Home » Analize »Cultura »Justitie/Ordine publica »Opinie »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Arc peste timp: de la justiția de acum 10 ani la justiția de peste 10 ani

Cristi Danilet septembrie 26, 2014 Analize, Cultura, Justitie/Ordine publica, Opinie, Sinteze, Societate/Life
22 comentarii 5,754 Vizualizari

Elaborarea acestui scurt studiu asupra reformei justiției vine într-un moment deosebit: în luna septembrie 2014 se împlinesc 10 ani de când au intrat în vigoare legile din pachetul de reformă a justiției care au schimbat covârșitor modul de organizare și de funcționare a justiției românești. Acest moment trebuie celebrat cum se cuvine. România de azi de datorează vizionarilor de atunci. Mă întreb dacă azi sunt vizionari ai României de peste 10 ani.

1. Schimbări postdecembriste în  sistemul de justiție

Un regim de teroare a dominat societatea românească în perioada de după cel de-al doilea război mondial nu numai din cauza instituirii unui nou sistem politic, cât mai ales a eliminării oricărei bariere de natură judiciară a abuzurilor administrației și a celorlalte două puteri.

Revenirea la un sistem de justiție modern și funcțional a părut, astfel, ca fiind ceva firesc după înlăturarea dictaturii. Reforma a început, așadar, imediat după evenimentele din ’89 și ea a privit deopotrivă arhitectura sistemului și substanța drepturilor: se abrogă pedeapsa capitală (1989), se fac modificări ale principalelor coduri când se reintroduc calea de atac a apelului și curțile de apel (1993), apare legea de organizare judecătorească (1992), a curții de conturi (1992), de organizare și statut a avocaților (1995), a notarilor publici (1995), a practicienilor în insolvență (1999), a executorilor judecătorești (2000), a consilierilor de probațiune (2000), a activității de expertiză tehnică (2000), a consilierilor în proprietate industrială (2000), a procurorilor și a poliției anticorupție (2002), a consilierilor juridici (2003), a procurorilor și poliției care luptă împotriva crimei organizate (2004), a poliției judiciare (2004), a medierii și mediatorilor (2006), a consilierilor de integritate (2007) etc.

2. Justiția anterioară anului 2004

Evident, cea mai importantă reformă a justiției este cea a magistraturii, care a început în urmă cu 10 ani.

Să ne reamintim cum arăta justiția română, până în anii 2003-2004: recrutarea magistraților și avansarea lor se făcea prin Ministerul Justiției condus întotdeauna de un om politic; numirea și revocarea din funcție de conducere la instanțe să făcea de către Consiliul Superior al Magistraturii la propunerea ministrului (39 din cei 41 șefi de tribunale au fost schimbați în cursul mandatului ministrului justiției din anii 2001-2003), iar la parchete chiar de către ministru; președintele instanței repartiza dosarele către judecători, stabilea componența completelor și dădea recomandări pentru promovarea judecătorilor; principiul continuității completului de judecată pe parcursul soluționării dosarului era necunoscut; nu exista o specializare a judecătorilor; prin serviciul de informații al ministrului SIPA (Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție) se strângeau informații despre viața privată a magistraților care erau folosite pentru susținerea sau șantajarea lor; Inspecția Judiciară centrală era în cadrul Ministerului Justiției și putea verifica modul de instrumentare al dosarelor inclusiv pe fond; Procurorul General al României era numit de președintele țării la recomandarea ministrului; procurorul era cel care decidea arestarea preventivă a unei persoane („întâi arestezi, apoi faci probe” era un dicton al acelor vremuri); judecătorii de la curtea supremă erau numiți doar pentru un mandat de șase ani de către președintele țării, iar ca președinte al acestei instanțe putea fi numit inclusiv un jurist care nu era judecător (de exemplu, în perioada 2004-2009 președinte al instanței supreme a fost un jurist ce fusese consilier al președintelui țării care l-a numit în funcție și apoi judecător la Curtea Constituțională; acesta nu fusese nicio zi judecător la vreo instanță judecătorească); instanța supremă și instanțele militare aveau legi separate, deși justiția este declarată ca fiind unică, de către Constituție; CSM era un organism subordonat și condus de ministrul justiției, iar magistrații din CSM – care proveneau doar de la curțile de apel și instanța supremă – erau selectați de către Senatul României.

Rezultatul acestui mod de organizare al justiției, la finele anului 2003, sunt dezastruoase: un singur dosar cu un om politic condamnat pentru corupție, doar câțiva magistrați condamnați pentru corupție la pedepse cu suspendarea condiționată, lipsă totală de transparență, încrederea populației în justiție era la nivelul de 22%. Personal, pot spune cu certitudine că pârghiile de control asupra carierei magistraților și activității instanțelor și procurorilor făceau ca justiția română să nu fie independentă. Practic, pentru o anumită categorie de persoane și instanțe justiția nu funcționa. Iar justiția inactivă a favorizat corupția sistemică, astfel că statul însuși a devenit captiv.

3. Justiția în perioada 2004-2014

Reforma magistraturii a început prin modificări legislative substanțiale, concretizate în pachetul de legi adoptate în 2004 și modificate imediat în 2005 (Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor; Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară; Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.) și s-a definitivat prin consistenta reforma legislativă constând recentă în intrarea în vigoare a noilor coduri. Două au fost axele pe care s-a pus accent: independența justiției și lupta anticorupție. Ele figurează atât în obligațiile TO DO LIST asumate de Guvern pentru pregătirea României în vederea aderării, cât și sarcinile asumate în cadrul Mecanismului de Cooperare și Valorificare instituit ulterior aderării noastre la Uniunea Europeană.

Reformele se fac pas cu pas, în toți cei 10 ani. Organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești este de acum reglementată printr-o lege unică (2004). Se contractează un împrumut extern de 110 mil. USD de la Banca Mondială pentru construirea și refacerea unor sedii de instanțe, respectiv pentru redactarea noilor coduri și pregătirea profesională impusă de intrarea lor în vigoare (2006). Se majorează schemele de personal. Judecătorii dobândesc puterea de a dispune asupra arestării (2004). Se introduc norme moderne cu privire la confiscarea extinsă (2012). Se încearcă o lustrație, interzicându-se să ocupe funcții de conducere sau de membri ai CSM cei care au fost colaboratori, informatori sau agenți ai serviciilor de securitate și se interzice tuturor magistraților să fie colaboratori, informatori sau agenți ai actualelor servicii de informații (2005). CSM este scos de sub autoritatea Ministerului Justiției și creat ca instituție independentă; membrii săi sunt aleși din rândul magistraților care au acum reprezentați de la toate nivelurile de instanțe și parchete; candidații pentru astfel de poziții trebuie să își asume un plan de obiective cu care se prezintă în fața alegătorilor în cursul unei adevărate campanii electorale; componența majoritară a  CSM e alcătuită din magistrați, iar conducerea acestui organism nu poate aparține ministrului, ci numai unui magistrat (2004, 2005). Recrutarea și evoluția în cariera magistraților este sub autoritatea CSM (2004). Sunt mărite pensiile și scăzută vârsta de pensionare, ceea ce a determinat plecarea din magistratură a multor judecători și procurori provenind din vechiul regim (2004). E scăzută vârsta de promovare la instanțele și parchetele superioare, ceea ce determină ocuparea – și numai prin concurs – cu tineri a locurilor rămase libere în urma pensionărilor în masă (2005). Scade puterea președinților: ocuparea funcțiilor de conducere la instanțe și parchete se face în urma unui concurs, iar instanțele și parchetele sunt conduse de președinți, respectiv procurori-șefi în cooperare cu colegiul de conducere ai cărui membri sunt aleși de adunarea generală a instanței sau parchetului (2005). Dosarele se repartizează aleatoriu (2005). Componența completului nu mai poate fi modificată pe parcursul judecății. Evaluările nu se mai fac anual și nu mai țin cont de numărul de hotărâri desființate de instanțele de control judiciar (2005). Se majorează salariile judecătorilor și procurorilor (2006 și 2009). Se extinde mandatul judecătorilor de la instanța supremă până la pensionare (2003) și pentru a ocupa un astfel de post se susține un concurs care a evoluat de la un simplu interviu în fața CSM la o adevărată testare a cunoștințelor juridice, evaluare a actelor decizionale elaborate în timp și susținere a unui interviu limitat la chestiuni de integritate (2012). Principiul specializării judecătorilor este înscris în lege, iar principiul independenței procurorilor în soluțiile date este pentru prima oară reglementat (2005). SIPA este reorganizată (2005), eliminându-se competențele cu privire la magistrați și apoi este desființată (2006); arhiva rămâne sigilată și în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor, însă fără ca vreun responsabil să fie vreodată sancționat pentru abuzurile practicate de acest serviciu. CSM primește în responsabilitatea sa atribuțiile legate de formarea magistraților, a grefierilor și efectuarea inspecțiilor (2004). Se redactează un profil al magistraților care stă la baza recrutării lor (2005). Justiția se transparentizează, sunt înființate birouri de presă la fiecare instanță și parchet, apar culegerile de practică judiciară (2005). Justiția se automatizează, părțile au acces la informații despre dosare prin intermediul internetului, unele instanțe acordă acces parolat inclusiv la dosarul electronic (2013), sunt publicate date oficiale despre judecători (Hotărârea CSM nr. 515 din 14 iunie 2012 impune instanțelor publicarea unui CV profesional al judecătorilor pe site-ul fiecărei instanțe).

La sfârșitul celor zece ani de reformă, rezultatele sunt extraordinare: oameni considerați deasupra legii sunt în penitenciar, condamnați pentru infracțiuni grave de corupție; procurorii desfășoară anchete aproape fără piedici, destructurând rețele ce cuprind oameni de afaceri, politicieni și chiar magistrați; judecătorii aplică sancțiuni ferme; procesele durează mai rapid. Încrederea populației în justiție ajunge la 44%.

În această perioadă justiția a avut de înfruntat și imense provocări: crește numărul de dosare de la an la an (1,4 milioane lucrări penale și 3,3 milioane dosare la instanțe au fost de soluționat în anul 2013.), a actelor normative de aplicat (numai în anul 2013 s-au publicat  381 de legi, 1165 de hotărâri ale Guvernului, 117 de ordonanțe de urgență ale Guvernului, 20 de ordonanțe ale Guvernului), dar și a atacurilor care trebuie înfruntate din partea politicienilor sau oamenilor de afaceri, exercitate în special prin mass-media. Realizând că nu mai pot controla justiția și că riscă să răspundă atunci când greșesc întocmai ca orice cetățean, politicienii au avut anumite manifestări din care a reieșit intenția de a relua controlul sistemului: modificări legislative cu intenția de afectare a statutului magistraților sau de blocare a anchetelor anticorupție; refuzul Parlamentului de a permite urmărirea penală a unor membri – actuali sau foști – ai Guvernului sau de a acorda avizul pentru luarea unor măsuri procesuale cu privire la unii parlamentari; declarații publice îndreptate împotriva sistemului judiciar în ansamblu sau împotriva unor magistrați considerați individual.

4. Justiția în următorii 10 ani

Creșterea eficienței și calității activității judiciare sunt obiective imediate Managementul curților și managementul dosarelor vor deveni prioritare. Folosirea la maxim a noii tehnologii prin utilizarea formularelor, a modelelor și sintetizarea argumentelor din considerentele actelor judiciare sunt pași către digitalizarea completă a dosarelor. Nu e exclus ca în câțiva ani cererile de chemare în judecată să fie trimise prin e-mail și tot astfel să fie primit hotărârile din partea instanțelor în cauze care pot fi soluționate pe baza înscrisurilor, așa cum se procedează deja în unele state europene. De asemenea, este de așteptat transmiterea online a primelor procese care prezintă un maxim interes public, dezbaterile deja înregistrându-se audio. Evident, pregătirea și specializarea magistraților se va întări.

De la un sistem dominat de frică și lașitate în urmă cu 10 ani, s-a ajuns la un sistem ce își conturează o cultură profesională proprie. Urmează ca aceasta să fie definitivată, magistrații să îș înțeleagă rolul social și să participe activ la viața cetății. Deja de câțiva ani unii magistrați sunt prezenți în spațiul public explicând populației principiile de organizare și de funcționare a justiției, prin interviuri regulate date presei sau postări pe blogurile sau conturile de socializare. Un alt pas important a fost făcut în 2013 când s-a încheiat un Protocol de colaborare între justiție și Ministerul Educației, în temeiul căruia magistrații vor fi prezenți din ce în ce mai des în rândul elevilor pentru a le transmite noțiuni minime de drept și organizare judiciară (în mai 2014 s-a și alcătuit un manual pentru uzul tinerilor cu privire la noul cod penal, intitulat  Unde-i lege nu-i tocmeală).

Unificarea practicii încă rămâne un deziderat. Întinerirea corpului de magistrați și slăbiciuni în înțelegerea conceputului de independență, la care se adaugă incoerențele legislative, a facilitat interpretări diametral opuse în probleme identice de drept prezente în cauzele de soluționat de către magistrați. Urmează ca acceptarea conceptului de disciplină jurisprudențială în cadrul acelorași instanțe  și, desigur, acela al respectării practicii constante a instanței ierarhic superioare să fie soluții reale la un sistem de la care se așteaptă o „justiție unică” (art. 124 alin. 2 Constituția României). Precedentul judiciar va deveni, fără îndoială, un principiu al justiției noastre, consolidându-se astfel apropierea de sistemul anglo-saxon începută în mod ferm prin noile instituții introduse în legislația noastră (medierea, recunoașterea vinovăției, acordul de vinovăție).

Etica și dobândirea abilităților non-juridice vor căpăta un mai mare accent în pregătirea magistraților. Dacă până acum s-a pus accent pe memorarea de legi și manuale, de acum se va insista pe caracterul profund uman al magistratului, pe relaționarea lui cu partenerii actului de justiție (avocați, mediatori, grefieri etc.), cu justițiabilii și cu publicul larg. Onestitatea magistraților este absolut necesară pentru înfăptuirea actului de justiție în mod corect și creșterea credibilității individuale și de sistem, astfel că din ce în ce mai des magistrații și personalul din sistem vor înțelege și își vor îndeplini obligația legală de a denunța încercările de corupere.

Sistemul de justiție trebuie să fie rapid și prietenos, predictibil și de calitate. În cele din urmă justiția trebuie coborâtă de pe piedestalul unde a fost izolată zeci de ani și adusă în mijlocul societății, unde îi este locul. Ea va deveni o speranță legitimă a cetățenilor, dar și un punct de reper moral. Justiția nu doar trebuie să fie făcută, ci să se și vadă că este făcută.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "22 comments" on this Article:

  1. andreea spune:

    Bravo justitiei. Mie imi pare ca aici am schimbat cel mai mult in ultimii 10 ani. Sper sa ne ne intoarcem de unde am plecat…

  2. Decebal spune:

    Salut demersul dumneavoastra si va felicit pentru articol! Avem nevoie, ca de aer, de magistrati onesti si de o justitie eficienta si de calitate.
    Consider ca, mai ales in ultimii ani, pe langa binele concret pe care l-a facut Romaniei, Justitia a reusit ceva cel putin la fel de important: sa dea speranta omului obisnuit, omului resemnat cu ideea ca exista si oameni mai presus de lege. Daca merge neabatut pe drumul acesta, indiferent de culoarea politica a celor pe care ii cheama sa raspunda in fata ei, Justitia poate reforma societatea romaneasca.

    Desi nu ati pomenit un nume, pentru simplul fapt ca faceti referire la o anume perioada, vor fi destui amatori de etichete care sa va catalogheze drept “basist”. Ignorati-i! Mai avem inca destule bube si boli de care trebuie sa ne vindecam, ca natiune. O Justitie sanatoasa ne da sanse de vindecare.

  3. lloopp spune:

    Culmea este ca acum se urla mai tare ca niciodata ca “justitia e aservita politic”. Cred ca urletul acesta mascheaza “justitia NU mai este aservita politic si ne ajunge cutitul la os”.

    Foarte buna analiza a trecutului, prezentului si viitorului Justitiei Romane. Plus viziunea idealului de atins, aparent foarte indepartat si care parea de neatins acum 10 ani : digitalizare, internet, transparenta, in folosul cetateanului, si care cand va fi atinsa este numai datorita dumneavoastra si a altor “frumosi nebuni” ca dumneavoastra care traiesc numai pentru asta. Domnule Danilet, felicitari , ca de obicei, sunteti Mister Justice !
    http://lloopp.wordpress.com/2014/09/06/doamna-justitie/

  4. victor L spune:

    Un proverb olandez glasuieste:
    ” Teme-te de marinarul care ajunge pe uscat!”

  5. sile spune:

    Bravo d-le. Scrieti cam arid pentru mine care nu sunt din domeniu, dar e bine ca scrieti. Nefiind din domeniu chiar aflu lucruri interesante. Nu stiam, de exemplu ce eficienta a fost (scuzati expresia) Rodica Stanoiu la schimbat sefi de tribunale.

  6. sorin spune:

    Bravo. V-am citit foarte atent si celelalte articole aparute aproximativ acum doua-trei luni. Am vazut ca stiti tarele sistemului si aveti dorinta de schimbare. Acest articol insa m-a uns la inima. Din ce am citit pana acum am inteles ca exista discutii aprinse asupra statutului procurorului (daca poate fi considerat magistrat sau nu, privind prezenta lui in diferite organe ale justitiei) precum si asupra denumirii de judecatori pentru membrii CCR (ar trebui sa fie denumiiti consilieri). Sper ca nu suntetzi singur in demersul dvs.

  7. Dan Coe spune:

    Intrebarea e daca justitia romana “e conforma” cu stadiul actual de dezvoltare a capitalismului in Romania. Pentru ca asa cum functioneaza justitia, DNA-ul, parchetul, in acest moment, nu fac decat sa sugrume capitalismul autohton si asa anemic si lipsit de aparare in fata “agresiunii” capitalului strain mult mai bine “dotat” din toate punctele de vedere. Cu alte cuvinte pe langa ca “echipele straine” au “jucatori mai buni” au si “arbitrii romani” care ” le fac jocul”. O justitie legata la ochi e doar o metafora inspirata, pentru ca daca justitia nu e ancorata in relaitate, ea bine intentionata fiind, poate face mai mult rau decat bine…

    • Cetatean spune:

      Ceea ce faci tu se numeste manipulare. Justitia nu trebuie sa faca altceva decat:

      1. Judecatorii sa aplice corect (si uniform) legile, fara discriminare: “nimeni nu este deasupra legii”.
      2. Procurorii sa ii aduca in fata judecatorilor pe cei care incalca legile.

      “O justitie legata la ochi” NU este “doar o metafora inspirata”, este o necesitate. “Ancorata in realitate” trebuie sa fie clasa politica (Parlamentul) atunci cand face legile, pe care Justitia trebuie DOAR sa le aplice (“legata la ochi”). Transferul acestei responsabilitati de pe “umarul” Parlamentului pe “umarul” Justitiei reprezinta o manipulare nociva pentru “statul de drept”. In Justitie, “arbitrii care «fac jocul»” sunt echivalentul judecatorilor corupti, nu a celor onesti. Politicienii corupti din Parlament si Guvern sunt “arbitrii care fac jocul echipelor straine” (prin legi si ordonante date impotriva interesului national).

    • Consonant spune:

      “daca justitia nu e ancorata in relaitate …”

      O astfel de fraza spiune totul despre sistemul dumneavoastra de valori. Din cauza asta ne taram de la o zi la alta, cu progrese minore. Cei care gandesc si actioneaza dupa astfel de principii sunt, in opinia mea, tradatori de tara.

  8. vladulescu ioana spune:

    Articolul pare a fi o gluma raportat la un alt articol:Curtea de Conturi da de pamant cu patru fosti ministri de Finante: MFP a asigurat sectorului bancar privat un venit sigur si plasamente in active fara risc/Ritmul de crestere al serviciului datoriei publice poate conduce la indatorarea excesiva a generatiilor viitoare”.
    Justitia nu isi justifica activitatea din ultimii 25 de ani raportat la realitatea din economia ROMANIEI. Ei sunt direct raspunzatori de nivelul de trai al fiecarui cetatean din ROMANIA si de viitorul amanetat al fiecarui copil din ROMANIA.

    • Decebal spune:

      @ vladulescu ioana

      Articolul face referire la ultimii 10 ani. Dumneavoastra spuneti “25 de ani”. Mi se pare incorect.
      Ca simplu cetatean, nu pot sa nu remarc rezultatele concrete pe care le-a avut Justitia, in ultimii ani. Nu cunosc dedesubturile sistemului, nu este meseria mea, asa ca nu-mi dau cu parerea si ma limitez la rezultate.

      Mi se pare deplasat sa spuneti, despre justitie, “Ei sunt direct raspunzatori de nivelul de trai al fiecarui cetatean din ROMANIA si de viitorul amanetat al fiecarui copil din ROMANIA”. Imi suna a ceva de genul “Basescu e de vina!” – “leitmotiv” al unor televiziuni “de stanga”. Cautati vinovatii mai aproape! Noi toti, ca popor, purtam o mare parte din vina.

      V-as intreba asa, ca exercitiu de imaginatie: Credeti ca va era mai bine daca, in ultimii 10 ani, Justitia ar fi “evoluat” liniar, urmand calea primilor 15 ani de dupa ’89?
      (eu raspund cu un NU hotarat, la intrebarea asta)

  9. asdf spune:

    Pai daca toate legile importante au fost adoptate in 2004, inseamna ca au fost adoptate in timpul lui Nastase, nu?

  10. Roland spune:

    Sa nu ne imbatam cu apa rece, stimate domn.
    Nu scriu despre instantele “mari”
    - 55 % din conducerea celor din 2004, au iesit la pensie, sau isi asteapta decretul de iesire la pensie ;
    - 80 % din ce conduc la ora actuala, au fost fie “vice”, fie “crescuti” la umbra nucilor batrani – si nu ma provocati sa va dau pe loc exemple ;
    - sa nu uitam ca 8 ani au functionat ca judecatori de Tribunale si Curti de Apel (actuali formatori la …) turnatori la Securitate si/sau chiar ofiteri desconspirati (unii, chiar mai functioneaza in schema) ;
    - sa nu uitam crizele de nervi ale unor magistrati ce au provocat “greve avocatiale” (BAROURI INTREGI au protestat, si de fapt, au fost crize de sistem), – ceea ce a determinat conducerile CAP sa “medieze” conflictele, si sa le uite o vreme.Aceste comportamente, tind sa devina profilul psihologic al candidatului la INM ;
    - sa nu uitam ce a determinat DNA sa sa ceara in 15 august anumite masuri impotriva MAGISTARTILOR CARE … .

    Si in final stimate domn, sa nu uitam ca magistratii nu sunt ingeri, iar sistemul nostru, este doar la inceput, intr-o perpetua metamorfoza si permanenta cautare de sine .

    In rest, da, sunt salutare toate aceste evolutii, si da, merita sarbatorit (desi dl. Toni Neacsu reda cifra de 85 % din buget ca fiind alocata salariilor; ce investitii? ce infrastructura? ce logistica? … poate donatii !) .

    PS Poate ar fi trebuit dat si un nume de inceput, referinta in aceasta evolutie – Dna. Monica Macovei

  11. tomasito spune:

    În acel TO DO LIST pentru următorii 10 ani eu aș include și normarea activității judecătorilor, aceștia fiind – mai ales in București și în orașele mari – supraîncărcați.
    De exemplu:
    http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/confesiunile-unui-judecator—uneori-imi-crapa-obrazul–163665
    Extrase din interviu:
    ” R.l.: Cate dosare aveti dumneavoastra in acest moment?
    A.M.P.: Se intra la doua saptamani cu 120 de dosare.”
    “Eu, una, nu pot sa va spun ca am vazut toate cele o suta de dosare in mod profesionist si ca am dat solutiile OK, ca le motivez in 30 de zile, termenul prevazut de lege. Nu poti, omeneste, in asemenea conditii, sa motivezi la standardele cerute
    de CEDO.”
    Mai precis, ar trebui să se prevadă, de pildă, ca un judecător la civil poate avea maxim 15 dosare pe ședință, unul la penal 10. Bine, cifrele pot fi și altele și ar putea fi avute în vedere și alte criterii, cum ar fi cele de complexitate, dar ar trebui să existe anumite limite rezonabile.
    Concomitent cu această măsură ar trebui să se introducă în mod obligatoriu și citarea diferențiată. Adică să nu fie toată lumea chemată la instanță la ora 8, și să aștepte până la ora 15 să-i vină rândul, …. dacă se dorește cu adevărat un sistem de justiție care să fie și ”prietenos”.

    • florin neacsu spune:

      Cu siguranta ca pentru scaderea “presiunii numerice” a numarului de dosare, exista posibilitatea (de altfel de mult propusa) a disparitiei competentei teritoriale, si repartizarii aleatorii. Cu eficientizarea actului de justitie, dar si cu scaderea aferenta a salariilor magistratilor “prea ocupati” . Nu vreau sa reiau statistica numarului de dosare/complete, existand instante ce intra cu cate 12 – 17 dosare (penale + civilem + …) .
      Pana nu demult, la I.C.C.J. existau magistrati ce judecau de ani de zile numai cereri de stramutare …

  12. Nicolae Niculescu spune:

    Socanta pozitia unui judecator fata de evolutia justitiei romane dupa “caderea” comunismului. Am folosit ghilimele pentru ca perceptia generala este ca in justitie inca dainuiesc practici comuniste abuzive atit in activitatea cit si in organizarea justitiei. Reforma nu o poate face un vizionar ci numai un profesionist un bun cunoscator al problemelor specifice actului de justitie avind simultan in centrul atentiei atit importanta infaptuirii actului justitiar cit si stricta respectare a drepturilor omului pe intreaga perioada a actului de justitie de la terminarea cercetarilor efectuate de catre procuror (care coincide cu trimiterea in judecata) pina la elaborarea motivatiei sentintei de catre judecator in asa fel incit la incheierea actului de justitie atit inculpatul (inclusiv avocatul apararii) cit si acuzatorul (respectiv procurorul care a desfasurat ancheta) sa nu poata avea nuci-un motiv de a sustine ca judecarea a fost partinitoare. Recurgerea la recurs sau la o rejudecare la o instanta superioara sa se poata face numai dupa ce una din parti, aparatorul sau acuzatorul poate veni justificat (in sensul ca va fi necesara motivarea neprezentarii acestora in prima instanta) cu elemente noi de proba sau de interpretare. O prima conditie pentru o justitie nepartinitoare ar fi ca in fata judecatorului atit apararea cit si procurorul sa se afle la acelasi nivel de subordonare. Cea mai mare anomalie a justitiei romane este includerea procurorilor in rindul magistratilor prin aceasta anomalie procurorii au fost inclusi in puterea judecatoreasca. Procurorul este aparatorul intereselor statului care pentru perioade determinate de timp este reprezentat de catre un executiv. Deci procurorul de la numire pina la actiune se afla sub autoritatea unui ministru care la rindul lui este numit politic. Prin includerea procurorilor in puterea judecatoreasca se incalca principiul separarii puterilor in stat si se admite ingerinta unor membrii ai executivului ( numiti politic) in interiorul puterii judecatorsti. Si atunci te intrebi unde a fost profesionismul vizionarului care a initiat ultima reforma a justitiei ? Autorul prezinta ca pe un succes notabil cresterea increderii in justitie de la 22% la 44%. Pai daca mai mult de jumatate din populatia tarii nu are incredere in actul de justitie asta nu este un succes ci un dezastru domnule Danilet. De asemenea autorul face niste afirmatii cel putin bizare. Dece una din cele trei puteri ale statului respectiv puterea judecatoreasca sa fie protejata de atacurile presei sau de declaratii politice? Are puterea judecatoreasca ceva de ascuns? O deranjeaza transparenta? Autorul trece sub tacere faptul inadmisibil ca un membru al executivului sa numeasca judecatorii si sa pretinda juramintul acestora chiar daca actiunea este formala este foarte importanta ca simbolistica. In orice tara civilizata juramintul se depune numai in fata organului care are si dreptul sa te judece pentru incalcarea juramintului adica in fata judecatorului care te poate judeca pentru modul in care iti respecti juramintul. Autorul nu pomeneste nimic de sistemul de evaluare al jedecatorilor care sa asigure o evaluare obiectiva a activitatii magistratului pe baza unor criterii sau punctaje concrete care sa includa atit nivelul de pregatire si perfectionare cit si rezultatele concrete din activitatea de magistrat (solutii ramase definitive, neatacate, gresite, anulate, etc…) Este foarte important ca evaluarea magistratilor sa fie atributul exclusiv al puterii judecatoresti si sa fie punctul de plecare pentru cistigarea dreptului la ocuparea unei pozitii avansate iar promovarea sa nu fie facuta la discretia unei persoane sau organism restrins ci numai in urma unui proces electiv in care concurenta sa fie conditia prima (minim doi candidati cu acelasi punctaj de evaluare pentru aceiasi pozitie) . Autorul nu pomeneste nimic despre ciuntirea Curtii de Conturi a Romaniei curte care are un rol extraordinar in controlul utilizarii banilor publici. In orice tara democratica acest organ de control are investigatori si judecatori proprii specializati in utilizarea banilor publicii si are dreptul de a da operativ sentinte si de a lua toate masurile de recuperarea pagubelor sau deturnarii fondurilor. Numai in cazurile de abuz dovedit se poate recurge la o instanta superioara. De asemenea autorul nu pomeneste nimic de CCR, un organism, care nu cred ca mai exista undeva in lumea democratica, alcatuit din pesraoane cu pregatiri diverse de la consilieri pina la judecatori, unii fara o minima practica judecatoreasca, si pe deasupra numiti politic. Chiar dam interpretarea constitutiei tarii pe mina unui astfel de organism? Si ar mai fi citeva aspecte care chiar daca tin mai mult de forma decit de continut si pe care autorul nu le semnaleaza. Nu de mult un avocat imi povestea ca in jargonul profesional din justitie inca se mai folosec expresii care dainuesc de pe vremea Regulamentelor Organice. Rezistenta la alinierea termenilor specifici justitiei la nivelul contemporan al limbii romane nu poate venii decit din rea vointa sau din neputinta. O sa ajungem ca pentru intelegerea unei motivatii a unei sentinte sa apelam la serviciile unui specialist in istoria limbii romane. De altfel folosirea incorecta a limbii romane se manifesta si la nivelul legislativ si la nivelul executiv din care cauza apar legi si/sau ordonante confuze, neclare incit nu pot fi aplicate decit dupa aparitia unor instructiuni de aplicare care de cele mai multe ori schimba radical intentia legiuitorului. Se impune urgent ca in programul de instruire al magistratilor sa fie incluse cursuri de limba romana de cel mai inalt nivel dupa cum in parlament si in executiv sa se introduca obligatoriu inainte de adoptarea unei legi sau ordonante consultarea specialistilor in limba romana in asa fel incit textul elaborat sa fie clar, riguros si sa nu lase portite de interpretare. Greu de crezut ca se vor lua astfel de masuri din moment ce un judecator membru al CSM se exprima neglijent afirmind in acest articol ca…..”procesele dureaza mai rapid”…..un mod foarte personal de a compara timpul (durata) cu viteza?!?!….dar asta se datoreaza educatiei formata si reformata aproape anual de catre toti activistii politici ce s-au crezut specialisti in tot si toate. Deja ne-am facut de risul lumii cu unele cazuri de incultura crasa, citeva aparind si in presa internationala, la persoane care au ocupat sau chiar ocupa pozitii inalte in stat. Cum poti fi un bun profesionist cind n-ai elementare cunostinte de cultura generala? Trimitem in parlamentul UE o persoana care are multe “succesuri”… chiar daca sint oameni care nu vor sa ” vorbesc” cu tine; avem un candidat la functia suprema in stat care nu stie ca Norvegia este regat si nu este membru al UE si mai nou chiar daca are pregatire juridica nu cunoaste atributiile presedintelui tarii, avem un ministru care nu stie cite stelute are steagul UE, alt ministru care se lupta cu “branconierii”, un alt ministru, culmea al invatamintulu, nu are cunostinte elementare de gramatica, un altul care nu stie legenda intemeierii Romei, am avut un presedinte de camera care abuziv si incalificabil in vazul intregii tari acepta o numarare fictiva a voturilor, si ultimul caz auzit despre o persoana care se simte capabila pentru pozitia de ministru al culturii ?!?!…dar n-are in familie nici-un biped. Pe linga faptul ca respectivii nu au bunul simt sa stea cumva mai retrasi daca stiu ca au carente de pregatire manifesta un tupeu nemasurat apelind ca pe vremuri la “pila si telefon” sau pur si simplu pe fata si fara nici-o jena cer sustinerea politica a unor partide pentru ocuparea unei functii inalte nu pentru a rezolva o problema nationala ci pentru a se bucura de niste avantaje ca sa nu zic si de niste oportunitati date de accesul la banii publici. Si nu sint pe deplin convins ca justitia a fost cumva vitregita de contributia unor astfel de elemente. Au inceput lansarea candidatilor la presedentie. Toti vorbesc despre “proiectul lor de tara” de parca pina la ei noi nu am fost o tara ci un maidan pe care misuna un fel de cimpanzei si ca tara abia cu venirea lor se contureaza. Au auzit pe undeva expresia “proiect de tara”, li s-a parut docta si si-au adoptat-o. Un singur candidat a vorbit despre proiecte majore de interes national in rest toti vor sa ne infiinteze o tara si ne prezinta diverse proiecte de tara Realizati cum am ajuns cu o asa incultura politica? Si au si tupeul de a aspira la functia suprema in stat. Mare tragedie pentru poporul nostru. Urgent sint necesare masuri radicale dar profesioniste incepind cu educatia. Este necesar un conses politic pentru a lasa profesionistii sa-si faca treaba in toate domeniile altfel va fi vai si amar de noi. Nici nu ne putem imagina catre ce fundatura ne indreptam.

    • andu spune:

      domnul meu, banuiesc ca lucrati in sistem, poate chiar sunteti procuror. Prin fraza “Cea mai mare anomalie a justitiei romane este includerea procurorilor in rindul magistratilor prin aceasta anomalie procurorii au fost inclusi in puterea judecatoreasca. Procurorul este aparatorul intereselor statului care pentru perioade determinate de timp este reprezentat de catre un executiv.” ne lamuriti ce va deranjeaza! In Romania guvernului Ponta, in Romania inca sub controlul baronilor, iata ca eu unul, cetatean simplu, prefer ca procurorii sa fie magistrati! Interesul statului sau al cetateanului? Eu inteleg ce vreti sa spuneti, eu insa nu vreau ca procurorul sa fie la cheremul unuia ca Ponta (sau altul)! E bine cum este!

      • Nicolae Niculescu spune:

        D-le Andu, daca va place ca procurorii sa fie magistrati ce-ar fi ( pentru, economii, operativitate sau orice alt motiv) sa desfintam judecatoriile si tribunalele pentru ca daca procurorul are aceiasi calitate ca si judecatorul adica este magistrat poate el sa faca si cercetarea si judecarea si condamnarea. Unde credeti ca vom ajunge?

        • subscriu. de mult ! spune:

          Magistraţii nu pot fi audiaţi de Parlament
          Cristi Danilet august 16, 2012 Justitie/Ordine publica
          79 comentarii 5,095 Vizualizari
          ____________________________________________________________________________
          INM spune:
          16/08/2012 la 10:43

          Procurorii sunt magistrati!

          Nu parlamentul ii plateste pe procurori!

          Enumerare incompleta, un sofism de inductie la punctul 5!
          Răspunde

          Paul Vasilescu spune:
          16/08/2012 la 16:34

          a) “Procurorii sunt magistrati!” Cu siguranrta ca fac acte de justitie, pronunta hotarari, condamna, … etc., adica fac dreptate, nu ?
          b) “..sa raspunda reprezentantilor societatii ce platesc activitatea de urmarir”. Cred ca m-am exprimat corect, nu ?Nu parlamentul, ci cetateni ce formeaza societate. Au societatea nu e formata din cetateni ?
          De asemenea,, “ca si cetatean ce platest impozit si le platesc asigurarile de sanatat si cele sociale”
          c) “Enumerare incompleta, un sofism de inductie la punctul 5!” Am o lista de 24 de hotarari (probabil lista este cu mult mai mare), prin care CCR a revenit asupra propriei solutii mentinuta in mod constanta zeci de ani buni; a admis neconstitutionalitatea unor texte, pe care anterior le considerase constitutionale. Ti se pare o conduita lineara? Daca nu, ce anume a determinat punctul fractal in modalitatea de gandire (nu ma lua cu schimbarea de generatie, judecatorii PDL, … etc.)
          Răspunde
          ____________________________________________________________________________
          curios spune:
          16/08/2012 la 10:45

          @ paul vasilescu. daca procurorii NU sunt magistrati, de ce exista sectia procurori in cadrul CSM???? de ce procurorii au proprii alesi in CSM? nu cred ca CSM se numeste CSJ oricat ar vrea unele persoane. Crezi ca ar trebui sa dea seama un procuror pt. anchetarea UNUI FURT (sau frauda electorala se numeste altfel)?? Sau Ministrul de Justitie/presedintele sa ceara justifcarea unei anchete IN CURS despre o talharie???? Inapoi la Ceasca? PS. Nu-l credeti pe dl.Danilet imbecil, stie ceva mai multa justitie decat orice comentator pe acest forum, inclusiv Dvs.!!!
          Răspunde
          beitriu spune:
          16/08/2012 la 11:17

          “ce sa zic, ca si cetatean ce platest impozit “… corect gramatical este “ca cetatean” . Exprimarea “ca si” este utilizata complet eronat in emisiunile TV incercandu-se evitarea unei cacaofonii. Dintr-o perspectiva personala, prefer cacofonia agramatismului. Cu stima!
          Răspunde
          zulu spune:
          16/08/2012 la 12:19

          “Cata vreme iti permit sa existi, si te mai si platesc pentru acest lucru..”
          Nefericita si resentimentara formulare, d-le Vasilescu.
          Răspunde

          Paul Vasilescu spune:
          16/08/2012 la 20:13

          Ministerul Public, institutia procurorului, prim procuror, procuror general,Parchetele, … etc. functioneaza in baza in baza unor legi edictate de Parlamentul Romaniei. Inclusiv salarizarea, limitele si plafoanele de salarizare, modul de accedere, promovare, … etc. sunt cuprinse in acte normative emise numai de catre Parlamentul Romaniei . Parlament ce este forul de exprimare al alesilor natiunii (fie ca iti place, fie ca nu iti place). Nu crezi ca MPR si procurorii exista si sunt platiti datorita Parlamentului Romaniei, datoprita faptului ca noi cetatenii am vrut si am permis ca ei sa existe – asa cum este reglementat, nu cum bat ei campii .
          Răspunde
          ____________________________________________________________________________

          Cristi Danilet Cristi Danilet spune:
          16/08/2012 la 11:11

          1. Procurorii sunt magistrati. Argument: art.1 din Legeae 303/2004: `Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.`. Alt argument: CSM este `CS al Magistraturii`
          2. Proc.Gen desfasoara activitate de supraveghere penala a procurorilor care investigheaza cazul. Sunt de acord cu dvs ca la o astfel de ancheta de amploare populatia trebuie sa stie ce se intampla, insa ancheta e la inceput si sunt date care nu pot fi comunicate. Ce poate dat publicitatii, se regaseste in comunicatele de presa ale PG si DNA.
          3. Rec (2010)12 se refera la judecatori. Dar am precizat ca in tarile in care statutul judecatorilor si procurorilor sunt identice (atentie, vorbesc de statut si nu de atributii functionale), standardele sunt comune. Pt procurori avem Rec (2000) 19. Dar pt dezbaterea de aici e mai important pct. 42 ultima teza din Raportul CDL-AD(2010)040 al COmisiei de la VEnetia: `Ar trebui exclusă responsabilitatea în faţa Parlamentului în cauze individuale cu privire la decizii de urmărire sau neurmărire penală`.
          4. Nu. In primul rand exista comunicari publice pe site, desfasurate in baza Ghidului recent adoptat http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/01_06_2012__49432_ro.doc. Apoi, exista o raportare institutionala care se face o data pe an: art. 79 din Legea 304/2004 – `Parchetul de pe lângă ICCJ elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă CSM şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a Parchetului de pe lângă ICCJ`.
          5. Motivarea dec 45 este obligatorie. In plus, ea este conforma cu standardele internationale.
          Răspunde

          Un simplu cetatean spune:
          16/08/2012 la 13:31

          Domnule Danilet, va citez: “Însă dincolo de atribuţiile sale legislative, legislativul nu poate cenzura judecătorul, nu poate să îi adreseze ordine, nici să se substituie lui. Parlamentul nu trebuie să intervină în actul de justiţie decât cel mult pentru acordarea amnistiei sau graţierii. Emiterea unor acte normative pentru a bloca procedurile jurisdicţionale sau execuţionale ori audierea judecătorilor în legătură cu soluţiile lor sunt inadmisibile”.

          Cred ca titlul articolului: “Magistraţii nu pot fi audiaţi de Parlament” si citatul de mai sus exprima esenta raporturilor dintre Legislativ si Justitie intr-un stat de drept si in acelasi timp demonteaza false argumente ce decurg dintr-o logica perversa, utilizata in vederea realizarii unor scopuri politice ignobile.

          Felicitari atat pentru articol cat si pentru verticalitatea dumneavoastra! Romania are nevoie de magistrati cu coloana vertebrala!
          Răspunde

          Paul Vasilescu spune:
          16/08/2012 la 16:47

          Prin punctul nr. 5 tocmai va invederam ca pozitia CCR asupra aceleasi chestiuni de drept constitutional nu a fost una unitara, lineara de-a lungul timpului. Exista nenumarate “reveniri” asupra constitutionalitatii delarate (de mai multe ori), a unor texte de lege. Si nu putine. Si care nu pot fi explicate atat de usor

  13. iosiP spune:

    Chiar daca justitia din Romania a devenit, tooretic, mai buna, ea este inca departe de nivelul existent in tarile civilizate:
    1. Se abuzeaza de arestarea preventiva (procurorii mizeaza probabil pe faptul ca, dupa o perioada de arest, inculpatul va deveni mai “maleabil” in fata anchetatorilor).
    2. Se abuzeaza de sentintele cu suspendare. Care mai este valoarea disuasiva a justitiei daca aproape toata lumea stie ca nu va face nici macar o zi de puscarie dupa ce a omorat cativa oameni din culpa?
    3. Nu exista responsabilitatea actului de justitie: oricine poate fi arestat, tracasat, eventual condamnat pe nedrept fara ca autorii acestor abuzuri sa plateasca (dovada miile de cazuri castigate la CEDO impotriva statului roman, cu daune platite – cum altfel – din banii cetatenilor).
    4. Nu exista responsabilizare dupa apelul la mecanismele de recurs. Atata timp cat la recurs nu se administreaza noi probe, orice rasturnare a verdictului inseamna, implicit, ca sentinta initiala a fost gresita iar magistratul care a dat-o este sau incompetent sau partinitor.
    5. Termenele de judecata si conditiile privind prezenta partilor sunt aberante. Pe langa faptul ca aceasta adauga la munca magistratilor, unele institutii administrative (de exemplu primariile) si-au facut un obicei din a nu-si trimite reprezentantii legali la procesele de retrocedare… care se amana, si se amana, si se amana… pana cand bietul “petent” moare cu dreptatea de partea lui.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristi Danilet


Cristi Danilet

Cristi Danileţ este judecator din anul 1998, iar in prezent este membru al Consiliului Superior al Magistraturii Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)