can help you today.

      It’s fun to stay at the y-m-c-a.
      It’s fun to stay at the y-m-c-a.

      They have everything for you men to enjoy,
      You can hang out with all the boys …

      It’s fun to stay at the y-m-c-a.
      It’s fun to stay at the y-m-c-a.

      You can get yourself cleaned, you can have a good meal,
      You can do whatever you feel …

      Young man, I was once in your shoes.
      I said, I was down and out with the blues.
      I felt no man cared if I were alive.
      I felt the whole world was so jive …

      That’s when someone came up to me,
      And said, young man, take a walk up the street.
      There’s a place there called the y.m.c.a.
      They can start you back on your way.

      It’s fun to stay at the y-m-c-a.
      It’s fun to stay at the y-m-c-a.

      They have everything for you men to enjoy,
      You can hang out with all the boys …

      Y-m-c-a … you’ll find it at the y-m-c-a.

      Young man, young man, there’s no need to feel down.
      Young man, young man, get yourself off the ground.
      ………………………………………………………………………..
      :)

  6. Nu stiu si nu are absolut nici o importanta daca o parte din adolescentii de care vorbiti sunt aceeasi ce au „terorizat” muntele Ceahlau la sfarsitul saptamanii trecute … Care este diferenta, „domnilor” toackeri intre dvs si manelisti , ce intorc potentiometrele boxelor masinilor la maximum, pe tapsanele patriei, prin paduri ori la campii de vreo 20 de ani incoace ?
    http://adevarul.ro/locale/iasi/habotnicie-inima-muntilor-100-studenti-crestin-ortodocsi-batut-toaca-intr-o-rezervatie-naturala-deranjand-sute-turisti-In-tara-facem-asta-1_57c6d4dd5ab6550cb8404187/index.html
    Pe de alta parte, recunosc ca ma identific ,cultural si spiritual, cu miscarea rock din Romania, atata cat mai este…Adolescenta mea s-a identificat cu rock-ul progresiv tip Jethro Tull samd ; oare de ce am suspiciunea ca la Bucovina Rock Castle, printre cei ce nu au suportat „infamia” muzicii rock in Suceava, luand pozitia obligatorie de „aparare a traditiilor stramosesti” , alaturi de preotul Cojocar s-au numarat si cativa tineri de la Sala Palatului ?
    http://www.metalhead.ro/dark-funeral/la-suceava-se-va-canta-metal-doar-cu-parafa-de-la-popa-aid-136378-l-1
    Oare nu crede doamna Liana Stanciu ca principiile cumpatarii crestinesti ar putea admite ca exista si rockeri motociclisti, ce pot asculta si in surdina (si nu cu boxele date la maximum) muzica rock Death Metal tip Sepultura, Kreator si Motorhead, fara ca gruparile rock din Romania sa sfideze prin nesimtire buna convietuire a celorlalti ?
    Intreb si eu nu dau cu parul…

    • Doar o precizare: Sepultura, Kreator si,… oh my God, Motorhead nu nimic in comun cu death metal. Cred ca Lemmy se tavaleste de ras undeva sus pe un norisor, sau jos, langa un cazan cu smoala.

    • E nitel ciudat ca apelul la liniste sa vina de la niste rockeri motociclisti, cu accentul pe motociclisti, tinand cont de zgomotul pe care-l fac in general motocicletele, de obicei turate bine, ca sa nu cumva sa ramana cineva care sa nu le observe…

      • Generalizati si acuzati in urma unei generalizari. Toti motociclistii sunt zgomotosi sau unii motociclisti sunt zgomotosi? Prin ce deductie logica ati ajuns la concluzia ca cei in cauza, „rockerii motociclisti”, sunt si cei galagiosi? Sau e doar o presupunere nefundamentata?

  7. Ma rog, pentru mine religia crestina e doar surogat de morala. Morala in sensul „iubeste-ti aproapele” trebuie sa fie alimentata de comunitate, de ce vezi in jur, nu de spusele unui popa sau de o credinta oarba. E greu sa iti iubesti aproapele atat timp cat simti ca nu ai nevoie de el, nu schimbi nimic cu el, nici material si nici spiritual ci doar il vezi ca pe un obstacol in trafic, concurent la job, samd. Oamenii stau azi la bloc si nu dau doi bani pe vecini, mai mult se cearta pe intretinere si alte nebunii, se urasc. Daca se bucura de un obiect, nu stiu cine anume l-a facut, doar firma, nu se pot duce la persoana respectiva sa ii multumeasca…
    Atunci cand au de impartit ceva, nu se gandesc la cele sfinte desi au casa, masina pline de icoane si cruciulite, se duc la biserica si se cred religiosi, se afiseaza ca religiosi cat pot. Asta pana la prima incercare, cand iubirea de aproape le este pusa la incercare. Atunci esueaza cu brio, fiindca religia le ofera si portita ideala pentru a-i arde pe adversari. Pur si simplu il poti crede pe adversar vandut diavolului si gata, poti sa il judeci si sa te porti cu el cum vrei.

    Mai exista o chestie si mai ingrijoratoare legata de cei religiosi, mai ales cei tineri si nu numai, pe care eu o numesc hipsterism ( o forma de adulatie a eului dar nu oricum, ci in antiteza cu ceilalti ), adica de a te crede in mare „diferit”, „ales”, samd. Fie ca te crezi mai cult, fie ca te crezi mai bun, mai trendy, mai bine imbracat, mai aproape de Dumnezeu, mai iubitor de animale, samd., in spatele multora nu vad decat dispret fata de ceilalti, ipocrizie si alte sentimente negative.

    O vad la multe categorii care pozeaza in oameni mai buni fara sa stie nici ei ca nu sunt decat capabili de sentimente negative si ca si-au gasit in „diferentele fata de ceialti” pretextul ideal de a-si alimenta sentimentele negative fata de ceilati. Vorba filosofului „doua tipuri de oameni sunt cei mai odiosi: cei care nu Il cauta pe Dumnezeu si cei care cred ca L-au gasit”.

    Insasi religia este din pacate cladita pe o antiteza si este poate fi la urma o forma de extemism:

    https://www.youtube.com/watch?v=wLZqEE7d9Sw

    Aici am vorbit de marea majoritatea a oamenilor si de felul in care intelege aceasta majoritate religia si nu numai. Am respect pentru cei care inteleg sa-L caute pe Dumnezeu in ei insisi, sa-si dea la o parte sentimentele negative si destructive pe care le trimite subconstientul si sa-si alimenteze partile frumoase, iubirea ( nu neaparat neconditionata pentru aproapele nostru cum cere religia ). Dar asta e mai degraba … budism, nicidecum ce se practiva prin bisericile noastre.

    Asa ca daca esti tanar mai ales, nu il cauta pe Dumnezeu ci mai intai cunoaste-te pe tine, scoate-ti sentimentele negative fata de ceilalti din sufletul tau si lasa-i pe ei sa fie necredinciosi, sa preacurveasca, samd, ca nu pe problema ta. Nu o sa schimbi lumea, dar ai sanse enorme sa duci o viata fara sans daca nu stii de ce trebuie nu sa ii iubesti, dar macar sa nu ii urasti pe cei din jurul tau.

    • Diferențele sunt utile(poate unii ar spune necesare). De pildă, între bărbat și femeie. Dumneavoastră doriți a prezenta o cale, recunoașteți însă că ar putea exista Calea. Predica de azi din fața catedralei în construcție poate vă va aduce multe alte întrebări, pe lângă răspunsuri. O întrebare aș zice ar fi cum poate ierta cineva pe acei care-i greșesc continuu în aceleași privințe- cum dați exemplul locatarilor aceluiași bloc. Probabil „luându-și câmpii”, nebunește pentru lume, adică.

  8. Excelentă cronică la discursul părintelui Mihalache. Părintele Mihalache este exponentul unei generaţii aparte de clerici, clerici care au pătruns în Biserică după ce au urmat studiile altor facultăţi decât Teologia. Părintele Mihalache are ateliere de parenting, este invitat cu mare plăcere să conferenţieze în toată ţara, are o emisiune la Trinitas TV, este asistent universitar la Universitatea din Iaşi şi, lucrul cel mai de seamă, captivează şi devine îndrăgit de la primele cuvinte pe care le adresează cuiva. Este excelent pregătit în domenii ca fizică, matematică şi psihologie şi are harisma de a evidenţia într-un mod accesibil şi captivant atât profunzimile spirituale ale ştiinţei precum cât şi legăturile, ascunse multora dintre noi, dintre ştiinţă şi religie.
    Este un mare dar făcut de organizatori tinerilor participanţi la ITO 2016 această ocazie de a-l asculta şi de avea un dialog cu părintele Mihalache. Este un om despre care vom mai auzi …..

  9. După cum le este mintea le este și soarta. Niște legende vechi nu mai pot fi relevante azi. Este o afacere, dacă toți ar fi popi, călugări, stareti, etc, cine ar fi mai munci?

  10. Cine mai are nevoie de religie în zilele noastre? Una este religia/doctrina și una credința. Nu trebuie să te afișezi în public cât de «credincios» esti. Poți să te manifești la tine acasă nu în grup. Credința ar trebui să fie interioara. Dumnezeu sau Allah nu au nevoie de apologeți care să se roage toata ziua, nefăcând nimic concret. Pentru a fi un om bun este suficient să îi ajuți pe cei la nevoie dar să nu te lauzi la oameni cu isprava ta. Dacă ne uităm mai bine în trecut, biserica a făcut mai mult rău și a dezbinat lumea. Biserica nu oferă nimic concret, doar speranțe (poate o fi din cutia Pandorei din Grecia Antică). Pe lângă faptul că îi ajuți pe cei în necaz (necaz adevărat nu prefăcut) trebuie să te implici în lucruri utile și curente societății. Bineînțeles lista poate continua. Concret Dumnezeu/Allah are nevoie de oameni care să acționeze în mod concret, efectiv și nu rugăciune și post. Postul nu înseamnă doar abținere de la mâncare. Înseamnă să nu ai gânduri pizmuitoare față de semenii tăi din diverse motive, samd. Astfel oamenii trebuie să înțeleagă că religia/doctrina au fost, sunt și vor fi nule de valoare. Credința în schimb se poate exercita de fiecare în parte în mediul său intim și nu gregar, de turmă. Credința se trăiește nu se manifestă… Știu este cam greu, dar așa ar fi normal. Nu zic că biblia nu ar fi bună, dar are și ea niște limite… Ea ne învață de bine, dar mai sunt și lucruri care nu își au rostul. Plus de asta cum a mai zis și un antevorbitor, nu se poate vorbi de o superioritate a unei religii față de celelalte. Mircea Eliade o fi fost el un om inteligent însă nu suficient încât să demonstreze superioritatea unei religii… De fapt nu este nimic de argumentat/demonstrat. Ne putem dispensa de religii/doctrine și să apelăm la judecată. Apoi putem deveni mai buni unii cu alții. O zi bună să aveți!

  11. ‘nu există nicio contradicţie între ştiinţă şi religie”

    Puteati sa incepeti cu asta, sa stim sa nu mai pierdem timpul cu restul prostioarelor din articol.

    Intradevar. nu exista ABSOLUT nicio contradictie intre stiinta si religie… Comunitatea stiintifica mondiala afirma la unison ca universul a fost creat acum 6000 de ani de un batran barbos si ca acum 4000 de ani ursii polari si cangurii se grabeau, lipa-lipa, sa traverseze oceanele inot ca se urce in barca lui Noe din mijlocul desertului. De asemenea, e un fapt dovedit stiintific ca fosilele de dinozauri au fost plantante de Mne’zau in pamant ca sa ne testeze credinta…

    • Pe măsură ce știința mai descoperă una-alta, religia trebuie să se mai reconfigureze câte-un pic, astfel încât să netezească asperitățile și să elimine contradicțiile. Nu scrie nicăieri în Biblie despre acești 6000 de ani și nici despre vreun bătrân bărbos, deși l-am văzut într-adevăr reprezentat pe o troiță dintr-un sat din RO sub formă de bătrân bărbos. Dar asta pentru că atât l-a dus mintea pe omul care a realizat lucrarea, nu pentru că ar fi reprodus vreo poză din Biblie :)

      • „Nu scrie nicăieri în Biblie despre acești 6000 de ani”

        Ba da, scrie… uite calculul „stiintific” aici: https://answersingenesis.org/age-of-the-earth/how-old-is-the-earth/

        „Pe măsură ce știința mai descoperă una-alta, religia trebuie să se mai reconfigureze câte-un pic”

        Ha! Ha-Ha-Ha!!! Stiinta a descoperit deja tot ce era nevoie sa descopere pentru a putea afirma raspicat ca viziunea asupra lumii din biblie e o suma de legende si superstitii a unor pastori de capre semi-analfabeti care traiau in desert acum vreo 2000 de ani.

        Mai e nevoie de o generatie-doua in Occident ca masa de oameni simpli, la care mai tine vrajeala asta, sa devina insignifianta. La noi, insa, e alta poveste… Mai e ceva de tras pana o scapam de influenta negativa a BOR asupra soicetatii (atragerea si cheltuirea hulpava a banului public pe kitsch-uri monstruoase gen catedrala neamului, spalarea mintilor de copii la ora de religie, intoleranta de ev mediu fata de tot ce nu corespunde cu dogmele sale arhaice etc)

        • Ioane, tu ai citit textul din link-ul respectiv?

          „Of course, the Bible doesn’t say explicitly anywhere, “The earth is 6,000 years old.”

        • Problema e că fiecare generație ponește de la zero și se pare că omul nu poate trăi fără o ideologie. În lipsa celei creștine, ideologia socialistă sau cea ecologistă (uneori întrepătrunse) devin chiar ele un fel de religie. Și sincer, nu știu dacă e vreun câștig. Cu creștinismul am reușit să învățăm să ne ignorăm reciproc, dar cu socialismul și cu ecologismul încă avem de luptat.

  12. Draga Domnule autor ,
    nu e rau ca luati o leafa de undeva( in dreapta articolului este un mic CV al Dvs).. fiecare trebuie sa traiasca..e rau ca /// legati cumva aceasta inaugurare de o alta a lui Coposu(domeniu in care se pare ca aveti o competenta-atitudine care cumva subliniaza acest cabotinism)..intr-un mod similar celui in care catedrala se numeste ” a Mantuirii Neamului” nu simplu..Sf Andrei (cum poate trebuia) sau altfel..contaminand , zic eu nepermis, ortodoxia de nationalism(insusi termenul de inaugurare al catedralei spune tot) ; cabotinismul acela „ubi bene, ibi patria ” scriind un articol care ar putea fi marcat cu”P”.dar sa revenim la proiectul faraonic..1)insusi scopul de a concura in acelasi areal ,in maretie casa poporului..este nepotrivit..2)proiectul mediocru , ales nu de o comisie de specialitate ci la orgoliile BOR( sa arate probabil ca San Pietro, etc)( fresca ” Judecatii de Apoi” poate fi inca blasfemiatoare (pentru ca Artistul ales a fost liber sa creeze si sa se depaseasca ),dar cum o fi fost acum cateva secole la dezvelire…dar cat adevar suporta atingand o limita de nedepasit–pur si simplu nu se poate spune mai mult)(in arhitectura sacra moderna sunt rezultate absolut uimitoare)
    Pe aici, prin diverse articole, se contesta necesitatea formarii pe baza teoriilor stiintiifice a elevilor, in favoarea educatiei religioase (restrangand orele de biologie, refuzand orele de educatie sexuala si mai necesare in conditiile scaderii varstei aparitiei pubertatii) )inducand confuzia, ambiguitatea, ca acestea privesc acelasi domeniu al spiritului uman…nu poate fi contradictie intre stiinta si religie..dar nici vorba ca intrebarea daca ar putea sa existe contradictie e ilegitima..ilogica..si vine….ca intrebare..mai ales dinspre „religiosi”.
    Concluzionand, BOR a pierdut o mare sansa dupa ’89 sa devina luptatorul pentru Adevar in societatea romaneasca..si poporul..ar fi urmat-o..dar complicitati vechi , lustruite, cu puterea, oricare ar fi fost ea , cabotinismul..acelasi celui din articol..cantonarea intr-un formalism care a omorat orice urma de fond…toata armata de femei credincioase ar fi facut minuni..numai ca pastorul a avut scopuri „inalte”.(hai ca am scris la furie asa de alambicat ca nici io nu mai inteleg )

  13. M-ar fi interesat mai mult întrebările tinerilor si răspunsurile primite. Pe Sorin Mihalache l-am ascultat de câteva ori la Trinitas tv: modera emisiuni despre legătură dintre religie si știință. Are un discurs interesant dar absolut atipic dacă-l comparam cu cel obișnuit al slujitorilor Bisericii.
    Unde s-ar putea urmări înregistrarea acelei conferințe-dialog?

  14. NU sunt nici tocilari, nici habotnici, nici nefiresc de serioşi. Se dau cu rolele, se joacă pe calculator, ascultă toate felurile de muzică, se-mbracă atât cât pot de cool. Dar Îl cunosc pe Hristos, şi Hristos îi cunoaşte. Sunt prieteni.

    Cu vreo 2 generaţii în urmă, baptistul cu simpatii budiste Ray Bradbury a scris o povestioară în care nişte preoţi catolici încercau să demonstreze mesajul lui Hristos unor extratereştri care semănau cu baloanele de săpun.

    Sublinierea e intenţionată. Catolicii se adaptează pentru ca mesajul lor să aibă sens pentru diferite grupuri sociale. Cel mai abil catolic dintre toţi e Papa Francisc.

    Cuvintele Ortodoxe, Tinerii Ortodocşi şi alţii ca ei nu sunt de acord cu asta. Nu fiindcă ei nu sunt catolici, ci din alt motiv. Pentru ei, un astfel de mod de abordare „progresist” (aidoma lui Putin, pentru ei „progresist” e ceva insultător) reprezintă o erezie. Înseamnă că religia nu mai are de-a face cu obligaţiile din viaţa socială şi familială, aşa cum a avut în Evul Mediu la aceiaşi catolici şi în prezent la musulmani. Unul care nu e habotnic, se joacă pe calculator şi îl aclamă pe Preafericitul ca pe Hagi este unul care se duce la biserică precum la teatru. Sau la meci. Dar îşi îndeplineşte obligaţiile religioase ca un bun creştin (vine la biserică, se roagă, sărută icoanele, ţine post).

    Întâmplător, acelaşi Papă Francisc a zis că atâta vreme cât unul e homosexual, dar îl caută pe Domnul şi are bunăvoinţă (merge la biserică şi îşi îndeplineşte obligaţiile religioase cu regularitate) trebuie să fie tratat ca un bun creştin.

    Tinerii Ortodocşi de la noi i-au răspuns cu nişte Cuvinte Ortodoxe nişte lucruri legate de satanişti, pedeapsa cu moartea, arderea de viu ca la Colectiv şi alte delicateţuri de-astea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tudor Calin Zarojanu
Tudor Calin Zarojanu
Absolvent de Informatică, jurnalist şi scriitor. A publicat, între altele, „Viaţa lui Corneliu Coposu” şi „Sfîrşitul lumii”. De curand au iesit de sub tipar „Salutări de la unu” şi "Plaja". A lucrat în toate mediile de presă – periodic, ziar, agenţie de ştiri, radio, TV. În prezent este angajat al Biroului de Presă al Patriarhiei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro