Home » Cultura »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Anatomia unei inscenari judiciare: Ultimele ore ale cuplului Ceausescu (Updated)

Vladimir Tismaneanu mai 13, 2012 Cultura, Politica & Doctrine, Societate/Life
55 comentarii 7,636 Vizualizari

Una dintre marile intrebari ramase inca fara raspuns (ori fara un raspuns definitiv) legate de revolutia din decembrie 1989 are de-a face cu procesul inscenat de noua putere impotriva cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. Tiranicidul (probabil justificat) a fost prezentat drept implinirea pe cale judiciara a vointei poporului. Nicolae si Elena Ceausescu au respins legitimitatea tribunalului militar si au cerut sa vorbeasca in fata “Marii Adunari Nationale”. Au respins apararea din oficiu care, oricum, era o parodie penibila a ce-ar fi implicat o asemenea pozitie. Presedintele completului de judecata a recurs la un limbaj agresiv, umilitor si arogant, menit sa dovedeasca reprezentantilor Consiliului FSN, deplasati la Targoviste sa pregateasca si supravegheze lichidarea ultimului secretar general al PCR, presedintele RSR, comandant suprem al Fortelor Armate, precum si a sotiei sale, cat de devotat este celor instalati la putere in urma revoltei populare spontane, utilizata si manipulata cinic. O spun cat pot de apasat: milioanele de romani care au iesit in strada in acele zile cerand sfaristul si provocand caderea unui regim criminal si ilegitim aveau dreptate din toate punctele de vedere: politic, moral, social si civilizational. Sistemul totalitar comunist fusese barbar, represiv si inuman de la inceput, strain de valorile nationale si opus lor, strain de valorile democratice si opus lor. Asasinarea pseudo-legala a dictatorului era insa altceva. Un stat de drept nu se cladeste pe o farsa judiciara. Despre acest lucru vorbesc in articolil de fata.

Generalul Victor Atanasie Stanculescu, membru al CC al PCR ales la Congresul al XIV-lea din noiembrie 1989, prim-adjunct al Ministrului Apararii Nationale (specializat in tranzactii cu armament), investit de Ceausescu cu conducerea Armatei dupa sinuciderea generalului Vasile Milea, a fost de fapt regizorul acelui grotesc spectacol, acompaniat de straniul geolog cu pasiuni mistico-oculte Gelu Voican-Voiculescu si de profesorul de socialism stiintific de la “Stefan Gheorghiu”, Virgil Magureanu. Un trio mai mult decat bizar. Faptul ca Stanculescu a jucat rolul decisiv in anihilarea fizica a lui Ceausescu probeaza fara putinta de tagada ca a fost vorba de o lovitura de stat (din punctul de vedere al institutiilor care au functionat in Romania intre decembrie 1947 si decembrie 1989). Voican-Voiculescu si Magureanu ao fost activi in lunile urmatoare (Magureanu in anii urmatori) in actiunile de neutralizare a societatii civile, de decredibilizare a opozitiei democratice si de mentinere a unui status quo convenabil lui Ion Iliescu si echipei sale perestroikiste.

Nu exista, la 25 decembrie 1989, o baza legala clara pentru acel tribunal. Completul de judecata, procurorul, avocatii, erau de fapt marionete puse in actiune de noii papusari. Temeiul legal a fost creat a posteriori, abia pe 27 decembrie si a fost anuntat public de succesorul lui Ceausescu in fruntea tarii, Ion Iliescu. Disidentii, intre care Doina Cornea, Ana Blandiana si Mircea Dinescu, care fusesera cooptati strict simbolic in Consiliul FSN, erau de-acum ignorati si marginalizati. Nomenklatura s-a regrupat cu o viteza fulgeratoare si a luptat (lupta inca) sa-si pastreze nerusinatele privilegii. Ceausescu a fost impuscat pentru a scapa de un martor periculos. Mai mult, procesul cuplului Ceausescu era menit sa previna procesului regimului comunist. Ceausescu a trait si a murit ca un true believer, ca un fanatic comunist. La fel si sotia sa. Au murit cantand “Internationala”.

Generalul Stanculescu nu spune adevarul atunci cand afirma ca, daca fostul dictator ar fi fost lasat in viata, Romania ar fi devenit teatrul unui cumplit razboi civil. Iliescu, Brucan, Voican-Voiculescu, Petre Roman, Dumitru Mazilu au patronat cu totii acel proces macabru, un fals exorcism care nu avea cum sa duca la un catharsis colectiv. Vinovat de numeroase crime, inclusiv cele comise in anii colectivizarii fortate, Nicolae Ceausescu nu a fost judecat pentru aceste faradelegi, ci in numele unor acuzatii fabricate, nascocite din ratiuni propagandistice. Nici azi nu este clar de ce a trebuit ucisa Elena Ceausescu (sa nu fiu gresit inteles, n-am nutrit niciodata vreo urma de simpatie pentru ea, dar nu despre acest lucru este vorba aici). Victor Stanculescu n-a avut curajul sa-i priveasca in ochi pe cei carora le jurase credinta si pe care i-a tradat fara reticente. Ion Iliescu n-a avut curajul sa se infatiseze in sordida sala de pseudo-tribunal din prafuita cazarma de provincie. Era de-acum ocupat cu impartirea “placintei”.

Ulterior, Mazilu, care era (ori parea a fi) cel mai radical anti-comunist in cadrul juntei ajunsa la putere, s-a despartit de noii lideri (ori a fost ajutat sa se desparta prin informatiile scurse convenabil in presa privind trecutul sau de director al Scolii de Securitate). Sangele varsat de peste o mie de cetateni pasnici ai Romaniei a fost alibiul noii puteri pentru a poza in “emanatie” a unui proces revolutionar. In fapt, revolutia a fost confiscata, deturnata si sugrumata. Au trebuit sa treaca doua decenii pentru ca Romania sa ajunga sa se confrunte cu acele tulburi momente. Un stat de drept care isi ignora originile, fie ele chiar si atat de controversate, nu este unul robust. O democratie intemeiata pe amnezie si falsificari ale istoriei nu este una credibila.

M-am gandit la aceste lucruri urmarind un film extrem de rascolitor care va fi prezentat luni, 13 iunie 2012, la Institutul Goethe aici, la Washington, in cadrul programului legat de vizita scriitoarei germane originara din Romania, Herta Muller, fosta disidenta in timpul dictaturii lui Ceausescu, laureata a Premiului Nobel pentru Literatura. Am fost invitat sa prezint acest film german cu actori romani, realizat de Institutul pentru Studierea Omorului Politic. Natura autoritara a regimului impus in decembrie 1989 nu poate fi inteleasa fara a lamuri ce s-a intamplat la Targoviste, in ziua de Craciun a anului 1989.

Update (15 mai 2012) Sala a fost plina la Institutul Goethe, lumea a urmarit cu atentie aceasta reconstituire a procesului sotilor Ceausescu. A vorbit in deschidere dl Wilfried Eckstein, directorul acestui prestigios centru cultural. Mentionez ca in cladirea de pe Seventh Street s-a deschis o expozitie dedicata arhitectului Daniel Liebeskind intitulata “Architecture for the Angel of History”. Am vorbit despre fundalul istoric al procesului cuplului Ceausescu, despre psihologia liderului debarcat si a sotiei sale, despre scopurile urmarite de cei care au regizat acel show-trial de inspiratie stalinista. Am accentuat faptul ca actul de acuzare era centrat pe cei 25 de ani cat Ceausescu a condus Romania, dar nu vorbea despre institutiile care au facut posibila dictatura sa: PCR, Securitatea, propaganda, organizatiile de masa, pseudo-justitia etc

Dupa decenii de idolatrizare abjecta a celui aclamat drept “erou intre eroi”, a urmat blamarea sa pentru toate aberatiile sistemului. Intre capetele de acuzare utilizate in proces a fost si acela al depozitarii in conturi secrete, in Elvetia, a circa 400 de milioane de dolari. Unul dintre spectatori s-a apropiat de mine si m-a intrebat ce s-a intamplat cu acei bani. Am dat din umeri jenat, nu aveam ce sa-i raspund. S-a scris mult despre “averea diavolului”, dar conturile, din cate stiu, au ramas o enigma. Daca au existat, atunci acesti bani au fost insusiti de noua putere prin varii intruchipari. Daca nu, cum sustinea Ceausescu, nu era decat praf in ochi. La fel, acuzatia de genocid (64.000 de morti) s-a probat a fi fost o imensa exagerare. Un proces politic real ar fi avut destule lucruri de lamurit privind un sistem care a spoliat si a terorizat Romania vreme de decenii. Dar nu adevarul istoric era obiectivul farsei sangeroase de la Targoviste, ci reglarea de conturi cat mai rapida in interiorul nomenklaturii. Victor Stanculescu povesteste in film ca, inainte de a intra in sala unde s-a tinut acea mascarada, s-a spalat pe maini, precum Pilat din Pont. Cum nu curgea apa, a folosit whiskey. Sange, minciuni si whiskey: iata formula care sintetizeaza finalul comunismului din Romania.

The Last Hour of Elena and Nicolae Ceausescu (Die letzten Tage der Ceausescus)
Film
Monday, 14 May 2012, 6:30 pm
Goethe-Institut Washington, GoetheForum
In German with English subtitles
Tickets: $7/$4
+1 (202) 289 1200 +1 (202) 289 1200
info@washington.goethe.org

Germany, 2010, color, 72 mins., Director: Milo Rau and Simone Eisenring, Cast: Victoria Cocias, Constantin Cojocaru, Constantin Draganescu

For more than two decades, Nicolae Ceausescu was the head of the communist regime in Romania until its downfall. He and his wife Elena were considered the most despotic rulers in post-war Europe. The images of their sentencing and execution on Christmas Day 1989 have seared themselves into the memory of several generations of TV viewers. Based on authentic video footage and eye-witness accounts, the International Institute of Political Murder staged a play reenacting this crucial moment in the sequence of events leading to the fall of Communism. The film is also the story of a revolution, where a whole people rose up against its oppressors – only to be cheated out of real changes by its new rulers.

Introduced by Vladimir Tismaneanu, Professor of Comparative Politics at the University of Maryland and Head of the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania in 2006. He is the author of “Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism” (University of California Press, 2003).

Shown in conjunction with a reading by Romanian-born German novelist and Nobel Prize Winner of 2009 Herta Müller at the Library of Congress on May 15: An Evening with Nobel Prize Laureate Herta Müller and Translator Philip Boehm.

For more information, please visit: http://www.goethe.de/ins/us/was/ver/en8683081v.htm .

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "55 comments" on this Article:

  1. rv spune:

    Cred din ce ince mai mult ca procesul ar trebui rejudecat.
    Dar nu de adeptii metafizicii clitorisului

  2. Eneas spune:

    D-le Tismaneanu, mon chapeau !
    In opinia mea lovitura de stat , de esenta sovietica, era pregatita in detaliu in laboratorul KGB din vremea presedentiei lui Andropov -care a apucat 16 luni la presedentia PCUS-urmeaza Cernenko -13 luni si apare omul pregatit de Andropov sa indrepte URSS-Gorbaciov care duce la indeplinire planurile KGB ,dar pierde puterea datorita falsei unitati a URSS ,o tara construita pe o premisa falsa,a disparitiei nationalismului in contextul ideologiei egalitariste care nu a adus si abundenta!Prabusirea URSS condus la eliberarea de facto a Romaniei!
    Iar gloantele impotriva Ceausestilor au pornit din arma sovietica in 1968,tinta fiind atinsa 21 de ani mai tarziu!
    Stanculescu va ramane in istorie unul dintre marii tradatori ai poporului roman ,ca albanezul Basta cel care a ordonat uciderea lui Mihai Viteazul!
    Un proces corect ,urmat de o sentinta corecta ar fi fost sansa pierduta !
    Ce a urmat a fost jaful fara precedent al autohtonilor asupra activelor statului si canibalismul economic al Occidentului asupra economiei Romaniei!
    Stima maxima,
    Eneas

  3. M R Roman spune:

    Inca odata, valentele paradoxice ale societatii romanesti se dovedesc greu de inteles pentru lumea civilizata. Spun paradoxic findca mentinerea in viata a Ceausestilor ar fi servit FSN-ului mai mult decat a servit uciderea lor rapida. Paradoxic, findca panala urma, procesul in sine e mai mult decat a primit Mussolini, ca sa nu vorbim de Clara Petacci (in comparatie cu Elena Ceausescu din punctul de vedere al influentei nefaste in societate).

    Paradoxic este si modul in care Ceausestii au fost parasiti de cei ce erau platiti sa-i apere, insa tradarea se dovedeste sa fie in genele romanilor, nu de acum, ci de mult. Si dupa cum se vede din istoria recenta, continua sa ramana una din racilele poporului.

    Ce s-a intamplat la Targoviste nu trebuie lamurit. Nimeni nu poate lamuri care este modul propice in care trebuie sa sfarseasca un dictator. Ce trebuie lamurit este caracterul majoritatii, care intr-o fractiune de secunda istorica, trece de la o extrema la alta cu o naturalete vecina cu prostia.

    • Emil spune:

      Dece urati si calomniati societatea romaneasca? Incercati sa va autoamagiti ca sunt altii de vina pt esecurile proprii? Si daca ceva va e greu de inteles, nu inseamna ca si pt altii e de neinteles. Exista totdeauna doua posibilitati: sau intradevar nu e de inteles, sau problema va depaseste!
      In primul rand nu ati inteles ca autointitulatul FSN, care intradevar are la activ destule erori si abuzuri, nu este societatea romaneasca ci doar un partid, o grupare politica foarte discutabila, dar nu societatea romaneasca.
      In al doilea rand majoritatea romanilor nu a agreat niciodata nici comunistii, nici comunismul pt simplul motiv ca a fost dela inceput perceput ca un dictat absurd impus de ocupant cu forta si mentinut numai prin forta. Aspectul acesta a fost chiar si de ei inteles si drept urmare au incercat un comunism disociat de fostul ocupant. Nu a functionat nici acesta pt ca o absurditate, o utopie nu poate fuctiona. In cele din urma sau gandit la siretlicul transformarii PCR in FSN. Cineva nu a fost de acord si conform traditiei bolsevice a trebuit lichidat (la fel ca Trotki, Zinoviev, Buharin, etc. etc.) Naivi au fost, cei care au crezut ca apucaturile astea ar putea fi abandonate! S-au inselat amarnic! Si chiar continuarea acestei traditii ne spune clar ca FSN, chiar daca sa autodecorat cu cateva disidente naive, tot de esenta bolsevica a ramas. Dar acestia sunt ei, nu societatea romaneasca.
      Promotorii acestei utopii nu puteau fi decat sau naivi sau excroci si care s-au tot amagit cu speranta ca lumea a putut fi prostita si a trecut de partea lor. Si cand a sosit momentul adevarului, nu mai puteau pricepe de ce cei pe care i-i credeau de partea lor, nu vor sa mai fie de partea lor! Nu au fost tradati pt simplul motiv ca nu au fost iubiti. Nu a avut loc peste noapte o trecere dela dela o extrema la cealalta pt ca majoritate nu afost nicodata la vreuna dintre extreme. Asta este ceace nu ati inteles, o neintelegere vecina cu prostia.

  4. DanielS spune:

    Am ramas “traznit” de articol. Nu ma asteptam la asa ceva din partea dumneavoastra, al expertului care si-a adus o contributie majora la condamnarea comunismului din Romania.

    In Decembrie am iesit peste 2 milioane de romani pe strazile Romaniei. Daca va inchipuiti ca cineva l-a detronat pe Ceausescu fara noi, asta e o sfidare pe care nu o meritam. Revolutia e revolutie, si nu razmerita, pentru ca are conducatori. Numele dizidentului Ion Iliescu se vehicula de mult, pe soptite. Europa Libera construise de mult renumele dizidentilor romani. Confuzia pe care o faceti intre revolutie si lovitura de stat e absolut regretabila. Prin aceasta concluzie va intovarasiti ideologic, probabil fara de voie, cu dusmanii democratiei noastre, tot mai putini, tot mai batrini.

    Procesul lui Ceausescu s-a supus unui regim special, ca si justificarea munitiei consumate la revolutie: regimul de razboi. Executarea lui Ceausescu si televizarea executiei, au condus la incetarea imediata a provocarilor inarmate ale securitatii. Fiecare zi cu Ceausescu in viata insemna sute de morti. Efectul cauza-efect s-a observat imediat la Craiova, orasul in care am trait revolutia. Procedurle desfasurarii procesului si executiei lui Ceausescu, sint detalii nesemnificative pe timp de razboi, chiar hilare in fata unui popor decis sa-si ia soarta in miini.

    Noi, milioanele de revolutionari care am luptat pentru libertate, si n-am cerut drepturi suplimentare fata de restul cetatenilor, noi nu meritam ofensa acestui articol, domnule Tismaneanu. Ne confundati cu asociatiile de revolutionari nesimtiti, pusi pe capatuiala, si uneori absenti de la revolutie. Asta nu va face cinste.

    • Din pacate, nu faceti decat sa reluati justificarile vehiculate de Ion Iliescu si sustinatorii sai de doua decenii si mai bine incoace. Pentru conducerea FSN, procesul cuplului Ceausescu era sansa de a se debarasa de aceste personaje profund stingheritoare si de a a-si consolida imaginea de “revolutionari neprihaniti”. Tema articolului nu este legitimiatea revolutiei anticomuniste (pe care o afirm in toate scrierile mele pe subiect, inclusiv in cartea “Stalinism pentru eternitate”, Polirom, 2005), ci farsa judiciara, ori altfel spus procesul-spectacol, organizat de noii ptotentati impotriva celui aclamat cu cateva saptamani inainte ca lider reales al PCR (ma refer la Congresul al XIV-lea al PCR). Se obtinea prin acel proces, ca si prin cele care au urmat, ale membrilor CPEx, acuzati doar de crimele din decembrie 1989, nu de participare la actiunile unui regim criminal pe parcursul intregii sale existente, amanarea sine die a procesului comunismului din Romania ca sistem bazat pe ideologia urii sociale.

      • DanielS spune:

        Domnule Tismaneanu, cunoasteti atitea detalii despre evolutia comunismului si comunistilor, pre si post revolutie, incit este posibil sa ratati pictura mare a revolutiei. Cind neglijati milioanele de revolutionari iesiti in strada, cind neglijati aspiratia de libertate si forta celor din strada, sint sigur ca faceti o eroare.

        Nu inteleg ce va determina in a-i acorda lui Iliescu sau altora, meritele unei lovituri de stat, merite pe care dealtfel nimeni nu si le-a asumat. Ne incurcam in detalii fara importanta, atita timp cit faptele indivizilor sint influentate de o forta imensa, forta revolutionarilor din strada. Cum puteti neglija aceasta forta, cum de nu apare in analiza dumneavoastra?

        Probabil tot memoria detaliilor nenumarate va impiedica sa remarcati starea de razboi in care se desfasoara procesul lui Ceausescu. Soldati, generali sau dictatori pot fi judecati sumar si executati imediat. Dumneavoastra ginditi cu instrumentele regimului de pace, starea de razboi. Dar moralitatea se schimba intr-o fractiune de secunda. Soldatul amenintat cu revolverul sa traga in demonstranti, nu mai poate fi considerat criminal. Executia rapida a lui Ceausescu e o tactica militara excelenta, trebuie s-o recunoasteti. Focul inceteaza imediat in toata tara, si se instaleaza imediat pacea. Majoritatea aveam dorinta si interesul ca Ceausescu sa moara rapid. Este razboi, nu campanie electorala! Nu stim cine trage in noi, dar Ceausescu stie. Asa ca trebuie sa moara!

        Goana dupa putere politica e altceva. Aceasta incepe dupa moartea inamicului public numarul 1, si nu inainte, asa cum sugerati. Iliescu a cistigat detasat alegerile, astfel incit e inutil sa pomenim despre legimitate. Dealtfel, liderii nici unei revolutii n-au calitatea legitimitatii.

        PS Nu sint fan Iliescu sau PSD. Regret actuala ascensiune a USL-ului, dar Vox populi, vox dei!

        • Mr Jhon spune:

          trebuie sa fii naiv sa crezi ca romanii au avut vreo contributie la revolutie..a fost nemultumire,masele s-au dezlantuit, dar scanteia a fost provocata tot de securitate,Magureanu fiind insarcinat ca lider cu inlaturarea sotilor,ilici era optiunea aleasa de ani buni,precum si vantu pion bine asezat pt devalizarea economiei, evident implicarea generalilor militaru etc a fost parte din plan..iar sotii ceausescu au fost executati parte din scenariu, iar dupa moartea lor s-a dat ordinul incetarea focului ..parca ilici spunea ca la revolutie trebuie sa moara si oameni,culmea ca la balconul de unde dirija masacrul n-ajungea nici un glont ..ar trebui sa-ti dea de gandit

    • norocel spune:

      Ceea ce scrie acest “revolutionar” din Craiova este izbitor de apropiat de ideologia la putere in Romania, FSN, PSD,etc. Imi este sila de acesti indivizi ….

    • rv spune:

      din pacate la craiova cred ca a fost revolutia przului.
      Bine ca nu esti di Caracal…..

    • Lucky spune:

      Eu cred ca “revolutia” s-a desfasurat dupa un script, exact ca la teatru. Liderii acestei “revolutii”, numiti probabil cu ceva timp inaintea declansarii, isi declamau tiradele dupa scriptul respectiv. am fost martor in nenumarate randuri la declamatiile ce aveau loc in Piata Victoriei iar caracterul fictiv s-a vazut cel mai bine din pseudo-concurenta intre iliescu si mazilu.
      Au murit si oameni, iar cetatenii de buna credinta, ca si mine sau amicii mei, au fost inselati de abilele masinatiuni ale initiatorilor; era si destul de usor – noi toti fiind infierbantati de valtoarea si nemai-pomenitul evenimentului. Iar confirmarea facaturilor a aparut odata cu cunoasterea “beneficiarilor” acestei inscenari.

    • Daniel spune:

      Si eu am fost in strada in dec 89 si era sa mor ca prostu’ ca sa apar lovilutia de teroristii imaginari ai bolsevicului Ilici! Puteam sa fiu un mort in plus, o durere pt parintii mei, prieteni, colegi. Unde sunt teroristii? Unde sunt? Suntem singura tara din blocul sovietic unde proprii cetateni au fost macelariti, iar cei care au facut asta cu buna stiinta sunt in continuare la putere. Eu nu ma impac si nu ma voi impaca cu realitatea asta absurda.

  5. Dan Tulceanul spune:

    Atunci m-am bucurat, acum imi pare rau. Am fost naivi, am fost mintiti, am fost manipulati si pentru toate astea trebuie sa-i multumim tovarasului Ion Iliescu. Se spune ca fiecare popor are conducatorul pe care il merita ; nu este adevarat, meritam pe cineva mai bun. Pacat !!!!!!

  6. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    Este un scurt, dar foarte semnificativ text, nu prin informaţiile pe care le-ar conţine, cunoscute şi dezbătute în ultimele două decenii, ci prin modul frontal, deschis şi fără compromisuri în care cel mai important expert al nostru în domeniu spune lucrurilor pe nume.

    În acest text nu este identificabilă nici cea mai măruntă particulă de înţelegere, simpatie sau solidarizare cu regimul sau soţii Ceauşescu, ci este descrisă, definită şi explicată ilegitimitatea funciară şi perpetuă a regimului Iliescu şi urmaşilor săi până azi. Critica farsei stalinoide a procesului Ceuşescu şi a înscenării securisto-comunistă a noului regim nu se face din perspectiva regimului ceauşist, ci din cea a poporului român, a revoltei sale autentice şi a principiilor universale ale democraţiei.

    Nu uciderea în sine a tiranului, pe care o consider necesară şi salutară, ci acapararea puterii de către reţeaua de activişti/agenţi sovietici, urmată ulterior de cooptarea la putere a securiştilor şi a tuturor sprijinitorilor activi ai regimului Ceuşescu a făcut din regimul Iliescu un sistem ilegitim si scelerat.

    Mai ales acum, când asistăm la fomentarea restauraţiei regimului Iliescu, nu trebuie uitate rădăcinile sale bine înfipte în pieptul tovarăşului Nicolae Ceauşescu.

    • Vali spune:

      Perfect adevărat, domnule Lalu. Textul lui Vladimir Tismăneanu nu e o lacrimă abstractă consacrată leșurilor Ceaușeștilor, ci o revizitare critică a felului în care Puterea a trecut din mâinile cuplului dictatorial către o fostă camarilă, sătulă de hachițele, anacronismele și dosul megalomanului din Scornicești.

  7. Radu D.L.Popescu spune:

    Justificat? Hm, cel mult explicabil.

  8. F. Ioncioaia spune:

    Domnule Profesor,
    Nu este o intreprindere prea riscanta sa vorbim de o lovitura de stat aici? Desi este evident ca acordati un anume sens acestei formule, unul slab si strict legat de contextul zilelor de 22-25 decembrie 1989, totusi unii s-ar putea sa va acuze ca faceti jocul conspirationismului ambiant, pe cit de irational pe atit de patologic, dupa cum stiti.
    Adevarul este ca nu-mi dau seama cum anume am fi iesit din vidul de putere din acele zile in absenta acestui complot ad-hoc. Este adevarat insa ca decizia executiei cuplului Ceausescu, pe care am considerat-o mult timp un tiranicid, deci un gest legitim, imi pare toto mai mult astazi ilegitima. In acelasi timp, nu este oare tot un fel de abuz sa judecam acele momente din perspectiva momentului de acum? Stiti foarte bine ca faptele istorice se evalueaza din perspectiva contextului lor, chiar daca aceasta nu ne interzice sa facem speculatii contrafactuale sau de alt ordin.

    • Multumesc ptr comentariu. De ani de zile incerc sa rezolv acest mister, ori mai precis spus ghem de mistere. Cum stiti, am discutat cu multi dintre cei implicati, inclusiv cu Ion Iliescu, cu Virgil Magureanu si cu Dan Voinea. Cand l-am intrebat pe Magureanu de ce a fost ucis Ceausescu, s-a rebifat, a tacut cateva clipe, apoi mi-a raspuns laconic: “Brucan a cerut acest lucru”. Avea Brucan un asemenea ascendent? Indeplineau Iliescu, Roman si Stanculescu poruncile lui Silviu Brucan? Eu unul am indoieli.

      Recititi paginile despre procesul cuplului Ceausescu din volumul “Marele soc”. Din pacate, criticii cartii nu s-au aplecat serios asupra acestei parti. “VT: ‘Nu va intrebati unde era Ceausescu, in timpul asta? Pentru ca el avea in mana lui totul si, deodata, s-a prabusit totul.’ II: ‘Stiam ca a plecat cuy un helicopter..’ VT: ‘Dar unde s-a dus?’ II: ‘Unde–nu stiam. Abia a doua zi am aflat cau fost retinuti de niste militieni si dusi la Targoviste’. … VT: ‘Si Magureanu a fost prezent acolo? (la proces)’ II: ‘Magureanu, Voican si Stanculescu au fost impreuna, din partea Consiliului Frontului Salvarii Nationale. S-a emis o decizie a Curtii Supreme pentru completul de judecata (Cine a emis-o? Pe ce data? Cine a semnat-o VT); s-a desemnat un procuror din partea Procuraturii si doi avocati pentru aparare. … Sigur, apoi, s-a discutat daca a fost bine sau nu; ca a fost o improvizatie. Improvizat a fost–dar nu putea fi decat improvizat. Si eu cred ca nu a fost o greseala; a fost o judecata in conditii exceptionale, in context revolutionar, pentru ca asa erau conditiile. In revolutii se intampla si asemenea lucruri.’ VT: Ati fost singurul care v-ati pronuntat pentru un proces politic?’ II: ‘Am si exprimat acest lucru si toti au fost de acord ca ar fi fost bine. Dar, in situatia data, mureau oameni; orice ora de intarziere insemna sacrificii umane si nu stiam cum vor evolua lucrurile, nu stapaneam situatia. Convingerea mea ferma est ca un proces normal, un proces politic, ar fi fost un factor pozitiv, in perspectiva tranzitiei la democratie.’” (v. “Marele soc din finalulul unui secol scurt. Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu”, Editura Enciclopedica, 2004, pp. 186-195). Ceea ce frapeaza in aceste afirmatii ale lui Ion Iliescu este efortul sau de a se delimita de decizia lichidarii lui Ceausescu si a sotiei sale si neadevarul pe tema caracterului fluid si instabil al puterii pe data de 25 decembrie 1989. In fapt, la acea data, puterea ajunsese complet si, cel putin pentru urmatorii ani, irevocabil in mana noului grup hegemonic condus chiar de el.

      Cand spun lovitura de stat ma refer la inlaturarea, arestarea si executarea fostului simbol al statului comunist care era, neindoios, Nicolae Ceausescu. Nu revolutionarii l-au avut in custodie pe Ceausescu, nu ei au organizat procesul, ci personajele amintite in articol: Iliescu, Brucan, Roman, Voiculescu, Magureanu si, mai ales, Stanculescu. Rolul de halucinogen public al TVR zisa Libera nu mai trebuie comentat. Nici nu s-a incheiat un ciclu al minciunii ca a si inceput unul nou, mai perfid si mai pervers.

      Pozitia de comandant al armatei era detinuta de Stanculescu pe baza numirii facute de N. Ceausescu. Daca N. Ceausescu incetase sa mai fie sef al statului, in chip logic numirea lui Stanculescu devenea caduca. N-a devenit decat peste cateva zile, cand, din subterana complicitatilor kaghebiste, a aparut generalul Nicolae Militaru. Deci, a fost vorba de o revolutie spontana, de jos, cu toate iluziile, visele si sacrificiile stiute, si de o reactie din partea birocratiei de partid, din armata si din securitate prezentata drept lupta impotriva enigmaticilor si niciodata identificatilor teroristi. La aceasta reactie me refer cand vorbesc de lovitiura de stat. Cat priveste ispita judecarii faptelor in functie de prezent, sper sa nu fi cazut in ea.

      Incerc sa plasez evenimentele in contextul lor, in atmosfera anului 1989, a lunii decembrie. Cu exceptia Albaniei, cazusera toate regimurile de tip leninist din Europa (Iugoslavia este un caz aparte). Romanul lui Julian Barnes, “The Porcupine”, vorbeste tocmai despre riscurile pe care le-ar fi generat ramanerea dictatorului in viata: un proces lung si neconcludent precum in cazul Todor Jivkov. Dar veti fi de acord cu mine ca scenaristii procesului Ceausescu aveau alte motivatii. Incerc, in acest articol, se le explorez.

      • florin spune:

        D-le Tismaneanu.
        Ati amintit de Militaru KGB-istul dar nimeni nu vorbeste si nu inteleg de ce de generalul Gusa si de roiul lui in revolutie. Imi amintesc foarte bine ca el parea sa fie la controlul armatei… a existat un moment la TVR cind, anuntat de cererea lui Iliescu facuta rusilor de a trimite trupe, a reactionat spunind ca nu va permite picior de soldat rus in Romania…

  9. incomod spune:

    Cred ca e prima data cand mi se intampla sa fiu aproape in totalitate de acord cu dvs. A fost o lovitura de stat si un asasinat care va marca pentru multa vreme destinul Romaniei. Si nu stiu de ce, am asa o vaga impresie ca mai devreme sau mai tarziu, cam toate pacatele fostului regim vor fi uitate si ne vom pomeni cu statui si piete purtand numele de Ceausescu…

    • CHARLIE spune:

      Executarea unui conducator nu are efecte daunatoare pe termen lung. Uitati-va la istorie. In Anglia Charles I . In Franta Louis Capet fost rege. Exista situatii cand o curatare radicala este necesara. In Romania asazisa revolutie s’a oprit : Le roi east mort, vive le roi. Jos cu Ceausescu, sus cu Iliescu. Poate ce este nevoie sa se scape de fosti comunisti transformati in quasi-democrati.

  10. Maria spune:

    Prea multe semne de intrebare care nu-si au locul.
    “Problema Ceausescu” a fost rezolvata si preluata de oamenii care au trait si au fost instruiti in (si de ) regimul Ceausescu.
    Fara sa calc pe cineva pe bataturi, cand intr-o familie de tigani exista o problema, acestia o rezolva – tiganeste. Cand problema e la nemti, se rezolva nemteste, cand e la francezi se rezolva frantuzeste, cand e la romani se rezolva romaneste.
    Nu prea inteleg care este logica dupa care romanii au asteptat (sau au pretins ) ca dupa revolutie problemele Romaniei sa fie rezolvate altfel decat prin metode romanesti, aplicate de romani crescuti si instruiti in Romania?
    Si-a imaginat cineva ca. in Romania vor aparea, peste noapte, niste capete luminate care sa ii calauzeasca pe romani spre cine stie ce bunastare echivalenta cu cea Occidentala?
    A-l face vinovat pe Iliescu pt ceea ce s-a intamplat dupa revolutie e doar o metoda de a gasi un tap ispasitor.
    Sigur, poate ca tapul a fost Iliescu, dar restul turmei a fost format din caprele, oile si asinii Romaniei!
    Azi e la fel. Nu s-a schimbat nimic in mentalitatea romanului.
    Ceea ce s-a schimbat in bine s-a schimbat cu forta si prin legi impuse de NATO de UE de FMI sau de CEDO.
    In rest, in sinea lor, romanii au dovedit ca inca ii prefera pe Iliescu, Nastase, Voiculescu…si restul gloatei de care au fost “pastoriti” atat pe vremea lui Ceausescu cat si dupa Revolutie..
    Este clar pt toata lumea ca , teoretic, poti sa schimbi peste noapte un guvern, un presedinte sau o forma administrativa, dar nicidecum nu poti schimba (tot peste noapte) o mentalitate.
    Ba mai mult – adica mai rau.
    Lumea a inceput sa vocifereze ca, pe vremea lui Ceausescu, “capetele incoronate” ale clasei politice de atunci, furau de 10 ori mai putin si incalcau de 100 de ori mai putin legile decat o fac cei de-acum.

    Asa ca, slabe sanse ca Romania sa-si revina din marasmul comunist. Poate peste vreo 50 de ani.Cand si cei care azi conduc tara cat si odraslele si ucenicii lor vor fi oale si ulcele.
    Pana atunci – slabe sanse!

  11. Bogdan spune:

    Domnule Tismaneanu,

    Sunt foarte mirat ca si Dvs. faceti aceasi confuzie cu “muritorul de rând” si anume ca “milioanele de romani care au iesit in strada in acele zile”. Nu, in strada, la “evenimente” nu au participat nici macar cateva sute de mii. Cel mult zeci de mii. Restul milioanelor de români doreau mai degraba o relaxare a regimului, mai multa carne, mai putine cozi si, eventual, inca vreo 2 posturi TV cu filme. Pentru ei ar fi fost suficient iar Nicu Ceausescu ar fi putut sa ne zambeasca astazi tandru, intr-un tablou alaturi de Kim Jong Il sau mai stiu eu cine. Milioane de români au fost doar spectatori, nu participanti, nu doritori de democratie (cum iti poti dori ceva ce nu cunosti? Cum iti poti dori sa fii liber cand nu stii ce inseamna libertatea? O natie bolnava de sindromul Stockholm).

    Ca sa faci o revolutie trebuie o vointa populara. Oamenii care ies in strada nu se duc acasa decat in momentul in care vointa lor e respectata. Iar daca cei “noii alesi” nu se pun pe treaba in sensul dorit de multime, vointa populara revine in strada si o ia de la capat cu protestele, pana cand i se implineste “pohta cea pohtit”.

    Decembrie ’89 nu a fost vointa populara, a fost mai ales “o chestie”. O “ceva”. Tipic românesc. “Bem si noi ceva?”, “Unde vezi meciu’?”.

    Ceea ce a urmat si se continua si astazi este exact ceea merita acest popor. Niste oameni politici mediocri, arivisti, pusi pe capatuiala. Oglinda societatii. Milioane de români nu au dorit o democratie. Au dorit, cel mult, o schimbare. Si, la final, de 20 ani o accepta pe cea pe care o vedem cu totii. Pentru ca MERGE SI ASA.

    Iar daca nu a fost vointa populara, de ce ne-am fi asteptat la “procese echitabile” si alte “constructii democratice solide”? Trebuie o baza pentru asta. Iar aceasta nu a existat si nu exista nici astazi. Mai asteptam. Provincia.

    • Dinu spune:

      Ai dreptate cu milioanele de oameni ai muncii – sint inventia propagandei iliesciene. Pe 21, cind s-a spart mitingul de la CC al PCR, am alergat sa particip la ceea ce parea sa fie primul protest din Bucuresti in legatura cu Timisoara. Am gasit 12-15 tineri (spuneau ca sint studenti) in coltul Universitatii, in fata librariei M. Eminescu. Citeva zeci ii priveau de pe trotuare. Cind ne-am strins vreo 60-70 de oameni am incercat sa inaintam pe str. Academiei catre CC. Un cordon de militari anti-tero au deschis focul in aer si ne-au alungat in fata Universitatii. Citeva ore mai tirziu in fata la Inter, in momentul de maxima amploare a manifestatiei, erau cca. 3000 de oameni, multi pastrind o anumita rezerva si ramanand pe trotuar. Discutiile din cadrul manifestantilor ilustrau perfect confuzia momentului: cereau mai multe oua in ratia lunara, lucruri d-astea. Revendicarea cea mai radicala a fost: alimente la liber ! Cind am strigat, sustinut de citiva tineri, ” Jos Comunismul!” am fost imbrincit si mi-au cerut sa plec. Deabia interventia in forta a militarilor a radicalizat multimea 2-3 ore mai tirziu. Intre timp, grupul de manifestanti fusese impinzit de civili in misiune care eru dirijati de citiva insi care pareau ca au o stranie autoritate. Unul dintre ei era viitorul bodyguard al lui Iliescu si senator – Dan Iosif, pe care am vazut cum fortele de represiune l-au introdus in rindul manifestantilor. Cind a inceput asaltul vehicolelor blindate care incercau sa alunge demonstrantii din strada, deja grupul manifestantilor era controlat de Dan Iosif si oamenii lui. Aveam impresia clara ca eram dirijati ca niste oi, ca fusesem impinsi in locul dinainte ales si ca exista un plan clar in ce ne priveste. Cladirea Teatrului National parea sa fie centrul lor de operatiuni. De acolo s-a tras cu arme cu luneta (probabil) atunci cind au inceput sa traga la lasarea intunericului. Pe str. Batistei erau amplasate arme automate care au inceput sa traga peste capetele noastre dar, printre seriile de gloante trasoare au inceput sa se auda impuscaturi izolate si au fost raniti oameni. Am vazut trei raniti, pe unul am ajutat sa fie transportat la spitalul Coltea. Desi zona Universitatii era inconjurata, era lasat liber un culoar spre Coltea pe unde s-au retras majoritatea manifestantilor. De departe am vazut cum un detasament de militari cu scuturi atacau peste peluza din fata Teatrului catre Arhitectura. Mai erau in spatiul viitoarei Piete a Universitatii cam 20-30 de oameni, adapostiti fiecare dupa ce gasise. Nu stiu ce s-a intimplat cu ei. Stiu, insa, ca autoritatile comuniste erau pregatite pentru protest, ca au avut permanent situatia sub control si au actionat perfid si brutal. A doua zi dimineata regimul a cazut brusc. Protestul a devenit Revolutie, Revolutia a invins si numele ei a fost Iliescu.

  12. Habar Navetz spune:

    Foarte interesant, dle. Tismaneanu, cum vorbiti despre Stanculescu, Voican-Voiculescu, si Magureanu la procesul…dar nu este mentionat deloc in articolul de mai sus…prezenta lui Dan Voinea. Si nici un cuvint in textul despre teroristii. Spuneti in raspunsul dvs. lui Daniel S.–”Din pacate, nu faceti decat sa reluati justificarile vehiculate de Ion Iliescu si sustinatorii sai de doua decenii si mai bine incoace”…dar domn profesor, nu intelegeti ca din pacate nu faceti decat sa reluati tezele fostilor securisti si ale sustinatorilor lui Ceausescu–ca procesul a fost o porcarie si n-a fost nici un pericol terorist fiindca, in varianta lor, sigur ca n-au existat teroristi. Va multumesc.

    • Nu reiau tezele nimanui, imi exprim propriile opinii. Este vorba de reactia mea la un film german, bazat pe spectacolul de la Teatrul Odeon din Bucuresti. Victor Stanculescu este unul dintre personajele-cheie ale piesei, cum a fost si personaj-cheie in acel proces (nu o spun doar eu, o spune si el). Este prezent ca personaj in film, a fost adus in carne si oase, din inchisoare, sa asiste la premiera piesei. Cititi, va rog, raspunsul dat istoricului Florea Ioncioaia aici pe forum. In articol mentionez, fara nume, diverse personale implicate in proces: presedintele completului de judecata, procurorul, avocatii. Fiind o inscenare judiciara, acesti oameni nu faceau decat sa recite ceea ce scrisera altii pentru ei. Ceausescu era vinovat, cum scriu, de multe samavolnicii, inclusiv crime. Dar ele nu au fost examinate la acest proces. S-a cultivat hiperbola si aproximatia. Ion Iliescu afirma ca a fost o imporvizatie necesara si inevitabila. Ma indoiesc. Cred ca “improvizatia” a fost gandita atent si pusa in practica pentru a se atinge anumite obiective politice imediate si de mai lunga durata. Ganduri bune.

  13. Ovidiu spune:

    Tismaneanu are dreptate,
    Iliescu avea nevoie de legitimitate. Kemenici zicea intr-un interviu, citez “„Dosarul din procesul lui Ceauşescu este un fals” Au semnat pentru moartea Ceauşeştilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bătut la masină după aceea, la Bucureşti. Dacă dosarul procesului nu dispărea, intrau cu toţii în puşcărie.”

    “ASASINAREA JUDICIARA A SOTILOR CEAUSESCU”

    http://wp.me/pnJN9-1lF

  14. pva spune:

    Asa cum au mai afirmat si altii si cum acceptati si dumneavoastra, lucrurile trebuie judecate contextual. Eu sunt unul dintre cei ce au iesit in strada la Timisoara in fiecare zi incepand cu data de 17 decembrie si pana in 22. Nu fac dovada print-un certificat de revolutionar si nici nu cred ca am nevoie de asa ceva, asa cum nu am nevoie de un certificat ca imi iubesc copiii sau parintii. Am cugetat mult la ce s-a intamplat atunci, am derulat de multe ori filmul evenimentelor ca sa pot deslusi cumva adevarul. La aceasta m-a ajutat sa-mi reamintesc si sa-mi analizez si trairile pe care le-am avut cu acel prilej.
    Parerile pe care mi le-am format pana in prezent sunt urmatoarele: Se lucra la debarcarea lui Ceausescu, atat pe plan extern cat si pe plan intern. In plan intern, cercurile care-si doreau acest lucru nu aveau legaturi intre ele (cei din armata, vechii stalinisti, cei din securitate, comunistii reformatori, etc..), datorita faptului ca se temeau si nu aveau incredere unii in altii. Ma face sa cred acest lucru faptul ca la Timisoara nu s-a dorit inabusirea miscarilor populare. Daca in data de 16 decembrie poate exista scuza ca autoritatile nu erau pregatite pentru asa o reactie a populatiei (si cred ca asa afost nu numai cu autoritatile romane), in data de 17 decembrie aceasta scuza nu mai poate fi luata in seama. La efectivele din armata, militie, si securitate care au participat la acel eveniment si la puterea de foc pe care o aveau (erau in misiune de razboi, cu munitia si armamentul aferente pentru asta), noi cei aproximativ 1000 de oameni de la catedrala (locul unde am fost eu), puteam fi ucisi in mai putin de un minut, apoi puteau pune stapanire pe oras,( lucru pe care l-au si facut) fara sa mai permita vreo miscare de protest. L-a catedrala s-a tras selectiv, cred ca au ucis vreo zece persoane. Scopul urmarit poate fi cel de intimidare dar si cel de intaratare a populatiei si spun acest lucru pentru ca in data de 18 decembrie au permis oamenilor sa se adune din nou la catedrala (de data aceasta mult mai putini) si abia dupa aceia i-au dispersat. In 21 decembrie dimineata de la ora trei si pana pe la sapte am ramas in piata cam 50 de oameni, iar cei din comitetul care s-a format (nu mai stiu daca isi spuneau deja Frontul Democrat) tremurau de frica si ne rugau sa nu plecam ca vine securitatea si ii aresteaza. Daca doreau puteau in acele ore sa ne aresteze foarte usor, doar Ceausescu a dat ordin sa inabuse orice fel de manifestatie chiar in seara zilei de 20 decembrie. In acele zile si eu am dorit ca Ceausescu sa fie omorat, pentru simplul motiv ca imi era frica si nu stiam ce forte din armata si securitate il sustin. Cred ca acelasi lucru s-a intamplat si cu cei ce au ajuns la putere. Cred ca nu aveau incredere unii in altii, nu si-au impartit puterea si cred ca pentru fiecare grupare uciderea lui Ceausescu a fost o garantie ca ceilalti nu sunt tradatori. Oricum le era frica de Ceausescu. Acum lucrurile se vad altfel dar acum frica nu mai este si avem posibilitatea de a privi in ansamblu fenomenul din decembrie cu mult mai multe date dar si cu mai putina patima. Nu putem judeca cu masura de azi a lucrurilor , ce s-a intamplat atunci, pentru ca cea ce astazi este normalitate, atunci nici nu indrazneai sa visezi..

    • Starile de spirit ale celor care demonstrau erau extrem de diferite, unii se temeau, altii mai putin. In plus, aceste stari de spirit se schimbau de la ora la ora, uneori de la minut la minut. In situatii revolutionare se trece adeseori pragul, cat se poate de firesc, al fricii, al dorintei de supravietuire. Ca multa lumea dorea disparitia fizica a celui mai detestat om din Romania (ma rog, la paritate cu sotia sa), nu incape indoiala. Nu stiu daca era un sentiment majoritar, nu stiu daca lumea gandea in acesti termeni, dar exista o dorinta de a-i vedea si pe “ei” traind in conditiile infernale pe care le impusesera milioanelor de “simpli cetateni”. Unii isi proiectau furia si suferinta pe Ceausescu, altii aveau in vedere sistemul care-l facuse posibil. Nu judec cu masura de azi a lucrurilor, incerc sa inteleg mecanismele politice si psihologice care au dus la decizia de suprimare fizica a cuplului Ceausescu sub forma unei inscenari judiciare. Ganduri bune.

      • pva spune:

        Eu am trait acele zile in strada alaturi de multi dintre concitadinii mei, mai ales incepand cu data de 20 decembrie, cand fortele de opresiune s-au retras, iar manifestantii au ocupat centrul orasului. Acolo s-au strigat tot felul de lozinci, pe care daca, astazi, le-ati auzi v-ati amuza copios. S-au scandat nume de lideri comunisti, cum ar fi Balan si Pacoste. Eram solidari in ura, disperare, dar si in speranta. Nu s-a pus problema unei schimbari politice, ci doream doar schimbarea lui Ceausescu. Vroiam sa fie ca in Ungaria sau ca la sarbi, pe care ii vedeam zilnic in orasul nostru. Doream hrana, caldura, libertate de miscare. Manifestatiile cu “jos comunismul!” au venit dupa impuscarea lui Ceausescu. Cred ca de asta a gafat Iliescu cand a iesit la televiziune si a spus ca Ceausescu a intinat idealurile socialiste, nu a prevazut faptul ca schimbarea va fi mult mai profunda. Am vazut ulterior fotografii facute de un cunoscut fotograf din Timisoara, in timpul manifestarilor din decembrie 89 (inainte de 22 dec), pe chipul oamenilor era multa ingrijorare si spaima si asa a si fost nu exista certitudinea ca vom reusi. Asteptem sa se ridice si alte orase, din 17 si pana in 21 au fost zile lungi pentru timisoreni.

  15. OVIDIU spune:

    D-le Tismaneanu va citez “Nu revolutionarii l-au avut in custodie pe Ceausescu, nu ei au organizat procesul”
    Deci v-ati dat singur raspunsul.

    Ion Iliescu era un las s-a ascuns in Editura Tehnica pina la ora 13.30 adica dupa fuga lui Ceausescu, stau si ma intreb de ce oare marele revolutionar Iliescu nu a facut nimic pina atunci pentru ca numai era filat de securitate? Eu l-am intrebat pe blogul lui personal pina cand a fost filat urmarit de Securitate dansu mi-a zis ca la ora 10.30 niste colegi de-al lui au observat ca numai erau masinele alea negre de la Securitate linga Editura, deci de la ora 10.00 el de fapt a fost un om liber, se pune intrebarea de ce la ora 10 nu a iesit in strada ?

    O alta intrebare ma preocupa cum se face ca pina la ora 20.00 daca nu ma insel nimeni nu a tras adica TERORISTII au aparut dintr-odata, Iliescu si la asta are raspuns adica teroristii lui Ceausescu erau impotriva lui, si nu impotriva poporului. Haosul l-a creat Iliescu insusi, ca sa aiba un motiv de a-l termina pe Ceausescu. Asa credea el ca va legitim in fata poporului.

    Sa nu uitam ca Iliescu este responsabil pentru victimile de dupa 22 decembrie 1989 (1000 DE MORTI), el si-a asumat rasponsibilitatea in fata poporului chiar la TVR. De-aici eu consider ca Ion Iliescu a dat lovitura de stat.

    Daca adevaratii revolutionari preluau puterea sunt convins ca nu existau nici morti nici securisti si nici macar procese ilegale.
    Un lider responsabil nu facea ceea ce a facut Iliescu si nu folosea TVR, ca un fel de instrument de manipulare. Concluzia mea este ca Iliescu a vrut doar puterea pentru asta era capabil de orice ca sa arate poporului “vedeti eu l-am omorat pe Ceausescu nu revolutionarii” Nici un revolutionar nu inventa chestia cu teroristii, asadar Ceausescu ar fi fost judecat de revolutionari fara varsare de sange si fara asasinate politice.

    • Nu stiu cat si cum a fost implicat generalul Stefan Guse in procesul de la Targoviste. Era Seful Marelui Stat Major, conducea operatiunile militare. Si eu cred ca a fost un caz de ceea unii numesc haos organizat. Ion Iliescu nu a avut curajul sa semneze, in martie 1989, “Scrisoarea celor 6″ veterani ai PCR. Ulterior, a afirmat ca n-a fost contactat spre a o semna. Nu a spus adevarul. Ion Iliescu s-a format si a crescut in aparatul comunist, i-a fost loial si ii ramane de fapt loial si azi, chiar daca aparatul s-a convertit in numeroase banci, corporatii, companii si grupuri de interese economico-financiare. Aceasta “conversie a nomenklaturii” (spre a folosi termenul specializat) s-a produs, in Romania, sub “inaltul patronaj” al lui Ion Iliescu. Asa a prins fiinta sistemul ticalosit, adica sistemul Iliescu (cum il numeste H.-R. Patapievici). Doar ca sistemul nu s-a ticalosit, a pornit de la (rau) inceput pe aceasta cale. Singura metoda de a combate acetste retele mafiotice o reperzinta intarirea justitiei independente, a statului de drept. Dispretul pentru lege s-a evidentiat inca de la acel moment pe care il discut in articol, anume procesul-spectacol al cuplului Ceausescu. Repet, nu e vorba aici de a nega in vreun fel actiunile criminale ale lui Ceausescu de-a lungul deceniilor cat a condus Romania ca si in perioada Dej. Ma ocup strict de natura unui dublu omor politic care s-a drapat in costum legal pentru a ascunde scopurile reale ale unei vendete nomenklaturiste.

  16. OVIDIU spune:

    D-le Tismaneanu, Stefan Guse nu a fost implicat.

    Ceausescu a facut si lucruri bune, pentru crimele impotriva poporului roman Gheorghiu-Dej este devina, Ceausescu era de fapt un comunist-nationalist, greseala lui principala a fost atunci cand a inceput achitarea datoriilor externe, sa nu ma intelegeti gresit eu nu vorbesc despre sistemul comunist ca regim. Nu stiu dar se pare ca a fost sfatuit rau. Ma intreb unde sunt milioanele de dolari? cum am ajuns in halul in care suntem in 2012? In toate partidele de dupa 1989 gasim comunisti sau cu mentalitatea comunista.

    Trebuie sa mentionez ca Iulian Vlad a declarat la o comisie senatoriala ca l-a tradat pe Ceausescu, stau si ma intreb cum se face ca acest om care a fost in fruntea securitatii putea sa faca asa ceva? La ora 10 dimineata 22 dec. 1989, Iulian Vlad l-a tradat pe Ceausescu in felul asta au patruns manifestantii in cladirea CC.

    Stanculescu este un alt tradator, acum face puscarie.

    Iliescu s-a insurabat bine printre complotisti o zice chiar el, inca din 1984 avea de gand sa-l termine pe Ceausescu tot el a zis iar Militaru a confirmat printr-un interviu.
    Eu cred ca comunismul si fascismul trebuie condamnat in egala masura.

    • Nu este aici locul unei dezbateri in adancime pe subiectul continuitate-discontinuitate intre Dej si Ceausescu. Ca membru al Biroului Politic al lui Dej, ca sef al cadrelor partidului, practic numarul doi in ierarhia aparatului, NC a participat entuziast si zelos la aplicarea politicilor criminale ale PMR. Sigur, nu a fost direct implicat in asasinarea lui Lucretiu Patrascanu, n-a avut un rol egal intru nocivitate cu al unor Petre Borila, Chivu Stoica, Al. Moghioros, Constantin Parvulescu, Iosif Chisinevschi, Gh. Apostol si Miron Constantinescu, dar incepand din 1955 a fost un personaj extrem de influent la varf. In 1958, a fost biciul lui Dej, cum i se spunea in partid. Omul fara ezitari, fara remuscari, dur ca otelul. In 1963-64, era alter ego-ul primului secretar, in pofida spuselor lui Apostol. Nu a devenit succesor prin travesti, chiar era un dejist infocat, suta la suta. In unele privinte, semana cu Hrusciov care, si el, fusese un stalinist inveterat. Plenara din aprilie 1968 a fost momentul in care NC ar fi putut declansa o de-stalinizare in Romania. S-a dovedit ca nu intentiona catusi de putin acest lucru. Jocul sau aparent “liberalizant” era legat de lupta pentru intaietate cu Alexandru Draghici. Dupa emascularea politica a lui Draghici, de-stalinizarea a la roumaine a incetat. Recursul la discursul national(ist) tinea. desigur, de formula mentala a lui NC, dar nu mai putin de nevoia de a construi o noua platforma de “legitimitate” pentru o formatiune care fusese candva infeudata total si neconditionat Kremlinului.

  17. Excelenta analiza, domn profesor! Ma bucur ca ati reinceput sa scrieti pe aceasta tema.

    Lichidarea sotilor Ceausescu a aratat intregii lumi adevarata fata a noii puteri instaurate in Romania la 22 decembrie 1989. Grupul Iliescu s-a lepadat de cel mai importanti martori ai evenimentelor de atunci…si le-au acordat cea mai usoara pedeapsa sub inalta indrumare a Oracolului din Damaroaia care a presat pentru varianta eliminarii…Geniul Carpatilor si Leana Academiciana ar fi trebuit tinuti in apartamente confort doi neincalzite si fortati sa isi ia ratia de malai, faina, ulei, zahar, benzina asa cum milioane de romani au fost umiliti sa o faca ani de zile. Fara apa curenta. Izolati in totalitate. Pentru restul vietilor lor.

    Intr-adevar, generalul Stanculescu nu a avut puterea de a-i privi in ochi pe Ceausesti…se uita pe pereti si isi curata unghiile daca bine imi amintesc. Nu a putut articula doua propozitii, Ceausescu trecea expert in comunicare pe langa stimabilii din completul de judecata (trecand peste greselile gramaticale de rigoare). Am asistat la un veritabil kangaroo-trial care cauta sa dea legitimitate aripii PCR noi instalate la putere. Cu bine!

  18. OVIDIU spune:

    D-le Tismaneanu, In iarna 1964-1965, Gheorghiu-Dej planuia sa-l scoata pe Nicolae Ceausescu de la varful partidului.

    Necunoscuta in afara cercului puterii, intre Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu, cel mai tanar dintre membrii Biroului Politic, aparuse o ruptura. Discordia n-a apucat sedinţa de rafuiala. Norocul lui Ceausescu a fost moartea lui Dej. Altfel, dupa mărturii ale apropiatilor, Dej l-ar fi trecut pe linia secundara a functiilor de stat. Conform marturiile lui Alexandru Barladeanu.

    Alexandru Barladeanu intr-un interviu pentru agentia RADOR: “in realitate, puterea In partid o avea Ceausescu. Ceasescu era secretar cu organizatoricul, orice secretar cu organizatoricul are putere mai mare decat toti ceilalti. Dar Ceausescu stiuse sa-si aleaga oamenii. Si ca secretari de regiune si acei instructori ai C.C. erau numai oamenii lui.”

    Sa nu uitam ca Ceausescu in 1989 a ridicat problema Basarabiei

    In 1965 Nicolae Ceausescu cere restituirea Tezaurului romanesc.

    Bine n-avea cum sa schimbe sistemul totusi Romania facea parte din blocul comunist, intr-o oarecare masura Ceausescu a reusit sa-i neutralizeze pe rusi, nu era ca pe vremea lui Dej adica o tara ocupata, Romania a devenit o tara independenta, Ceausescu a fost si mediator in Orientul Mijlociu, vedeti la intalnirea cu jimmy Carter la Washingron dupa acordul israelian cu Egipt (Jimmy Carter l-a apreciat pe Ceausescu ca un bun mediator) sau intalnirile cu Golda Meir, Moshe Dayan, Ytzhak Shamir. Golda Meir chiar l-a laudat pe Ceausescu si i-a multimit. Ceausescu a gresit pentru ca nu a inteles ce a vrut Gorbaciov sau nu a vrut sa inteleaga, asta este istoria pe plan extern Ceausescu era un geniu asa parca se zicea.
    Iliescu profitor comunist el era chiar comunist credea in asta, pacat ca nu e judecat pentru fapturile comise in 1965 impotriva studentilor, Iliescu a cenzurat multe filme, nu am aici la mine dar in 1971 avea legaturi cu un agent sovietic, dupa zisele lui Pacepa.

  19. PolitruculGalanton spune:

    Domnule Tismaneanu, domnilor,

    Luati o gura suficient de mare de aer si raspundeti la intrebarile: Cand am fost ultima data intr-o sala de tribunal? Cum se desfasoara sedintele de judecata? Sunt judecatorii independenti si liberi in spirit siactiuni? Sunt constienti de asta si emana “drept”, “stat de drept”, “justitie” atuinci cand conduc sedintele publice… Nu! Sunt inca sclavi si nici macar nu sunt competenti toti, pentru a crea simulacrul de justitie. Justitia insasi a fost desfiintata in 1989 decembrie. Avocatii, procurorii, judecatorii, asesorii populari, “juriul ad-hoc” care se ocupa cu construirea de avioane de hartie. Odata cu restul de justitie pe care-l mai simulau comunistii a disparut atunci speranta ca va putea fi cineva care sa puna lucturile cu autoritate si dreptate la locul lor, ca pe un urias puzzle. A urmat apoi – in lipsa justitiei – intregul proces de dezagregare al autoritatii, proprietatii de stat, etc… Totul a fost desfiintat si reasezat pe noi baze, la indemana si spre folosul cui trebuie, simuland justitia cu aceiasi oameni de la cere se asteapta astazi sa aibe coloana vertebrala dreapta si sa faca justitie democratic si cu legi bune. Asta deschide alte si alte capitole… E in zadar! Un distins domn profesor de istorie din scoala mea generala s-a intalnit cu mine prin martie 1990 – eu avand vreo 22 de ani antunci – si mi-a spus ingrijorat : Puneti mai mana pe putere fiindca generatia voastra e singura care ar putea sa schimbe ceva si sa-i inlature pe astia. E clar ca la 20 mai nu am candidat, iar de votat am votat cu cel mai batran candidat… Ratiu. Mama, care a construit cuminte comunismul a votat cu unul mai tanar, care a iesit invingator. E invingator si astazi. Rog ca cei care nu au intrat niciodata intr-un tribunal – evident ca nu doar la propriu – sa nu isi faca iluzii despre justitia independenta…

  20. Dan Costea spune:

    Ceausescu a pierit de mana sistemului pe care l-a promovat, asa ca nu putem sa deplangem imoralitatea sau nelegalitatea procesului. Actiunile lui Iliescu si ale Marelui Stat Major (Gen. Guse in special) trebuie judecate si prin prisma unei posibile (la acel moment) invazii sovietice. Iliescu e comunist, dar a fost acceptat de aproape toti: poporul in marea lui majoritate, URSS, armata (cu toate componentele ei), Securitatea, alte puteri europene (Franta, de exemplu). In acel moment Iliescu a fost raul cel mai mic cu putinta.

    Un exemplu similar: este usor sa discutam de democratie stat de drept in Birmania cata vreme nu ne doare pericolul unei invazii chineze.

    • Pe ce documente sau informatii verificabile va bazati cand spuneti ca exista pericolul unei invazii sovietice? Va asigur ca niciun cercetator serios al istoriei ultimei faze a Razboiului Rece nu ar subscrie aceste (ipo)teze. La acel ceas istoric, conducerea URSS avea destule probleme interne, indeosebi in statele baltice, doctrina Brejnev fusese oficial abandonata. Iliescu a pozat in anti-comunist, a uzurpat limbajul si aspiratiile strazii pentru a le goli de continut si pentru a salva ceea ce i se parea ca mai poate fi salvat din sistemul pe care il servise inca din anii 50. Anti-comunismul apocrif al lui Iliescu a incetat dupa demonstratia din 12 ianuarie din Piata Victoriei.

  21. ipoteze si speculatii spune:

    Speculatie:
    -Absolut toti strainii nu cred ca Ceausescu a murit ci a fost salvat si acum este impreuna cu Elvis in vesnicile preerii ale lui Manitu.
    -Unii romani cred ca este poarta in poarta cu Zamolixes

    Ipoteza:
    -Unii romani cred ca executia a fost rezultatul unei necesitati practice si nu un exces de zel

    Speculatie:
    -Cei care au avut vointa politica a executarii au avut atavisme revolutionare de pe vremea tineretii in care studiau Lenin sau poate impatizau pe ascuns cu Troski si visau sa execute un cap incoronat, dar desi ar fi vrut, au avut parte de un tovaras de al lor si in loc ca executia sa aiba obiectiv de clasa a marcat sfirsitul unei ere.

    Oricit de pregatit a fost Ceausescu in domeniul mincatoriei de partid si executarii concurentilor a fost depasiti de alti tovarasi mai dotati si mai legati in conspiratii si de aceea cel care se amesteca in lupta pentru obtinerea, mentinerea puterii dintre titani imprevizibili poate fi strivit in orice moment.Aceasta se aplcia si lui Stanculescu care a crezut ca poate intra in cercul restrins al titanilor care au puterea da pina la urma nu a fost decit un instrument ca si Ceausescu.

  22. Hantzy spune:

    Rasvan Lalu: În acest text nu este identificabilă nici cea mai măruntă particulă de înţelegere, simpatie sau solidarizare cu regimul sau soţii Ceauşescu, ci este descrisă, definită şi explicată ilegitimitatea funciară şi perpetuă a regimului Iliescu şi urmaşilor săi până azi.

    De acord cu afirmatia respectiva. Citind textul, avusem impresia ca nu este elaborat in cheia cunoasterii adevarului istoric, cat mai ales din aceasta perspectiva, a contestarii legitimitatii regimului iliescian. Pentru domnul Tismaneanu, invitatia de a prezenta filmul extrem de rascolitor, este sansa de a relua justificarile vehiculate impotriva regimului iliescu, incercand in acest mod sa confere ceva legitimitate disidentilor ulteriori fata de acest al doilea regim stalinoid.

    • Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

      1.Regimul Iliescu este lipsit de legitimitate din două motive:
      - a uzurpat mişcarea populară de stradă, punându-se înfruntea ei (emanându-se) făra nici un mandat şi fără nici o contribuţie la răsturnarea regimului
      - a creat, consolidat şi patronat cel mai scelerat şi ticălos sistem de spoliere naţională, care a întârziat dezvoltarea firească a ţarii cu cel puţin 15 ani

      Tismăneanu vine şi completează această dublă ilegitimitate cu încă un aspect:
      - Iliescu este ilegitim şi din perspectiva regimului Ceauşescu, pe care l-a trădat şi ucis într-o farsă judiciară, nu din motive revoluţionare, ci din calcule de putere (probabil şi la indicaţia Moscovei, pentru care Ceauşescu fusese tăiat de pe listă, ca intratabil)

      2. Nu cred că prin reluarea “justificărilor vehiculate impotriva regimului Iliescu” Tismăneanu încearcă să confere “ceva legitimitate disidentilor ulteriori fata de acest al doilea regim stalinoid”

      Opozanţii actuali şi ulteriori faţă de ceea ce numiţi “al doilea regim stalinoid”, adică faţă de vreo eventuală restauraţie iliescistă, îşi au o legitimitate foarte solid înrădăcinată în însuşi răul creat şi întreţinut de acest regim, de 22 de ani. Îndreptăţirea şi justeţea opoziţiei la regimului Iliescu nu depinde de ilegitimitatea iniţială a acestuia, ci se întemeiază pe răul imens făcut de acest regim. Desigur, a reaminti şi faptul că Iliescu şi regimul său au o origine mai mult decât dubioasă şi ilegitimă este bine-venit oricând, după părerea mea.

  23. Lucian spune:

    The Last Hour of Elena and Nicolae Ceausescu (Die letzten Tage der Ceausescus)

    De ce in germana filmul are titlul “Ultimele ZILE ale Ceausestilor”, iar in engleza “Ultima ORA a Eleneai si Nicolae Ceausescu”?

  24. dusu spune:

    de ce d nule Tismaneanu,nu atzi scris acest articol in anii 90?aveatzi deja faptele!
    eu cred ca articolele dvs pe teme de comunism ruminesc vor ajuta la modificarea gindirii acelora a caror matritza setata de comunism nu i ajuta sa gindeasca liber.
    a numi revolutie(accept am educatia scolii comuniste,dar oricum)o revolta inabusita in singe cu o atrocitate salbatica,e de neacceptat ptr mine.
    am trait in romanica si cred azi ca majoritatea de acolo Nu are Rusine!
    organele,da,ele au facut revolutie.Doina Cornea era mai mult prizoniera lor decit capetenie revolutionara.in seara de craciun,shtitzi la noi se obishnuia sa mergi la colindat,securistii aparau deja cuceririli rivolutzionare ale poporului rumin.si nu vorbesc de calarasi.
    cine stapineste trecutul,stapineste prezentul si viitorul(?)

    • Ati citit ce-am scris inca din acei ani? Faceti o minima cautare si va veti convinge. Ceea ce scriu aici si acum este rezultatul a decenii de cercetari si reflectii pe tema comunismului romanesc. In numarul din 5 februarie 1990 al revistei “The New Republic” am publicat articolul “New Masks, Old Faces: The Romanian Communist Junta’s Familiar Look”. A fost transmis la “Europa Libera”, discutat la “Vocea Americii”, tradus in romaneste si publicat in presa independenta din tara. Il gasiti in volumul meu “Fantioa lui Gheorghiu-Dej”, editia revazuta si adaugita aparuta la Humanitas. Dupa aparitia acelui text, am mai scris doua articole in “New Republic” pe teme romanesti, inclusiv un reportaj despre minerida din iunie 1990 (“Homage to Golania”).

      • dusu spune:

        mea culpa!trebuia sa scriu poate,de ce atunci in 90 n am shtiut sa va cautam,sa va citim….
        dar nu,nu cred ca exista vreo shansa.lupta era prea nedreapta.azi e prea tirziu.
        ash dori ca tot mai multi sa realizeze ca la inceput a fost o revolta.cea de la Timisoara a pornit de la pastorul Tokes.acolo au fost vinatzi inclusiv din elicoptere,ii impushcau ca pe iepuri.de pe strada,ii apucau si ii trageau in scara blocurilor unde ii ucideau.la Cluj,cei mai tineri si mai educatzi au avut si curajul si intzelegerea ptr a intzelege ce se petrece la Timisoara.aceshtia au fost adevaratzii oameni care au strigat in grup:Jos comunistii!restul e rivolutzia intregului nostu popor impotriva dictatorului.distantza intre Transilvania si regat,care pe zi ce trece se micshoreaza.

        • dusu spune:

          nu lupta era prea nedreapta ci lupta era inegala.ar trebui sa uit trecutul sa nu mai privesc inapoi,dar mi e aproape imposibil

  25. angela spune:

    multuemsc pentru aceasta opinie. sunt intru totul de acord cu ce ati scris.

    Desi eram copil la vremea accea stiu ca m-a cutremurat enorm si inca ma trec fiorii si acum amintindu-mi acele scene …. Asa ceva este grotesc si lipsit de orice urma de bun simt si umanitate.
    Din pacate suferim si asta vad pe zi ce trece tot mai mult din cauza trasaturilor care ne defiensc ca natie: nu suntem uniti, nu am fost niciodata decat in foarte, foarte putin exemple, suntem fff usor de manipulat, nu avem vointa colectiva, ne-am pierdut valorile sau oricum cei care le mai au sunt aproape invizibili si asta a nascut ceea ce se cheama acum falsa democratie lasand niste criminali sa ne conduca destinele …
    Alegand sa-ti omori proprii conducatori si in cele din urma orice fiinta umana, din orice motiv ar fi, nu denota decat ca NU AM INVATAT NIMIC DIN ISTORIA NOASTRA si ca ne meritam soarta … pacat!!!

  26. kinn spune:

    Statul nostru de drept NU este cladit pe asa-zisa judecata si executia cuplului Ceausescu.

    Sunt insa de acord ca executia rapida a avut ca scop legitimarea noii puteri, la fel ca si “teroristi” inexistenti. Pentru legitimiarea noii puteri, era nevoie de dusmani (“teroristii”) si de ceva sange (mortii de la Otopeni si victimele “teroristilor”), pentru ca lumea sa se solidarizeze cu noul lider.

  27. eu****** spune:

    Stimate domnule Tismaneanu,

    Din punctul meu de vedere ar putea sa fie util, daca nu, numai interesant, sa stim mai multe despre reactiile acelei audiente, cum a fost perceptuta de catre audienta acel film si poate cum au intuit/ vizualizat/ imaginat realitatile din spatele filmului.Ce intrebari au pus? Cum ati descrie impresia generala? Cum au inteles ceea ce este in romanele Hertei Muller si nu numai, si iarasi o impresie generala.

    Am citit o parte din cartile Hertei Muller si marturisesc ca odata ce am luat o carte nu am lasat-o din mana pana la capat. Le-am parcurs ca un om insetat de a gasi/descoperi ceva ce era acolo…Da, cred ca am descoperit o lume pe care poate o simteam acolo, dar nu o cunosteam deplin.

    Daca te uiti mereu si mereu numai si numai la tine ai impresia ca esti cel mai, cel mai, dar daca ii urmaresti si pe altii incepi sa vezi adevarata ta fata si poate asta este calea de a merge mai inainte fara sa eludam un trecut ingrozitor, construit de toti, care ne apartine, dar nu vrem sa stim de el…

    Cu multumiri pentru un eventual raspuns si ganduri bune!

    • Discutiile au fost informale. Cred ca lumea a inteles semnificatia piesei/filmului. Mai multe persoane m-au intrebat despre rolul disidentilor, s-au referit la cuvintele Anei Blandiana citate in film. Herta MUller nu era prezenta, avea o alta obligatie in seara respectiva. Citeste azi la Biblioteca Congresului. Audienta a urmarit reconstituirea procesului cu sufletul la gura. A venit la mine o doamna de origine din fosta Iugoslavie, m-a intrebat despre relatiile dintre NC si EC, pe de o parte, si Iosip Broz Tito si Jovanka Broz, pe de alta. Impresia generala: o imensa mistificare prezentata drept justitie, un alibi ptr noua putere, un dictator care isi merita soarta, dar nu pentru culpe imaginare, ci pentru cele reale. Ganduri bune.

  28. Marius Ogrean spune:

    Eu cred ca vom afla mai multe despre revolutie, procesul lui Ceausescu, revolta de la Targu Mures, etc. doar dupa ce Ion Iliescu va trece in nefiinta. Toata situatia seamana cu un fel de omerta. Probabil ca la un moment dat s-a facut o negociere transpartinica si pe masa s-a pus si protejarea lui Iliescu. Cand acesta nu va mai fi, intelegerea nu va mai avea obiect.

    Sa nu ma intelegeti gresit. Ii urez multa sanatate si o viata lunga. E om si el.

  29. dusu spune:

    era in 1991.in Toronto pe canalul 1,in fiecare martzi la ora 20 puteai urmari cite un documentar cu subiecte politice din lume.shtiai documentarul urmator ptr ca era anuntzat la sfirsitul celui pe care tocmai il vizionai.urma in martzea urmatoare,averea dracului(?)documentar ce peste ani a fost difuzat si in ro,nu shtiu cit de intreg(!?)despre averea lui c.
    dar auzi minune!in seara cu pricina,la 20,apare crainicul si anuntza:la cererea guvernului rumin,documentarul nu va putea fi transmis.motivatzia ruminilor:filmul trateaza un secret de stat.
    (a fost rulat un documentar despre un tun al lui sadam hussein,avea tzeava o lungime de 400m(?)si nishte firme nemtzeshti nu erau straine de anumite componente.)
    a doua zi un articol in ziarul local,care suna cam asha;cum?un guvern din lumea a treia ne impune noua ce avem voie sa vedem?
    in martzea urmatoare a fost transmis.
    imi amintesc din film,cum tovarasul stanculescu a fost oprit pe scarile ministerului pe care cu mindrie il conducea si intrebat daca shtie ceva de banii lui c(?) a raspuns:Nu asta e problema care preocupa azi pe rumini!
    ha ha ha.de altfel avea dreptate.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Legea cererii si ofertei nu poate fi contrazisa de nicio reglementare iar legea celor 51% produse ro...

de: Valentin Mircea

la "Despre timpurile când supermarketurile dominau România"

Cauta articole

august 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)