vineri, martie 29, 2024

Argumente in deriva (1)

Sistemul de invatamant comunist nu a fost foarte bun asa cum crede Mircea Cărtărescu.

Intr-un articol recent din Dilema veche, Andrei Plesu vorbea despre „cuvinte in deriva”. E vorba despre cuvinte ca „traditional” ori „interes national”, folosite in exces in presa si vorbirea curenta, manipulate „cu frivolitate”, rostite cu foarte mare usurinta de persoane care nu dovedesc prin nimic ca inteleg intr-adevar ceea ce spun. Potrivit lui Andrei Plesu, „cuvîntul rostit într-o doară e simptomul unei primejdioase dezordini survenite în duhul comunitar”. Cat de primejdioasa poate ajunge insa aceasta dezordine daca nu doar cuvintele sunt in deriva, ci argumentele pe care le spun cu prea mare lejeritate unii dintre cei de la care asteptam sa ne lumineze mintile si sufletele ?

Invitat acum cateva zile la postul de televiziune Digi24, Mircea Cărtărescu ne spune ca sistemul de invatamant comunist era unul foarte bun, superior la toate capitolele celui de acum. E drept ca la inceput limiteaza afirmatia doar la anii 1970, dar uita apoi si acesta minima precautie, se lasa dus de marele adevar pe care, iata, are in sfarsit curajul sa-l rosteasca cineva, lasand sa planeze indoiala generalizarii.  Pentru Mircea Cărtărescu, un om care stie bine masura cuvintelor, doar de aceea va fi fiind scriitor, SISTEMUL de invatamant comunist a fost bun deoarece daca n-ar fi fost asa,  noi, care suntem produsele lui, nu ne-am putea justifica pe noi insine: doar nu vom fi iesit dintr-un pustiu cultural. Daca e sa-i dam crezare, atunci ne putem lesne imagina ca peste 30-40 de ani, Mircea Cărtărescu din viitor, crescut si format in sistemul de invatamant de astazi va spune ca acesta de acum e unul foarte bun.

E drept ca, scriitor fiind, Mircea Cărtărescu are o individualitate puternica. Sa ne intelegem, nu-i reprosez egocentrismul, ci folosirea abuziva a argumentului aproape banalizat in Romania de astazi, „sistemul de invatamant comunist a fost foarte bun”. Daca ne-ar fi spus ca „liceul pe care l-am urmat eu in anii 1970 a fost foarte bun” nu as fi avut nimic de comentat pentru ca ar fi fost vorba despre modul subiectiv in care cineva alege sa-si exprime propriile experiente de viata. Calificand insa sistemul de invatamant al unui stat totalitar ca fiind unul bun, greseste enorm. Si o face in deplina cunostinta de cauza, caci singur observa, cu subtilitate, in acelasi interviu, ca inaintam prin viata orbeste, in ceea ce ne priveste pe noi insine, dar cu un felinar in spate, pentru cei care vin dupa noi.

Daca va fi fost chiar asa cum spune, ca sistemul de invatamant comunist a fost unul foarte bun, atunci noi, produsele lui, nu am fi fost oare capabili sa dam astazi copiilor nostri un mediu mai bun de educare si formare ?

Nu am fi fost oare, astazi, mai putin egoisti fata de cei pe care i-am adus pe lume?

Nu am fi depasit, astazi, orgolii politice de tot felul pentru ca sa le dam copiilor nostri o scoala adevarata de care sa fie si sa fim mandri ?

Nu am fi actionat, astazi, cu responsabilitate pentru a sustine scoala romaneasca in loc sa bagam capul in pamant ca strutul si, cei care avem bani, sa perpetuam acelasi egoism, bine insusit in comunism, si sa ne trimitem copiii sa invete pe la scolile altora?

http://www.digi24.ro/stire/Mircea-Cartarescu-Chinul-vietii-mele-a-fost-cand-a-trebuit-sa-dau-meditatii_71955

Distribuie acest articol

82 COMENTARII

  1. Domnul Cartarescu si-a exprimat opinia. Inainte de a declara ca greseste, ar trebui sa ne demonstrati ca sistemul de invatamant actual este superior celui din timpul regimului trecut. Altfel, ramanem in situatia „he said, she said” in care participantii la acest forum ii vor da, probabil, dreptate Domnului Cartarescu.

    • Sistemul de invatamant de astazi e in plina deruta, dar e mult mai mai bun decat cel comunist pentru ca NU MINTE si ne obliga sa ne confruntam zi de zi cu propria incapacitate de a-l reforma si de a da o scoala mai buna copiiilor nostri.

      • Am inteles. Sistemele de invatamant sunt impartite (bune vs. rele) potrivit unui criteriu moral (mint vs. nu mint). In optica d-voastra, cat stiu si ce stiu cei care trec prin ele conteaza mai putin. Ramane doar sa va demonstrati teza.

        • Nu conteaza deloc „cat” si „ce” stiu, ci CUM stiu sa foloseasca ceea ce stiu, CUM stiu sa separe graul de neghina, cum spune romanul. Asta a lipsit cu desavarsire din sistemul comunist de invatamant (caci erau altii care gandeau pentru tine)

          • In orice sistem, comunist sau nu, exista oameni care gandesc singuri si oameni care asteapta sau lasa pe altii sa gandeasca pentru ei.
            Simplificati prea mult problema si o aduceti in derizoriu.

            • Sistemul comunist de invatamant va fi promovat gandirea libera si creativa, iar eu n-am aflat asta pana acum. Curios.

            • @Adriana Gorga V-am spus ca simplificati foarte mult aceasta problema si nu o vedeti decat dintr-un punct de vedere, care pare strict personal. Intelegeti ca nu se poate discuta dspre acest subiect numai in asemenea termeni ” minte vs nu minte” sau ” libertatea gandirii”. Este o suma de factori care determina calitatea unui sistem de invatamant. Intelegeti de aseemenea ca libertatea gandirii o ai sau nu, la fel cum inteligenta si spiritul creativ le ai sau nu, indiferent de locul unde te-ai nascut si ai crescut. Vi s-au dat destule exemple si s-au adus destule argumente in raspunsurile primite pentru a va pune cateva intrebari despre ideile pe care le vehiculati.
              Nu o sa afirm niciodata ca invatamantul comunist este un model care ar trebui urmat dar o simpla comparatie cu cel de azi este relevanta. Pentru ca despre o comparatie este vorba si nu de o discutie arbitrara despre calitatatile invatamantului romanesc.
              Incercati sa vedeti problema in ansamblul ei si nu doar o parte.

            • Orice comparatie incepe prin convenirea criteriilor pe baza carora aceasta se realizeaza ulterior. Daca acest criteriu al moralitatii, cum subliniaza foarte bine comentatorul anterior, nu este acceptat, atunci e inutil sa mergem mai departe. Fireste ca sunt mai multi factori in discutie. Dar sa-i luam pe rand. Deocamdata nu am trecut nici de primul.

              In rest, in comentariile din acest spatiu s-au vehiculat exemple si argumente din multe registre, care sa ne faca pe toti sa ne punem intrebari fundamentale. Si asta e bine.

            • @Adriana Gorga

              Mi se pare hazardata afirmatia dvs dintr-un comentariu anterior:

              „Nu conteaza deloc “cat” si “ce” stiu, ci CUM stiu sa foloseasca ceea ce stiu”.
              Iar daca pentru dvs singurul criteriu calitativ al unui sistem de invatamant este acesta, cred ca trebuie sa va mai rafinati ideile privind acest subiect.
              Am auzit nenumarate pareri despre sistemele educationale din lume, unele pertinente, altele mai putin si cred ca discutiile intre cei interesati sunt benefice. Numai ca o discutie presupune o anumita deschidere si fata de subiect si fata de interlocutori, deschidere pe care, cu parere de rau v-o spun, nu o vad deloc la dvs, dimpotriva. O sa postez articolul dvs pe forumul-academic-roman.org FAR) ( la rubrica „Revista presei”) unde se discuta probleme despre invatamant si cercetare (de aproape 10 ani, cred) si unde unii universitari vin si-si exprime pareri, idei, solutii, nemultumiri…….Este interesant de vazut ce pareri sunt despre „invatamantul comunist”.

            • Procesele societale actuale sunt extrem de rapide, astfel incat cunoasterea se perimeaza intr-un ritm uluitor. De aceea, la nivel de sistem de educatie ceea ce e important de vizat e competenta (adica modul CUM o persoana in formare foloseste ceea ce stie). Cei care sunt capabili sa utilizeze intr-un mod adecvat ceea ce stiu, vor fi capabili sa se adapteze acestui ritm, ceilalti vor ramane vesnic la periferie.

              Sa nu confundam insa lucrurile: nu am scris nicaieri ca acesta ar fi singurul criteriu de calitate a unui sistem educativ. Si in plus, chiar daca sunt convinsa ca acesta e unul din criteriile de apreciere ale sistemului actual de invatamant, nu cred si ca e un criteriu pertinent de comparatie a sistemului actual cu cel din vremea comunista. Cum v-am mai explicat, pentru aceasta comparatie primul criteriu e cel al moralitatii. Daca va fi sa-mi „rafinez” ideile cu privire la promovarea competentelor in invatamant, o voi face printr-un articol despre calitatea educatiei.

              Nu cunosc acest forum, sunt insa de perfect acord cu dvs. ca discutiile cu privire la acest aspect sunt importante. Ma intereseaza aceasta discutia si o voi urmari in masura posibilitatilor.

      • Ca autoare a articolului ar trebui intai sa definiti ce intelegeti dvs prin „sistem bun de invatamant”. Daca va limitati doar la „nu minte” atunci aveti o grava problema de abordare a subiectului. Subiectul este mult prea complex ca sa suporte o abordare atat de simplista.

        • Daca nu vreti sau nu puteti sa intelegeti ca educatia este unul din cele mai redutabile instrumente politice utilizate mai ales (dar nu in exclusivitate) de regimurile totalitare pentru a-si asigura sprijinul popular, vom continua sa discutam in contradictoriu la nesfarsit.

      • „Sistemul de invatamant de astazi e mai bun pentru ca nu minte”.
        Cum sa nu minta? Va rog sa faceti un sondaj cat se copiaza in scoli si cum stam cu plagiatele. Am avut un ministru al educatiei plagiator, altul care a mintit in CV si un Prim Ministru plagiator. Acesta din urma este si mandru de performantele sale si desfiinteaza orice comisie care-l critica. Rezulta si ca toate comisiile oficiale mint.

        Poate ca in comunism se invatau si minciuni, dar se invata. Acum nu se invata minciuni, dar se minte cu privire la cat se invata.

        • Sistemul de invatamant de astazi nu minte, nu pentru ca va fi aflat ca minciuna nu-i buna, ci pentru ca nu mai poate si nu-i mai impune nimeni s-o faca.

          V-ati gandit vreodata ca, poate, Primul Ministru de astazi minte si plagiaza tocmai pentru ca in timpurile comunismului cand a mers si el la scoala „se invatau si minciuni” ?

          • Imi pare rau, dar gresiti la adresa lui Ponta.
            Am discutat cu mai multi oameni care l-au cunoscut pe vremea liceului si toti au spus ca pustiul are un tupeu fantastic, te minte in fata, este arogant, s.a.m.d.

            Aceste apucaturi vin de acasa, in primul rand, si ele au fost incurajate in scoala – deh tata era mare securist si cine ii sufla in bors – si in societate, unde a fost intins sprijinit si impins de la spate de un fost PM, actual puscarias. Deci este o suma a unor cauze anterioare!

            Ca sa contrazic si sa spun ca se putea si altfel in comunism, va povestesc putin.
            Profesoara mea de matematica a izbit in clasa a IXa un tatic care a venit sa puna o vorba buna pentru baiatul lui, coleg si clasa cu mine, si fost coleg la scoala generala. Taticul cand a inteles reactia profei si-a luat odrasla si a plecat la un alt liceu mai permisiv… Dupa numai 2 ani profa de mate, care era si diriginta in clasa mea, a fost obligata sa iasa la pensie inainte de vreme – ii dadeau ore numai la seral si alte mizerii… Era o profa excelenta – dadea 4 si dadea si 10 la aceeasi persoana functie de prestatie, am incasat un 4 si ulterior m-a intrebat, pentru ca eram bun la matematica, de ce am aceea nota…

            Istoria asta cam mai lunga am postat-o pentru ca vreau sa argumentez ca:
            1. scoala nu este singura care educa
            2. familia este extrem de importanta in cladirea generatiilor tinere – exemplu in acest sens este modul in care am incercat si cred ca am reusit sa imi educ copilul;
            3. societatea care admite sau nu admite anumite cutume toxice – vezi ceea ce se intampla astazi in intreaga societate…

            In opinia mea solutia este:
            1. intarirea unei educatii serioase in familie – acolo unde se poate;
            2. scoala sa isi faca treaba – de bine de rau se invata din manuale, de la profesori, de pe internet, daca vrei…se poate evident mult mai bine in scoala, dar daca tanarul este inarmat cu o educatie solida de acasa efectul nevast din scoala in alterarea educatiei este aproape nul…
            3. societatea are ultimul cuvant si intareste cutumele in societate – defineste binele si raul – si le aplica membrilor ei!!! EI aici este cea mai grava problema!!!!

            • In privinta lui Ponta, nu prea vad unde gresesc. Putea el sa aiba tot tupeul din lume, daca scoala pe care a facut-o era asa de buna, atunci de ce i-a permis sa si-l dezvolte pana la nivelul de acum ?

              Cu o singura precizare, in rest, aveti dreptate, cu atat mai mult cu cat propria-mi experienta ma sustine sa apreciez pozitiv ceea ce spuneti. Am decis sa obtin o bursa pentru ca sa vad cum merg treburile prin scolile altora tocmai pentru ca nu mai reuseam sa inteleg ce se intampla la noi.

              Precizarea la care ma refer este sa acceptati si dvs. impreuna cu toti cei care sunt capabili de asemenea analize ca aveti o parte din vina ca lucrurile sunt cum sunt in sistemul de educatie romanesc. Societatea, al carei rol in educatie il acceptati, nu e o entitate abstracta, ci suntem noi toti.

    • @petre manu. COMPARAM mere cu pere. Educatia din ’89 raspundea societatii si economiei din ’89 (repartitii, nr. de universitari planificat, nivel de cunostinte adecvat nivelului industrial etc). A disparut economia planificata (sau de comanda) dar sistemul de educatie s-a conformat? Si acum cu exemplele: A. la fac. umaniste din 1989 nr. de locuri era limitat, azi nu – asa ca producem profi de literatura/geografie/psiho pe care societatea nu-i poate absorbi (fapt, asa ca nu discutam cauzele) B. erau facultati cu intrare cu „dosar” azi nu mai exista C. examen de admitere era peste tot, ceea ce garanta un nivel minim de cunostinte – azi s-a cam desfiintat admiterea. D. in preuniversitar erau 8 ani obligatorii (adica treceau toti), azi suntem la 10 ani -ceea ce inseamna ca cei cu 10 ani de educatie de azi sunt inferiori celor din ’89, disparand selectia. E> ucenici, scoli profesionale, etc azi disparute. F. scoala numai in RO, azi nu -ceeace dreneaza destule varfuri sa nu absolve in RO, ramanand aici [ceilalti]. PS. evident Facultatea X l-a produs pe dni Plesu, Cartarescu, Patapievici. Nu vom afla daca exista echivalenti decat peste multi ani.

      • „COMPARAM mere cu pere” – astept de multa vreme ca cineva sa sesizeze lucrul acesta. Merele si perele sunt fructe, totusi, care sunt diferite de varza si ridichi care sunt legume. Putem deci discuta doar despre criterii generale de comparatie intre cele doua sisteme, iar criteriul moralitatii e unul dintre ele. Mai departe insa de asemenea aspecte generale nu putem merge. Si nici nu cred ca e bnefic pentru ca nu cred ca dorim sa facem aici nici rechizitoriul sistemului comunist de invatamant, ni pe cel al sistemului actual. Ceea ce as dori in primul rand este ca fiecare dintre noi sa accepte ca poarta o parte din responsabilitatea lucrurilor care nu sunt bune in sistemul de educatie romanesc si sa faca ce-i sta in putinta ca sa schimbe ceva in bine. Atat.

  2. So, d.Cartarescu a spus ca sistemul de invatamint de pe vremuri a fost „foarte bun”, sau „mai bun decit cel de acum”? N-am vazut emisiunea…

    Cu prima varianta nu sint de acord, chiar daca prin aceasta ma „declasez” si pe mine. Sistemul de invatamint prin care am trecut (1970-1989 a fost perioada mea totala de scolarizare, cu tot cu gradinita) n-a fost foarte bun, n-a fost nici macar bun decit pe-alocuri, cum se spune.

    Cu a doua sint perfect de acord, sistemul de invatamint prin care am trecut eu a fost mai bun decit cel de acum.

    In ceea ce ma priveste, am muncit si in timpul scolii, si muncesc inca sa umplu spatiile pe care trebuie sa le umplu, de care mi-am dat seama rind pe rind ca trebuie umplute… Cred ca si altii, inclusiv d. Cartarescu, au facut si fac la fel. Doar ca asta deja nu mai e meritul sistemului.

    Fara acest efort individual nu, NU sintem in stare sa dam copiilor nostri o scoala. Nu de care sa fie mindri, ca nu cred ca asta e problema, ci care sa le foloseasca. Uitati-va in jur si ii vedeti pe copiii nostri „la lucru”. Copiii mei, daca ar exista, ar avea, sa zicem, maxim 24-26 de ani acum… Cu asta cred ca aveti un esantion pentru orice fel de argument.

    • Sistemul comunist de invatamant nu a fost mai bun pentru ca a fost sistemul de invatamant al unui stat totalitar. Sistemul de invatamant de astazi este mai bun pentru ca este sistemul de invatamant al unei tari democrate.
      Nu vorbim aici despre experiente personale de invatare, ci de sistemul de educatie care nu face altceva decat sa exprime valorile sociale si culturale validate de un anume regim politic. Unii dintre profesorii din Statele Unite cu care am participat candva la un colocviu in Cuba sustineau cu mare infocare faptul ca sistemul de educatie cubanez e foarte bun deoarece majoritatea copiiilor sunt scolarizati. Am incercat sa le explic atunci ca, desi scolarizarea tuturor este un ideal social pentru care trebuie sa lupti, consider ca o scoala facuta in conditiile din Cuba aduce mai multe prejudicii personei in cauza decat sa-i sprijine dezvoltarea. M-au contrazis pana in ziua cand s-a organizat o vizita in niste scoli. Au fost la inceput fascinati de discursul cu care-i intampinau profesorii care li se parea foarte aproape de ceea ce asteptau de la acestia. La un anumit moment insa, cineva are initiativa sa intrebe pe cineva care vorbea foarte frumos despre „autonomia profesorului” ce inseamna pentru persoana respectiva acest lucru. In acel moment, profesoara in cauza s-a inrosit, si-a pierdut sirul, si a aruncat priviri speriate la foaia de hartie din fata ei pe care nimeni n-o observase pana atunci. Unii dintre cei cu care ma contrazisesem pana atunci au inceput sa inteleaga ce inseamna sa ai gandirea si simtirea „formatate” intr-un sistem comunist. Mi-au spus-o ulterior.

      • Hai ca m-ati spart cu „Sistemul comunist de invatamant nu a fost mai bun pentru ca a fost sistemul de invatamant al unui stat totalitar. Sistemul de invatamant de astazi este mai bun pentru ca este sistemul de invatamant al unei tari democrate.” Parca era vorba ca nu argumentam in „deriva”. Am ris de m-am tinut de burta.

        Comentariu meu, al MEU, este despre experienta MEA personala, doamna, ca n-am alta, si nici unul dintre noi de fapt n-are alta, daca nu sintem din „interiorul” sistemului., si nici nu sintem Dumnezeu, sa le stim pe toate. Fiecare are o experienta personala in virtutea careia vorbeste, cu ce argumente poate.

        E un forum, deci „vorbim aici” despre ce crede fiecare in legatura cu subiectul. Spuneti-i webmaster-ului sa scoata mesajul, daca nu va convine, sau sa scoata toate mesajele, ca sa nu mai existe nici alte opinii, nici dialog, daca asta nu e de interes pentru subiect.

        Si ca s-o spun pe sleau, in completare la mesajul meu anterior, si la nivel de 7 ani de acasa, „sistemul” de pe vremuri a fost net superior celui de acum. La fel, aveti „cazuistica” destula, si ma scutesc cu asta de argumentare.

        Sint incintat ca profesorii americani au sfirsit prin a va da dreptate. Good for you! Asta nu bate faptul ca scoala de medicina din Cuba este una dintre cele mai bune din lume, cu sau fara ideologie.

        Daca vreti sa stiti cum a aratat un sistem de invatamint ca lumea, intrebati-i pe aia care au facut liceul si facultatea inainte de razboi.

        Din punctul meu de vedere, faptul ca sistemul de invatamint reflecta mai stiu eu ce valoare culturala temporara, sau o ideologie, este cu totul secundar. Ma intereseaza ce rezultat produce, adica ce stiu si ce stiu sa faca aceia care ies din sistem, si cred ca despre asta ar trebui sa vorbim cit putem de mult si de divers, ca sa iasa ceva, totusi, pentru ca altfel ajungem la o jale si mai mare decit asta de acum…

        Daca as fi avut vreun copil, va spun cu mina pe inima ca as fi facut tot posibilul sa nu faca scoala in Romania, pentru ca scoala romaneasca din ultimii 20 de ani, cu valorile ei culturale si sociale „validate”, cum spuneti, a facut praf si pulbere din ultimele generatii. A scos valuri de absolventi sfertodocti si incapabili profesional, printre care doar din intimplare mai gasesti vreunul valabil, si ala prin efortul lui personal.

        Nici n-aveti idee cit imi pare de rau pentru asta, pentru ca daca dvs. ii vedeti in interiorul sistemului, eu ii vad dupa ce ies, imi vin la interviu de recrutare, unii dintre ei cu masterate, cu doctorat, si sint nuli, doamna, zero barat. De ani de zile… :(

        Pina la urma, daca e ceva de facut pentru o redresare a lucrurilor in timp util, si stiti ce anume, faceti ceva. Pe cuvint ca nu doresc altceva decit sa am colegi tineri si foarte tineri carora sa le sclipeasca ochii. Atit vreau, si nimic mai mult.

      • Nu sunt deloc de acord cu argumentele Dvs, subscriu la cele spuse de Dl Cartarescu.
        Sistemul de invatamant in care eu am invatat(am terminat facultatea in 1979) a asigurat Romaniei acei specialisti care la vremea respectiva au industrializat tara, au construit marile combinate, fabrici, poduri, soseaua Transfagarasan….(nu au venit strainii sa le construiasca, spre deosebire de acum cand practic numai multinationalele mai arata ceva a performanta si competitivitate in Romania)….
        Azi, scoala romaneasca NU scoate deloc specialisti, numai efortul personal al unor elevi sau studenti duce la rezultate exceptionale, dar care din pacate nici alea nu pot fi fructificate in Romania….majoritatea fiind nevoiti sa plece spre alte zari…
        Scoala de azi, in opinia mea, este producatoare de diplome, in mare parte, si-mi amintesc bine ca majoritatea multinationalelor spun despre cei pe care-i angajeaza ca nu sunt deloc formati pentru meseria in care facultatea pe care au absolvit-o ar fi trebuit sa-i pregateasca, de aceea au nevoie sa treaca prin stagii serioase de pregatire ca sa faca fata cerintelor companiilor care-i angajeaza.
        Nu mai vorbesc despre faptul ca nivelul de exprimare, nivelul de cunostinte cu care ajung la absolvirea unei scoli(la terminarea liceului, de regula, este dezastru !!) este scazut si majoritatea ingroasa randurile necalificatilor(adica au joburi diferite de pregatirea initiala) in urmatoarele joburi in care vor lucra….
        Sistemul de invatamant al Romaniei de azi este un dezastru national iar urmarile acestui dezastru le vom vedea peste ceva ani…..

        • De specialisti de tot felul a fost si e plina lumea. Unde sunt insa oamenii capabili sa inteleaga faptul ca acum copiii nostri au nevoie de o scoala de care sa fie mandri ?

          • Scuzati-ma, dar obiectivul nu este „o scoala de care sa fie mandri”, ci o scoala care sa-i pregateasca pentru a putea FACE ceea ce-si doresc, ceea ce vor munci pe viitor in viata lor….
            Scoala, sistemul de educatie in general este o necesitate pentru un om, nu un farafastac, o diploma de fite de care sa fii mandru….
            Mandria vine DUPA ce-ai absolvit scoala…..cand ajungi sa FACI ceea ce ai invatat in scoala….
            Masura unui sistem educational performant o dau absolventii capabili si cautati pe piata muncii…..

            • Sunt doua unitati de masura diferite la care va referiti.
              Prima ii priveste pe copii si tineri. Ca sa fie motivati si sa invete, ei trebuie sa fie mandri de scoala lor. Or, nu e cazul, caci sunt enorm de multi care pleaca in alte parti sa studieze.
              A doua se refera la unul (nu singurul insa) din criteriile de evaluare a unui sistem de educatie: e vorba despre asa-numita eficacitate externa exprimata prin absolventi capabili sa aiba un loc de munca si absolventi capabili sa aiba un loc de munca in domeniul in care s-au format.
              E nevoie sa intelegem rostul fiecareia dintre aceste doua unitati de masura daca vrem sa schimbam ceva in educatie.

        • Eh, lasati ca specialistii de care vorbiti construiau voiosie in 1989 acelasi Renault licentiat in urma cu 20 ani. Iar altii nu faceau altceva decat sa se bazeze pe ce ne mai pica de la spionajul industrial. Ca doar n-om fi avut specialisti pana in 1989 dupa care brusc s-au evaporat toti.

      • C’mmon, doamna… Cum asa, „o scoala facuta in conditiile din Cuba aduce mai multe prejudicii personei in cauza decat sa-i sprijine dezvoltarea. „? Mai bine pentru o persoana (cubaneza, in cazul de fata), fara nici un (niciun? :) ) fel de scoala? In plus, se pare ca nu ati auzit de fenomenala pozitie de top mondial a cercetarilor in biologie si sanatate facute in Cuba.
        In rest, de acord cu Micea Cartarescu: scoala (sa zicem liceul Dimitrie Cantemir) din secolul trecut te educa si te invata mai bine, chiar daca faceai si invatamint politic, pentru ca existau si activitati extracuriculare: Europa Libera si Metronomul, Biblioteca Americana, Cinemateca, mai un Newsweek, mai un Time Magazine… :)

  3. Mircea Cartarescu a fost multi ani profesor la o scoala generala din Colentina, vazand „sistemul” si din pozitia de elev, si in cea de profesor ar putea fi mai obiectiv. Erau scoli si scoli pe atunci, cum sunt si astazi.Oricum, conditiile materiale din scolile de azi sunt net superioare . Isi mai aminteste MC de clasele cu peste 35 elevi, de frigul din clase, de starea mizerabila a scolilor ?
    Ca de obicei, afirmatiile generale sunt riscante si subiective. Tineti minte bancul cu cei doi batrani ce-si aminteau cu nostalgie de vremea lui Stalin, cand aveau douazeci de ani ?…

    • Cred ca d-l Cartarascu ar trebui sa-si masoare cu mai multa rigoare afirmatiile, asumandu-si astfel responsabilitatea faptului ca o parte dintre romani il considera unul dintre putinele repere culturale.

  4. Cred ca aveti dreptate in privinta sistemului de invatamant comunist ; este nerealist / exagerat sa consideram ca a fost foarte bun . In realitate avea destule scaderi – si mari – care s-au transmis si s-au amplificat in prezent . Va rog doar sa aveti putina ingaduinta pentru domnul Cartarescu ; domnia sa este la baza Poet , nu analist pe probleme de invatamant . Probabil ca nu a fost atent la nuante . Probabil ca – la fel ca la cei mai multi oameni – a fost coplesit de nostalgia copilariei / tineretii ; oamenii au tendinta sa-si idealizeze trecutul , ceea ce ii impiedica sa fie obiectivi / critici .

    • Tot un poet, Mihai Eminescu, spunea ca: “Ideile nu au viaţă decât acolo unde oamenii sunt gata să moară pentru dânsele; acolo, însa, unde oamenii pot cuteza să grăiască public ori să scrie, fără a fi pătrunşi de ceea ce zic, acolo oamenii trăiesc şi ideile mor.” Sa fie oare d-l Cărtărescu atat de patruns de ideea ca sistemul comunist de invatamant era bun ?

      Ma intreb si eu, asa, incercand sa-mi imaginez un dialog peste timp, ca intre poeti …

  5. citeodata citesc articole ca acesta,de bun simt,logice:
    eu in incapatzinarea mea spun:daca 4 milioane si jumatate de indivizi au platit lunar o cotizatzie,au participat saptaminal la informare politica si functzie de virsta fiecaruia,dar oricum ani si zeci de ani!!cum potzi sa le ceri sa gindeasca de alta maniera?cum potzi gindi ca aceshti 4 milioane si jumatate vor spune ca viatza lor a fost un rahat?nu,ei vor continua sa spuna ca au facut bine ce au facut si vor continua.
    romanica are oameni deshteptzi dar comunismul le a impus limite de gindire.cum spunea un mare om de afaceri rumin,sint setatzi intr un anume fel.
    si ca sa nu va para rau ca m atzi citit,uite o informatzie:in Maroc copii de scoala primara au curs de anticoruptzie!!oare cartarescu gindeshte ca Maroc e o tara mai subdezvoltata ca romanica?

    • Este dificil intr-adevar, dar in invatamant acum trebuie sa gasim caile prin care sa actionam in sensul care trebuie. Nu le pot cere sa gandeasca altfel, dar cred ca le pot cere sa fie responsabili pentru copiii lor. Nici asta sa nu priceapa oare ?

  6. Consider ca sistemul de invatamant comunist a fost superior celui din ziua de azi.
    1. Exista concurenta. Aceasta se manifesta prin examene grele de admitere la liceu sau in facultate sau prin concursuri scolare, olimpiade, etc. Nu oricine termina o facultate, iar foarte putini obtineau titlul de Doctor.
    2. Exista o ierarhie clara, piramidala: baza era reprezentata de muncitorii necalificati, care in general lucrau la CAP-uri in mediul rural si erau cei mai numerosi, varful era reprezentat de putinii profesori universitari sau cercetatori(multi nu obtinusera doctoratul dar erau conferentiari).
    Concurenta si ierarhia sunt doua elemente necesare pentru progresul unei societati. Egalitatea transpusa in idei de genul: cati mai multi elevi sa ia bacul, fie si profesional, sau cat mai multi absolventi de facultate, cat mai multi Doctori, etc, nu poate fi decat drumul catre dezastrul total.

    • Interesanta perspectiva asupra sistemului de invatamant comunist. Haideti s-o luam pe rand.

      1) Erau examene grele de admitere doar pentru unii, listele cu cei admisi insa nu se publicau pana nu erau validatate de partid. Prin aceasta validare se asigurau ca cei care trebuiau sa intre se aflau pe lista. La olimpiade, da, toate bune si frumoase numai daca nu aveai ghinionul ca in acelasi an cu tine sa fie si fiul ori fiica unui demnitar comunist. Daca ti se intampla ( e experienta personala, nu inventez nimic aici), atunci erai batut pe umar cu compasiune spunandu-ti-se, stii, nu se poate, fiul / fiica lui X trebuie sa fie acolo … Lasa, va fi mai bine la anul pentru tine…. Cine lucra in Securitate si voia sa termine o facultate, o termina. Cine avea activitate politica in timpul facultatii, o termina de asemenea. Ba chiar mai aveau si o jumatate de punct „din oficiu” la medie, astfel incat sa obtina o repartitie cat mai buna. Doctoratul, ehei, doar aveam la cabinetul 2 un academician, profesor, doctor, inginer, despre care nimeni nu stia cand le-a facut pe toate.

      2) Asezata va mai fi fost lumea pe atunci …. De tractoristii deveniti profesori universitari n-ati auzit ? Eu am mai avut inca dintre acestia in fata mea in amfiteatru !!! Si era doar cu doi ani inainte de caderea comunismului … Cati vor fi fost pana atunci ?

      Nevoia de concurenta, de o societate asezata pe principii sanatoase si stabile, de o institutie scolara articulata nevoilor actuale, toate acestea sunt legitime. Dar va rog, haideti sa nu amestecam lucrurile si sa credem ca au existat in comunism. E o mare eroare.

      • imi cer scuze,am citit doar raspunsul doamnei Gorga,la cine raspunde n am avut timp!!!
        jumatatea de punct ptr activitatzi pcr.asta la final,dar colegi venitzi din productzie si devenitzi pupili ai unor tovarasi prof univ,asta era uzantza.
        daca dintre primii doi la terminarea universitatzii cel mai bun era unguru,apoi sigur era declarat sef promotzie ruminu.
        romanica dupa 23 de ani de la caderea comunismului inca marcheaza pe valorili comuniste.o fi nostalgie,dar in mod sigur si lupta ptr mentzinerea pozitziilor cishtigate conform sistemului valoric comunist.ori asta inseamna timp pierdut.

  7. Știți ce mă uimește la Dl. Cărtărescu ? Foarte scurta lui memorie fiindcă iată ce scria nu de mult propria lui soție (scuze pentru lungimea citatului):
    În suplimentul la Dilema Veche, Nr.374 din 14-20 Aprilie 2011 (NOI+ROMANIA=LOVE ?) a apărut un articol scris de Doamna Ioana Nicolae – Patriotism de abecedar. Citez numai anumite secţiuni.

    „…am hotărît să-mi pregătesc copilul pentru şcoala care îl aştepta în ţară. Cumpărasem nişte abecedare şi nişte caiete de lucru pe care aveam să-l învăţ literele noastre caligrafice… Cîtă vreme au stat nedeschise, ne-au părut prietenoase, deşi pe coperta unuia dansau nişte şobolani respingători, dar cînd am dat să intrăm în castelul literelor, n-am trecut nici măcar de primele trepte. Hîrtie proastă, ilustraţie proastă, rime şchioape, propoziţii agramate şi, în cazul manualului preferat de foarte multe învăţătoare, tipărit de Editura Aramis şi scris de Cleopatra Mihăilescu şi Teodora Piţilă, o lipsă totală de imaginaţie. Din acesta, mimînd un apus avînt patriotic şi rîzînd în hohote, ne-am amintit, cu glas tare, următoarele:

    Despre români

    Patria mea se numeşte România. Cîmpuri întinse sunt acoperite cu lanuri de cereale. Petrecerile câmpeneşti sunt o încântare pentru români. Ei se mândresc cu patria lor.

    Poetul Eminescu era mândru de România. El a cântat în versuri minunate pământul românesc. (lecţia de la litera â, cu următoarele ilustraţii: harta României, steagul tricolor, un pîrîu repede de munte, clădirea Circului, un ţăran cu snopi de grîu în braţe, trei poze înghesuite cu Enescu, Brâncuşi şi Eminescu, o ţărancă torcînd şi, ultima, o horă ţărănească);

    Iancu Jianu

    Iancu Jianu era un voinic de pe Jiu. Tatăl lui era boier. Jianu se săturase de lăcomia boierilor. El a jurat că îi va ajuta pe săraci. A luat drumul codrului. Acolo a alcătuit o oaste ajutat de prieteni. A luptat cu vitejie împotriva oamenilor răi. Boierii şi slujitorii lor se temeau de el. Iancu Jianu era iubit pentru curajul lui. (lecţia de la litera j);

    Pictorul Nicolae Grigorescu

    Nicolae Grigorescu este cel mai cunoscut pictor român. El a copilărit în oraşul Câmpina. De mic a admirat peisajele. A pictat mai întîi icoane. Apoi a studiat pictura. Carul cu boi este unul dintre minunatele lui tablouri.“ (ghiciţi dvs. litera!)

    George Enescu

    Geta şi Eugenia sînt colege. Geta merge des acasă la Eugenia. Aceasta cîntă la pian. Acum ascultă împreună un disc. Opera se numeşte Rapsodia Română. Este compusă de George Enescu. George Enescu a cîntat la vioară şi la pian. El a compus opere minunate despre patria noastră. Enescu a dirijat în concerte. A dus numele României în întreaga lume.“ (să fie oare ge?);

    Ştefan cel Mare

    Ştefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei. El îşi iubea ţara. Era viteaz în luptă. Duşmanii ameninţau pacea Moldovei. Ştefan aduna oastea. Se ducea fără frică la luptă. După fiecare victorie el înălţa cîte o mănăstire. Ştefan cel Mare este preţuit de popor pentru faptele lui de vitejie.“

    Vasăzică Dna Ioana Nicolae, împreună cu soțul ÎȘI AMINTESC DE UN APUS AVÎNT PATRIOTIC de tipul imbecilismelor debitate de Pițilă & Co. De unde își amintesc ? Păi din ceea ce au prins ei în școală. Dacă a fost foarte bună atunci DE CE rîd ? Nici nu mai vorbesc de faptul că la asemenea monstruozități „preferate de foarte multe învățătoare” ar trebui să plîngi cu lacrimi amare. Asta-i treaba cu poeții !

    • Eu n-am crezut ca a putut afirma asa ceva, pana nu l-am vazut si auzit. E foarte curios, intr-adevar, ca a facut o asemenea afirmatie.

  8. Invatamantul in vremea comunistilor a fost unu de uzura, bazat pe memorie nu pe creativitate. Satisfactia cea mai mare a profesorilor era atunci cand practic „recitai” lectiile indiferent de materie. Acelasi obicei era perpetuat si in invatamantul superior, cu exceptia profesorilor care erau somitati pe domeniul lor. Efectele acelui tip de invatamant se resimt astazi prin pregatirea cadrelor didactice care au fost formate in acea perioada.

    • Bine ca mai sunt si dintre cei care-si amintesc cum a fost. Ar trebui, poate, sa repetam mai des lucrurile acestea, ca lumea prea uita usor.

  9. Nu cunosc argumentele domnului Cărtărescu şi nici afirmaţiile domniei sale in legătură cu sistemele de învăţămînt. Dumneavoastră criticaţi impresia pe care v-a lăsat-o Cărtărescu, nu cuvintele sale, pe care omiteţi să le reproduceţi aici onest, cu ghilimelele de cuviinţă.

    Ca atare, cînd intraţi in jocul memoriei şi al comparaţiilor favorabile unei utopii sau alteia, o faceţi intr-un mod subiectiv:
    „Sistemul de invatamant de astazi e in plina deruta, dar e mult mai mai bun decat cel comunist pentru ca NU MINTE si ne obliga sa ne confruntam zi de zi cu propria incapacitate de a-l reforma”
    şi încercaţi să determinaţi cititorii să reproducă şi să accepte raţionamentul dumneavoastră sofistic prin care o observaţie personală se transformă in realitate factuală.

    1. Sistemul actual, in percepţia dumneavoastră, NU minte, spre deosebire de cel comunist care, pasămite minţea in mod cotidian. Sistemul, fiind atît sincer, admite zi de zi că este in faliment şi că produce imbecili, dar, fiind generos din fire, acceptă in continuare să ne accidenteze psihic copiii şi să o facă pe gratis. Dar, omul din sistem in paza căruia se află copilul, nu ascultă de acest comandament intelectualoid şi nu vrea să recunoască dezastrul, aşadar minte in continuare. Cînd dascălul de pe plantaţia statului mă minte in faţă in legătură cu situaţia copilului şi a sistemului el se exclude, in virtutea dezideratului pur politic al mai-binelui public, din sistem. Ca să nu compromită sistemul, profesorul mincinos este eliminat din reţea slujbaşilor oneşti ai statului. La un nivel teoretic, desigur. Dăscălimea mincinoasă, care ba susţine că-i mai rău, ba că e totul bine, imprimă o alură schizoidă sistemului care poate să spună adevărul chiar in timp ce ni se îndrugă minciuni şi scorneli pe bandă rulantă.
    2. Sistemul ne obligă -şi prin asta îşi îndeplineşte se pare o funcţie socială fundamentală- să ne perpelim in mod cotidian la foc mic şi să acceptăm fericiţi tortura, mai ales că vine de la nişte oameni de bine, cinstiţi şi certificaţi ca atare de agenţile statului. Atîta timp cît ştim dinainte că sistemul e o nenorocire, iar noi handicapaţii săi captivi totul e bine spre foarte bine. Spre deosebire de vechiul sistem in care nimeni nu ştia -pasămite- ce mult rău ne cauzează statul făcîndu-ne binele cu anasîna.

    „Sistemul comunist de invatamant nu a fost mai bun pentru ca a fost sistemul de invatamant al unui stat totalitar. Sistemul de invatamant de astazi este mai bun pentru ca este sistemul de invatamant al unei tari democrate.”
    Mă izbesc zilnic de aceste pseudo-argumente de ordin constituţional. De data asta aţi uitat să menţionaţi şi tradiţionalul stat de drept in care avem onoarea să trăim. dar, ce păcat că lumea bună nu mai răsfoieşte vechile constituţii comuniste…ar fi aflat un aspect uluitor: şi comuniştii, deopotrivă ideologi şi coate-goale-la-tăiat-frunze-in-sistem, susţineau exact acelaşi lucru despre regimul lor, anume că este o democraţie, ba chiar una populară. Dar staţi niţel, şi deunăzi am avut la conducere tot nişte populari care ne-au dat democraţie cu toptanul. Ba popularii de astăzi şi-au tras şi o Internaţională a lor. ca să nu care cumva să-i confundăm cu ceilalţi democraţi, socialiştii.
    Doamnă, statul nostru minunat care ne garantează o mulţime de lucruri este tot un stat totalitar, aspectul multipartinic al democraţiei fiind irelevant. Sau oricum, relevant doar in plan economic: nomenklatura actuală este mai numeroasă şi mai grasă pe palierul politruc decît in trecut. Deci au nevoie de prăzi mai bogate, prin urmare este tăiată sistematic finanţarea învăţămîntului şi sănătăţii de la bugetul public pentru a permite paraziţilor din sfera politicii şi clanurilor de cumetri să se înfrupte la cotă constantă din averile cetăţenilor supuse raptului instituţionalizat.
    De unde aspectul totalitar al statului român? păi simplu: din obligaţia stipulată la nivel constituţional in sarcina TUTUROR cetăţenilor de a-şi preda odraslele lagărelor de educare şi reeducare ale statului. Sub sancţiune penală. Deci, sub ameninţarea permanentă a forţei. Atîta timp cît un stat practică sistematic luarea cu arcanul a cetăţenilor incă din fragedă pruncie şi încredinţarea lor unor birocraţii-dresori, sub paza unor birocraţi-gardieni, regimul politic nu poate fi caracterizat altfel decît ca totalitar. Iar sistemul de învăţămînt dezvoltat de un asemenea stat va fi întotdeauna tributar sferei politice, autoritarist, colectivist, opresiv şi mincinos, indiferent cîte partide vor compune arcul guvernamental pentru a simula democraţia populară. Sistemul socialist actual nu are cum să fie mai bun decît cel comunist, ci doar mai rău, datorită pulverizării centrului de comandă, iar comparaţiile nu pot aduce binele in argumentare din moment ce cele 2 sisteme sînt totalitare şi distructive prin natura lor.

    • Ascultati emisiunea (se afla in acces liber pe Internet), veti afla argumentele domnului Cartarescu, veti putea aprecia si cat este sau nu impresie personala ceea ce am scris in acest articol si dupa aceea discutam la obiect.

  10. Statul roman nu are nevoie de un invatamant performant. Si nu sunt ironic, sarcastic, etc. Asta e foarte vizibil din ’45 incoace cand statutul cadrului didactic s-a degradat continuu. Disputa Dvs cu dl Cartareascu poate fi infinita. Nu are castigator. Ai mei erau profesori atunci si aveau 3.500-4000 salariu. Daca faceau abstractie de politica puteau spune ca o duceau mult mai bine decat cei de-acum, care au 8-9 milioane. Cu banii astia de unde haine decente, carti cumparate si citite, etc. Esti un paria! In antebelic, ca sa nu ma creada cineva nostalgic comunist, profesorul sau invatatorul era un stalp al societatii. Bunicii de pe tata ai dlui Dinu Giurescu, inainte de primul razboi, dintr-o bursa la Viena, au economisit si si-au luat doua case in centrul Bucurestiului! De la bani porneste totul! In rest, ne invartim in jurul cozii. Abia dupa aceea mai putem vorbi si de intronarea meritocratiei.
    Dar, deocamdata, mai merge asa. Stie cineva de vreo greva importanta in invatamant? Eu, nu. Inseamna ca le convine. Atunci, de ce ne plangem?

  11. Doamna, sistemul actual preda creationismul in scoli. Minte cu nerusinare, asa cum si cel comunist mintea despre varii subiecte. Daca va uitati la exodul creierelor o sa vedeti ca la inceput au plecat cei cu scoala in regimul comunist si s-au realizat in lumea democratica, acum exportam capsunari. Ca sa folosim cat de cat criterii obiective.

    • Foarte pertinent comentariul, de 23 de ani am iesit din comunism si sistemul actual nu a produs nimic semnificativ cum a fost cazul cu Palade, Hertha Muller si chiar Cartarescu, toti formati in comunism. Sistemul actual e plin de cetateni romani ca Ghinea, Mixich, Ciucu sau Gorga care stiu sa critice fara sa creeze lucruri semnificative. Critica e buna dar si mai buna e creatia. Eu cred ca ar fi bine ca acesti domni si doamne sa ia exemplu de la George Calinescu care le-a practicat cu brio pe amandoua. Pana cand sistemul actual nu produce ceva semnificativ in domeniul creatiei atunci ramane un sistem inferior sistemului comunist. E normal sa judecam dupa rezultate.

      • Pare pertinent, dar nu e. Nu exportam capsunari pentru ca educatia e proasta in Romania, ci pentru ca de capsunari au nevoie cei care-i importa.

        In privinta lui G. Calinescu, cred ca mai e loc sa va documentati inainte de a-l recomanda ca model. Cititi mai ales despre activitatea sa de dupa 1947.

        • Ce ar fi sa dati dvs un model de dupa 89 care sa fie macar comparabil cu Calinescu inainte de a vorbi despre ce a facut Calinescu dupa 47? Ca sa putem critica e mai bine sa venim cu ceva solid ca exemplu astfel incat sa ne putem sustine in mod eficace critica.

            • Calinescu a practicat si critica si creatia literara cu acelasi brio de aceea l-am ales ca exemplu. Omul si-a spus ca nu e fair sa critice fara sa dea si un exemplu personal de creatie literara.

  12. „Sistemul comunist de invatamant nu a fost mai bun pentru ca a fost sistemul de invatamant al unui stat totalitar. ” -> cred ca nu e corelatie intre calitatea invatamantului si sistemul poltiic: URSS-ul a fost si ea o tara totalitara si a trimis primul sputnik, a avut laureati ai premiului Nobel,…
    Invatamantul inseamna si matematica, fizica, chimie… ori stiintele exacte sunt mai putin atinse de ideologie! E drept insa ca la materiile „umaniste” vechiul regim tragea tare spuza pe turta lui!

    IMHO c.m. corect pt. a face o comparatie e sa luam un subiect de bac. de pe vremea lu’ Ody & Sini si sa-l dam unui esantion reprezentativ de-acuma – si dupa aia sa comparam rezultatele!

  13. Imi pare rau de dl. Cartarescu, dar opinia domniei sale este formata in intregime prin prisma experientei personale. Sistemul comunist de invatamant a esuat. Cu brio! Altminteri Romania ar fi trebuit sa duduie la aceasta ora. Poate ca in trecut erau mai multi copii constransi sa mearga la scoala, mai putini distrati de atractiile care le ofera o societate deschisa si libera ca cea de azi. In final toti trebuiau sa treaca clasa. Existau numai doua ore de trasmisie tv pe zi, filme de o calitate indoielnica, o penurie de carte de calitate in librarii. Se traia intr-o cumplita lipsa informationala. In universitatile cu profil tehnic se studiau tehnologii invechite (cum se intampla si astazi). Nu existau carti de profil, studentii erau copiatori de cursuri in timpul semestrelor si dadeau probe de memorie in timpul sesiunilor. Sau se cumparau examene. Scoala nu cultiva creativitatea si nu incuraja initiativa individuala si de grup. Domnea mediocritatea. Insa cel mai important capitol la care scoala a esuat a fost cel al educatiei individului, ma refere aici la capitolul comunicare, socializare., lucru in echipa. A fost si este dezastru.

    • Aveti perfecta dreptate. Pe langa toate aceste argumente extrase din realitatea concreta a acelor timpuri, mai trebuie adaugata si minciuna colosala care era propagata peste tot. Fireste, ca indivizi, multi dintre cei care ne-am format in vremurile acelea am reusit sa facem ceva cu viata noastra. Dar am devenit extrem de egoisti (doar asta am invatat, sa ne salvam pe noi insine in comunism).

  14. De acord punct cu punct, inclusiv raspunsurile la comentarii, felicitari. Dl.Cartarescu vorbeste in numele celor 1 la mie care ar fi gasit ceva de invatat in orice sistem. Cit de usor uitam ce privilegiati, dar si ce putini am fost cei cu minte, cu parinti destoinici si cu cite un mentor luminat. Si cit de tare ne miram de unde or fi aparut atitia in jurul nostru cu care nu ne putem intelege si nu dau doi bani pe scoala, asta in cazul fericit in care n-o detesta sincer. Cind m-a intrebat un prieten oare de ce noi invatam i-am spus ca din punctul meu de vedere e simplu, n-aveam altceva mai bun de facut.

    • ” Cind m-a intrebat un prieten oare de ce noi invatam i-am spus ca …n-aveam altceva mai bun de facut.
      Un si mai simplu raspuns poate fi dat la o situatie similara „de ce unele femei sunt grozav de harnice, iar altele nu”. Raspuns: pentru ca altfel nu pot.

    • Multumesc pentru comentariu. Aduceti in discutie un argument important. Existau intr-adevar mai putine tentatii in comunism pentru adolescenti si tineri sau, cum spune Mircea Cartarescu, cultura populara era mult mai putin dezvoltata decat cea de astazi, ceea ce ii facea pe multi sa se apropie de carte si sa citeasca. Aici insa e o problema care tine doar in parte de comunism. Mult mai mult e vorba despre efectele globalizarii pe care le resimtim cu totii, iar copiii si tinerii nostri cel mai mult. Ei nu au ca noi deprinderi de selectie bine formate si fundamentate pe experienta indelungata de lectura. Ca sa va spun altfel, ei au multe lucruri bune de facut, din punctul lor de vedere si nimeni nu-i invata cum sa le aleaga si sa stabileasca prioritati. Daca-i intoarcem tot timpul la cartile pe care noi le citeam cand eram ca ei, nu vom avea succes, pentru ca nu ne aud si asculta, iar in plus, nu-i invatam ceva util pentru viitor, caci ii scoatem din timpul lor. De aceea si noi, ca adulti trebuie sa incercam sa evoluam si sa intelegem mai bine societatea de acum astfel incat sa le-o putem explica .

  15. erau vremuri cind scoala de soferi producea profesionisti, filosofia ginditori sau filologia scriitori (altfel n ai fi putut conduce automobilul, emite idei pertinente sau povesti lizibile). intre timp masinile pot fi conduse de un pilot automat, organismul scanat si diagnosticat. ca masina sa ti mearga singura cineva trebuie sa i incorporeze o inteligenta artificiala iar pentru medicul care poate percepe conexiunile dintre organe robotii sint un sprijin fantastic. o alfabetizare, o scoala primara care sa cultive etica si mecanismele de gindire nu de memorare, este suficienta pentru a putea forma cetateni si nu o turma de imbecili cu masterate si doctorate (unelte docile a unor sisteme anacronice)

  16. Nu am putut citi toate comentariile, dar argumentele dumneavoastra pe care le-am retinut, folosite pentru a demonstra ca invatamantul actual este superior celui de pe vremea comunismului, sunt surprinzator de neconvingatoare: primul, „ca nu minte” si al doilea : „pentru ca apartine unui sistem democratic” – chiar la al doilea ma gandeam la o generalizare, prin aplicarea la toate domeniile…-. Nici chestia cu examenele de admitere nu am inteles-o – tot un argument care alaturi si de celelalte arunca o lumina accentuat nefavorabila asupra articolului si nu numai. Acesta este si motivul pentru care nu am considerat ca este tarziu sa postez un comentariu.

    • Incercam sa gasim criterii pertinente in functie de care sa comparam sistemul de invatamant actual cu cel din vremea comunista. Deci nu criterii in functie de care sa apreciem ca bun ori rau sistemul comunist sau criterii in functie de care sa apreciem ca fiind bun sau rau sistemul actual. E vorba de criterii care sa permita comparatia.

      Acest articol vizeaza in special un criteriu fundamental din punctul meu de vedere, acela al moralitatii (din nou citez un comentator anterior) pe care eu l-am exprimat prin disocierea dintre sistemul de invatamant care minte / sistemul de invatamant care nu minte. Am revenit ulterior, intr-o alta forma, asupra acestui criteriu cand am vorbit despre distinctia dintre societate totalitara / societate democratica. Acum, problema care se pune este in ce masura acceptam sau nu acest criteriu de comparatie. Pentru mine e fundamental, pentru multi dintre comentatorii acestui articol nu. Dar pentru dumneavoastra ?

      In legatura cu referirea la examene, acolo e o alta problematica. Va raspund pe scurt, dar nu o voi dezvolta aici. Examenele dificile nu sunt un criteriu de apreciere pozitiva a unui sistem de educatie de astazi. Sistemul de invatamant nu este jandarmul societatii. Nu e nevoie de examene dificile, ci de examene corecte, in care coruptia nu are ce cauta. In raspunsul pe care l-am dat am aratat ca nu putem vorbi de astfel de examene corecte atunci cand acestea erau dificile. Spre deosebire de astazi insa, cand stim cu totii cum stau lucrurile, ne revoltam, scriem, citim despre raul din scoli, in « vremea veche » lucrurile acestea nu erau posibile, desi metehnele existau. Prefer timpul de acum pentru ca avem o sansa sa schimbam ceva, daca devenim responsabili decat pe acela de atunci cand ma temeam pentru viata mea si a celor dragi daca as fi vrut sa ridic capul si sa spun ceea ce nu merge.

        • De ce va situati in afara problemei ? Educatia ne priveste pe toti si toti suntem responsabili ca lucrurile nu merg bine.

          • Credeam ca este evident spre ce tip de edcuatie sint inclinat. Se pare ca nu este chiar asa de evident, atunci precizez: Cartarescu are dreptate pana la proba contrarie.

      • Multumesc ca ati avut amabilitatea sa-mi raspundeti. Ca o parere personala, nu am eu capacitate de argumentare la nivelul dumneavoastra, afirm ca asemanarea dintre invatamantul din cele doua perioade ar fi ca s-a urmarit si se urmareste ca elevii si studentii sa ramana cat mai ignoranti posibil. De aceea imi permit sa afirm ca atat d-l Cartarescu cat si dumneavoastra, cand afirmati ca intr-o masura mai mare sau mai mica invatamantul intr-o anumita perioada, va referiti mai mult la ceea ce se invata, si mult mai putin la ce NU se invata. Ar rezulta (cu referire la „obiectivul” ignorantei) ca in ambele perioade invatamantul a mintit si minte.

        • Si eu, si d-l Cartarescu incercam sa distingem intre doua rele. Ca sunt rele, o stim, cred la fel de bine, si domnia sa si eu.

  17. Stimata Doamna,
    Discutia este foarte complicata si va felicit pentru curaj.
    Cred ca in principiu aveti dreptate. Problema este ca. 1, nu avem critterii absolute pentru a evalua un sistem sau altul; 2.ceea ce dl. Cartarescu intelege prin sistem de invatamint este diferit de ce intelegeti dumneavoastra.
    Sistemul comunist de invatamint era unul integrat, in sensul ca forma un ansamnblu relativ coerent, de la cresa sau gradinita pina la educatia politica din fabrica. Acest sistem era parte a statului comunist si este greu sa-l separi de acesta. Cred ca sub anumite aspecte era mai performant. Marea sa problema era ca forma un anume tip de indivizi, atasati statului si unei societati inchise. Aceasta nu inseamna ca nu putea produce un Cartarescu sau o Adriana Gorga.
    Sub multe aspecte, sistemul actual este unul de tip socialist fara socialism. Ma ocup de istoria educatiei de ani buni, sunt profesor, am copii in sistem. Se intelege ca s-au facut multe schimbari, dar nu cred ca gena sa socialista a fost modificata radical. Nu este aici locul sa argumentez. Totusi eu cred ca acest sistem, hibrid cum este el, este mai bun decit cel vechi pentru simplul motiv ca permite alternativa, este deschis spre schimbare, nu mai are pretentia de a oferi totul si mai ales „de a face oameni”. Este sistemul unei societati in tranzitie si nimic mai mult sau mai putin. Este atit de bun pe cit ne permite bugetul, bunele obiceiuri luate din socialism, propria participare etc.
    Eu nu cred ca exista cel mai bun sistem de invatamint. Exista societati mai functionale, mai bine intocmite, mai prospere. Daca acestea au un invatamint bun sau rau mi se pare secundar. Probabil acordam educatiei publice, de stat, un rol prea insemnat.
    Un an bun va doresc!

  18. Nu inteleg de ce ati simtit nevoia sa scrieti un articol in care sa nu spuneti nimic altceva decat ca nu sunteti de acord cu Mircea Cartarescu. Apropo de cuvintele in deriva, „sistem” inseamna altceva decat continut, deci minciuna sau adevarul nu sunt in chestiune. Asta lasand la o parte faptul ca nici macar de continutul invatamantului nu tin.
    Singurul argument pentru ca sistemul de invatamant din perioada comunista ar fi fost mai prost e unul implicit, si anume chiar articolul dumneavoastra, presupunand ca ati facut scoala in timpurile acelea.

    • Eu una nu va inteleg pe dvs. Poate alti cititori vor pricepe mai bine ce vreti sa spuneti (mai ales distinctia „sistem/ continut” nu mi-e clara deloc).

      • Doamnă, asupra distincţiei operate de comentatorul andrei, este foarte simplu: e vorba de o incongruenţă ce ţine de logica limbajului.

        Sper să-mi iertaţi tonul didactic: „sistemul” nu este un termen compatibil cu noţiunea de onestitate, asta vă sugeram şi eu mai sus, ce-i drept, intr-un registru sarcastic. Sistemul nu poate minţi şi nici nu poate rosti adevărul. Conţinutul unui serviciu de tip sistemic poate fi insă falsificat, şi, in consecinţă, putem vorbi despre un prestator mincinos sau onest, dar nu putem trage concluzia că sistemul ce angrenează prestatorii mincinoşi ar fi la rîndul lui mincinos. Ceea ce complică şi mai mult lucrurile este ipostaza prestatorului mincinos dar de bună-credinţă, adică a dascălului care minte dar este convins că spune adevărul pentru că aşa a fost condiţionat de sistem să creadă şi pentru că sistemul i-a livrat termenii in care să opereze lectura şi interpretarea faptelor ce-i implică instituţiile sau mecanismele. Prestatorii -prin natura funcţiei lor sociale- sînt cei mai susceptibili de a îngropa adevărul despre un sistem pe care-l slujesc, ca atare, valoarea de adevăr a discursului public practicat de angajaţii sistemului tinde către zero.

  19. Dl. Cartarescu si-a exprimat parerea sa la care are tot dreptul. Atata timp cat nu i se incredinteaza franele invatamantului romanesc, nu inteleg de ce parerea lui conteaza. Mai mult, nu inteleg cum sunt ajutati elevii de azi de comparatia inutila dintre doua sisteme de invatamant separate de mai bine de 40 de ani.

    Acum cateva zile pe Hotnews era un articol in care o formatiune studenteasca solicita acces privilegiat la posturi de stat pentru membrii sai, absolventi ai unor universitati din strainatate. Este clar ce gandesc acesti studenti despre valoarea invatamantului romanesc, si ce mesaj transmit celor mai tineri.

    Spre deosebire de perioada comunista, elevii din ziua de azi pot alege intre mai multe sisteme de invatamant. Exista si profesori care au aceasta experienta fiind invitati sa predea in strainatate. Este mai productiv sa-i intrebam pe ei si sa le aplicam cunostintele pentru a ne imbunatati sistemul nostru actual, pentru elevii ce vin. La ce ne foloseste sa vorbim discutii despre cum era in 1970 cu retoricele intrebari pseudo-existentiale care evolueaza in dezbateri pseudo-intelectuale?

    Recent am urmarit pe canalul History o prezentare a sistemului educational in Imperiul Roman asa cum l-au inteles arheologii din ruinele orasului Pompei. A fost extrem de interesant, dar ca o lectie a istoriei. Nimeni nu a pretins ca este un exercitiu de imbunatatire a vreunui sistem de invatamant. Asa ca daca doriti cu adevarat sa „depasiti, astazi, orgolii politice de tot felul pentru ca sa le dam copiilor nostri o scoala adevarata de care sa fie si sa fim mandri” uitati-va ce sisteme se folosesc cu succes in lume si lasati sistemul romanesc din 1970 ca nu va ajuta cu nimic.

    • E un punct de vedere pragmatic. Totusi, chiar daca nu-i ministru al educatiei, d-l Cartarescu ar trebui sa fie mai atent atunci cand se exprima in public. Si asta pentru ca sunt unii, multi, putini, cati sunt, pentru care chiar conteaza ceea ce spune.

      • Am inteles acest lucru. Nu inteleg insa unde vreti sa ajungeti cu articolul, care este subiectul acestei discutii. Discutam un sistem de invatamant eficient? Daca da, sunt interesata. Aceasta discutie se refera la prezent si viitor, si nu-l priveste pe Dl. Cartarescu decat in masura in care ar dori sa-si repete studiile, sa predea sau sa investeasca in vreun fel in invatamant.

        Sau – motivul care se contureaza a fi cel real dupa atatea comentarii – doar ne legam de o simpla fraza a Dlui Cartarescu, fraza care se pare ca v-a deranjat atat incat sunteti dispusa sa o disecati at nauseam?

        In cel de-al doilea caz va las in dezbaterea Dvs, pe mine Dl Cartarescu ma intereseaza prea putin. Poate ca daca ar fi fost prezent la conversatie aceasta ar fi fost mai echilibrata si intr-un sentiment de fair play, si in consecinta ar fi avut cat de cat un aspect constructiv. Dar asa, cu toata deghizarea sa cu fundulite sentimentale pentru elevii trecuti, prezenti si viitori, articolul nu este altceva decat o barfa despre Dl. Cartarescu, la care se pare ca nu poate sau nu vrea sa raspunda. Avantaj el :-)

  20. Invatamantul comunist a pacatuit prin multe lucruri, intre care calitatea actului de educatie.

    Insa in cateva privinte era net superior invatamantului actual.

    Avea un sistem de decalare a valorilor prin examenele de admitere pe care le promova.

    Vroiai sa mergi la un liceu bun, trebuia sa treci de examenul de admitere. La fel si la o facultate buna.

    La vremea aia, era mult mai greu sa intri pe pile la un liceu sau la o facultate buna. Numai maharii sistemului comunist puteau sa isi impinga copiii pe unde vroiau, restul nu prea. Se mai invarteau prin transferuri dubioase, insa si alrea erau rare.

    Odata ajuns la o scoala buna, nu prea mai trebuiau meditatii. Pana la facultate nu mi-au trebuit meditatii pentru ca mergeam la un liceu foarte bun unde standardul de educatie era ridicat chiar si pentru comunism. Am intrat pe bune la o facultate de varf in Romania, in conditii de trei candidati pe un loc…

    Pentru cineva venind dintr-un mediu umil (parinti muncitori), comunismul a avut rolul de a-mi da o sansa reala la o educatie superioara.

    Asta nu inseamna ca sunt adeptul comunismului sau tanjesc dupa el.

    Ceea ce pacatuieste educatia curenta sunt adevaratele criterii de selectie a valorilor. Notele din timpul liceului sau scolii sunt considerate la admitere, in vreme ce felul cum sunt acordate depind de profesor sau nivelul scolii. La fel si la admiterea la facultate. Examenenul de bacalaureat este ce este, si pana cand cineva nu garanteaza ca nu se mai copiaza, rezultatele nu reflecta valoarea candidatului.

    Era mult mai cinstit sistemul de examinare comunist, pentru ca nu se stia de copiat in masa la examenele de admitere, care de cele mai multe ori erau pe bune…

  21. La profilul „real” (mate/fizica/chimie/etc) NU aveti dreptate. Comunismul, un sistem timp, avea nevoie de ingineri non-timpi.
    La profilul „imaginar” (hahaha, adica: limbi (de toate felurile)/literatura/medicina/orice contine bla bla) – aveti dreptate, comunismul a fost nenorocit rau. Cel putin in medicina, ca tot e discutia infirbintata acum, e plin de nenorociti promovati de Leana ca de-aia e sistemul nereformat.

  22. Ma mir ca oamenii tin inca asa de mult la invatamintul de dinainte de ’90. Cred insa ca inteleg despre ce e vorba. Invatamintul sub orice fel de sistem autoritar este, chiar si in domeniile tehnice, unul de indoctrinare. Indoctrinat nu esti doar atunci cind faci invatamint politic sau lectii de „materialism stiintific”, ci si atunci cind inveti pe de rost retete, cind te deprinzi sa nu pui intrebari si accepti fara nici un fel de observatii ceea ce ti se preda.
    Poate parea paradoxal, dar da, inclusiv la matematica se pot indoctrina studentii: fiindca chiar si acolo memoria functioneaza foarte bine in conditii in care analiza critica nu e deloc incurajata – in scolile generale se invata dupa maculator, in facultati trebuia sa filmezi cursul pentru a-l reda intocmai.
    Invatamintul comunist a dat in aproape toate domeniile oamenii cei mai lipsiti de initiativa din toate generatiile Romaniei moderne. Invatamintul comunist a fost cel care a dat generatii dupa generatii de oameni care au invatat sa evite responsabilitatea. Faptul ca invatamintul comunist a fost catastrofal devine vizibil abia astazi: stim azi foarte bine cine sintem. De ce credeti ca avem o parere asa de proasta despre noi? Va tot amagiti ca e doar o chestiune de perspectiva? Mai ginditi-va. Romania arata asa de rau azi datorita indoctrinarii generalizate practicate de un invatamint care producea deja in serie omul nou al comunismului. Dupa 23 de ani, peste 60% din populatia acestei tari regreta comunismul: vi se pare normal?
    Faptul ca sint atit de multi pe forum care sustin enormitatea ca invatamintul comunist a fost bun nu face decit sa confirme ca situatia noastra este una dezastruoasa: oamenii nu realizeaza inca nici azi ca in comunism au fost indoctrinati.

    Desi il admir enorm pe Mircea Cartarescu, ma despart si eu de el daca-i vorba de scoala. Si eu am facut mare parte din studii in comunism, dar mereu am stiut cumva ca sistemul era unul menit sa uniformizeze – si asta nu din cauza uniformelor. As putea enumera si eu o multime de experiente nefaste prin care am trecut, caci am studiat si la politehnica si in universitate: insa nu e loc aici pentru asa ceva. Universitatea si politehnica din Romania au fost si sint in continuare foarte slabe.
    In Romania aflam inca si azi ca capitalismul e pe duca, ca America e in declin: aflam ca sintem mereu nedreptatiti desi meritam mai mult. Ce anume, daca nu un invatamint bazat pe indoctrinare ne-a adus aici?
    Orice om care mai are bun simt intelege cum stau lucrurile in realitate cind citeste statistici si clasificari in materie de invatamint – si nu trebuie sa mearga mai departe de statisticile facute chiar de comunisti pentru a se lamuri (vezi de ex. shanghairanking). Este o experienta tulburatoare inca si azi sa observi ca in lume, din primele 500 de universitati, aproape 150 sint americane. Astfel:
    – in primele zece universitati din lume unde se studiaza matematica, din primele zece, sase sint americane, doua britanice si doua franceze;
    – la fizica, 8 din primele zece sint americane, una e britanica si cealalta japoneza;
    – la chimie, 7 americane, una britanica, una elvetiana, una japoneza;
    – in computere, din primele 10, 9 sint americane si doar una canadiana;
    – in economie, in primele 100, 70 sint americane.
    Si inca:
    – stiinte naturale si matematica, din 10, 7 americane, una britanica, una elvetiana si una japoneza;
    – inginerie, 10 din 10 americane;
    – in stiintele vietii, din primele 10, 9 sint americane si doar una britanica;
    – medicina, din primele 10, 9 sint americane si una britanica;
    – in stiinte sociale, 10 din primele 10 sint tot americane.

    Nu trebuie sa fii pesimist ca sa constati ca scoala buna se face in alta parte.

  23. Sunt doua nuante. Si dl. Cartarescu si d-na Gorga au dreptate dar cred ca vorbesc de lucruri diferite

    Sistemul de educatie comunist putea sa zicem scoate olimpici la matematica care intrau in competitie cu elevi din alte state. Un elev roman, care mergea la scoala sase zile pe saptamana reusea sa faca trei ani de fizica, doi de chimie, geometrie plana si in spatiu si algebra pana in clasa a VIII-a. Un student american dintr-o scoala intr-un nu acopera intreaga materie, insa invata metoda stiintifica si face experimente. Pana azi n-am folosit teorema lui Menelau, sau n-am extras radacina patrata dintr-un numar cu creionul pe hartie dar am cultura matematica si o baza care m-a ajutat in liceu si facultate. Deci putem spune ca se invata dar nu totul era util.

    In privinta mobilitatii sociale, in sistemul comunist, unii copii saraci mai aveau o sansa sa ajunga sa aiba o diploma de arhitect, de doctor, e drept, foarte rar. Sansele se imputinasera la sfarsitul anilor ’80. Cine isi permitea meditatii avea un avantaj, cine avea scoala la tara si strangea recolta avea mai putine sanse.

    Ar fi interesant de masurat cum cei care provin dintr-un mediu sarac reusestc astazi sa-si completeze educatia in aceeasi proportie ca in trecut

    Sistemul de invatamant comunist nu putea cultiva individualitatea. Nu putea aduce un minim de educatie civica. Nu se putea vorbi de nesupunere civila cand saream gardul liceului ca sa dispar de la plenare UTC, cand coboram din tramvai ca sa nu merg la tras cu pusca la PTAP. Protestam, dar pe ascuns – vax.

    N-am inceput nici un comentariu astfel: „in opinia mea…(mai bine am studia poezia lui Leonid Dimov decat „La vulturi”)
    De citit am citit ca imi face placere, nu ca m-au indemnat textele din manualele de romana. Un copil din Anglia studiaza Romeo si Julieta in scoala generala. Toata piesa. Am studiat doar o bucata dintr-o „O scrisoare pierduta” in liceu.

    Primul proiect pe care l-am prezentat a fost la o comunicare stiintifica in liceu. Pe care am citit-o si atat. Altfel, in clasa n-am prezentat, n-am vorbit in fata unui public, lucruri pe care un elev in SUA le incepe in clasa a-V-a . N-am avut o dezbatere in scoala (pe alaturi, cu prietenii, numeroase).

    Cat priveste romana, am invatat gramatica foate bine . La literatura era mai complicat, deoarece, in majoritate, textele erau groaznice. Am intrat intr-o polemica intreband profesoara – Ati termina „Neamul Soimarestilor” dupa ce ati citit „Cei trei muschetari”? ca e o cazna ! N-am castigat

    Am facut tranzitia cu usurinta in alte sisteme in strainatate. O fi oare meritul sistemului comunist de educatie? N-as crede. Meritul unor profesor si al meu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adriana Gorga
Adriana Gorga
Cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia). În prezent, lucrează intr-un proiect de cercetare privind analiza transformarilor curriculare recente din universitatile elvetiene.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro