Home » Cultura » Citesti:

Apostazia lui Labiş: Albatrosul trebuia să piară…

Vladimir Tismaneanu decembrie 5, 2016 Cultura
4 comentarii 2,611 Vizualizari

Nimeni nu ştie ce s-a cântat la restaurantul de unde se intorcea Labiş in acea noapte de decembrie, acum 60 de ani, la o lună şi ceva de la zdrobirea Revoluției Maghiare şi de la masivele arestări din mediile studenteşti din România, o noapte care a văduvit literatura română de una din cele mai frumoase speranțe pe care le-a cunoscut vreodată. Ne putem insă imagina că s-a cântat “Zaraza”, că intre paharele de vin ieftin (tinerii poeți erau extrem de săraci), se vorbea despre amor şi despre iluzii pierdute. Labiş crezuse in Revoluție si in proletariat, il adorase pe Maiakovski (“bădia Vladimir”). Asemeni sinucisului Maiakovski, rebelul Labiş avea să fie anexat de regim, prin eliminarea din programele şcolare şi in discuțiile publice a tot ceea ce putea aminti de ale sale inclinații eretice. Anul 1956 a fost anul deşteptării sale. Atunci a scris “Legenda pasiunii defuncte”, un poem intr-adevăr dinamitard:

Să nu inchidem pasiunile ideii
In temnite de lasitate si urât;
Va fi mai greu sa le scăpăm de vraja cheii
Cand in adânc se vor fi mohorât.

Odată-un om si-a zăvorât in sine gândul
Si dragostea si-a zăvorât-o-n sinea sa,
Visa să le redea cândva din nou avântul -
Nu mai putea, ori poate nici nu mai voia.

Apostazia lui Labiş putea deveni una a unei intregi generații. Albatrosul trebuia să piară. Iar povestea Zarazei nu a spus-o nimeni mai frumos decat Mircea Cărtărescu, speranța din fericire implinită a acestei literaturi. Trimit aici la povestirea lui Mircea si la cântecul lui Cristian Vasile ca omagiu adus poetului care a zburat “atunci, ultima oară, spre-un cimitir mai sobru si mai demn”…

http://www.poezie.ro/index.php/prose/179274/index.html

Cristian Vasile – Zaraza

O melodie din perioada “micului Paris”, cântată de Cristian Vasile. Compozitor: Benjamin Tagle Lara Textier: Ion Pribeagu Acompaniament: Orchestra “Dajos Bél…

Ion Pribeagu, pe numele originar Isac Lazarovici, a emigrat in 1962 in Israel şi a incetat din viata in 1971 la Tel Aviv. Inca o pagina din fascinantul destin al “Zarazei”…

https://www.youtube.com/watch?v=3SmSmCKdSPA

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. Luminor spune:

    Ma doare inima si azi cind se vorbeste despre Nicolae Labis, si nu doar pentru ca am scris versuri la tinerete sau pentru ca sint moldovean. Toti am dedus ca a fost un geniu si ca ar fi putut ajunge un poet de talie universala. Dar, in linia ratarii la romani, in armonia alcoolului care deja ii tulbura tineretea, in ticalosia generala care sporea ca un nor de furtuna, nu este, oare, posibil ca Labis sa fi putut lua si o traiectorie neplacuta? Sa fi ajuns un colaborator in diferite grade de odiosenie ori sa fi cazut in genunchi, ca Nichita Stanescu, sa nu se trezeasca cu lunile din betie si sa insire versificari in maniera cabotinismului de formula… Ar fi fost de preferat prostituarea unui asemenea geniu? Este una dintre loviturile cele mai crunte primite de literatura romana, dar, dintr-un anumit punct de vedere, care s-ar cere elaborat, Nicolae Labis a fost victima timpurilor, cu tot ce cuprind ele, canoane culturale, clisee de apreciere, angoase colective, mentalitati, meschinarii, fatalism si ratare. Sa-mi ingaduie Dumnezeu sa ma-nsel, dar un astfel de gind se nasta automat in volbura romanismului critic.

  2. Mircea M. Cociu spune:

    Excelenta contributie, ca mai intotdeauna! “Recuperat” de prieteni ai sai in anii ’70, aflati in slujba PMR/PCR, Labis a fost folosit, cu masura, in scopuri manipulatorii, de catre propaganda comunista. Nu se stie nimic – documentat – despre felul in care s-a raportat fata de evenimentele din octombrie-noiembrie1956 din Ungaria (insurectia antisovietica).

  3. Ion Adrian spune:

    Multumesc ca v-ati gandit la El.

  4. profesor spune:

    nu stiu cati dintre dv.stiu despre o replica impamantenita in anumite zone ale tarii “lasa, nu-mi povesti mie Moartea caprioarei” – cu variantele ei; intr-o zi, la clasa, vorbind despre limba si limbaj, un elev curios m-a intrebat ce-i cu replica asta de o tot aude cand pe la unu’, cand pe la altu’? de unde vine si…ce sens are? (mai sunt si copii curiosi pe lumea asta)

    [tin minte ca eram prin clasa a VII-a sau a VIII-a cand ne-am luat la o intrecere - vreo doi dintre colegii mei au invatat-o pe toata pe de rost - eu am invatat doar cateva fragmente - era prin o mie noua sute saptezeci si ceva...]

    am redat cateva pasaje, cu precizarea ca vom citi mai mult daca vor aduce ei versurile, ca sa intelegem ce vor sa zica unii – mai smekeri – cu replica de mai sus;

    presupun ca interpretarea mea i-a impresionat, pentru ca au venit, kiar au venit a doua zi cu textul integral si s-a mai citit in clasa; din punctul lor de vedere este vorba mai ales despre trecerea intr-o noua etapa de viata, ori de cunoastere etc.

    pe de o parte s-au bucurat ca in sfarsit au inteles care-i poanta in replica aceea auzita pe ici, pe colo; pe de alta parte au ramas cu o amintire de sfarsit de gimnaziu: vreo doi, trei dintre ei aveau lacrimi in ochi

    da, mai sunt copii de clasa a VIII-a care,inainte de EN, sunt capabili sa comenteze un text la prima vedere



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Nu ma asteptam sa ajungeti sa dati citate din Basescu... va discreditati, nu-mi amintesc ca exul in ...

de: neamtu tiganu

la "NATO iese din joc. Se încălzește, pe margine, încălzirea globală (Actualizat 2)"

Cauta articole

iunie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)