Home » Cultura »Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Au oare oamenii nevoie de libertate?

Gabriel Liiceanu februarie 24, 2014 Cultura, Opinie, Politica & Doctrine, Societate/Life
213 comentarii 26,682 Vizualizari

Am fost uimit (și, desigur, încântat) să văd cât de multe persoane au citit și au comentat textul pe care l-am publicat aici cu câteva zile în urmă, intitulat Despre fiara lăcomiei. De aceea, înainte de a vorbi astăzi despre ceea ce mi-am propus, simt nevoia să mă adresez direct cititorilor Contributors.

Dragi prieteni,

Nu cred că există bucurie mai mare decât aceea pe care ți-o dă gândul că ai putut face binele. Cred chiar că binefăcătorul e cineva care uită de el și care, făcând binele, cunoaște beția întâlnirii cu celălalt în cea mai frumoasă formă a ei. Când spunem „beat de fericire”, ne gândim îndeobște la starea de bine pe care o resimte cineva strict în raport cu sine. Dar nu cumva poți fi „beat de fericire” și în raport cu altul? Ei bine, cred că întâlnirea cu celălalt în fapta binelui e cea mai frumoasă ieșire din tine și cea mai frumoasă beție. Pesemne că a face binele este forma laică a extazului. Iar viața noastră, căreia îi căutăm toți cu disperare sensul, își capătă unul când, făcând binele, ne oglindim în ceva mai mult decât în noi înșine.

După ce am scris Despre fiara lăcomiei, am înțeles de la dumneavoastră că așteptați de la noi, intelectualii umaniști ai locului, „să coborâm din sfera ideilor” către „aspectele sordide ale vieții” și, comentându-le, să generăm o „schimbare la față a României”. Nu săruturi christice pe gură, nu importanța limbii în ființa unui popor, nu la ce e bun adevărul bine rostit, nu problema fricii în economia vieții și a libertății…

Mi-e teamă să nu vă dezamăgesc. Pentru că eu cred că fără o înțelegere prealabilă a reperelor cruciale ale vieții, nici unul dintre noi nu e „dispus” cum trebuie pentru a rezolva aspectele ei sordide. Cred că există o formidabilă epică a ideilor și că ea face parte din recuzita fundamentală a unui om care își propune să se bată pentru libertate. Problema pentru un intelectual ca mine nu este cum să coboare din „sfera ideilor”, ci cum să coboare sfera ideilor în viața celorlalți. Simt nevoia să dau curs, când și când, indignărilor pe care mi le provoacă lucrurile strigătoare la cer din țara asta. Am făcut-o și o voi mai face. Dar n-aș vrea să mă plasez de-acum pe orbita publicisticii curente. Chiar dacă mă veți citi câteva mii în loc de câteva zeci de mii, eu tot cred că forma ideală în care vă pot întâlni, în care pot atinge „extazul binelui” e, ca acum de pildă, să vorbesc despre nevoia de libertate.

Într-o discuție publică pe care am avut-o cândva cu Lucian Boia, i-am pus această întrebare: „Pomeniți undeva de patru forțe care mișcă omenirea: dorința de putere, averea, sexul și cunoașterea. Dar libertatea? Au oamenii nevoie de libertate?” – „Oamenii au nevoie de protecție”, a răspuns Lucian Boia.

Nu-mi mai amintesc dacă pe loc, sau după ce dialogul nostru s-a încheiat, mi-a venit în minte următoarea replică: Dacă oamenii ar fi avut nevoie doar de protecție, s-ar fi aflat și astăzi în peșteră mestecând carne crudă. Dar au existat, din când în când măcar, și câțiva care au sporit gradul de protecție cu nevoia lor de libertate. Roata, de pildă, n-au inventat-o „toți”, ci unul singur în folosul tuturor. „Cineva” nu s-a mai împăcat cu târâtul în grup al animalului ucis, ci i-a eliberat pe toți de sclavia acestui obicei și a scornit roata. La fel, becul, care face și el parte din recuzita protecției, l-au inventat nu toți, ci unul singur în folosul tuturor. Acel „unu” care nu s-a mai împăcat cu protecția oferită de opaiț sau de lampa cu gaz. Toată istoria tehnicii este scrisă de oameni liberi care s-au pus în slujba protecției tuturor.

Și-atunci, nu cumva istoria protecției omenirii atârnă până la urmă de istoria libertății ei? Poate că protecția dorită de toată lumea e opera celor puțini care au știut ce să facă cu libertatea lor. Să îndrăznim atunci să spunem că toți oamenii au nevoie de protecție, în vreme ce nu prea mulți se dau în vânt după libertate? Dacă aruncăm o privire în istoria lumii (sau pe o hartă actuală a ei), cu greu vom putea susține că nevoia de libertate dă regula omenirii, chiar dacă nevoia de protecție a fost constantă.

Cuvintele „libertate” (eleuthería) și „cetățean” (polités) au apărut abia în Grecia în secolul V î. Hr., iar ideea că oamenii în totalitatea lor, și nu un monarh absolut sau o persoană, sunt autorii cadrului lor de viață a prins contur și s-a-ntrupat (dar numai în zona occidentală a lumii) abia în secolele XVIII – XIX. Putem chiar afirma că libertatea nu e mai mult decât o întâmplare fericită a istoriei. Dacă atenianul Temistocle nu l-ar fi învins pe regele persan Xerxes la Salamina în 480 î. Hr., Orientul s-ar fi revărsat definitiv peste noi și femeile ar fi purtat astăzi văl pe toată planeta.

Așadar, nu romantica „sete de libertate” pare să fi mișcat masele în istorie. Să ne amintim o clipă de Cartea Exodului, de povestea ieșirii din robia egipteană a poporul lui Israel condus de Moise. (1) Cei patruzeci de ani de traversare a deșertului, cât durează drumul către „Țara Făgăduinței”, se consumă de fapt ca o sfadă permanentă între poporul lui Israel (câteva zeci de mii de „revendicatori ai protecției”) și Moise ca „agent al libertății”. Traversarea deșertului are ca laitmotiv reproșul adresat lui Moise (și fratelui său Aaron) de către poporul său: „Pentru ce ne-ai scos din Egipt?” („…căci e mai bine pentru noi să fim robi egiptenilor decât să murim în pustiu.” – Exodul 14, 12; „De ce nu ne-a fost dat să murim în țara Egiptului, când ședeam lângă oala cu carne și mâncam pâine pe săturate? Ci voi ne-ați adus în pustiul acesta, ca să moară de foame toată mulțimea aceasta.” – Ibid., 16, 3)

Parabola poveștii e simplă: statistic vorbind, omul preferă să moară în robie lângă „oala cu carne”, decât flămând pe drumurile libertății. Iar în povestea lui Dostoievski, de care am amintit într-un alt text, Marele Inchizitor îi spune „de la obraz” lui Isus că oamenii n-au nevoie de darul libertății, de „pâinea Cerului” pe care le-a adus-o El, ci de pâinea pământului oferită de Satana în „ispitirea în pustie”.

Istoria libertății, ca istorie a lungului drum de la pâinea pământului la pâinea Cerului, este așadar un raport subtil între puțini și mulți. Ameliorarea stării omenirii se datorează de fiecare dată câtorva „agenți ai libertății” care, prin faptele lor, lucrează în folosul celor mulți doritori de protecție. Ce dialectică stranie! Calitatea protecției depinde în permanență de o libertate pe care protejații nu o revendică defel și care, pentru nu puțini, nu-i altceva decât „o plictiseală și o belea” (Alfred Jarry). Instalați pentru un timp nedefinit în inerția vieții, cei mai mulți dintre noi se mulțumesc să asiste cum noul și salvarea vin peste ei dintr-un cer care cel mai adesea le rămâne străin. Orice pas în bunăstarea noastră a fost fapta cuiva care a îndrăznit să înfrunte „despotismul Obiceiului”:

„Această minoritate este sarea pământului; fără ea viața omului ar deveni o baltă stătută. [...] Oamenii de geniu sunt – și vor fi probabil mereu – doar o mică minoritate; dar pentru a avea această minoritate, trebuie să păstrăm solul din care ei răsar. Un geniu poate respira doar într-o atmosferă de libertate. [...] Nici un lucru nu s-a făcut vreodată fără să-l fi făcut cineva primul. Tot ce e bun e rod al originalității. [...] Începutul tuturor lucrurilor înțelepte și nobile vine de la indivizi; în general, mai întâi de la un singur individ. Toată cinstea și gloria omului obișnuit constă în a fi capabil să urmeze această inițiativă..”.(2)

Cuvintele acestea se află în faimoasa carte a lui John Stuart Mill, On Liberty (1859). Frustrații lumii s-au grăbit să strige că au fost jigniți, că „există intelectuali” care și-au arogat dreptul de a se considera, ei doar, „agenți ai libertății”, că în felul acesta omenirea a fost împărțită în „puțini” și „mulți”, „cei puțini” (geniile și elitele) disprețuindu-i și sfidându-i, cu aroganța lor binecunoscută, pe „oamenii obișnuiți”. Nedându-și seama că, din toate punctele de vedere, este mai rentabil să admiri și să iubești decât să invidiezi și să urăști, ei s-au grăbit să strige: „Jos elitele!” Dar niciodată „cei de jos” nu vor putea fi ridicați coborându-i pe „cei de sus”. (3). Ațâțând ura împotriva „celor puțini”, ei n-au făcut doar să văduvească comunitatea pe care-o instigau – și pe ei înșiși – de uzufructul unor fapte excepționale, dar au promovat în același timp, de la nivelul unei mediocrități neîmpăcate cu ea, o enormă minciună. Căci în fapt, isprava oricărei ființe aparte înzestrate este bazată nu pe dispreț, ci pe dăruire. Un muzician de geniu nu și-a compus muzica pentru a o asculta între patru pereți, iar marii scriitorii nu s-au îngropat cu manuscrisele lor. Putem fi jigniți de existența lui Platon? A lui Dostoievski? A lui Fleming? A lui Marconi? A lui Einstein? A lui Churchill? A lui Steve Jobs? Sau mai degrabă profităm cu toții de pe urma existenței lor? Nu cumva suntem toți mai bogați și suntem ceea ce suntem grație lor? A iubi agenții libertății nu-nseamnă a nu iubi oamenii în general. A-i admira pe cei puțini nu-nseamnă a-i disprețui pe cei mulți. Îți poate fi cel mult milă de cei care n-au ajuns să se înfrupte din tot ce a dat omenirea mai bun.

Poate că oamenii – în majoritatea lor – n-au nevoie de libertate, ci, preponderent, de protecție. Și totuși! Ei au nevoie de cei care au nevoie de libertate nu numai pentru a-și spori gradul de protecție, ci deopotrivă pentru a învăța de la ei nevoia de libertate. Cei puțini i-au iubit pe cei mulți, le-au oferit protecție, un trai mai bun, un grad sporit de civilizație, un mod mai rafinat de a simți, un comportament superior și, mai ales, le-au deschis calea către propria lor libertate. Agenții libertății au devenit educatorii ei. Căci acesta e lucrul nemaipomenit care s-a întâmplat la un moment dat în istoria libertății: interesul câtorva gânditori s-a mutat de pe produsele libertății pe condiția ei. N-ar putea oare libertatea deveni însăși starea societății, s-au întrebat ei? Cândva, la începutul modernității europene, o mână de oameni au început să-și bată capul nu cu un mod mai avantajos de a învârti o piatră de moară sau de a iriga un teren, ci cu proiectarea unui spațiu social care ar fi urmat să-i pună pe toți în condiția libertății. Gândul acestor clasici ai „societății deschise” era simplu: numai într-un cadru al vieții în care libertatea e garantată, societatea poate să aștepte de la fiecare o ispravă în folosul tuturor. În felul acesta, agenții libertății nu deveneau cei mulți (nu toată lumea, având-o, își poate folosi creator libertatea), dar puteau deveni, prin eliberarea unui uriaș potențial social, mai mulți. Iată axioma, formulată de Mill în cartea amintită, care fixează definitiv raportul ideal dintre protecție și libertate: „Grație libertății pot exista tot atâtea centre independente de promovare a îmbunătățirilor câți indivizi există” (4).

Cu poticnirile de rigoare, aceasta a fost istoria Occidentului. Alta mai bună, specia umană nu a cunoscut. Aceasta e istoria la care încercăm să ne-ntoarcem și din care nu vrem să fim din nou azvârliți. E istoria în care, în ultimele luni, ucrainienii se chinuie, cu măreție și disperare, să intre. Orice dezertare din istoria Occidentului presupune mizerabila revenire la „oala cu carne” și la „robia Egiptului”, la șantajul conductei de gaze siberiene, la kilul de zahăr și litrul de ulei cu care se cumpără un vot, la micii lui Vanghelie, la „suta” devenită simbolică pe care, cu privirea rătăcită, Ceaușescu o oferea din balcon sclavilor „lui” ca preț al perpetuării celei mai dezgustătoare „protecții” din istoria poporului român. (Pentru ei „oala cu carne” devenise de mult o fantasmă!)

Dar dacă libertatea nu este prima nevoie a omului și nici nu e neapărat dorită de cei mulți, dacă prețul ei e scump, s-a spus, și factura trebuie plătită în fiecare zi, de ce, atunci, se cuvine să punem piciorul în spațiul ei de risc și să vrem, uneori cu prețul vieții, să rămânem acolo?

De dragul speciei umane. Ca să nu arătăm ca niște dobitoace zgribulite de frică, la care un dobitoc mai obraznic și lipsit de scrupule rage de câteva ori pe zi.

_________________________________________

1 Lucrurile par să se fi petrecut prin secolul XIII î. Hr., pe vremea faraonului Ramses al II-lea.

2 John Stuart Mill, Despre libertate, București, Humanitas, 2005, ed. a III-a, trad. Adrian-Paul Iliescu, pp. 132, 133, 134, 135-136

3 Ibid., p. 146

4 Ibid. p. 141

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "213 comments" on this Article:

  1. Magnific text și magnifică divergență de opinii între doi admirabili intelectuali, dnii Liiceanu și Boia.
    Și totuși aș fi susținut că ”oamenii au nevoie de protecția realizărilor obținute în libertate!”
    Cu bune urări

  2. Emil Stoica spune:

    dle. Liiceanu: scrieti mai des! Daca se poate, bineinteles.

  3. vlad tepes spune:

    Isi doresc libertatea mai mult decat protectia numai acei oameni care pot exista/trai – asa cum isi doresc – fara sa aiba nevoie de alti oameni. Adica, fara sa fie bagati intr-o turma. Intr-o turma, nici macar seful ei nu este liber.

    Cati oameni pot trai cu adevarat fara sa apeleze in nici un fel la semenii lor (pentru hrana, reproducere, spiritualitate, etc)?

    • teodora spune:

      Acei oameni constienti de valoarea lor,de quantumul resurselor de care dispun ei insisi,si de ce/cat sunt capabili sa scoata din ele.Acei oameni a caror satisfactie rezida in PROPRIILE realizari sau investiri, bunuri obtinute prin merit si effort.Oameni pentru care nu exista notiunea de “capra vecinului”,care nu are niciun interes sa se amestece in treburile altuia, dar nu admite ca existent sa sa-i fie franata sau manipulate din exterior

  4. dusu spune:

    sigur shtitzi ca nu totzi care v au citit v ar putea sau ar dori sa va fie prieteni.unii poate tare dimpotriva.
    da ce i aia libertate ?
    eu cred domnule autor ca unii oameni in tzara aia ashteapta un lider,un om pe care l ar urma.poate sint putzini care doresc unul ca dvs,nu shtiu !?
    nu shtiu daca doar starea mea de moment,dar am impresia ca indemnatzi la sfirsit gloata.
    io domnule am fost atunci in 89 unu din gloata,nu nu revolutionar.noi ashtia din gloata murim.cei ca dvs pot lupta fara sa moara.

  5. Cristian spune:

    Unul dintre cele mai frumoase cuvinte pe care, cred eu, l-am învățat în libertate: „Mulțumesc!”. Vă mulțumesc pentru articol, dle Liiceanu! Mi-e teamă însă că oamenii de astăzi, cei mai mulți, oamenii pe care-i văd în fiecare zi, ar alege tot „protecția”. De ce? O chestiune la fel de „dificilă” ca libertatea…

  6. ion spune:

    Si eu cred ca initial fortele care au miscat omenirea au fost cele enuntate de dl Boia …. nevoia de libertate a devenit pentru unii nevoie primordiala numai dupa ce au aparut ingradirile de libertate ….deci mai tirziu. Din nefericire vedem astazi ca multi, cei mai multi nu stiu ce sa faca cu libertatea, primordiala raminind protectia .

  7. DanielS spune:

    Libertatea noastra scumpa! Multumim pentru idei si generozitate, domnule Gabriel Liiceanu.

    Unele culturi recunosc si slavesc libertatea mai mult decit altele. In partea noastra de Europa, libertatea e slavita mai cu retinere decit la vest. Si mai curajos decit la est. Capul taiat sabia nu-l taie! Cine-a inventat si raspindit proverbul? Nicidecum cei cu adevarat lasi. Proverbul a fost sustinut de generatii frustrate, care nu s-au putut dezlantui spiritual. Care au invatat sa-si infrineze libertatea, fara s-o ucida complet. Ei au dorit sa transmita soptit libertatea catre generatiile viitoare.

    Libertatea romanesca a fost una soptita domnule Liiceanu. Romanii au stiut, au putut, au vrut, dar de ce atita graba? Rar de tot. Romanul si-a mai iesit din pepeni. Dar in general a rabdat si a baut. Libertatea romaneasca se sopteste, nu se declama. Libertatea e viata si moarte. Macar atita lucru stiu si romanii. Libertatea spirituala e putere. Ea nu trebuie atitata.

    Liniste! Sa fie liniste! Sa nu trezim poporul! Mai bem o vodka si mai vedem pe urma. E periculos. Foarte periculos!

    • om normal spune:

      Nu sunt de aceeasi parere. Libertatea e un pas ami sus de protectie. dar un pas foarte mare. Din pacate, aveti dreptate cand spuneti ca sopteau, dar nu sa protejeze libertatea, ci sa protejeze siguranta. Libertatea a fost rar castigata in istoria noastra. Protectia mai mereu.

  8. Constantin spune:

    Omul are libertate la nivel mental, în prostia lui își poate imagina orice fără limite. Însă realitatea e limitată drastic, orice încălcarea a vreunei limite te poate costa viața. Sunt unii capabili să transforme libertatea ideilor in realitate și/sau invers, să aducă limitele realității în universul nelimitat al gândirii. Societatea nu trebuie decăt să-i descopere si să-i pună în valoare pe respectivii.

  9. Marian Statache spune:

    Multumesc Domnule Liiceanu pentru deslusire! Va indemn sa daruiti mai multe deslusiri in scop profilactic.

  10. Avram F spune:

    Sa nu uitam sau sa ne aducem aminte ca adevarata libertate e ”libertatea adevarului” (cunoasterii lui, cunoastere prin experienta; tot ce inseamna aceasta).
    ”Veti cunoaste adevarul si adevarul va v-a face slobozi.” Ioan 8.32

  11. George Gafencu spune:

    Textul este magistral scris.

    Prezinta insa un adevar foarte dureros pentru Romania zilei de azi.

    Multi zic ca era mai bine pentru ei pe vremea lui Ceausescu. Motivul este ca era o sclavie, insa erau mai bine protejati decat astazi. Exact asta dovedeste textul de mai sus.

    Cum poate cineva scoate un popor din mentalitatea asta?

    Numai prin educatie si atasamentul pentur valori etice ridicate poate sa se intample asta.

    Atata vreme cat exista ipocrizie, false valori, lipsa de promovare a valorilor intelectuale, lipsa de respect pentru statul de drept, arbitrariul si coruptia, nimic nu mai poate da inainte in Romania. Macar biserica sa fi fost altfel, insa e o reflectie a ceea ce a devenit societatea romaneasca in zilele astea.

    Numai cand si ultimul roman va intelege ca depinde si de el sa miste caruta tarii in fata, lucrurile nu se mai pot schimba in Romania.

    • LILIANA HANZU spune:

      D-le Gafencu, comentariul dvs. este de f. mult bunsimt si adevar,asa ca nu pot secit sa subscriu. Cu respect, Liliana Hanzu

  12. Avram F spune:

    Sa nu uitam sau sa ne aducem aminte ca adevarata libertate e ”libertatea adevarului” ( a cunoasterii lui, cunoastere prin experienta; tot ce inseamna aceasta).
    ”Veti cunoaste adevarul si adevarul va v-a face slobozi.” Ioan 8.32

    • Catalin spune:

      :)

      Mare diferenta intre “adevarata libertate” si ceea ce intelegem indeobste prin “libertate”.

  13. ilie danciu spune:

    Interesanta viziune.Va mulțumesc ca am avut șansa să vă citesc.

  14. Alina spune:

    Un articol minunat, complex si totusi limpede. de asa articole avem nevoie pentru a ne putea orienta in confuzia generala din jurul nostru. scrieti cat de des puteti.

  15. euripide spune:

    gratiile ofera protectie si un blid de mincare.
    o salbaticiune nu moare dar nici nu traieste. dar o fiinta umana ?
    in libertate si omul si fiara trebuie sa si cistige hrana.
    dar dac ar fi doar asta, la ce ar mai folosi simfoniile lui beethoven si panseurile lui dostoyevsky ?
    si daca scopul scuza mijloacele iar morala nu importa atunci de ce am mai fost inzestrati cu constiinta ?

    • euripide spune:

      mai fac o precizare (tocmai mi a venit in minte) :
      pamintul este rotund (o elipsa mai precis), are un nucleu fierbinte si o scoarta solida, se invirte in jurul soarelui, are o miscare de rotatie si revolutie…. se supune unor legi matematice, fizice, chimice si biologice. asta ca un reminder adus “si” politrucilor, avocateilor si finantistilor care l populeaza.

      • Observator spune:

        Domnule euripide,

        Forma pamantului cu siguranta nu este o elipsa.Pamantul are forma unui elipsoid de rotatie.

      • Cristian Ioan spune:

        Buna dimineata!
        Dincolo de scaparea cu “elipsa”, ceea ce spuneti este perfect adevarat, dora ca eu vad de 25 de ani cum fostii activisti, actualii politruci, obisnuiti sa incalce cu impunitate legile juridice, sunt convinsi ca pot sa incalce la fel de usor si legile Naturii, ba chiar pe cele ale matematicii (daca Ana are cionci mere, nu ai cum sa furi zece!)
        Si nici constatarea aceasta nu este noua, exista de mult proverbe precum ” a-ti taia craca de sub picioare” sau “a-ti fura singur caciula” ce definesc perfect, foarte plastic, stilul de actiune al politicienilor nostrii.Deci, degeaba exista legi obiective (inclusiv ale societatii), daca EI sunt convinsi ca pot sa le incalce!

  16. Harald spune:

    Dacă lucrurile s-ar rezuma la o simplă dezbatere academică privind contrastul între dorința de libertate și dorința de siguranță, totul ar fi nemaipomenit de frumos. Însă pe noi, practica ne omoară. Pentru că ”mahalaua ineptă” nu se mulțumește să-și vadă de siguranța ei, ci încearcă să o impună tuturor, sub pretextul că nevoia asta de siguranță e dorința majorității.

  17. mithrill spune:

    Puteti fi sigur ca si acest text va fi citit si rumegat de multi dintre noi, unii ii vor patrunde intelesurile mai greu, altii “din prima”. Si probabil si comentarii vor fi mai putine, pentru ca… ce ar fi de comentat?! Libertatea e buna si necesara, democratia si ea e buna si necesara, numai ca noi i-am pierdut cainii de paza. Acestia si-au pierdut coltii, de aici toate aberatiile prezentului, de la furtul cu mititei si kil de zahar, pana la furtul cu amenintari pe fata. 50 de ani de frica, foame si cozi nesfarsite lasa cu certitudine urme adanci.

  18. smaranda spune:

    Mi-am imaginat libertatea ca posibilitatea unei pasari de a avea orice directie deschisa explorari. O pasare fara aripi are foarte putina libertate. Libertate unui om este legata de cunoastere. Un om fara cunostinte (o limba de circulatie, o meserie) este o pasare fara aripi. Milioane de romani au plecat in libertate fara aripi. Daca ar fi cunoscut definitia libertatii din timp ei ar fi inteles ca libertatea este o iluzie la care au renuntat prea usor.

  19. Unu-2 spune:

    Nu vreau doar sa comentez de dragul comentariului la un astfel de articol al d-lui Liiceanu, insa pt. mine, la nivelul muritorului de rind vad 3 lucruri: unii au nevoie doar de libertatea sa-si aleaga stapinii, unii au nevoie de libertate ca de aer, iar altii includ in cadrul acestei “nevoi” libertatea economica pe linga cea de gindire si/sau miscare. Felicitari oamenilor liberi, atit din punct de vedere mental cit si material, iar daca exista si o activitate in folosul public / comunitatii cu atit mai mult. Putini dar buni.

    Pe de alta parte sint convins ca multi din acei “agenti ai libertatii” sau pur si simplu agenti ai tehnologiei nu au rationalizat descoperirile facute (decit poate ulterior, mult mai tirziu). Cel care a inventat roata a facut-o poate sa-i fie *lui* mai usor. Evident lucrurile bune sint copiate (fie ca au patente fie ca nu :) ) asa ca si altii au beneficiat, insa scopul initial poate a fost unul personal. Iar altii la fel, sau chiar alte scopuri mai materiale: a fost platit omul sa cerceteze si sa descopere, munca lui fiind una de cercetator. Si in zilele noastre, pina ca cineva sa ia premiul Nobel pt. o descoperire revolutionara isi ia salariul, de obicei.
    Si in plus, am impresia ca sint foarte-foarte putine descoperiri fara precursori. Adica, in majoritatea cazurilor, e mai mult o munca de inovatie permanenta si de transpiratie, pina sa fie inventia. Sau sa vedem doar geniul lui Steve Jobs nu si interesul investitorilor de a investi bani intr-un produs de success ce sa le aduca profit? Sigur, nu stim ce-i mina pe acei agenti in “lupta”, insa scopurile sint mult mai diverse, atit in planul libertatilor cit si al cuceririlor stiintifice.

    Insa si rolul maselor este unul foarte important, acela de a recunoaste lucrurile bune si autorii lor, si de a le aplica. Degeaba arunci o saminta pe un cimp steril.

    Apreciez mult astfel de discutii pornite de dl. Liiceanu si nu numai. Mi-a placut mult:

    “Poate că oamenii – în majoritatea lor – n-au nevoie de libertate, ci, preponderent, de protecție. Și totuși! Ei au nevoie de cei care au nevoie de libertate nu numai pentru a-și spori gradul de protecție, ci deopotrivă pentru a învăța de la ei nevoia de libertate.”

    • Vlad spune:

      Exista “libertate de ceva”, “libertate pentru ceva”, si libertate pur si simplu. Ceea ce descrieti sunt doar forme ale “libertatii de ceva”. Este prima forma a libertatii, este buna dar mai sunt si altele.

  20. Bb spune:

    Legat de ieşirea din Egipt vă recomand cu căldură (chiar dacă s-ar putea să vi se pară prea de stînga) cartea “Exod şi revoluţie” de Michael Walzer.

    http://librarie.carturesti.ro/exod-si-revolutie-268376

  21. Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

    Comentariul din care citati imi apartine si a fost prilejuit de urmatoarele observatii: 1). textul dvs. a avut un impact enorm, aproape triplat, fata de cele precedente. Evident m-am intrebat de ce; 2). textul despre ASF contine o reactie la un aspect sordid al vietii romanesti si cateva idei la care, de asemenea, merita reflectat (fiara lacomiei, lipsa pudorii, frica); 3). reactiile, numarul de cititori si comentariile la toate articolele dvs. mi-au ridicat iarași niste intrebari, care nu au de-a face catusi de putin cu vreo mirare neghioaba sau cu dorinta mediocra de a-i cobori pe ”cei de sus”, ci legate de impactul profund pe termen lung pe care il pot avea interventiile intelectualilor in viata publica, intr-o perioada foarte grea pentru Romania. Asa am ajuns la concluzia pe care am scris-o in comentariu, pe care poate am expediat-o cam rapid, dar mi s-a parut important sa semnalez un lucru care mi s-a parut necesar. Credeam ca veti intelege altfel mesajul. Clarfic acum: evident că un intelectual umanist nu poate cobori din sfera ideilor altfel decat folosindu-se de instrumentele care ii sunt firesti, proprii activitatii lui, si anume ideile. De aceea, nu va cer sa coborati din sfera ideilor si sa deveniti un notar al evenimentelor cotidiene care abunda si ne intoxica, ci exact ceea ce (deja) ati facut: sa va aplecati asupra acestora, mai ales in aceasta perioada nefasta si critica pentru Romania, si sa continuati sa construiti binele la care va referiti in acest articol, un concept care a suferit cele mai multe interpretări de-a lungul timpului. Nu incape nicio indoiala ca oricine vrea sa se ”bata pentru libertate” trebuie sa înțeleaga sensul libertatii, un concept la fel de sofisticat ca binele. Sper ca acum m-am facut mai bine inteleasa. Supozitia ca nu m-ar interesa ”formidabila epica a ideilor” ati facut-o insa plecand de la un laconic comentariu, ingustand astfel posibilitatea unei oglindiri in ”ceva mai mult decat in noi insine”.

  22. ani tzaferi spune:

    Multumim d-le Liiceanu!Am citit cu cea mai mare placere!Sper sa va citim cit mai des!

  23. Ontelus DG spune:

    Admițând integral argumentarea textului, rămâne insolubila problemă a superbiei Occidentului, a intelectualilor, a umaniștilor. Dacă sunt liber, am liber arbitru, mă bucur de avantaje la care alții visează, pentru că sunt occidental, intelectual, umanist, modern, progresist, cum să fac să ies din păcatul mândriei, al solicitării recunoștinței din partea maselor, a ,,proștilor”, care nu sunt ca noi, elita? Dacă sunt occidental, intelectual, umanist, modernist, progresist, dispar automat suferința semenilor, angoasa existențială, păcatele mele și ale semenilor?

    • gabarelo spune:

      Ontelus,

      Cine a spus ca mandria e inerenta elitei? Asa simti? Din ce parte privesti?

      Iar ultima fraza, retorica, e de-a dreptul de rea credinta. Deduc ca introducerea e falsa.

  24. Gheo spune:

    Superb. Multumesc.

  25. Horia spune:

    Consider ca acesta este secretul fericirii! Intr-adevăr nimic nu poate fi mai presus de libertate! Atunci cand ti se umfla pieptul si-ti vine sa strigi la toata lumea bucuria, cand iti aleargă sângele in vine si-ti vine sa-i iubesti pe toți ! Asa este, libertatea merita orice sacrificiu!
    Si da, mai trebuie spus, ca nu de multe ori, luptand pentru un astfel de ideal, se gasesc destul de mulți sa comenteze ca esti prea exuberant, ca sa stai mai domol, ca lucrurile nu sunt chiar așa de simple etc., etc., etc. Bine punctat d-le Liiceanu si din nou, va multumesc ca existati!
    Am mai scris undeva ca ” vreau sa fiu fericit” si imediat dupa aceea s-a întâmplat joia neagră in Ucraina si mi-a fost rusine ca poate mi-am dorit prea mult pentru mine si ai mei. Dar nu este așa, niciodată nu trebuie sa-ti fie rusine, sa iti dorești libertate deplina si fericire!

    PS: probabil ca si aceasta marturisire va fi citita de către unii in aceeași cheie anosta . Probabil si pentru faptul ca indraznesc sa va scriu direct, exprimand sentimente primitive. Dar nu degenerate. Mai crunt mi se pare sa privesc la ceea ce a devenit omul in evoluția sa complexa, sofisticata si malformata, decat sa exprim liber bucuria !
    Va doresc sa fiti liber si fericit!

  26. daniel spune:

    cred ca libertatea este cel mai important lucru pe acest pamant chiar mai important decat sanatatea si nu ma refer numai la libertatea pe care o viseaza cel din inchisoare

  27. Bio-Forum spune:

    Magistral text, electrizant final! In sprijinul celor enuntate (si elocvent demonstrate) vin cu observatia ca democratia ateniana (pioniera ideii de libertate occidentala, supravietuitoare a militarismului Spartei) si crestinismul sunt indisolubil legate de constructul “Occident” si libertate. Democratia fara repere morale/transparenta este doar miscare browniana a societatii (o ratacire in desert). Tot aici vreau sa amintesc citatul din Ap Ioan: “Adevarul te va face Liber” (The Truth will set you free)…Doresc sa fie din ce in ce mai multi oameni liberi (in special cei care au pretentia ca sunt crestini) in Romania secolului XXI!
    Felicitari si multumiri Dlui Liiceanu!

  28. Vorbe Goale spune:

    AVEŢI NEVOIE DE ADEVĂR ?
    De un alt adevăr ? îl suportaţi ? „à propos” de Libertate şi Oameni !
    Se pare că NU !
    Au trecut 25 de ani !
    PAUL GOMA nu-i Aici !
    PAUL GOMA nu este în România !
    PAUL GOMA nu-şi are locul de cinste în această ţară, ţara sa ! (ţară ?)
    „à propos” de Libertate şi Oameni !
    DE CE ? CUM ? Cum este posibil aşa ceva ???????????????????????????

    • Marki spune:

      Exact la PAUL GOMA mă gândeam și eu. La suferințele îndurate de acest mare om, alungat, hăituit de comuniști. Uitat, neglijat, tratat cu nepăsare criminală de postcomuniștii de astăzi.
      Și de intelectualii-scriitori pe care i-a crezut prieteni…
      Ce ușor e să înșiri vorbe înălțătoare despre sfânta libertate! Și să stârnești osanale, ropote de aplauze…!
      Dar, după 24 de ani de la căderea comunismului, PAUL GOMA, cel care și-a sacrificat libertatea pentru noi, trăiește tot în exil. Și nimeni nu pare să observe asta.

      O să ne aducem aminte de PAUL GOMA… când va fi prea târziu…

  29. Mircea Modan MirceaM spune:

    Nu cred ca cineva v-ar fi dorit doar in postura de analist economic, politic sau de alt soi. Sunt destui. Problema cred ca a fost alta: uneori “sfera ideilor” este prea abuzata, doar idei si idei, asa , la modul general, te lehametesc, de la o vreme. Plus ca uneori nici nu pricepi, sau fiecare pricepe in felul lui. Articolul cu sarutul, de exemplu, nu mi-a placut. N-am inteles cine era, in varianta romaneasca, Isus, si cine Marele Inchizitor.Sau ce am inteles nu mi-a placut. De ce ar trebui sa fim sarutati, ba chiar pe gura? Suntem vinovati cu ceva? Cui am gresit? De unde stim ca cel care ne saruta este Isus? De unde stie El ca e Isus? Ma rog..chestii de genul asta.
    Cat priveste dorinta de protectie libertatea institutionalizata, adica libertateta economica, politica, produc protectie. Chiar daca, uneori, libertatea individuala pare ca are de suferit.
    Dar nu oricum. Daca sunt puse in aceleasi maini produc tiranie.
    “Economic freedom is an essential requisite for political freedom.
    By enabling people to cooperate with one another without coercion or central direction, it reduces the area over which political power is exercised. In addition, by dispersing power, the free
    market provides an offset to whatever concentration of political power may arise. The combination of economic and political power in the same hands is a sure recipe for tyranny”
    Milton Friedman, “Free to Choose”
    Sub masca libertatii se poate ascunde fiara lacomiei. Chiar daca pare ca asigura protectie. Exemplul cu ASF parca-i croit in a demonstra cum libertatea de a alege orice companie de asigurari se transforma, prin ingerinta libertatii politice (aceea de a-ti numi rudele talambe in fuctii gras platite) in tiranie. Legala. Cate alte tiranii nu se ascund sub masca libertatii? Tirania filantropica, nu? Sau binele facut cu sila…cum ar fi sarutul pe gura, noa, ca mi-a scapat…

  30. Adrian spune:

    multumesc

  31. Virgil G. spune:

    Domule Liiceanu,
    Imi permit sa va dau o tema. Puteti oare scrie despre cum vedeti dvs ca ar trebui sa fie profilul politicianului roman? Ma refer mai ales la cei care sunt alesi prin vot (presedinte, parlamentari, primari etc). Poate ca vor citi ce scrieti dvs si, macar pentru cateva clipe, vor pleca capul in pamant. Poate ca vor citi tinerii si vor invata cum ar trebui sa arate profilul lor moral inainte de a porni pe un astfel de drum (al politicii).
    Cu multumiri,
    Virgil G.

  32. lucid spune:

    Si totusi….oare de ce a folosit Cioran cumplita sintagma “neam de slugi”?
    Si apropos de Dostoievski: acesta interpreta prima din ispitirile de pe muntele Qarantinei – pe langa care am trecut de cateva ori coborand de la Ierusalim la Ierihon dar pe care n-am fost vrednic sa urc niciodata – ca pe ispita comunismului-socialismului fals egalitarist. Si daca adaugam “Demonii” pricepem de ce Lenin il ura maladv pe genialul epileptic.

  33. gabarelo spune:

    Am un pic de sfiala sa fiu “carcotas” la un astfel de text. De fapt, nici nu sunt. E incantator!
    Am un amendament doar pentru pretextul lui.

    Spune d-nul Boia: “dorința de putere, averea, sexul și cunoașterea”.

    “Puterea” si “averea” cred ca sunt destul de apropiate conceptual: averea e o forma de putere, puterea e un fel de avere.

    “Sexul” nu e doar sex. Pe langa el mai exista si foamea-foame, mai sunt si alte instincte gregare.

    “Cunoasterea” mi se pare putin pretios spus. Eu i-as spune curiozitate, mi se pare mai apropiat de omul genuin. De instinct.

    As zice, deci, pentru fortele modelatoare ale umanitatii: puterea, instinctele (fizice) primare, curiozitatea.

    Si inca se mai pot restrange, pentru a le despica din nou, daca vrem o analiza.

    Despre libertate as spune ca e ca aerul, nu il simti dar fara el te sufoci. E un mediu. Sau un remediu.

    Gabriel Deliu, Rm. Valcea

  34. Dumitru NUTU spune:

    Domnule Liiceanu, nimeni nu poate, nu trebuie sa va ceara sa coborati in maruntisurile de toata ziua. Cred ca, intamplator, acest text clarifica pozitia dvs fata de publicul pentru care sunteti atat de important. Acest public este alcatuit exact din oamenii care aspira spre libertate, din oamenii care se simt liberi in sufletul lor si fac tot ceea ce pot ca sa exprime aceasta stare spirituala, fie murind la propriu pentru ea precum in Ucraina zilelor acestea, fie perfectionandu-se pe sine si generand idei sau lucruri noi si bune de care toti ceilalti oameni vor beneficia, asa cum ati spus.
    Acest public este o minoritate apreciata de unii dintre cei care alcatuiesc majoritatea celorlalti (cei “care au nevoie de protectie”), ignorata de alta parte a aceleiasi majoritati si, in fine, hulita de minoritatea ticalosilor (partea aceleiasi majoritati pe care incearca sa o manipuleze contra celor doritori de libertate, vrednici si creatori de nou, opunandu-le o scara de valori inversata).
    Din cauza celor din urma, care conduc de multe decenii tara noastra, minoritarii liberi si creatori de nou nu au curajul sa iasa in fata, iar altii care si-au luat acest curaj au dat ulterior inapoi nemaiputand suporta mizeria facuta de ticalosi si eticheta de “ciudati” pusa lor de aceiasi.
    Acest public special al dvs, iubitor de libertate, se afla in comunicare directa cu dvs ori de cate ori ii scrieti randuri precum acelea de mai sus – si nu este nicio problema sa va inteleaga. Dimpotriva, cu mesajele dvs ii faceti pe cei iubitori de libertate sa devina constienti de existenta altora ca ei, de valoarea lor, de faptul ca au o misiune – sa faca binele sau noul si sa il impartaseasca celorlalti. Datorita vocii dvs (careia ar trebui sa i se re-alature altele) iubitorii de libertate nu se mai simt “ciudatii” speciei si pot redeveni forta capabila de a schimba lumea noastra.
    Sunt oameni care simt nevoia sa faca binele si, facandu-l, traiesc o bucurie. Dar, pentru ca sunt minoritari in aceasta privinta, ei ajung sa se intrebe daca extazul lor, cum il denumiti dvs, nu este cumva echivalentul unui viciu. Ei ajung sa se inteleaga pe ei insisi atunci cand afla (sau isi reamintesc) de Iisus si atunci nu se mai simt ciudati. Nu trebuie sa fii credincios pentru asta, trebuie doar sa stii ca a existat un Model si vei sti automat ca intr-acolo trebuie sa nazuiasca Omul. In caz contrar, da, omul ramane un “dobitoc zgribulit de frica” in singuratatea lui.

    Nu sunteti profet, totusi cred ca vocea dvs va avea acest efect benefic asupra iubitorilor de libertate: grabirea refacerii elitei autentice care intarzie inca in “stadiul” de indivizi solitari. Ceea ce spuneti le aminteste de modele.

    De aceea trebuie sa ramaneti in sfera ideilor, nu sa va pierdeti suflul in latura sordida a lumii. Pentru acest public este important sa va mentineti aceeasi pozitie.

  35. Vorbe Goale spune:

    NEVOILE ! Nevoi………..şi „Nevoi” ! Noi ! NE ! Voi ! Vechi !
    „Binele” ! vai ! ce prezumţiozitate ! „A Face” ! ce imens decalaj !
    De la a „vorbi-scrie” pînă la „a face” este o cale imensă, un HĂU. Să nu ne jucăm cu cuvintele !
    Ne imflamăm superb şi mult infinit prea repede şi prea uşor.
    De-abia „acum” v-aţi înţeles Rolul , domnule „intelectual umanist” ?
    „Extazul binelui”, glumiţi ?
    Invenţiile n-au fost făcute niciodată de către unul singur !
    Da, unul a tras concluzia, dar invenţiile au fost-sînt o acumulare de Cunoştere şi Experinţe în comunitate, împreună, la grămadă, la greu, într-o Libertate interioară IMENSĂ, spirituală, Dumnezeească.
    Deviaţi, conturnaţi, piruete şi figuri de stil, istoria omenirii, a oamenilor este povestită de către CINE ?
    Să nu fim atît de naivi !
    Parabola „aceea” este una indusă de mii de ani în Mintea OM-ului de către Marele Inchizitor, iar la rîndul dvs. vă „jucaţi-faceţi” rolul. Încercaţi oare să ne protejaţi ? Cum ? de cînd ?
    Ne doriţi „Binele”-acela ? sau ni-l vreţi pe „Acesta” ?
    „Oamenii”…., oare ce fi însemînd aceasta ? Care ar fi semnificaţia REALĂ ( a acestei noţiuni) ?
    Dar „omul” ? dar „Omul” ? dar „OMul” ? dar „OMUl” ? dar „OMUL” ? DAR ?
    O, Doamne, „istoria” ! O, Doamne, „specia umană” ! O, Doamne ! „de dragul ei” !
    LIBERTATEA ????????????????????????????
    L-aţi „închis” pe PAUL GOMA, Liber la Paris ! „Istoria” ! „Binele” !

    • om normal spune:

      Stimate Domn (Doamna),

      Nu pot sa nu remarc capacitatea dumnevoastra extraordinara de a concentra un intreg text, doar in doua cuvinte. Apreciez, de asemenea, grija fata de cititori punand aceste cuvinte la inceput.
      Respect!

      • Vorbe Goale spune:

        Cînd un „om normal”
        Îşi umple capul cu vorbe goale
        E deja plin,
        riscînd să(-i) plesnească.
        Mă „îngrijoresc” pentru,
        şi mai ales pentru o grămadă de „nevoi” !
        Despre care cuvinte să fie vorba ?
        Unde începe „textul” ?
        Şi unde se termină ?
        Incapacitatea de a face diferenţa a devenit azi, o normalitate omenească !

    • ruffian spune:

      Ai dreptate domnule.
      Omul liicean are harul de a te ține prin stil în idei, cît mai departe de realități. E un iluzionist. Te face din vîrful pixului și pleacă. Ne servește istoria minimalistă a Occidentului jonglînd cu două concepte, după care ne trece ușurel Nistrul arătîndu-ne la fața locului cum își dau oamenii viața pentru istoria dumnealui. O așa grozăvie de istorie merită tot sîngele, toată ruperea de oase, nu?
      Europa dumnealui nu există însă. Nici n-a existat. Oamenii ăia mor prostește, prinși la mijloc între două tabere, pentru ca în final să se pomenească nu cu istoria asta de Humanitas, bricolată din două idei – bine însăilate, e drept – ci cu FMI, BM, Șevroane și Golduri, monitorizări și corectitudine politică, comisari și paracomisari, merkăli peste merkăli, taxe peste taxe, accize peste accize, mă rog, tot soiul de jivine, plus paradisiace parade ghei, asta așa, ca o încununare a libertățurilor occidentale pentru care merită să crăpi pe maidanele lumii. Europa sovietică de azi face din povestea dumnealui un simplu exercițiu retoric. Un moft.

      • om normal spune:

        Multumesc ca imi dati dreptate. Sper ca ati inteles ca ma refeream doar la comentariul la care am replicat si nu incerc sa castig pozitii in partea de sus a comentariilor.
        Cu respect

  36. Elena Georgescu spune:

    Excelenta expunere! Multumesc pentru plăcuta lectura oferită într-o seara de luni!

  37. mungiuri gheorghe spune:

    Nu uitati ! si pe vremea comunismului (ceausescu) erau multe persoane care aveau mai multa libertate decat noi . A veau o libertate , tolertata de cei ce ii foloseau pentru a ne pune in slujba lor , oameni alunecosi cu o anumita intelicenta ce reuseau , si inca reusesc ,sa ne puna la dispozitia conducatorilor, de altfel alesi de noi, tot la sugestia pe care ne-o ofera acesti alunecosi.

  38. Gabriel Vînătoru spune:

    Oamenii au nevoie de libertate. De acea libertate care presupune nu numai să faci ce îți place, cât, mai ales, să nu faci ceea ce nu place altora. Pe de altă parte, nu ar fi mai bine dacă, prin cunoaștere și mai ales, prin dorința de a cunoaște, turnurile de fildeș nu ar mai fi distruse ci populate cu cât mai mulți locuitori?

  39. Vorbe Goale spune:

    Dar Dumneavoastră ?
    Aveţi Nevoie ?
    Sînteţi LIBER ?
    Ce aţi FĂCUT, ce FACEŢI pentru ca „Sfera ideiilor” să aducă Libertate?(-a oamenilor?)
    Ce frumos sună ! mai departe, mai departe, mai încet, tot mai încet !
    De parcă Libertatea s-ar cumpăra ! S-ar vinde undeva la un talcioc !
    De parcă Libertatea ar cădea pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă !
    Este Exact ceea ce uitaţi să spuneţi :
    Libertatea se obţine, se cucerşte, SE MOARE
    Se cultivă, se hrăneşte, se întreţine, se educă, se învaţă, se protejează, SE MOARE
    Se iubeşte, se re-produce, se povesteşte, se produce, se înmulţeşte, se ară, se sădeşte, SE SOARE !
    Libertatea nu-i e o Nevoie ! NU ! Deloc !
    Libertatea ESTE !
    La început, înainte de a fi Cuvîntul, a fost LIBERTATEA !

  40. alvarados sentimento spune:

    Aveti si nu aveti dreptate, as spune.
    Poate daca includeti in genialitate sau elitism si capacitatea de a transfera roadele ei celorlati, ca imbunatatire/infrumusetare a existentei in general.
    Altfel…sa privim numai Evul Mediu. Or fi fost poate mii si mii de genii, regula de baza a fost protectia de care vorbiti. Legea junglei a dominat categoric. Frica. Daca ceva a fost inventat, desenat sau compus undeva, aproape nimeni nu a vazut nimic. Praf cosmic.
    Banuiesc ca scrieti asta fiindca apare pe undeva plansetul celor care ar dori ca cei ce sunt astazi asociati cu ideea de intelectualitate/spiritualitate sa poata influenta mersul societatii impotriva curentului actual de indobitocire.
    Banalul “Can you sell it?”.

    Cele bune.

  41. Bio_Forum spune:

    uneori ma intreb daca s-a simtit vreun roman mai liber decat Nicolae Balcescu atunci cand s-a luat la bataie cu bruta liceului care voia sa-i ia sandviciul…insa azi prea multi sunt convinsi ca a fost doar un fraier care a primit ce a meritat pentru ca a refuzat sa plateasca taxa de protectie…este asta directia pe care vrea sa mearga o tara si un popor?

  42. Un prieten spune:

    Oamenii au nevoie atat de libertate cit si de protectie, ambele notiuni fiind relative. Confortul existential poate fi dobandit in conditiile unui echilibru dinamic intre cele doua.

  43. Mulțumesc! Inclusiv pentru articolul despre ASF. Respirăm un alt aer citind astfel de articole.

  44. Stefan M spune:

    Domnule Liiceanu, de cate ori va citesc (cu aviditate) ma simt ca si cum v-as fi student, si este un sentiment minunat! Sunt foarte bucuros si onorat ca va sunt contemporan.

    • bica77 spune:

      va invartiri in jurul cozii domnule Liiceanu ,fara sa puneti punctul pe i,adevarul ne va face face liberi ,si cine este Adevarul????? stiti prea bine si dv-stra ,vad ca toti intelectualii “umanisti” recunosc importanta existentei unor oameni capabili din istorie, dar de cel mai “capabil” Om ,Iisus Hristos ,care e si Dumnezeu nu spun nimic, oare de ce???? pentru ca nu traiesc in libertate ,si ptr ca nu e la moda sa vorbesti de Dumnezeu ,esti blamat daca deschizi subiectul ,chiar si tu ca intelectual, de la care Dumnezeu asteapta o recunostinta, n-ai curajul sa vorbesti de El sa nu fi catalogat cumva habotnic sau mai rau retrograd si incuiat la minte ; nu uitati un lucru, cu totii avem dreptul de-a trai in libertate ,dar intr-o libertate care ne da posibilitatea sa ne afirmam ca oameni si sa ne comportam ca atare ,in tot cazul libertatea in care traim astazi arata contrariul…. deci e prost inteleasa

      • Horia spune:

        Ia incearca dumneata sa spui ca esti ateu, sa vezi ce de guri cascate apar in jur, de parca ai fi dracul insusi ! Si sa-mi fie cu iertare, unde este bunavointa care ar trebui sa caracterizeze un iubitor de Dumnezeu, caci in tonul dumitale nu prea se intrezareste.

  45. Ciobanul Bucur spune:

    Un paradox?
    In timpul regimului sovietic oamenii de stiinta au realizat multe lucruri uimitoare, de la pistolul Kalasnikov la primul satelit artificial.
    In timpul regimului stalinist, Rusia a trecut de la plugul de lemn la pila atomica. Multe realizari de prestigiu apartin savantilor inchisi in lagarele de munca fortata, unde li se creasera toate conditiile tehnice pentru cercetarea stiintifica.
    Cum se incadreaza cele de mai sus cu teza sustinuta in articolul pe care l-am citit cu mult interes? Eu nu cunosc raspunsul corect.
    Aceleasi intrebari fara raspuns le pot formula si daca m-as referi la regimul hitlerist, unde situatia era mult mai complexa, daca acceptam ca imensa majoritate a populatiei nu se simtea oprimata, ci, dimpotriva, sustinea cu toate fortele regimul care le rapise toate libertatile.
    Asadar, oamenii de stiinta, (vreau sa spun marii inventatori) pot crea lucruri uimitioare si in lipsa libertatii?

    • om normal spune:

      Raspunsul la intrebarea dumneavoastra este chiar in textul dumneavoastra. Cumva sindromul Stockholm.

  46. Red spune:

    Cred ca s-au incurcat un pic lucrurile. Dorintele de baza pomenite de respectatul domn Boia sunt mai multe. El a enumarat patru, puterea, averea, sexul si cunoasterea, iar cand dl. Liiceanu a intrebat de libertate a mentionat o cincea dorinta sau nevoie, cea de protectie. Mai exista si altele, cea de a avea o familie, un viata sociala, de a fi apreciat, dorinta de ordine, etc si fiecare individ pretuieste mai mult unele dintre acestea. Libertatea nu este insa o nevoie de baza. E o ideea sau conditie de care se leaga unele dintre dorintele de baza asa cum frumos arata dl Liiceanu in articol. As adauca ca nici ideea de justitie sau egalitate, unori impropriu pusa in antiteza cu ideea de libertate nu e o nevoie primara.

  47. voevod spune:

    Acum ceva timp, la recomandarea unui prieten am inceput sa ma uit la niste filmulete, http://www.justiceharvard.org/watch/
    Le recomand tuturor celor interesati de ceea ce domnul Liiceanu descrie ca “înțelegere prealabilă a reperelor cruciale ale vieții”

    Am trecut la cartea scrisa de acelasi autor si am ramas placut impresionat de ideile gasite in ea. Pentru a-i atrage si pe altii sa citeasca, reproduc mai jos impresiile mele dupa ce am terminat de citit cartea:

    Baieti, tocmai am terminat cartea si e, dupa cum m-am astepta, superba!

    In capitolul final, in care autorul isi expune niste sugestii referitoare la politica si cum ar putea fi incorporata morala si justitia in societatea actuala am gasit niste informatii surprinzatoare si m-am simtit cam mic, am simtit cum noi ne pierdem in discutii inutile care de fapt nu sunt politica adevarata. Posibil sa considerati naivitate, botanism, etc, insa, cum inteleg cu, oamenii aia isi pun cu adevarat intrebari despre cum ar putea sa construiasca o societate mai buna. Nu reusesc tot timpul ceea ce isi propun dar cred ca acum inteleg de unde anume vine progresul lor, cred eu, din incercarea continuua sa isi dea seama ce isi doresc, ce sa faca ca se fie mai bine ca si societate justa si morala.

    Autorul face niste sugestii, cica obama are planuri mari, unele pe care le-a pus deja in aplicare, unele in desfasurare iar altele nu sunt inca in agenda lui politica. Autorul insista, din cate vad eu, pe o politica a binelui comun care sa aibe ca si scop principal reconstruirea infrastructurii vietii civice. O generatie anterioara celei actuale(se refere la sua, bineinteles) a facut investitii masive in programul federal de autostrazi, ceea ce le-a adus americanilor un nivel nemaiintalnit de mobilitate si libertate dar a si contribuit la crearea unui model de a trai care e coroziv pentru comunitate: bazarea pe automobilul personal, impartirea suburbana, degradarea mediului. Ataca inegalitatea dintre bogati si saraci care duce si mai mult la corodarea societatii, e superb, pentru mine, cum isi construieste argumentele si potentiale solutii. Ideea mea, in timp ce citeam, e ca ei sunt pur si simplu cu 100 de ani inaintea noastra doar pentru ca se gandesc sincer cum sa le fie mai bine. Repet, e naiv, dar asta mi se pare mie ca inteleg.

    Continui cu o carte despre limitele morale ale pietelor(free market)

    La final, uitati-va cum se punea problema la ei in 1968, cum Kennedy spunea “there is another greater task. It is to confront the poverty of satisfaction…that afflicts us all”, cum nu doar eliminarea saraciei materiale era scopul ci si a celei spirituale, incerca sincer sa creasca. E greu, e un drum greu dar nu e altul de facut. Stiu ca noi suntem obisnuiti cu politica ca si manipulare, ca un rau necesar, si in cartea asta spune asta, dar se poate si altfel, trebuie sa incercam si oamenii trebuie educati sa se implice mai mult pentru a-si face cunoscute opiniile si a invata din opinile altora.

    “I think we here in this country, with the unselfish spirit that exists in the United States of America, I think we can do better here also.

    I have seen the people of the black ghetto, listening to ever greater promises of equality and of justice, as they sit in the same decaying schools and huddled in the same filthy rooms – without heat – warding off the cold and warding off the rats.

    If we believe that we, as Americans, are bound together by a common concern for each other, then an urgent national priority is upon us. We must begin to end the disgrace of this other America.

    And this is one of the great tasks of leadership for us, as individuals and citizens this year. But even if we act to erase material poverty, there is another greater task, it is to confront the poverty of satisfaction – purpose and dignity – that afflicts us all. Too much and for too long, we seemed to have surrendered personal excellence and community values in the mere accumulation of material things. Our Gross National Product, now, is over $800 billion dollars a year, but that Gross National Product – if we judge the United States of America by that – that Gross National Product counts air pollution and cigarette advertising, and ambulances to clear our highways of carnage. It counts special locks for our doors and the jails for the people who break them. It counts the destruction of the redwood and the loss of our natural wonder in chaotic sprawl. It counts napalm and counts nuclear warheads and armored cars for the police to fight the riots in our cities. It counts Whitman’s rifle and Speck’s knife, and the television programs which glorify violence in order to sell toys to our children. Yet the gross national product does not allow for the health of our children, the quality of their education or the joy of their play. It does not include the beauty of our poetry or the strength of our marriages, the intelligence of our public debate or the integrity of our public officials. It measures neither our wit nor our courage, neither our wisdom nor our learning, neither our compassion nor our devotion to our country, it measures everything in short, except that which makes life worthwhile. And it can tell us everything about America except why we are proud that we are Americans.

    If this is true here at home, so it is true elsewhere in world. From the beginning our proudest boast has been the promise of Jefferson, that we, here in this country would be the best hope of mankind. And now, as we look at the war in Vietnam, we wonder if we still hold a decent respect for the opinions of mankind and whether the opinion maintained a descent respect for us or whether like Athens of old, we will forfeit sympathy and support, and ultimately our very security, in the single-minded pursuit of our own goals and our own objectives. I do not want, and I do believe that most Americans do not want, to sell out America’s interest to simply withdraw – to raise the white flag of surrender in Vietnam – that would be unacceptable to us as a people, and unacceptable to us as a country. But I am concerned about the course of action that we are presently following in South Vietnam. I am concerned, I am concerned about the fact that this has been made America’s War. It was said, a number of years ago that this is “their war” “this is the war of the South Vietnamese” that “we can help them, but we can’t win it for them” but over the period of the last three years we have made the war and the struggle in South Vietnam our war, and I think that’s unacceptable. ”

    de aici
    http://www.jfklibrary.org/Research/Research-Aids/Ready-Reference/RFK-Speeches/Remarks-of-Robert-F-Kennedy-at-the-University-of-Kansas-March-18-1968.aspx

  48. Gigi spune:

    N-am pretentia ca ma ridic la niveluri de abstractizare si teoretizare deosebite, dar nu asa se pune problema libertatii. Toti avem nevoie de libertate in ceea ce intreprindem, marginile sale necesare variind de la o activitate la alta de la mult la foarte putin. Nevoie de protectie nu are nimic de a face cu libertatea, o comunitate X de oameni foarte liberi putand si de fapt ajungand singuri la necesitatea creeri unui nivel de securitate pentru protectie, pt protectia libertatii lor. Restul, prea multa filozofie sterila in multe lucrari.

    • om normal spune:

      Aceasta comunitate x de oameni liberi a ajuns acolo doar dupa ce au satisfacut total nivelul anterior, adica singuranta, protectia. Nu este un proces invers. Din punctul meu de vedere, aceasta comunitate x nu exista. Sunt multi indivizi, dar nu o comunitate.

  49. GolandinPiataUniversitatii spune:

    Ne mai amintim ? Mai stim ? Oamenii care au iesit in strada in decembbie 89 nu au strigat “Piine !”, ci “Libertate !” “Libertate, te iubim / ori invingem, ori murim”, se cinta in Piata Universitatii.

  50. Murphy spune:

    un om care se gandeste cu teama la ce va manca maine, unde va dormi sau cum se va apara de dusmani nu poate fi liber, fiindca libertatea presupune spiritualitate; sa nu ne mai jucam atata cu notiunile, d-le Liiceanu! daca ati fi nu un telectual putred de bogat dupa preluarea Editurii Politice ci un parlit de pensionar si ar trebui sa traiti dintr-o pomana (ca pensie nu se poate numi) de 700 de lei, v-as mai vedea invartind cuvinte mari? mira-m-as! vreti o natiune de oameni liberi? atunci cereti pentru ei educatie si prosperitate, care (in ciuda teoriilor miltonfriedmaniste) depinde in buna parte de restul lumii, nu de ei, oricat de harnici si priceputi ar fi! devine gretoasa propaganda asta neoliberala, fie ea si mascata sub cuvinte lucitoare, ce din coada au sa sune.

    • om normal spune:

      Teoretic aveti dreptate.
      Totusi, legatura dintre spiritualitate si siguranta zilei de maine este fragila.
      Atat de fragila, incat eu am rupt-o. Nu spun ca am un nivel ridicat de spiritualitate, dar spun ca recent nu am avut ce sa mananc. Si nu mai am o casa.
      Cu toate astea, articolul domnului Liiceanu (nu domnul Liiceanu) si multimea de comentarii (in special Vlad), mi-au dat o imensa stare de confort. Au confirmat si pus in fraze frumoase, ce stiam de mult.
      Drumul catre libertate este greu dar foarte, foarte frumos.
      Pregatirea individuala, cautarea si acceptarea adevarului pur, contracararea fricii si a lenei pot face drumul catre libertate mai usor. Si sigur esti pe calea cea buna.

  51. Vlad spune:

    Libertatea in sine nu presupune libertate de cineva. Daca libertatea omului este conditionata de prezenta uneia sau altei persoane inseamna ca omul respectiv nu este liber ci traieste iluzia libertatii.

    Societatea, religia se chinuie sa-i constranga omului libertatile inca de la ce mai frageda varsta pentru ca tuturor le e frica, in inconstient, ce ar putea face omul daca ar fi liber. Omul este invatat de mic ce inseamna sa fie incartiruit. Obicei pe care si-l apropriaza atat de bine incat nu se mai poate dezbara de el tot restul vietii. Apoi devine prada sigura a celor care ii arata drumul spre noua libertate, spre noi idealuri, nazuinte. Isi duce viata constrans de unii si eliberat de altii dar niciodata liber.

    • om normal spune:

      Aveti perfecta dreptate.
      Dar, daca realizezi la timp ca doar creierul tau este coordonatorul corpului tau, te poti debarasa de indoctrinare. Din pacate, acest lucru este safe pt ceilalti, la putini dintre noi.

    • ruffian spune:

      Vlad,
      Carevasazică doar Nero și Stalin au fost liberi: amîndoi (plus ceva rude apropiate) și-au băgat picioarele și-n societate și-n religie.

      • Vlad spune:

        Si-au bagat picioarele in oameni. In fapt erau foarte dependenti de societate si de oameni ca sa-si consolideze pozitia pe care o aveau.

  52. Lia spune:

    Cred ca incep sa am simptome de sindrom Stendhal. Citind acest nou articol. Idee dupa idee. Incepand cu scrisoarea catre cititorii Contributors si culminand cu “istoria libertății, ca istorie a lungului drum de la pâinea pământului la pâinea Cerului” – care clar imi da vertij de prea multa frumusete.
    Stiti ce este asta? Este iubire. Este ca in Cartarescu (vorbind liceenilor de la colegiul Gh. Lazar): iubirea dintre creierul celui care scrie si creierul celui care citeste, “intre creierul scriitorului si creierul fiecarui cititor”. Domnul Liiceanu ne iubeste. Nu doar pe cei care-l citesc, nu doar pe cei de pe Contributors. Ne iubeste pe toti. Cred ca si pe cei care-l hulesc. Se simte asta din tot ce ne-a scris (acum, mai ales). E ca intr-un fel de sarut de care ne vorbea mai devreme.
    Am cunoscut candva un audiofil. Cheltuise o mica avere inlocuind toate sarmele din cabluri cu fire de aur. Refuza sa asculte muzica altfel decat prin fire de aur. Spunea ca numai prin fire de aur muzica inregistrata se poate asculta de-adevaratelea, acela e sunetul pur. Cand asculti muzica astfel, spunea, restul ti se pare “arama sunatoare”.

  53. Vlad spune:

    Libertatea presupune debarasarea omului de balastul acumulat inconstient si alegerea constienta a directiei in care doreste sa mearga.

    • Mihai Popa spune:

      Românii nu au nevoie de libertate pentru că ei nu Înțeleg cât le este de Necesară !

      Este ușor de presupus că 23% stau cuminți și se roagă lui Dumnezeu să-l țină Dumnezeu sănătos pe Ponta ca să le dea pensiile la timp. Aceștia sunt cei care vor doar protecție. Libertatea pentru ei înseamnă doar sănătate.

      Este ușor de presupus că 20% stau cuminți la serviciul lor La Stat și ascultă ordinele Șefului care le va semna statul de plata lunar și Fisa de Promovare anuală. Acestora le este teamă să fie Liberi.

      Este ușor de presupus că 31% își văd conștiincioși de JOB-urile lor la societatățile cu capital privat străin care dau salarii peste medie plus alte beneficii care-i face să se simtă precum chiorul în țara orbilor. Pe aceștia îi doare-n cot de restul. Ei se duc la Ski in Austria în ziua votului. Au toată Libertatea pentru care-și dau sufletul corporației.

      E ușor de presupus că 24% aleargă zilnic lucrând pe ici pe colo, la negru sau la gri, schimbă patronii evazioniști după toanele acestora sau după cum bate vântul, își drămuiesc fiecare leuț cîștigat cu trudă și stres. Acestora nu le mai pasă, după 10 ore de muncă, de Societatea Civilă, Democrație și Libertate. Au consumat prea multă energi și sunt prea sceptici că ceva poate fi schimbat. Le ajunge Libertatea pe care o au.

      Au mai rămas 2%. Aceștia ar putea fi „agenți ai libertății” printre cei 31% + 24% +2% = 57%.
      Raza lor principală de acțiune trebuie să fie în zona lui 31%.
      Acolo trebuie sunată deșteptarea. Acolo trebuie zguduite conștiințele.
      Pentru că acolo există totuși un teren fertil pentru cuvintele filozofului.

      • Vlad spune:

        Nu e vorba de romani. Conditionarile sunt aceleasi peste tot. Libertatea este o valoare universala, se realizeaza in acelasi fel. Oamenii indiferent de natie sunt supusi acelorasi conditionari, cu mici variatii de forma. In unele cazuri au o libertate de miscare mai mare, in altele o libertate de miscare mai mica, dar tot conditionati sunt.

        • om normal spune:

          Perfect domnule Vlad!
          Iata cum, peste 100 de comentarii si un intreg articol, pot fi trimise printr-un sms. (ma refer la primul comentariu).

  54. doru spune:

    De foarte multă vreme îi evit cât pot pe cei care țin predici despre bucuria de a dărui, ba chiar a te dărui pe tine însuți, de cei care sunt dispuși în orice moment să ofere ceea ce nu pot oferi, de cei care au întotdeauna sfaturi la îndemână, de cei care nu pot spune NU, de cei mereu egali cu ei înșiși, chiar și în somn. Niciun om nu-mi va oferi libertatea vreodată, s-a spus de atâtea ori, în nenumărate feluri, Libertatea este ea însăși o alegere individuală. ți-o oferi singur. Atât libertatea în înțelesul stoic al ei, iertând neputințele aproapelui care te oprimă, dar, în același timp, bucurându-te de apropierea zeului (mai exact, doar în aceste condiții, altfel ești în iad așa cum se întâmplă cu marea majoritate, acum ) sau libertatea omenească, în ciuda neajunsurilor ei, plină de riscuri și mai ales de teamă, care nu este decât tot un iad, cu oricât aur l-am căptuși. Pentru asta îți trebuie curaj, sau îndrăzneală, Pentru ceea ce se petrece acum, nu de libertate e nevoie, ea există, teoretic, cel puțin, ci de legi drepte și clare, puse în practică, de justiție. Dacă ar fi existat justiție nu am fi fost în situația de a fi infestați de liniștea veninoasă iliesciană și nici jigniți de prezența, împotriva bunului simț, împotriva naturii, chiar, a celor care formează acum instituțiile importante ale statului – stat căruia nu-i pot alătura atributul ”de drept”. Chiar, ce o mai face Paul Goma?

  55. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Toți oamenii au nevoie de libertate, dar nu toți au puterea și curajul să și-o asume.

    În România nu au rămas prea mulți oameni puternici și curajoși, marea majoritate au plecat din țară. Au rămas în România oameni pentru care a fi sclav este o condiția suportabilă, uneori chiar dezirabilă. Ei dau libertatea pentru protecție. O parte sunt din acești oameni sunt produsul perioadei comuniste, sunt infantilizați definitiv oricât de vârstnici ar fi. Altă parte din acest grup este alimentat cu cei mai slabi din fiecare nouă generație (din care marea majoritate – cei curajoși și puternici pleacă peste hotare). Toți aceștia sunt adepții sistemului în numele banilor de zi cu zi, a lașității de a nu fi dezvăluite compromisurile făcute în trecut, a mințirii de sine că sunt altceva decât sunt (gigeii din funcțiile publice), că au făcuta altceva decât au făcut (fraudatorii de toate felurile).

    Situația cea mai dificilă este cea a celor care sunt puternici și curajoși, dar refuză să plece din țară. Deși sunt încurajați să plece. Ei au altă agendă, sunt patrioți, sau au interese spirituale aparte și vor să schimbe țara lor. Ei sunt un grup minoritar și vor fi pentru foarte multă vreme de acum încolo, dacă nu pentru totdeauna. Este poate condiția unei țări din zona gri, nici de lumea a treia, dar nici centrală. Acesta este poate grupul țintă interesat de articolul dvs anterior.

    A-ți asuma libertatea nu înseamnă să nu ai un model, un lider, pe care îl urmezi. Dvs funcționați pentru mulți cetățeni ca un model de lider civic în aceste zile și faceți legătura cu valorile perene ale omenirii. Nimeni din grupul puternicilor rămași aici nu mai are iluzii că poate exista vreun lider autentic în actuala clasă politică.

    Se vede cu ochiul liber că în afară de dl Pleșu nimeni dintre oamenii generației dvs nu intervine public în agora. De ce ? Pentru că puținii de calibrul necesar ca să poată interveni sunt angrenați instituțional, se ocupă de lucruri serioase, cum să reformeze instituțiile din România, sau doar “serioase”, cum să meargă cât mai bine sistemul care gestionează sclavia în România.

    În România este și Egiptul, dar este și pământul făgăduinței. Între cele două nu are cum să treacă cineva mai devreme de 40 de ani. Iar prima condiție de a porni la drum este să vrea și să poată.să fie liber.

    Să vă țină Dumnezeu sănătos ca să puteți fi lider civic un timp cât mai lung. Lideri discreți în instituțiile statului sunt destui.

    gânduri bune,

    • Vlad spune:

      Clasele sociale nu inseamna libertate. Daca treci dintr-o clasa sociala in alta nu inseamna ca esti mai liber sau mai putin conditionat. A vedea libertatea ca rezultat al luptei de clasa este de fapt ceea ce ii tine pe oameni in frica si le adanceste conditia.

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        De acord cu dvs. Nu am intenționat să pun discuția în termeni de clasă, ci de categorii de oameni cu valori personale și opțiuni de viață diferite. Că aceste categorii există mi se pare un fapt, cu recunoașterea diversității înăuntrul fiecărei categorii.

        cu bine,

        • Vlad spune:

          Pai vorbiti de clasa politica, de categoria curajosilor care pleaca si a celor care raman dar nu mai au iluzia schimbarii. Niste oameni deziluzionati care au nevoie de o calauza spirituala care sa-i imbete cu vorbe frumoase pentru a putea face realitatii crude: exista o clasa politica care lucreaza pentru ea, creeaza institutii pentru ea, nu doreste schimbarea, se pazeste de ea, nu e nici o sansa sa fie schimbata. Dar pentru cei care doresc totusi o schimbare exista vorbe frumoae, exista valori perene, despre care e bine sa se vorbeasca ca asta chiar nu schimba nimic.

          Asta inseamna clase, putem sa le spunem categorii, multimi, dar in fapt sunt clase.

          Este intr-adevar un fapt ca aceste clase, categorii exista. Ele sunt conditionari ale oamenilor. Si ele exista pentru ca apartenentii la ele nu realizeaza ca fac parte din aceste clase. Cei din clasa de de-asupra sigur vad clasa din care fac parte isi intuiesc conditia dar nu stiu niciodata ce inseamna sa faci parte din alta clasa sociala. Nu au aceasta experienta. Toti trag in caruselul claselor sa-si mentina pozitia sau sa acceada la clasa superioara. Este un fapt pe care il traim peren si care tine oamenii departe de libertate. Iluzia ca in alte clase e mai bine, ca daca accezi la o alta clasa ai sa fii liber, aceste idei mentin si perpetueaza o conditie sociala, o conditionare.

    • Un prieten spune:

      Politica este un “sport” de echipa, liderul este important insa forta va fi data de lot, valoarea acestuia este determinanta.

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        De acord cu dvs. Mai ia campionatul și câte o echipă fără lideri, cum a luat Grecia pe cel european, mai face uneori și un singur om diferența, cum se spune, cazul lui Băsescu la primăria capitalei când i-a luat fața lui Oprescu, dar astea sunt situații rare.

  56. Cristian C spune:

    Domnule Liiceanu,
    Ați ridicat atât de sus nivelul discuției, încât ma întrebam unde doriți sa aterizati :)
    Vorbind de acești Ucrainieni pe care ii dorim liberi, uniti si Independenți – si făcând legătura cu noi acum un sfert de secol, când ne-am bătut joc de libertatea nostra, optând pentru liniște (de fapt al altora). Libertatea este irelevanta când este disociata de responsabilitate. Altfel, Ucraina devine centrul unei altei miscari hippy. Libertatea de a sta pe plaja si a te bronza la soare nu aduce nimic societății.
    O coada la cantina sau la ratia de zahăr (cu burta goală) nu predispun la o discuție despre libertate, ci la retete de supravietuire. Si cam acolo sunt vecinii noștri in momentul acesta.
    Ma întreb cum ar fi sunat Declarația de Independența – un text, parca dictat de Dumnezeu – dacă founding Fathers erau flamanzi, incultzi sau in lantzuri.

  57. Doru R spune:

    Romanii au dovedit din ’89 incoace ca nu vor libertatea pe care nici nu si-o merita

  58. DanielT spune:

    Am gasit articolul emotionant si sincer, multumesc pentru pledoaria in favoarea libertatii…m-am lasat dus de valul euforiei discursului voila, cineva stie pentru ce sa se bata..exceptionala abordare intr-o lume supusa tavalugului unor norme sociale care risca dupa un timp sa devina dictaturi asupra spiritului. Libertatea inseamna a respecta libertatea celorlalti fara a le impune libertatea noastra. O acceptare bazata pe consensul intre doua persoane.

  59. amanda13 spune:

    Domnule Liiceanu, asa cum observa si alti cititori mai sus ati scris un text atat de admirabil incat nu vad ce ar mai fi de adaugat inafara poate de faptul ca am simtit bucuria libertatii de a va putea citi in voie. Sa nu uitam ca pana si aceasta bucurie ne-ar fi fost refuzata acum cateva decenii si sa pastram mereu in minte fragilitatea acestei libertati, mai cu seama acum cand unii se caznesc sa ne arunce in afara lumii civilizate iar majoritatea dornica de protectie ii incurajeaza prin lipsa de reactie.

  60. gheorghe silvestrovici spune:

    SCHIMBAREA PRIN REVOLTĂ PAȘNICĂ

    Învățământul și educația sunt prost finanțate și ineficient organizate…
    copiii nu sunt motivați suficient pentru pasiunea cunoașterii și autoperfecționării…
    40 % din gospodării nu au apă curentă…40% din locuințe au toaleta în fundul curții…
    3-5 milioane de români lucrează sau caută de lucru în afara țării…
    mulți profesioniști buni au părăsit definitiv țara…șoselele și căile ferate sunt de pe vremuri…
    economia țării este grav periclitată neputând absorbi milioanele de oameni apți de muncă…
    întreprinderile sunt împovărate de legi aiuritoare…
    crearea de locuri de muncă a fost mereu o minciună electorală…
    taxe peste taxe împovărează zi de zi viața fiecărui om…
    resursele de zăcăminte minerale sunt himere politice…
    suprafața agricolă este fie nefolosită, fie neirigată în cea mai mare parte…
    țăranii fermieri au fost sărăciți în mod organizat de toate guvernele…
    televiziunile ultragiază și pervertesc bunul simț…
    minciuna, înșelarea și manipulările sociale fac casă bună cu hoția, corupția…
    oamenii în vârstă se sfârșesc mult mai devreme în boli, nevoi și suferință…
    medicii spitalelor se chinuie pentru o asistență de supraviețuire cu un buget batjocoritor…
    politicienii oportuniști, profitori și corupți în mare parte își votează legi acoperitoare…
    10 DECEMBRIE 2013 MARȚEA NEAGRĂ A POLITICII ROMÂNEȘTI:
    supraimunitatea – parlamentarii nu ar fi funcționari publici, amnistierea,
    modificarea codului penal în privința conflictului de interese, a abuzului, a interceptărilor,
    exonerarea răspunderii semnăturii pentru acte administrative din partea demnitarilor…
    25 de ani de politică disprețuitoare ajung pentru a învăța democrația,simțul cetățenesc ?
    ALTRUISMUL,CUMPĂTAREA,ONESTITATEA,RESPECTUL,DEVOTAMENTUL spre care fiecare din noi ar trebui să tindă, pot fi educate și promovate într-o societate bolnavă ?
    nu se întrevede nici un fel de speranță de SCHIMBARE a climatului social, politic…
    și poate în egală măsură o SCHIMBARE a fiecăruia din noi…
    o populație disperată și scârbită de marasmul moral, economic, social, politic…
    clasa politică ar trebui obligată să se reformeze prin orice MIJLOACE PAȘNICE…
    foarte curând, în acest an se va atinge masa critică a disperării și va apare revolta…
    ESTE NEVOIE DE APRINDEREA SCÂNTEII DE CONȘTIINȚĂ ÎN FIECARE DIN NOI…
    libertatea și nevoia de siguranță se asumă prin responsabilitate, dar și prin nevoia de adevăr și de dreptate…
    sau vor mai trece încă 25 de ani…
    OARE MERGE CEVA BINE ÎN ACEASTĂ ȚARĂ ?
    SĂ IUBEȘTI, SĂ LUPȚI PENTRU LIBERTATEA TA ȘI A TUTUROR, PENTRU SIGURANȚA TA ȘI A FIECĂRUIA…
    PENTRU CA FIECARE SĂ-ȘI POATĂ DEZVOLTA ABILITĂȚILE, CONȘTIINȚA MORALĂ PENTRU A FACE SĂ PROGRESEZE SOCIETATEA…
    DACĂ NU ACUM, CÂND ? DACĂ NU NOI, CINE ?
    MULȚUMESC DIN INIMĂ DOMNULE GABRIEL LIICEANU !

  61. Bogdan spune:

    “De dragul speciei umane. Ca să nu arătăm ca niște dobitoace zgribulite de frică, la care un dobitoc mai obraznic și lipsit de scrupule rage de câteva ori pe zi.!”… sau de frica de moarte, de dorinta si din instinctul de supravietuire… si atunci rezultatul final nu stiu daca se poate numi libertate, ci pur si simplu supravietuire, mersul inainte… poate prin acest mers inainte ne eliberam de constrangeri, tindem spre libertate, dar nu ca un scop urmarit constient, ci indirect prin faptul ca luptam, ca specie, pentru perpetuare… dragostea este un sentiment nobil, lupta pentru supravietuire este mai prozaica si urmareste satisfactia stomacului, a corpului, procrearea, etc… si totusi lupta asta prozaica duce la progres, la evolutie, la eliberare… cred ca einstein si-a stors creierul in primul rand ca sa manance o paine, nu stiu daca a priori i-a trecut prin cap ceva legat de specia umana… dragostea unor indivizi speciali pentru specie mi se pare, cu umilinta va spun, o idealizare… ca si includerea lui Steve Jobs pe lista de eliberatori… cata iubire de specie umana, de semeni avem cand produsele Apple (care folosesc inventii ale altor firme) au preturi excesive, iar firma isi ascunde profiturile in paradisuri fiscale pentru a evita plata taxelor?

  62. Rhea spune:

    Sfera filozofilor este prea inalta pentru mine, ades citesc “pe sarite” si poate pierd esentza pe care o caut (scuze!) – admir aceasta “lume interioara” pe care o avetzi… Eu sunt o fiintza practica si intuitiva, si multzi cred ca trec prin asta…. Da, am ” ceva educatie” la baza, suna groaznic, caci in “alte lumi” profesia mea…
    Articolul anterior a atins “obiectul’ practic, mai usor de intzeles – trebuie sa reusitzi sa va adresatzi celor multzi si stiu ca este greu…

    Unul din primele lucruri pe care l-am invatat in facultate: “coborati-va la nivelul interlocutorului” … am aplicat asta, am daruit mult bine, pana la epuizare si am “fugit” obosita, cu frica ca no o sa mai corespund asteptarilor si ca nu mai am resurse pentru “ceilaltzi”….
    Sigur, multzi ” interlocutori” intzeleg gresit “coborarea”, dar alta cale nu mai exista in ziua de astazi cand respectul aproape a disparut… Totzi avem nevoie de “libertatea” pe care multzi o intzeleg gresit ( si pe care unii o avem in gandire) si de protectzie… Totzi avem nevoie de curaj si pentru asta trebuie sa nu fi singur … “Liederul” are nevoie de “multzime”…Sper ca nu am jignit pe nimeni…

  63. Cetateanul Turmentat spune:

    Prima lectie despre libertate am primit-o de la tata, pe cand aveam vreo 12 ani.
    El tocmai se intorsese din sudul Africii, unde participa la un program de instruire a medicilor africani in administrarea de vaccine impotriva bolilor tropicale.

    Rutina zilnica impunea ca medicul instructor (tata) sa administreze vaccinul 1-2 ori – cel mult de 2 ori – iar apoi sa supravegheze administrarea facuta de medicii autohtoni.

    Ei bine, in toate tarile africane incluse in acest proiect, medicii instructori s-au lovit de aceeasi problema: medicii bastinasi nu voiau sa administreze ei singuri vaccinele. Dialogul, preluarii administrarii de vaccin, imi spunea tata, era invariabil redus la:
    “Is everything clear, do you have any questions?”.
    “No.”
    “Then you do it and I will support you in this process.”
    “No, sir, I would like you to keep doing it. I don’t want to do it. ”
    Era un zid dincolo de care nu se putea trece. Medicii autohtoni nu puteau fi convinsi sa administrezie ei singuri vaccinele.
    Frustrat si dezamagit, tata mi-a spus, textual: “oamenii astia nu vor fi niciodata liberi.”
    Putin am inteles din vorbele tatei atunci. Mult mai mult, la inceputul anilor ’90.
    Responsabilitatea. Libertatea inseamna mai ales o asumare a responsabilitatiil. Povara prea grea pentru umeri slabi.

  64. om normal spune:

    Stimate Domnule Liiceanu,

    Nu sunt foarte priceput la cuvinte, dar sunt priceput la fapte.
    Articolul dumneavoastra este o mare confirmare pentru mine. Ce spuneti dumneavoastra aici, eu incerc sa aplic de ceva timp. Dupa cateva exemplificari, va voi spune cum vad eu continuarea si ce am de gand sa fac.

    in primul rand, facerea de bine este cea mai inalta forma de placere. Anul trecut, am donat ceva catorva institutii dintr-un mare oras (ssmurd, pompieri, ambulanta etc). Desi a fost socant sa constat ca eram prima persoana fizica ce facea asa ceva, toti intrebabau “da de ce? Ce interes ai? Vrei sa iti facem publicitate?”, am trecut peste si a ramas SATISFACTIA. Satisfactia ca, poate ce am donat eu, la un moment dat, va ajuta o ambulanta sa ajunga cu 5 minute mai devreme la un pacient. Care astfel va fi salvat. Si a mai fost o satisfactie. Spiritul indus celor care au primit. Nu stiu cat a durat, dar sigur le-am oferit o alternativa la HAI SA FACEM BANI.

    In al doilea rand, ideea de individ capabil sa schimbe generatii. Va voi da tot exemplul propriu. Lucrez la cateva inovatii. Teoretic nu am nici o sansa sa le scot la lumina. Dar nu ma dau batut. Una dintre ele, un motor care consuma de cateva ori mai putin decat orice aflat pe piata si cu noxe aproape de zero, chiar are sanse minime sa iasa pe piata.
    Planul meu: Voi face tot posibilul sa obtin patente (nu imi aduc aminte cum se zice in romana), dar daca nu reusesc, le voi publica. Poate altcineva le duce mai departe si lumea devine mai curata si mai economica.

    In al treilea rand. Libertatea. Din punctul meu de vedere, libertate inseamna eliberare. de frica , in primul rand. O sa cobor, din nou, foarte abrupt la practica.
    Am prestat servicii unui foarte important om de afaceri roman, pana de curand. Din pacate, a hotarat sa nu imi mai plateasca serviciile. Incercarile mele repetate s-au lovit, la inceput de neraspunsuri, iar mai apoi de o armata de bodyguards. Stiti cum am capatat libertatea, cum m-am eliberat? Nu mai vreau banii lui.

    Urmatorii pasi:
    Din punctul meu de vedere, valoarea oricarui individ este inestimabila. E rolul parintilor, societatii si al scolii sa identifice talentele fiecaruia. Am doua principii, legat de acest lucru. Primul: Orice individ este capabil de genialitate, intr-unul sau mai multe domenii. Al doilea: Eficienta maxima a unui individ este data doar in starea lui naturala.
    Deci, sunteti nemultumiti de ce se intampla? Cheia este LA TINE, CITITORULE!

    Aaaaa…si mai este ceva legat de libertate…lenea. Daca tratam lenea si frica, vom fi LIBERI

  65. Dion spune:

    Doar intrun climat al nesigurantei libertatea poate fi cu adevarat autentica. Asumarea libertatii implica si un dram de nebunie, caci protectia este conditionata de ascultare si de teama, iar a renunta la protectie denota un act de curaj, adesea de inconstienta. In absenta fricii prestatia libertatii ramane un act frivol.

  66. Constantin Ilas spune:

    Excelentă definiție a modernității politice: „ideea că oamenii în totalitatea lor, și nu un monarh absolut sau o persoană, sunt autorii cadrului lor de viață a prins contur și s-a-ntrupat (dar numai în zona occidentală a lumii) abia în secolele XVIII – XIX.”

    Reformulată definiția modernității politice ar suna astfel: e mai puțin umilitor să te supui unei reguli, la fel cu toti ceilalți care astfel sunt egali cu tine în fața legii, decât unei persoane despotice, Principele, care face tot ce-i stă în putința voinței sale pentru propria conservare a puterii.

    Înțelegem astfel de ce noi, românii, nu suntem încă în zona modernității politice: majoritatea așteaptă de la o elită politică să fie autoarea bunăstării și a mântuirii sale și exact în aceeași secundă această elită politică este percepută ca blestem.

  67. Nick Arden spune:

    Da, in majoritatea lor, oamenii vor ca cineva sa-i protejeze, sa-i si hraneasca, sa-i si adaposteasca, sa-i si vindece cand sunt bolnavi, sa-i si educe, sa-i si distreze, si —daca se poate—toate acestea pe gratis. Numai ca …asa ceva NU SE POATE!
    BRANZA COSTA BANI.
    LIBERTATEA ESTE CEL MAI PRETIOS LUCRU PE CARE IL DORESC OAMENII INTELIGENTI SI EDUCATI.
    PROTECTIE, este ceiace doreste GLOATA.

  68. Oana spune:

    Domnule Liiceanu,va spun din nou: va sustin pe dvs. si pe prietenii dvs.Va doresc sa aveti parte numai de bine in viata si sa ne fiti acelasi indrumator spiritual in multe probleme ale existentei noastre.

  69. Jazzmoke spune:

    Când aveam vreo 20 de ani mă apucasem să dezbat dilema eliberării într-o scriitură ce se dorea a fi o carte. Îmi definisem eu de capul meu libertatea ca fiind independenţa de iluzie, mai precis, consideram şi încă mai consider că, a fi liber înseamnă să poţi fi fericit fără să ai nevoie să te amăgeşti sau să compensezi. Pe măsură ce scriam mi-am dat seama că sfârşitul scriiturii va fi altul decât cel intenţionat, deznodământul fiind acela că, cei care au nevoie de libertate şi-o vor câştiga singuri, pe scurt, desfiinţam rolul eliberatorului, în ceea ce priveşte libertatea fiecare-i pentru el. Aşa cum cel care a inventat roata a inventat-o pentru el, aşa şi cei care l-au urmat au făcut-o pentru ei înşişi. Mai departe, cel mai bun exemplu mi se pare fabula cu lupul şi câinele, în timp ce unul preferă confortul burţii acceptând lanţul, celălalt preferă confortul spaţiului, acceptând foamea, oare sunt superior fiindcă simpatizez cu cel din urmă? N-aş zice, sunt doar altfel, iar cei ca mine sunt mai puţini, disidenţi şi inadaptabili. Cea mai potrivită analogie pentru eliberator, este ideea paznicului de far, cel care are grijă ca lumina să fie întreţinută pentru rătăciţii de pe mări, fără să îi pese dacă aceştia există sau dacă îl ia cineva în seamă.

  70. Corina spune:

    O lectie de istorie superba. Ce bine ca v-ati decis sa scrieti si in presa. De fiecare data cind va citesc articolele ma simt excelent, imi spun ca, daca oameni ca dvs. nu s-au sastisit de porcariile care se intimpla in tara asta, tot e bine. Poate avem vreo sansa totusi. Multumesc.

  71. om normal spune:

    Si inca ceva, strans legat de comentariul meu anterior.
    Nevoia de protectie este doar un stadiu, inaintea nevoii de liberatate.
    Odata satisfacuta, liberatatea vine aproape automat. Cu o conditie. Tu sa fi satisfacut nevoia de protectie, si nu societatea sau altcineva.
    Asadar, Tu esti principala piesa in relatia cu societatea. Cu cat esti mai pregatit, cu cat stii mai multe, cu atat esti mai aproape de a fi liber, prin propria satisfacere a nevoii de protectie.
    Si asa afli si ca nu exista noroc sau ghinion…
    Pot sa va dau un exemplu, eu, dar cred ca as sari calul…

  72. Aşa poate înţelegem pe ce strune gâdilă A3 şi propagandiştii urii. Şi de ce este Liiceanu atât de demonizat (şi nu numai domnia sa) de mercenarii lui Voiculescu. Şi, din păcate, de ce au atâta priză!
    Dar, nu-i nimic, să sperăm că acei puţini vom fi cât se poate de mulţi! Să fim cei mai mulţi puţini!!

  73. Mihai Ionescu spune:

    “Libertatea este a generalului si consta din delimitarile pe care si le poate da el sau care-i pot fi date. Abia cand te-ai instalat in general esti sau poti fi liber.”

    Stimate domnule profesor,
    Sunt dezamagit. Foarte putin insa, precum urmarea promisiunii neonorate a venirii primaverii acum, pe timp friguros. M-as fi asteptat sa “atacati” viziunea dlui Boia privind “fortele care misca omenirea” in ansamblul ei, nicidecum intr-o particularitate a acesteia. As fi fost chiar incantat sa continuati linia unor clasici, in detrimentul originalitatii. Mai mult, mi-ar fi venit primavara daca as fi auzit ca nu acestea sunt fortele care misca omenirea (“dorința de putere, averea, sexul și cunoașterea”), ci doar o parte din ele, o fotografie partiala si putin supraexpusa. Eventual sa fi aratat ca ceea ce misca omenirea in firescul ei sunt maladiile spiritului si reactia fata de acestea.
    Cu aleasa consideratiune,
    Mihai Ionescu

  74. Septimius spune:

    Nevoia de protectie vs nevoia de libertate se poate echivala cu nevoia de a fi condus vs nevoia de a conduce. Eu cred ca suntem doar conditionati sa o credem pe prima, dar tindem cu adevarat spre a 2-a.
    Conditionarea vine tot ca rezultat al unei caracteristici umane – iesirea foarte grea din acea zona de comfort. O data ce gasim zona aceea de protectie, ne e frica sa o parasim din cauza conditionarii societatii prin educatie, mas-media, norme sociale in relatiile de la munca, o anumita imagine care trebuie mentinuta etc. O data ce dam toate acestea la o parte, nu ramane decat spiritul liber, original, autentic.

  75. martorul spune:

    In crestinism dragostea (agape) este forma suprema de libertate, pentruca dragostea acopera toate lucrurile, inclusiv lipsa de libertate. Pentru libertate trebuie sa platesti pretul, unii nu-l pot plati, chiar si oamenii liberi devin sclavii propriei viziuni. De cate ori pe scena istoriei au aparut teologi liberali, au urmat razboaie crunte, primul, al doilea sunt exemple. Este o contradictie, avem nevoie de libertate, dar libertatea determina lupte care ne distrug, ceea ce ramane dupa acest foc poate continua in noua forma de libertate, doar vlastarul care apare din radacina arborilor care au ars poate continua in libertate. Din acest motiv dragostea este mai mare decat orice, a iubi pe altul ca pe tine insuti este un exercitiu suprem de libertate, sensul e ca pe tine, nu altfel…

  76. Dreapta spune:

    They who can give up essential liberty to obtain a little temporary safety deserve neither liberty nor safety.

    Benjamin Franklin

  77. Paul spune:

    Un mare filozof a spus, chiar inainte de revolutia franceza, ca omul se naste liber, dar, pentru ca are nevoie de protectie, el este dispus sa cedeze o parte din libertate. Asadar, intre libertate si protectie este un echilibru, care poate balansa inttre prea multa libertate (anarhie) si prea multa protectie (totalitarism). Desigur, depinde de noi sa stim de cata libertate avem nevoie…

  78. Nelson spune:

    Din nevoia de protectie, oamenii construiesc ziduri. Nevoia de libertate ii determina sa puna porti pe acele ziduri, sa poata iesi cand aceasta nevoie apare. Nevoia de protectie e cotidiana, e parte din instinctul nostru de conservare. Nevoia de protectie ii tine pe oameni aproape unii de altii. Familia chiar, ca institutie fundamentala, e rezultat al acestei nevoi. Nevoia de libertate apare atunci cand individul si/sau comunitatile se considera pe sine insasi suficient de puternici pentru a-si putea asuma riscuri, e direct legata de nivelul de incredere pe care ni-l acordam noua insine. Daca tot ati coborat printre noi d-le Liiceanu, invatati-i pe oameni sa fie puternici, sa aiba incredere in ei, si atunci nevoia de libertate se va naste ca rezultat al acestui proces. Si inca ceva, nu sunt deloc deacord cu dvs. cand, pentru a va sustine ideea, considerati specia umana ca unica posesoare a nevoii de libertate celelalte rase fiind niste simple “dobitoace”. Faceti aceeasi greseala fundamentala pe care o face si religia crestina punand omul deasupra tuturor. Animalele, ca si plantele, au la fel de multa, sau de putina nevoie de libertate ca si noi. Faptul ca noi nu realizam asta nu ne da dreptul de a le desconsidera.

  79. Tim spune:

    Gândul meu porneşte de la fraza următoare:

    “Iată axioma, formulată de Mill în cartea amintită, care fixează definitiv raportul ideal dintre protecție și libertate: „Grație libertății pot exista tot atâtea centre independente de promovare a îmbunătățirilor câți indivizi există” (4).”

    Dar, nu cumva, tot graţie libertăţii “pot exista tot atâtea centre independente de promovare” a inrăutăţirii sau a înrăirii? Şi astfel în loc de mai multă protecţie, vom avea mai multă nesiguranţă şi abjecţie? Cum ieşim din această “dilemă”, ca să zic aşa?

  80. Paul-Constantin Chitic spune:

    „După ce am scris Despre fiara lăcomiei, am înțeles de la dumneavoastră că așteptați de la noi, intelectualii umaniști ai locului, „să coborâm din sfera ideilor” către „aspectele sordide ale vieții” și, comentându-le, să generăm o „schimbare la față a României”. Nu săruturi christice pe gură, nu importanța limbii în ființa unui popor, nu la ce e bun adevărul bine rostit, nu problema fricii în economia vieții și a libertății… “

    Sunt foarte mulţi intelectuali în România. Sunt de asemenea foarte mulţi intelectuali umanişti. De la majoritatea intelectualilor oamenii nu aşteaptă mai nimic. Nici n-ar trebui să aibă aşteptări ieşite din comun. E suficient ca ei (intelectualii) să-şi facă treaba cu onestitate şi profesionalism acolo unde sunt angajaţi. De cealaltă parte, oamenii aşteaptă reacţiile dumneavoastră, ale domnului Pleşu (ş.a.) pentru că aveţi notorietate, nu pentru că sunteţi intelectuali umanişti! Aveţi notorietate (pe care o meritaţi, desigur); oamenii pot avea încredere în opiniile dumneavoastră pentru că, de-a lungul timpului, aţi dovedit că sunteţi sincer, că aveţi capacitatea de a gândi articulat şi de a interpreta „aspectele sordide ale vieţii” în cel mai limpede mod cu putinţă.

    Sunteţi aşadar mai mult decât un intelectual, sunteţi (pentru noi cei care, alături de dumneavoastră, credem că ideile şi mai ales idealurile dau cu adevărat valoare lumii în care trăim) un simbol, un punct de reper. Foarte mulţi români devin mai încrezători atunci când vă citesc, sau când vă ascultă („Dacă domnul Liiceanu vorbeşte, înseamnă că mai există speranţă, nu-i momentul să capitulăm!”).

    „Problema pentru un intelectual ca mine nu este cum să coboare din „sfera ideilor”, ci cum să coboare sfera ideilor în viața celorlalți. “

    Domnule Liiceanu, oamenii care au nevoie imediată de contactul cu „sfera idelor” nu au de fel obiceiul lecturii sau al receptării bazate pe argument. E puţin probabil ca unul dintre ei să dea peste un text scris de dumneavoastră, să-l înţeleagă şi să se convertească la idealism. Dorinţa de a coborâ „sfera ideilor” în viaţa de zi cu zi e aproape utopică. E-adevărat, ar fi cea mai bună soluţie şi e tentant să ai speranţe în materializarea ei. Asta nu o face însă posibilă.

    Sunt sigur că aţi dori ca ţara noastră să devină mai bună. Ei bine, puneţi-vă următoarea întrebare: cum pot contribui mai mult la schimbarea în bine a României; cu discursuri filozofice de mare rafinament sau vorbind despre „aspectele sordide ale vieţii”?

  81. Ela spune:

    Draga prietene G.Liiceanu,
    Intre noi fie vorba,ar exista totusi cateva posibilitati de a depasi stadiul tezei si (mai ales!!!) al antitezei care vi se reproseaza,respectuos dar si viguros,de catre unii dintre noi…
    Ne marturisiti,in scrisoarea pe care ne-o adresati :”Problema pentru un intelectual ca mine nu este cum să coboare din „sfera ideilor”, ci cum să coboare sfera ideilor în viața celorlalți”…permiteti-mi deci sa va dau 2 exemple de intelectuali,contemporani cu dvs,care incearca prin metode inedite,si deseori eficiente,sa faca ceva concret pentru prietenii lor:
    -Michel Onfray,filosof francez,hedonist dar si contestatar,a infiintat (si) o Universitate Populara in cadrul careia da cursuri gratuite tuturor celor interesati de a patrunde in “sfera ideilor” sale…
    -Bernard Henry Lévy,filosof francez,se implica personal alaturi de cei care lupta contra regimurilor liberticide din orice colt al lumii,servindu-se de celebritatea pe care o are,ca sa atraga atentia lumii asupra cauzelor pe care le sustine!…Nu se intreaba prea des (pot sa afrim asta!) daca libienii,ucrainienii,sudanezii sau francezii au nevoie de protectie sau de libertate,crede in “forta eliberatoare a libertatii” si actioneaza,pur si simplu!
    Evident ca,si unul si anul,au o multime de detractori,de critici si de “empêcheurs de tourner en rond”,carora insa,ei le raspund prin actiunile lor,mereu conforme cu ideile in care ei cred!

    • Paul-Constantin Chitic spune:

      Doamnă, Gabriel Liiceanu a avut o mulţime de intervenţii publice (articole, interviuri, volume) prin care a contribuit activ la îmbunătăţirea societăţii româneşti. Cuvântul, asumat, e o parte a realităţii. Exprimarea este o acţiune concretă!

      Aţi vrea să-l vedeţi pe domnul Liiceanu umblând cu pancarte legate de gât în jurul Parlamentului?! Abia atunci s-ar implica cu adevărat în societate, nu?!

  82. Vlad spune:

    Omul trebuie sa scape mai intai de conditionarile impuse de societate si asimilate in mod inconstient. Asta este prima etapa a libertatii. Dupa ce a atins aceasta libertate incepe sa-si construiasca drumul propriu, dar drumul propriu este bazat tot pe ceea ce “stie”, nu poate fi bazat pe ceva nou, intrucat materialul nou trebuie asimilat. Asta este o etapa de invatare, o etapa in care omul merge de-a busilea, greseste, se corecteaza, invata, da la o parte. Este procesul de asimilare constienta. Este liber, dar nu inca liber. Inca se lupta cu trecutul, cu conditionarile, ale lui si ale celorlalti. Treptat omul se linisteste, regaseste noi baze, noi intelesuri, care sunt dobandite de el, nu impuse din afara. Aici incepe o noua etapa a libertatii in care omul impartaseste ceea ce a invatat. Singurul mod de participare la viata este unul colaborativ. Nu te mai simti incorsetat de ceilalti, contributia devine o alegere personala. Contribui pentru ca stii ca asa este corect.

  83. Popor roman spune:

    Libertatea. Vast concept.

    M-am pornit sa scriu deoarece consider false mai multe afirmatii din textul de mai sus…

    Din punctul meu de vedere, te poti simti liber atunci cand ti-ai exercitat libertatea fara a afecta libertatea altora. M-ati putea contrazice aducand argumente ca aceasta e responsabilitate, protectie sau mai stiu eu ce… pana la urma, este ceea ce cred eu :) . Eliade pomenea de o “libertate totala” ce se alfa in “valtoarea unei revolutii” si de aici poate cea definita de mine e o “libertate responsabila”.
    Consider ca poporul roman a avut si are libertate chiar si sub regim dictatorial. Poate ca revolutia din ’89 s-a produs pe fond de foamete dar nu pe lipsa de libertate spirituala. Nu cred ca in regimuri dictatoriale ti se poate spune ce sa gandesti. E drept ca poti fi manipulat in cunoastere daca intervine cenzura materialelor, dar chiar si asa se vor naste noi idei, sau vechi, existente in materialele cenzurate dar la care n-ai avut acces.
    Au romanii asa o chestie de neascultare ce a dus mereu la inovare, etc… vi s-a intamplat sa se zica “da, da. facem asa” si pana la urma sa faca tot cum vrea el; eu consider ca libertatea este un dat, adica nu ti se poate da sau lua, de aceea, ce ti se poate da este protectia, iar aceasta e cea care se vinde si se cumpara in societate.
    …libertatea este un dat.

    • Vlad spune:

      Libertatea nu este un dat. Omul asimileaza in mod inconstient conditionarile impuse de societate: parinti, scoala, alti oameni. Pentru a deveni liber trebuie in primul rand sa inteleaga care sunt aceste limitari. Fara aceasta intelegere poate sa spuna el sunt liber, dar poate de fapt sa confunde libertatea cu o stare temporara de bine, cu iluzia ca poate face ce vrea intr-un anume context, cand in fapt el este limitat de conditionarile inconstiente.

  84. Ioana Hincu spune:

    Asa-i. Stranie dialectica. Dar poate nu atat de stranie. Poate ca-i si multa neintelegere (proasta intelegere) la mijloc. A libertatii si necesitatii ei.

    Cand eram tanara credeam (aveam 20 de ani la revolutie) ca toti oamenii doresc si iubesc libertatea. Judecam lumea cu masura mea, care oricum, nu intelegeam eu cine stie ce din libertate atunci, dar sigur ii intuiam necesitatea, traind si intelegand macar lipsa ei.

    Am fost ( intai surprinsa, apoi indignata, apoi speriata) sa constat ca nu-i asa. Nu toti oamenii iubesc si doresc libertatea. Bun. Libertatea e grea. Am inteles. Presupune responsabilitati, o cautare si-o lupta continua. Dar totusi, mult mai grea (imi parea si inca-mi pare mie) lipsa ei. Am inceput sa reflectez. Sa incerc sa inteleg. Am apelat la mai vechi si intelepti. La un moment dat am ajuns si la Mill. Dar mai inainte am trecut prin Burke. Si (din multele lui ganduri intelepte despre libertate), unul m-a izbit si nu mai pot de atunci incoace sa-l uit: oamenii nu cedeaza din libertatile lor decat sub imperiul unor iluzii, spunea intr-un discurs, la sfarsit de secol 18 ( 1791 daca nu ma insel). Si-s multe iluziile pe care le-am identificat in timp, sub imperiul carora oamenii cedeaza din libertatea lor: iluzia sigurantei personale (ii zic eu, nu a protectiei) si iluzia traiului mai usor, descarcat de responsabilitati (unora li se par mai simplu sa se supuna altora si vointei lor, fie si descretionare) sunt doua dintre cele omniprezente, cel putin la noi.

    Si mai e o iluzie, teribil de periculoasa: iluzia cunoasterii si intelegerii realitatii, in general, si a necesitatii libertatii, in special. Multi nu stiu, nu inteleg, dar nici nu vor sa afle. Stiu ei tot. Nici sa mai gandeasca nu vor.

    Ei, si ajung aici, la cei care spun: lasati domnule vorbitul, scrisul, ganditul, si treceti la fapte ( nu, nu e intamplator ca vi s-a adus acest repros, si nu o data, si nu de catre o persoana; nu e un accident, e un fenomen social, deloc izolat). Si asta vine tot dintr-o iluzie: aceea ca ideile nu conteaza. Abordare care pe mine, déjà, ma exaspereaza ( pentru ca ma izbesc de ea mult mai des decat as vrea, in viata reala, nu doar in lumea virtuala).

    Din exasperare, si pornind de la vorbele altui mare ganditor (Isaiah Berlin) si eseul lui Two concepts of liberty ( la fel de celebru ca On liberty a lui Mill, la care chiar aduce si cateva amendamente) am atras atentia ( cat am putut de simplu) asupra puterii ideilor si riscului subestimarii lor:
    http://ihincu.wordpress.com/2014/02/18/puterea-ideilor-si-opiniilor-a-nu-se-subestima/

    Asa ca, domnule Liiceanu, sunt binevenite interventiile dvs. Sigur, dvs stiti deja, fara sa va confirm eu. Sunt binevenite interventiile oricarui lucid ganditor si iubitor de libertate. Pentru ca nu, nu se intelege. Libertatea nu-i doar greu de asumat si de trait se pare, dar si greu de inteles se pare. Probabil tocmai pentru ca nu-ti poti asuma corect si nici iubi autentic ceva ce nu intelegi :)

  85. bozo spune:

    Nu cred ca nevoia de libertate este o forta motrice a omenirii, distincta de cele 4 enuntate de profesorul Boia.
    Libertatea este in opinia mea inclusa in dorinta de putere (de decizie asupra propriei persoane si indirect a grupului din care facem parte), de avere (cei aflati in robia unui sistem sunt tinuti in penurie de resurse) si chiar de cunoastere (apropos de restrictionarea informatiei din sistemele concentrationare).
    Nu cred ca exista dorinta pura de libertate ca forta motrice a omenirii care sa nu aiba in subsidiar una dintre cele trei motivatii de mai sus.

    Oricum libertatea e un termen relativ, evolutiv si e greu de decis asupra unei definitii absolute.
    Cat de multa libertate individuala trebuie permisa intr-o societate democratica pentru a asigura tuturor indivizilor manifestarea acestei libertati? Merita oare anumiti indivizi sa aiba mai multe grade de libertate (de ex oamenii de cultura sa aiba venitul asigurat pentru ca sunt generatori de valori esentiale)? Cum ii selectam?
    Altfel spus, nu stiu cu cat sunt romanii mai liberi acum decat in comunism. Au de buna seama mai multe grade de libertate, suntem reconectati la lume, dar e de discutat daca aceasta libertate satisface asteptarile din 1989.
    De ex. cat de mult romanii liberi de azi au putere de decizie asupra viitorului lor intr-o societate cu o clasa politica integral viciata (esti liber sa alegi intre mai multe rele. putem numi asta libertate cat timp nu exista varietate a optiunilor posibile?).

    • dum spune:

      I like to repeat a certain freedom mantra: in communism u slave for the state and its representatives, in capitalism u slave for those who oversee the capital flows (Uncle Sam most recently soon to be China), in democracy u slave for the stupidity of ur fellow men, in Russia u slave for Putin, in a consumption society u slave for the superfluous crap ur family wants. I heard people talking about freedom everywhere and at every time: Persians (or Russia, China, EU) believed freedom is obtained through paying homage to a foreign and all powerful king of kings who guarantees freedoms that emerge from peace, like movement, worship etc while Greeks believed freedom is continuously earned by individuals themselves, through democratic election and esprit de gayness in Athens (and some folk in EU who want their countries out) or through battle readiness like Sparta (Nazi Germany and USandA). Freedom .. huh?

      • om normal spune:

        Dear Dum,

        As you mention above, freedom (the sense of freedom, actually) is got many forms. Freedom as the main goal for a society or a community is utopic. Imposible to complete. But, an individual can achieve freedom. I will not go into detail, but the main condition is to see and accept the truth.
        Freedom is like life. You’re born and you die. What’s happening between is important.
        So, just accepting that you need freedom, is a big step forward. Trying to get it, is another big step. And so on, the journey there is fantastic.
        In my opinion, every human is a uncut diamond floating in space. Mr Liiceanu and others like him, are the the moulding machine on the side. It is up to the uncut diamond to be cut.

  86. alex spune:

    Sunt concepte complicate: libertate, protectie. Discutia nu e simpla si nici concluzia universal-valabila.

    De exemplu copilul mic de ce are nevoie- de libertate sau de protectie? La fel si popoarele tinere sau mici.

    Insa strict pe subiectul abordat de Dl Liiceanu sunt de acord cu dansul- in faza istorica in care ne aflam acum noi ca romani avem nevoie de libertate: libertatea de opinie, de exprimare, de decizie samd. Cunoasteti sloganul: “Libertate, ochii plansi cer sa te vada”. Noi am plans prea mult timp ca sa avem nevoie de protectie, avem nevoie mare-mare de libertate.

    La fel si legat de “omenire”, desi inca nu exista aceasta unitate a umanitatii la nivel global. Inca este in chinurile facerii- ca un copil mic- si are nevoie si de protectie.

  87. markwilliams spune:

    Cind ne nastem suntem legati ombilical de mama..cea care dupa implinirea creatiei ne hraneste timp de 9 luni..Libertatea o detinem ancestral,insa independenta ne este data pas cu pas,invatind sa pasim ,sa vorbim,sa mincam.
    .Educatia desavirseste conceptul libertatii ca pe o forma superioara a constiintei…
    Depinde de fiecare individ cum si cind descopera bogatia incalculabila ce ii apartine exclusiv,in ce mod pretuieste si respecta valorile libertatii sale…

    Cred ca omul este victima propriei actiuni de ingradire a libertatii sale.
    Rob al fricii si egoismului,predominat de acumulare si avaritie ,omul isi ridica primele ingradiri si delimitari constind in ziduri de aparare in jurul proprietatii.Instinctiv ,pas cu pas pierde notiunea de libertate devenind la rindu-i rob si supus celui de la care obtine ce rivneste… si isi adauga lacomia punind in lat libertatea alegerii,gindirii,a creatiei inteligente ,a unui status coplesit de motivatii chinuitoare provenite din cumulul de granite virtuale ridicate de el insusi.

    Multumesc ,domnule profesor Gabriel Liiceanu!
    Va astept cu nerabdare urmatoarea invatatura!

  88. horatiu spune:

    “Acela care este gata sa abandoneze putina Libertate pt a cîstiga în schimb, putina siguranta, (protectie), nu merita nici una nici alta si oricum va sfîrsi prin a le pierde pe ambele.”
    Samuel Johnson

  89. ovidiu spune:

    Domnule Liiceanu, ma bucura scriitura dumneavoastra, iar si mai mult ma bucura reactiie pe care le starniti. Ma refer desigur, la postarile de pe acest site.

  90. dum spune:

    Sincer nu inteleg nevoia oamenilor de protectie. Supravietuire da, insa protectie? Si cine vrea protectie? Protectia in RO nu si-o doresc tzaranii (tot ce vor taranii e sa nu plateasca taxe, aproape nime’ nu are pensie). Protectia nu si-o doresc tinerii occidentalizati si corporatisti, si nici capsunarii, nici manelistii. Toti vor libertate. Exista un procent de dinozauri vechi si noi, angajati la stat, in educatie etc care intr-adevar isi doresc protectie si perpetueaza aceasta dorinta, apoi mai sunt cersetori si alti amarati care **au nevoie** de protectie desi poate ca nu si-o doresc. Atat. Unde e marea masa de oameni care isi doresc protectia, la care se refera Liiceanu? RO are o mare masa de prosti fara frau, si e un bun exemplu pt clasica lucrare despre prostie a umanistului Erasmus, “Lauda prostiei”. Iar Liiceanu greseste si cu acest prilej, asa cum a gresit si cand s-a luat de Daniel Daianu, proiectia lui in sfera economica. Elitele romanesti nu isi dezic originea: vorbesc de sus gloatei dar tot din ea se trag. Tot de la oi. Venerabilul domn, , care incearca acum sa le propovaduiasca la prosti idei … idei care in fond ii vor prosti mai tare. In articolul cu pricina, unde l-a comparat pe Daianu cu .. ditamai Bratianu, care avea vreo doua trei judete in proprietate personala (daca tot se vorbeste azi de baroni locali) si si-a vandut cateva pamanturi ca sa isi vada tara unita si republica (lucru care din pacate nu s-a mai intamplat .. again prostia). Ei bine cand am citit acel articol eu l-am comparat instinctiv pe Liiceanu cu Eminescu. Eminescu a renuntat la poezie si sfere inalte pt ca a simtit ca tara are nevoie de talentul sau, ca oamenii au nevoie de el. Si a scris pana l-au lasat nervii. El s-a impotrivit liberalismului dambovitean de epoca moderna, si le-a intarit romanilor contemporani constiinta nationala. La ultimul puci insa, Liiceanu a spus “curat puci, insa sunt ocupat”. S-a intamplat intre timp ca l-a muscat constiintza?

    • gabarelo spune:

      Dum,

      “Sincer”, (virgula, da?) nu intelegi cam nimic. De ce simti nevoia sa iti exhibi marginirea? Se vede, oricum, usor.

      Daca intelectualii romani vin de la oi, cum spui, care e problema ta? Si care e problema, in general? Nu mai sunt oameni? Sa le punem o stea in piept, ca nazistii? Daca eu vin de la oi, (sa spunem) sunt pierdut? Tu esti neam de printi?

      Apoi, de unde deduci aroganta d-lui Liiceanu?

      Ai o mare problema cu ortografia, nu poti sa fii obraznic exprimandu-te in asa hal. Sau poti, dar se vede ca esti gol si rau, inutil.

      • dum spune:

        Mr Gabarello,

        Remarc doua lucruri: nu ati adus nici un agrument constructiv, si ati incercat sa ma urecheati in diverse feluri. Cum ii spune la asta .. cyber-bullying .. a criminal offense in most civilized societies. Ca sa va intorc la sensul argumentului, era vorba despre faptul ca marea masa de romani nu vor protectie, asta poate ca e mai valabil in V Europei decat in RO. E deci un discurs demagogic al dlui Liiceanu, sau poate doar naiv. Si este in plus un discurs elitist care spune ca avem acest 10% in RO care traieste in libertate si ne salveaza pe toti ceilalti. Tocmai de accea am adus reerinta la oi.. Daca tot nu intelegeti, atunci intrati in masa critica la care ma refeream eu.. si anume masa de prosti. Cu toata stima,

    • om normal spune:

      Stimate dum,

      Pornind de la ideea ca spusele dumneavoastra sunt expresia sincera a ceea ce credeti, poate este important sa aveti clari cativa termeni.
      Sensul protectiei, in acest caz, este de siguranta. Liberatatea de care vorbiti ca si-o doresc atatia este, de fapt, libertatea de a nu raspunde pentru faptele lor.
      Apoi, actiunile noastre, oricare ar fi ele, sunt rezultatul direct al creierului fiecaruia dintre noi. Un Liiceanu, un Eminescu sau un Bratianu, pot doar sa ne mangaie urechile sau ochii. Depinde de noi daca auzim sau vedem ceva. Si, reped, chiar daca auzim sau vedem, doar creierul nostru coordoneaza miscarile.
      Legat de domnul Liiceanu, daca sunteti in fuga spre o prapastie si cineva va striga STOP, CA O SA CAZI, va intereseaza ce a facut ieri?

  91. Soro spune:

    Interesant articolul.
    Cred ca dl. Boia a spus ca avem nevoie de protectie pentru ca a vazut ca nevoile noastre sunt de un nivel mic (la baza piramidei trebuintelor lui Maslov). Libertatea e mai sus pe acesta piramida a trebuintelor si pentru ca sa vedem nevoia de libertate trebuie ca protectia (securitatea) sa fie deja indeplinita. Deci daca acum credem ca libertatea e mai importanta ca protectia inseamna ca avem deja protectie.

    • BOZO spune:

      De acord, foarte frumos subliniat Soro.
      Omul are nevoie de un minim pentru a-si asigura existenta si de a avea protectie/garantii pentru acel minim.
      Modul in care luam deciziile este in mare parte influentat de acest fapt.
      De ex un exeriment facut pe taximetristii din NY a aratat ca acestia actioneaza reflex contrar intereselor de a face profit. Respectiv desi in zilele ploioase exista mult mai multe sanse sa ai clienti si ar trebui sa profite de asta, taximetristii supusi experimentului au tendinta de a se retrage de pe traseu aproape imediat ce si-au facut norma zilnica. In schimb petrec multe ore in trafic in zilele insorite, cand clientii sunt mai rari, si asta din motive psihologice care determina decizii aparent irationale: oamenii actioneaza irational atunci cand coboara sub baremul de siguranta si au tendinta sa se relaxeze atunci cand se afla deasupra acestei limite de siguranta. Modul in care este luata decizia de catre creierul uman este puternic influentat de acest nivel minim (variabil functie de individ, dar cu caracteristici comune in cadrul aceleiasi societati) care asigura comfortul in caz ca e realizat si creaza discomfort atunci cand ne aflam sub el.

      De aceea oamenii au nevoie de protectie/garantie pentru a-si putea permite aceste minime, sau mai precis pentru a avea sanse sa atinga un nivel minim de comfort. In caz ca sunt mult prea jos si mult prea fara de speranta in atingerea conditiilor minimale, atunci exista sanse mari sa se intample actiuni irationale, revolte, acte extreme, decizii proaste…
      Din aceste motive i-as da iarasi dreptate profesorului Boia can spune ca oamenii au nevoie sau cauta o anumita protectie. In sens larg, asta e si una dintre ratiunile traiului in societati.

    • alex spune:

      Foarte interesant comentariul Dvs si corelatia cu piramida nevoilor a lui Maslow.

      Intr-adevar si eu cred ca Dl Boia se referea la nevoia de securitate atunci cand vorbea de conceptul de “protectie”.

      Eu cred ca in comunism se punea accent pe “protectie” si pe “securitate” intrucat este o nevoie primara/de baza, poate si infometarea era tot o tehnica sociala de mentinere a psyche-ului personal si social la nivelul nevoilor de baza.. Libertatea este deja un pas inainte catre nevoile superioare, pe care comunismul nu le incuraja- realizare personala, prestigiu, apartenenta sociala etc.

  92. contributorsfil spune:

    Din articol : …’ Ei au nevoie de cei care au nevoie de libertate nu numai pentru a-și spori gradul de protecție, ci deopotrivă pentru a învăța de la ei nevoia de libertate’.
    Ucrainienii, darzul popor ucrainian se dovedeste a avea curajul, moralitatea de a urma invataturile si actiunile celor care au nevoie de libertate.
    Poporul roman nu a avut nevoie de asemenea premergatori care ‘au nevoie de libertate’, in timpul luminoasei clipe din istoria tarii noastre – Piata Universitatii 1990.

  93. Decebal spune:

    Oamenii au nevoie de ideea de libertate. De IMPRESIA ca sunt liberi. Liberi sa actioneze, sa gandeasca, sa construiasca rationamente, sa se dezvolte, sa descopere, sa inventeze s.a.m.d. Castigatoare e protectia care vine la pachet cu impresia de libertate. (doar pareri personale, fara pretentii de adevaruri)

    Cat despre bec, poate ca Edison a avut sansa sa vada o poza a unui basorelief din templul lui Hathor (Dendera). Chiar si asa, Edison ar ramane genial, pentru ca a inteles ce a vazut. “Toate-s vechi si noua toate”.

    Spiritul poate fi liber, cred.

  94. Mihaela Constantinescu spune:

    Omul este fiinta cu dubla determinare:
    - om social, lumesc, evoluând insa spre
    - implinirea umanului (dupa asemanarea cu modelul existential pe care-l purtam)
    Ne-am nascut pentru vesnicie. Aceasta viata este doar primul stagiu.
    Putini, f. putini, se dumiresc de aici , intelegand sensul autentic al umanului, responsabilitatea acestei vieti..Acestia, doar acestia sunt .. Liberi “Cautati Adevarul, caci doar Adevarul va va face liberi “.. Hristos, “Imparatul Adevarului”, spune: ” Eu nu sunt din lumea aceasta”
    Deci, doar luptand acerb pentru adevar, incepand cu adevarurile noastre, suntem pe un trend ascendent..
    Vedeti, de aceea “sarutul christic pe gura” este , salvator, este interventia ultima a Iubirii Jerfelnice, a Samarineanului milostiv, pentru orice om, chiar si atunci cand credem ca acesta este pierdut..
    “Sarutul christic pe gura” .. este chiar Hristos Euharistic, care s-a jertfit si inviat pentr f i e c a r e om, oricare ar fi el, si oricat de pierdut ar fi.
    Hristos Euharistic.. datatorul a ceea ce numai El poate sa-ti dea..
    TOTUL.

  95. Roxana Dica (ro.dica) spune:

    Eu sunt de multe ori ingrozitoare, dar nu-mi vine sa ma schimb si insist. Poate ca in lumea ideilor militati pentru libertate, insa in viata de zi cu zi eu nu am simtit ca mie, un cetatean obisnuit, imi aparati libertatea de a avea o opinie contrara pe vremea cand T. Basescu era la putere. Nu ajunge intotdeauna scrisul, mai conteaza si ceea ce se intampla in realitatea pe care o modelam prin actiunile si atitudinile noastre.

    • AC spune:

      La final a vorbit clar despre Basescu, citez:

      “De dragul speciei umane. Ca să nu arătăm ca niște dobitoace zgribulite de frică, la care un dobitoc mai obraznic și lipsit de scrupule rage de câteva ori pe zi.”

      Adevarul sta in ochii… cititorului.

      • markwilliams spune:

        @A.C
        Citind comentariile am ajuns ,in fine si la Traian Basescu.
        Dobitocul care rage de citeva ori pe zi poate fi mai indicat PONTA.Pentru ca acest Individ si-a asumat executia si administrarea binelui social,financiar si economic…

        Obsesia pentru Presedintele Traian Basescu este un exemplu prin care unii isi refuza liberatatea,avind absoluta nevoie ca pentru gindirea lor viciata sa gaseasca un tap ispasitor..aici vorbim de lanturile urii induse subliminal,ale unei inversiuni menite sa determine suprimarea libertatii de gindire si de expresie..

  96. CarmenD spune:

    Da, atunci cand iubesti pe cineva cu adevarat nu vrei nici sa-l transformi nici sa-l ajustezi dupa gustul propriu, ci vrei sa-l iubesti intr-atat incat sa iesi din tine si sa traiesti in el si daruirea aceasta de sine nu e dependenta de celalalt, sclavia, nevoia de protectia, etc.

    Si daca libertate insemna singuratate, nimeni nu poate fi condamnat pt asta atat timp cat poate darui …. in special iubire. Oricat de singur ai fi, daruind nu te anulezi niciodata, ci numai prin posedare te anulezi, prin inrobire, prin faptul ca iti convine sa te lasi stapanit de altii, de dragul sigurantei, protectiei, etc.

    Scria dl Tismanenau in „Mărirea şi decăderea religiilor seculare”: „Comunismul ca religie seculară este un proiect transcendent, făgăduieşte o mutaţie cosmică în condiţia umană sau, cum spunea Engels, saltul din imperiul necesităţii în cel al libertăţii. Salvarea se naşte tocmai din această cezură totală în care proletariatului îi revine misiunea de a încarna figura eroului mesianic, izbavitorul absolut.”

    Engels spunea că libertatea este recunoaşterea inevitabilului…. “si o reformare a lumii” continua Mao, dezvăluind viziunea comunistilor în ceea ce priveşte lumea – intenţia de modificare a acesteia. Si Iliescu spunea ref la dezbaterile CN al PSD ca sunt “foarte importante pt orientarea vietii…”

    „Inevitabilul” înţeles de comunişti este materia din afara orizontului lor şi „modelul” al cărui origine este dincolo de puterea lor de înţelegere.
    “Natural” nu exista si „inevitabilul” are motive care o cauzează; “natural” fiind de fapt utilizat iresponsabil de unii pentru a găsi scuze atunci când nu pot explica fenomenele universului, vieţii şi materiei.
    Comunistii nici nu-si pot imagina ceea ce este „natura” în sine. Ei cred că natura şi umanitatea pot fi „cucerite” mobilizând conştiinţa umană subiectivă pentru a înţelege legi obiective.

    Sub influenţa acestui tip de noţiune oamenii au fost facuti sa creada că toate necazurile sunt inevitabile şi că aceasta este situaţia, dezvoltând astfel o atitudine pasivă şi pesimistă… în urma acestei anestezieri, oamenilor fiindu-le greu să-şi sesizeze situaţia ne-liberă.

    In campul credintei, libertatea nu e un concept abstract, ca in campul cunoasterii in general, aici ea e o structura a omului devenit spiritual, strabatut de adevar, spune Arsenie Boca vorbindu-ne totodata si despre menirea noastra de a trai constient, de a ne orienta catre profunzimea constiintei spre a ajunge sa ne amintim ceea ce suntem cu adevarat si ca daca avem o constiinta curata, dreapta, puternica, nu avem a ne teme de nimic, nu aven nevoie de protectie.

    • om normal spune:

      Stimata Doamna,

      Asa cum liberatatea este urmatorul pas, faza superioara a protectiei, tot asa, iubirea are mai multe forme, fara sa aibe mai multi termeni.
      Desi aveti dreptate cand afirmati ca iubirea adevarata nu trebuie sa-l schimbe pe cel pe care il iubim, nu sunt de acord cu singuratatea. Pentru ca ea nu exista daca iubesti cu adevarat. exista doar daca te iubesti pe tine.
      Sunt multe etape ale iubirii. Nu am sa trec prin toate.
      Din punctul meu de vedere, cea mai inalta forma este sa ii iubesti pe toti, neconditionat, si sa nu astepti ca ei sa te iubeasca inapoi. Aceasta forma a fost identificata de biserica si folosita, foarte clever, de-a lungul secolelor.
      Desi foarte putini, este recomfortant sa stii ca au existat si exista asemenea oameni, fara sa fie indoctrinati in nici un fel.

      Revenind la singuratate, daca iubiti, este doar o iluzie ca sunteti singura. Suntem multi!

      • CarmenD spune:

        Multumesc. Suntem multi, suntem uniti… “Tot ce exista e lumina si ca atare, orice si oricine iradiaza spre celelalte, caci fiecare are un sens in cadrul celorlalte si pentru celelalte.”

        “Beyond fear is Freedom”
        Control?… protection?… e cautare in exterior… iluzii
        http://www.youtube.com/watch?v=WHayfO0OClU

        Fragment din HUMAN FREEDOM AND THE RED PILL:
        “We often trade off the reality of the ‘red pill and the responsibility to live a free life for the illusion of security the “blue pill” of socialism and the modern welfare state ‘supposedlv provides.”
        Opting for “blue pill” institutions can have the same negative consequences on our humanity as when we choose the blue pill in our private lives. To take the red pill is to choose to take responsibility for our lives, both on the personal and larger social levels.”

        • om normal spune:

          Multumesc de link.
          Paradoxal, Antony este (mai) liber.
          O dovada in plus ca ideile aparute in articol si comentarii sunt aproape de adevar.
          Ca atare, forma maxima de libertate are parte integranta iubirea.
          Cultura, inteligenta, experientele etc ajuta dar nu exclud atingerea formei maxime. Iubirea insa da.

          Deci iubiti in continuare si poate veti fi liberi.

          Am dezvaluit aici (mai multe comentarii), multe din principiile care m-au ghidat in viata. Mai este unul, pe care discutia despre iubire mi l-a readus in minte. Fericiti cei saraci cu duhul. Perfect adevarat si , aparent, cei nesaraci cu duhul nu pot atinge aceasta forma de fericire. Ei, eu cred ca pot. Cum? Golindu-se de duh. (flash, nu permanent)

          • CarmenD spune:

            “Un om care trăieşte în spiritul valorilor ce sprijină viaţa nu va încerca să dovedească nimic; nici sfinţenia, nici bunătatea, nici puterea sa. De aceea oamenii de acest calibru trăiesc mai degrabă în izolare, dar atunci când cerem exprimarea iubirii, s-ar putea să-i întâlnim, iar întâlnirea cu ei ne poate schimba viaţa.” (Octavian Paler)

            In afara purităţii şi inocenţei înnăscute ale unui om, a iubirii, sinceritatii si bunatatii lui, toate noţiunile sunt dobândite după şi nu sunt adevăratul său sine.

            Ref la protectie, intrebarea este daca se poate vorbi si de o evolutie spirituala, de o cultivare conform principiilor evoluţiei universului, conform naturii supreme a universului… care culmea e bunatatea, adevarul, intelegere/armonie?

            Avem protectie si sa zicem ca nu avem nevoie de libertate, ca nu ne deranjeaza nici sa stam asa pe loc/prizonieri… intrebarea este cat de mult am regresat noi de fapt, cat de mult ne-am indeparat de felul in care si pentru ce anume am venit noi aici?

            ”People willing to trade their freedom for temporary security deserve neither and will lose both.”

            Sa pretuim libertatea, sa vrem sa traim liber si frumos „in spiritul valorilor ce sprijina viata”, sa nu cautam/acceptam protectie de la cei care indeamna la minciuna, ura… lupta de clasa, pt ca ne vom pierde mult mai mult decat libertatea.

            • Vlad spune:

              Universul ajuta dar trebuie sa-l ajutam si noi pe el :)

            • Vlad spune:

              Universul intoarce tot timpul inapoi ceea ce a primit. Intr-o forma sau alta tot ceea ce ai dat se intoarce inapoi. Mai devreme sau mai tarziu. Daca primesti ceva frumos inseamna ca la un moment dat ai dat ceva frumos. Daca ai facut un efort la un moment dat, acesta iti va fi rasplatit.

        • Vlad spune:

          Oamenii nu aleg. Lucrurile sunt impuse prin structura sociala. Oamenii adera la aceste impuneri prima data pentru ca nu au capacitatea de decizie si apoi pentru ca le e frica de necunoscut. Cei mai multi sunt obositi de rutina, de castigarea traiului de zi cu zi si nu au timp sa se gandeasca de ce au ajuns ei acolo unde sunt.

          • om normal spune:

            Desi aveti dreptate domnul Vlad, sunt doua moduri de a privi acest lucru.
            1. Majoritatea nu au timp sa….
            2. Cativa AU TIMP SA…

            Daca privim lucrurile din punctul 1, este greu sa lupti cu majoritatea etc.
            Daca privim lucrurile din punctul doi, insa, lucrurile se schimba. Suntem deja cativa. Nu ne luptam cu majoritatea dar convertim unul cate unul. Mult mai usor, nu?

  97. kinn spune:

    Ar fi fost mai interesant daca ar fi fost o dezbatere, un schimb de idei, argumente de ambele parti, concesii, exceptii, armonioase imbinari. Daca s-ar fi elaborat putin si ideea contraopinentului, ca doar dezbaterea este baza societatii europene. Asa, e doar o simpla lustruiala a puternicilor zilei, azi, libertatea. Maine, competitia sau mai stiu eu ce.

  98. vlabo spune:

    Sunt bucuroasa sa citesc articolele dumneavoastra
    Parca nu sunt chiar atat de singura

  99. Tzepes spune:

    Sa ne amintim de Piata Universitatii dupa revolutie când tineretul de atunci, care acum este matur si striga”mai bine mort decat comunist”si Iliescu a facut curatenie cu “MINERIADA”, ce demonstratie mai autentica despre nevoia de LIBERTATE!,

  100. alex spune:

    Am mai scris un comentariu dar nu stiu de ce nu a fost acceptat. Sper asta sa treaca.

    Ziceam ca discutia e mai lunga si mai subtila. Libertatea si protectia sunt doua concepte nu foarte simplu de aplicat in functie de situatie- si nu exista o dihotomie universala intre cele doua concepte.

    De exemplu un copil mic are nevoie de libertate sau de protectie? Mai degraba de protectie. La fel si cu popoarele mici sau tinere, iar despre omenire (umanitate) nici nu prea avem cum sa discutam cata vreme nu este acceptat un concept de omenire care actioneaza sincron cu valori similare.

    Insa per ansamblu domnul Liiceanu are dreptate in articol. Libertatea este un concept fundamental al maturitatii (personale, nationale, internationale), iar noi romanii avem atat de multa nevoie de libertate dupa cate am indurat in comunism. “Libertate, ochii plansi cer sa te vada”- remember?

    PS: mi-as dori ca urmatorul articol sa fie despre proprietate. Nu poti fi liber fara proprietate- fie ea si a propriului trup daca nu a altceva.

  101. Adrian spune:

    ce sa mai comentez ?..titlul zice tot.

  102. Aristotel spune:

    Platon, Dostoievski, Fleming, Marconi, Einstein, Steve Jobs au opere.
    Altii doar se burzuluiesc: “eu sunt din elite, voi sunteti cei de jos, faceti ca mine si ganditi ca mine”. In rest, doar cate un articolas ici-colo.
    Acestia sunt elite gen Himmler, elite doar cu numele, dar implicare politica mare.

  103. Flori spune:

    Multumesc,Domnule Liiceanu. Va rog,sa stiti ca sunt mandra,bucuroasa si fericita ca sunt libera ca pot aprecia,ca pot elogia ,pe omul,intelectualul de exceptie ,ca doresc sa-l citesc zilnic.Ma simt mai puternica,mai bogata spiritual ,dar si protejata,de libertatea pe care o inteleg la varsta cand nu mai pot schimba nimic.Toate cele bune ,pretuire si respect

  104. un_batrin spune:

    Libertatea este un concept foarte vag. Dar o definitie foarte buna pare:

    “Freedom is just another word for nothing left to lose.” (Kris Kristofferson and Fred Foster)

    Daca ai ceva de pierdut nu esti liber decit pina incepi sa pierzi.

  105. alex spune:

    “să coboare sfera ideilor în viața celorlalți” este bine, dar nue ste suficient, domnule Liiceanu. sau, nu intotdeauna. Intr-o tara unde lucrurile merg bine, filozofii au rolul (si dreptul) de a lupta cu ideile. Intr-o tara unde lucrurile merg rau, filozofii trebuie sa incerce si ei, ca cetateni, sa indrepte lucrurile pentru a-si capata dreptul mai inainte citat.

    da, fiecare are dreptuls a aleaga si sa se ocupe (sau sa nu se ocupe) de ceea ce vrea si ii place. dar pretul acestei neimplicari il platiti si dvs. caci, iata, din cand in cand, va lovitid e consecintele acestei lipse de implicare.

    unii sunt filozofi, altii nu sunt filozofi. dar toti sunt cetateni.

    priviti in Rusia la Kasparov.

  106. Marius Ogrean spune:

    Eu unul nu ma astept de la dumneavoastra „să coborâm din sfera ideilor” către „aspectele sordide ale vieții”.

    Eu imi doresc sa deschideti in continuare ochii oamenilor, cum faceti acum.

  107. Vlad spune:

    Ca omul sa obtina libertatea trebuie sa depaseasca instinctul de conservare si cel de reproducere. Altfel el ramane sclavul acestor doua instincte si toate celelalte care le adauga sunt substituite de acestea doua.

    Omul nu ii poate vedea pe altii pentru ca este prea ocupat cu sinele si supravietuirea proprie. Instinctul de procreere il domina si il indeamna la competitie. Femeile si barbatii nu se vad unii pe altii ca oameni decat arareori.

  108. Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

    Domnule Liiceanu, cu scuze , intervin cu un citat din Hegel care ar putea fi util pentru descrierea situatiei in care ne gasim “Istoria umanitatii nu e nimic altceva decat un progres in constiinta libertatii”. Libertatea, inainte sa o ai, trebuie sa o constientizezi – si asta porneste, in umila mea opinie, de la cel mai banal lucru pe care trebuie sa simti ca il poti schimba (in cazul unor tineri pe care i-am cunoscut recent cazul unui semafor mutat urmare a unor petitii repetate catre primarie orchestrate de ei si colegii lor) si progreseaza apoi spre familie, spre comunitatea mica in care traiesti, spre oras, abia apoi spre tara. Va citesc cu placere si va rog si eu (au facut-o si altii) sa continuati a scrie pe Contributors.

    • om normal spune:

      Stimate Domnule Orasanu,

      Este foarte adevarat ce spuneti.
      La fiecare venire in tara, am fost uimit de prezenta din ce in ce mai pregnanta a coruptiei la nivelul individului de rand.
      Solutia este tot la nivelul individului.
      Elibereaza-te tu prima oara. Incearca sa-i eliberezi pe cei apropiati apoi. Si tot asa.
      Un proverb chinezesc spune ca orice calatorie, oricat de lunga, porneste cu un pas.

      Ps. Felicitari pt primul pas, in noua calatorie.

  109. dumitru tataru spune:

    libertatea insotita de responsabilitate

  110. tiamat70 spune:

    Foarte frumos articol! i-mi face placere sa vad suflete trezite care se pot face cumva auziti. Tineti in continuare acel ochi deschis, incet incet lucrurile se vor schimba, si conexiunile vor deveni si mai puternice ;) !

  111. radu-ianusi spune:

    D-le Liiceanu,

    Va sunt recunoscator franturilor din viata dv. pe care ni le daruiti, dar nu ma pot abtine sa va intreb de ce atat de putina dragoste din partea dv?
    Romania cerseste “schimbarea la fata”, Romania are nevoie de repere, chiar daca asta presupune rezolvarea “aspectelor sordide ale vietii”. Inteleg ce inseamna coborarea sferei ideilor in viata noastra, este ceea ce ne arata aceasta noua interventie, dar inteleg si ceea ce inseamna Iulia Timosenko pentru ukraineni. De ce ati tacut ca si cum bolsevicii v-ar fi invins, de ce nu contribuiti la vindecarea acestei natii de confuzie?! Romania postcomunista sufera de confuzie, abureala cultivata de bolsevici, hrana lor. Romanii sunt prinsi in capcana minciunii, iar cel mai mic indiciu de orientare este extrem de benefic. Scuzata-mi fie indrazneala de a-l fi intrebat pe cel mai harnic minoritar, desigur ma adresez acum intregii elite si chiar intregii societati civile. Cum se poate explica faptul ca in ’90 aceasta se manifesta in exces, iar acum parca nu exista? Fara voi natiunea este in deriva, este oarba.

  112. Q spune:

    Frumoase cuvinte, frumos text, impresionabil, dar indraznesc totusi sa ma trezesc din betia subiectivului cusut cu ata roz, si sa revin in planul obiectiv, care e deosebit de maro..

    Obiectia nr 1. Elita.
    Sper ca folosirea cuvantului elita exprima totalitatea geniilor, si nu elita economica/bancara/politica a lumii :) ar fi dezamagitor sa luati partea acestei adunaturi internationale, depravate, insetata de energia-vietii muritorului de rand.

    Obiectia numarul 2, Einstein.
    Da, omenirea ‘in final’ ar putea fi jignita.. nu de existenta unora dintre ei, ci de faptul ca si-au oferit ‘telentele’ elitei economice/politice/imperiale.

    Einstein a oferit americii bomba atomica. Cand al 3-lea razboi mondial va avea loc (e o intrebare de ‘cand’ si nu ‘daca’), va fi luptat cu arme atomice, atunci omenirea va plange, iar Enstein e foarte posibil ca va fi demonizat. (culmea el, si nu administratia americana care a creat bomba..)

    Steve Jobs ? Cu ce a contribuit la imbunatatirea lumii ? :) cu crearea de dispozitive de calcul prohibitive de scumpe pentru >80% din populatia globului.. ? nu cred ca merita mentionat…

    Nu l-ati mentionat pe Zuckerberg.. si el va fi demonizat de planeta, cand vom ajunge sclavii securismului BigData (vezi big data, si sondeaza imaginatia pentru a vedea unde poate duce, pentru ca daca poate fi folosit ca o arma, atunci va fi, in sistemul nostru), facebook e echivalent cu descoperirea fisiunii nucleare, dar bomba construita pe baza lui nu va fi o simpla bomba, ci va fi genocid.

    Obiectia numarul 3.. Europa.
    1. Imperiul corporatist vestic, buricul caruia e Europa, primeste mai multa importanta decat merita. Este mai bun decat comunismul ? Poate.. dar nu sunt departe unul de celalalt.
    a) Atitudinea vechiului comunism a fost “sa reducem geniile la tacere pentru ca ne pot baga bete in roate, si pot rasturna increderea in dictator sau dependenta populatiei de ‘resursele oferite de dictatura’ “.
    b) Atitudinea capitalismului nostru European, drag, fata de genii e : “sa le recoltam cu drag, si sa le folosim intru vesnica noastra crestere economica tumoroasa, asa sa fie.”
    - asta in conditiile in care capitalismul nostru drag nu ezita sa distruga/cucereasca culturi intregi, cu arme si revolutii, in numele sfintei asimilari economico-politice.(vezi primavara araba / Romania 89, etc)
    c) Atitudinea comunismului modern, aka China contemporana, si-a schimbat total atitudinea fata de genii ! apropo! exista zeci de mii de publicatii stiintiice pe an care vin din china, incerc sa imi gasesc o tema pentru lucrarea de dizertatie in domeniul ‘calcul evolutiv’/'calcul quantic’, si oricand imi vine o noua idee, caut internetul sa vad daca exista deja o lucrare pe aceasta tema, si invariabil exista deja cate o lucrare scrisa pe fiecare subiect de cate o mana de studenti chinezi. se pare ca comunistii au renuntat la vechile obiceiul de a starpi geniul. acum il cultiva si ei, nu de alta, trebuie sa se ridice la nivelul concurentei (capitalismului).

    Numarul de genii recoltate / interval de timp arbitrar = rata de acceleratie a dezvoltarii unei culturi.

    Problema e ca in ambele sisteme, ‘liniile de productie’ pe care trec geniile, ii ghideaza inspre dezvoltarea de solutii tot mai imorale si tot mai perfectionate, tot mai aproape de distopie.
    Se investesc trilioane de dolari global pentru combaterea cancerului/obezitatii/bolilor de inima ? nu. Se investesc trilioane de dolari global in dezvoltarea de arme si in expansiunea tumorilor economice ? da. Ambele sisteme sunt imorale si ar trebui starpite.

    Omul de geniu nu ar trebui sa se lase prada vreunuia din aceste aberatii draconice, rude dragi de sange, capitalism si comunism.
    Spiritul geniului ar trebui sa ramana liber, neinfluentat, obiectiv.

    Geniile ar trebui sa ‘scorneasca’ singure un sistem socio-politic, care probabil ar fi cea mai buna aproximare a unei utopii; dar pentru asta trebuie interzisa manipularea la toate nivelurile, demonizata inca din educatie, si sanctionata extrem de sever, eventual cu pedepse capitale.

    Atata timp cat exista profit, exista sarpele dependent de acumularea de profit, iar sarpele intotdeauna va fi capabil sa manipuleze geniul (statistic vorbind, majoritatea geniilor sunt manipulate pentru dezvoltarea tumorilor economico-politice).
    Implicit trebuie construit un sistem in care sa nu poata fi acumulat profit personal de orice fel,
    dar profitul nu ar trebui interzis prin lege, pentru ca unde exista lege va exista revolta, ci sistemul in sine ar trebui sa aiba proprietatea intrinseca de a nu corela profitul cu incentivele personale, la asta ar trebui sa lucreze geniile, nu la perpetuarea tumorilor capitaliste si comuniste.

    • ALX spune:

      @Q
      Sunt foarte departe de a fi de acord cu viziunea dumneavoastra asupra temelor pe care le abordati dar ce mi-a atras atentia in comentariul dumneavoastra si mi se pare interesant de aprofundat (chiar daca nu are o legatura foarte evidenta cu tema articolului) este corporatismul vazut ca o tumora a capitalismului (intelegand capitalismul ca pe un organism sanatos pe care s-a dezvoltat o tumora numita corporatism). Puteti recomanda un articol (sau mai multe) care sa prezinte o analiza serioasa a acestui fenomen? Ne putem debarasa cumva de aceasta tumora? Dumneavoastra ati fi dispus sa va lipsiti de avantajele pe care vi le aduce folosirea produselor dezvoltate de aceste corporatii? Ar putea ele exista (si ar putea fi comercializate la preturi accesibile) in afara fenomenului numit corporatism? Sa luam de pilda produsele IT care orice ati spune, sunt folosite pe scara larga si de oameni cu venituri mici (nu stiu care sunt statisticile, dar in Romania aproape toata lumea are telefon mobil – eu nu cunosc pe nimeni, oricat de sarac, care sa nu aiba).
      Cat despre comunism, sper ca sunteti de acord ca este cu totul o tumora maligna, neavand macar o celula sanatoasa care sa poata fi extrasa din el :-) . Formula dumneavoastra “tumori capitaliste si comuniste” mi se pare cel putin nepotrivita.

    • om normal spune:

      Ca atare solutia este comunismul!
      Se prea poate.
      Cheia, din punctul meu de vedere, este individul.
      Si nu orice individ, chiar TU.
      In relatia cu oricine si orice, de la la rude la corporatii etc, sunt doua parti. TU si EI.
      Cine decide ce faci? Atentie! Cine decide ce faci, nu cine decide ce vrei.
      Ai vazut? TU decizi ce faci.

      De aceea, solutia este un individ pregatit, informat, educat moral, plin de iubire.

      • Mihai Popa spune:

        Om Normal, concluzia ta este forțată.
        Q a încercat să ofere un răspuns la întrebarea domnului Liiceanu: ”Au oamenii nevoie de libertate ?”.
        În mod necesar răspunsul la această întrebare trebuie să atingă paradigma Modului de Producție pentru că acesta este creuzetul în care sunt aruncate componentele aliajului uman.

        Soluția oferită de Q depășește net posibilitățile de înțelegere ale comuniștilor, corporatiștilor, falansteriștilor, elitiștilor, etc, șamd.

        Pentru a se face înțeles Q apelează la o formulă ceea ce, pentru orice minte care abordează realitatea metodologic, este normal, adică inevitabil. Formula sa este lesne de înțeles pentru orice om de bună credință. Citez din Q:
        ”Numarul de genii recoltate într-un interval de timp arbitrar ales este direct proporțional cu rata de acceleratie a dezvoltarii unei culturi.”

        Cu alte cuvinte:
        ”Libertatea izvorăște din Cunoaștere, Cunoașterea are nevoie de Cultură, Cultura este permisă numai în sistemele care înțeleg Conceptul de Libertate.”

        Dacă ții un copil de la naștere și până la împlinirea varstei de 18 ani într-o singură încăpere fără nici un acces la lumea exterioară se poate spune că i-ai construit un model de cultură din care este exclus conceptul de Libertate ?
        Nicidecum !
        Ceea ce va simți acel individ ca Libertate va fi faptul că nu-l oprește nimeni să se deplaseze de la pat până la masă. El nu Cunoaște altceva doarece Cultura lui nu i-a oferit deschiderea necesară și suficientă pentru ca Mintea sa să acceadă la Conceptul de Libertate. Cultura de tipul ăsta se numește Comunism.
        Pentru a obține modelul omolog pentru cultura de tip Capitalist este suficient să înlocuim Camera din modelul de mai sus cu Lumea Întreagă populată cu indivizi cărora li s-a extirpat organul care se numește Suflet. Individul nostru va fi liber să Interacționeze (sau Nu) cu oricare alt individ din Lumea Întreagă, singurul criteriu de selecție fiind Interesul Personal. Se numește asta Libertate ? Cultura de tipul ăsta se numește Capitalism.

        Așadar nici vorbă de Comunism sau de Capitalism în soluția lui Q.
        Cu atât mai puțin poate fi Corporatismul o soluție.
        Corporatismul este o formă de Comunism deoarece orice salariat se supune fără a crâcni concurenței Meritelor – din moment ce Meritul este asigurat automat prin acceptarea Dogmei – eliminat fiind Omul, mai precis slăbiciunile sale care îi diluează Meritul prin slăbirea capacităților sale concurențiale.
        Comunismul este, la rândul său, o formă de corporatism din care a fost eliminată concurența Meritelor – din moment ce Meritul este asigurat automat prin acceptarea Dogmei – prin concurența Dosarelor care clasifica Oamenii după nivelul de acceptare a Dogmei.

        • ALX spune:

          @Mihai Popa
          Spuneti asa:
          “Pentru a obține modelul omolog pentru cultura de tip Capitalist este suficient să înlocuim Camera din modelul de mai sus cu Lumea Întreagă populată cu indivizi cărora li s-a extirpat organul care se numește Suflet. Individul nostru va fi liber să Interacționeze (sau Nu) cu oricare alt individ din Lumea Întreagă, singurul criteriu de selecție fiind Interesul Personal. Se numește asta Libertate ? Cultura de tipul ăsta se numește Capitalism.”
          Cred ca faceti aici o eroare categoriala. Capitalismul desemneaza acel segment al schimburilor dintre oameni care priveste producerea si vanzarea bunurilor. Eroarea categoriala consta in a pretinde sa judeci schimburile comerciale (capitalismul) dupa criteriile categoriilor sufletesti. Este stupid sa-i pretinzi unui om care vinde un serviciu, sa o faca nu potrivit interesului material (un castig), ci potrivit unui imperativ sufletesc. Daca oamenii si-au cedat sufletul (ceea ce putem sa discutam) asta nu i-a fost impus de capitalism ca o conditie de functionare ori de existenta a lui. Schimburile bazate pe interese nu iti pretind abandonarea sufletului. Abandonarea lui este o decizie individuala a tuturor acelor oameni care au decis ca detinerea de bunuri materiale este pentru ei mai importanta decat posedarea unui suflet.

          • Mihai Popa spune:

            @ALX, crezi că
            ”Este stupid sa-i pretinzi unui om care vinde un serviciu, sa o faca nu potrivit interesului material (un castig), ci potrivit unui imperativ sufletesc”

            Da este stupid, într-adevăr, dar este adevărat !

            Comunismul conta pe implicarea programatică a sufletului omului nou în serviciul public. ”Să dăm țării cât mai mult cărbune !” Ce poate fi mai stupid decât această lozincă ? O fi fost stupidă însă a fost obligatorie. Cei care nu au respectat-o au fost trimiși să muncească, până la epuizare, la un Canal care fusese deschis exact cu scopul de a deveni un cimitir al nesupușilor.
            În ultimă instanță orice regim sucombă atunci când devine suficient de stupid încât să-și bată joc de populație.

            Dar nici Capitalismul nu-i mai breaz !
            Capitalismul ar fi handicapat dacă ar accepta influența criteriilor umanitarismului asupra parametrilor eficienței Sistemului Ratei de Creștere continuă a Productivității. Cel care nu mai corespunde cerințelor locului de muncă este îndepărtat imediat. Plafonul Umanitarismului este limitat la cota pe care o permite The Union – Sindicatul și The Law – Contractul Individual de Munca. Capitalismul ține cont doar de eficiența lucrativă a individului dar este conștient că această eficiența depinde decisiv de bunăstarea sufletului său, what ever that soul might be.

            Diferența dintre Capitalism și Comunism, esențială din punctul de vedere al răspunsului la întrebarea domnului Liiceanu, constă în Înțelegerea Conceptului de Libertate:
            Comuniștii erau îngroziți de Libertatea Individului, mai ales libertatea de A Gândi; de aceea primii care au fost asasinați în închisorile comuniste au fost Intelectualii și Preoții.
            Capitaliștii consideră că Individul este singurul responsabil pentru Libertatea sa.

            În Comunism era liber cel care înțelegea că: ”-Nu este eficient să mă opun dogmei, ba chiar este mortal !” Corolarul acestei Legi a fost cel care a făcut din Comunism un regim criminal: ”-Dacă devin biciul Dogmei voi trăi mult mai bine !”

            În Capitalism este liber cel care înțelege că depinde doar de el însuși cât de liber va fi.

        • om normal spune:

          Stimate domn,

          V-am citit cu atentie raspunsul, dar am esuat sa identific argumentele ca a mea concluzie
          “De aceea, solutia este un individ pregatit, informat, educat moral, plin de iubire.”, ar fi gresita. (fortata) .Din contra, am avut senzatia ca pledati catre aceasta concluzie.

          Daca va refereati la prima propozitie din argumentul meu, speram sa sesizati mica ironie. Argumentele privind egalitatea dintre membrii unei societati, prezenta in textul domnului Q, sunt foarte apropiate de una din ideile de baza ale comunismului.

          Daca gresesc, va rog sa ma luminati, chiar sugerand sa recitesc argumentul dumneavoastra.

          • om normal spune:

            Precizez ca raspunsul meu anterior este destinat domnului Mihai Popa.

          • Mihai Popa spune:

            Om Normal, mea culpa !

            Poate că am sesizat ironia (subtil semnificată de acel semn al exclamării) însă nu m-am putut abține să nu amendez duritatea deciziei de a atribui Individului calități de factotum.
            Este impardonabil faptul că argumentația mea nu s-a finalizat corespunzător. Am avut o continuare prin postarea de la ora 13:10 nefinalizată nici aceea…

            Încerc acum.
            Succesul metodei:
            ”In relatia cu oricine si orice, de la la rude la corporatii etc, sunt doua parti. TU si EI. Cine decide ce faci? Atentie! Cine decide ce faci, nu cine decide ce vrei. Ai vazut? TU decizi ce faci.”
            din punctul MEU de vedere poate însemna Război în timp ce EI sunt convinși că doar Pacea rezolvă problema. Sau invers…
            Așa au început toate războaiele.

            Orice Om Normal știe că este adevărată soluția dumitale:
            ”Solutia este un individ pregatit, informat, educat moral, plin de iubire.”

            ”-Sună ca un Superman !” a fost prima mea reacție, impulsivă.

            Dar, într-adevăr, un astfel de Om va găsi întotdeauna cuvintele și gesturile cu care să medieze și să stingă orice Conflict în care este implicat, deoarece principala lui forță este Empatia. Inteligența și Educația susținute de o solidă Moralitate sunt sterile în lipsa Empatiei.

            (În particular, o dovadă în acest context este chiar răspunsul dumitale la postarea mea, răspuns care țintuiește agresivitatea răspunsului meu lovindu-l, cu delicatețe, în punctul său vulnerabil – lipsa argumentului pertinent și confirmă sinceritatea crezului dumitale; este într-adevăr un răspuns empatic adică ”plin de iubire”.)

            Un simplu mulțumesc este nesemnificativ în fața iubirii.
            În fața violenței scuza este penibilă.

            De aceea îți voi răspunde dezvăluind crezul meu, dar într-o formă care poate părea ciudată: este o contra-incantație !

            ”-Ești nefericit ?” întrebă Oracolul. ”-Privește, lacrimile tale cad în deșertul Indiferenței ! Nu există suferință care să schimbe direcția dunelor …”

            -Crezi că ai atins Realitatea ? Teme-te, căci este doar o himeră ! Ceilalți îți vor spune că adevărul tău nu este altceva decât vântul care spulberă nisipul …

            -Simți cum te cuprinde Înțelegerea ? Nimic nu este mai fals decât senzația ! Vei vedea cum se năruiește Logica în fața Întâmplării…

            -Ce vrei ? Să-ți fii Stăpân ? Apleacă-te, căci în fața ta te afli Tu, sclavul propriilor tale Dorințe și Halucinații !

            -Unde te duci ? Crezi că te îndrepți către destinul tău ? Este labirintul intențiilor care te cheamă ! Nimic nu este mai decisiv decât o intenție ratată…

            -Mă întrebi: ”-Ce-mi mai rămâne ?” Ești Om și-ți rămâne Omenia ! Nimeni și nimic nu ți-o poate lua. Este singura ta forță.
            Și nu uita: Omenia nu pleacă niciodată la drum neînsoțită de îngerul ei păzitor: Dragostea.”

            • Mihai Popa spune:

              Precizare:
              Răspunsul de mai sus este adresat domnului Om Normal.

              Contra-Incantația nu are nicio legătură cu practicile ezoterice.

              Ea poate fi folosită doar ca o poartă către dobândirea stării de Libertate.
              Dragostea adevărată este empatică iar Empatia nu este posibilă în afara Culturii Umaniste.

            • om normal spune:

              Multumesc
              Nu pot sa va dau un raspuns echilibrat. Din egoism,cred.
              Atat de placuta este starea pe care mi-ati indus-o incat nu vreau inca sa ies din ea.
              Sunt inca multe de spus, dar doar doua idei imi vin acum in minte.
              1. Acceptarea slabiciunii este parte integranta a eului liber.
              2. Senzatiile pure sunt mai des intalnite la cei saraci cu duhul. Partea buna este ca cei mai putin saraci cu duhul pot trai aceste senzatii eliberandu-se, momentan, de duh.

  113. Toate bune si frumoase in vorbe, dar cu ,,oala de mincare” din Romania goala ori cu ceva zgirciuri, libertatea este cam amara.
    Cu siguranta ca cei putini construiesc ,,proiectele” tehnice ori sociale, dar cind lipseste proiectul lor, care sa articuleze libertatea cu ceva si in ,,oala cu mincare”, totul intra in povestiri utopice, la fel ca democratia noastra, aflata economic sub limita de subzistenta.
    Cei ,,putini” au construit proiecte de ,,libertate” minunate, dar suportul economic, care sa dea durabilitate libertatii, nu se intrevede a fi realizat.
    Asa ca totul ramine o poveste luminoasa despre libertatea in saracie, cita vreme cei putini nu vin cu proiectul economic al ,,bunastarii nationale”, care este asteptat de la intelighentie, nu de la politruci…
    Fara acest proiect, libertatea este sufocata de imaginea protectiei, de ,,oala cu carne”, chiar dac-i vorba de citiva mici si o bere, ori o punga cu ulei si zahar.
    Unde clasa politica si intelighentia nu ofere absolut nimic, in lipsa unor proiecte care sa puna ceva in ,,oala cu mincare”, omul sarac se multumeste si cu micii si punga cu ulei si zahar, logica economica functionind corect:decit chiar nimic, mai bine ceva in punga si ca ajutor social, de la primarie…

  114. Oana spune:

    Domnule Liiceanu,
    Imi pare rau ca v-am creat neplaceri, raspunzandu-va fara rost la primul dumneavoastra articol, in care ati amintit de cunintele lui Nietzsche cu privire la rolul educatiei in general.
    Desigur, a fost o lipsa de intelegere a ideilor dumneavoastra, sau mai bine zis o proasta interpretare a intregului dumneavoastra articol.
    Din aceasta cauza intervin a doua oara ,in speranta ca veti citi si cuvintele mele de acum.

  115. Vlad spune:

    Omul are nevoi. Are nevoie de hrana, de apa, de haine, de un loc unde sa doarma, de caldura. A fi liber nu inseamna ca nu mai ai nevoi. Nevoia de protectie nu este o nevoie, in fapt este dorinta omului de a fi sigur ca are tot timpul cele necesare pentru a-si satisface nevoile de baza, este frica de a le pierde, instinctul de supravietuire care il mana sa faca tot ce-i sta in putere sa le aiba.

    Nimeni nu poate garanta ca le vei avea tot timpul. Sunt oameni care nu le au, care sufera de foame, care dorm pe unde apuca. Asta este situatia lor. Nu inseamna ca pentru ei viata s-a terminat, ca au devenit sclavi. Sunt oameni care ajuta, exista institutii ale statului care se ocupa in masura mai mica sau mai mare de acesti oameni.

  116. om normal spune:

    Nu vreau sa supar prea tare, mai ales ca sunt incepator pe contributors, dar am remarcat cateva lucruri.
    Atat excelentul articol de fata cat si articolul domnului Aligica au un numar similar de vizualizari, chiar cu mai multe comentarii de partea domnului Aligica.
    Desi folosesc tehnici total diferite, rezultatul este aparent similar.
    Lasand la o parte diferenta de notorietate intre autori, mai putin pregnanta pe contributors, marea diferenta este rezultatul.
    Domnul Aligica foloseste socul pentru a acapara atentia, tehnica folosita la scara larga in mass-media. Rezultatul a fost un cerc foarte strans in care s-a invartit toata lumea.
    De cealalta parte, articolul domnului Liiceanu a deschis un drum. Si toti am luat viteza, unii sa aratam ce putem, altii sa ne antrenam.

    Punand la un loc ideile din articolul de fata si comentariile lui si avand contraexemplu celalalt articol, solutia la situatia actuala este urmatoarea, din punctul meu de vedere:

    Convertirea celorlalti, unul cate unul, prin idei si iubire.

    Desi am clar in minte definitia termenilor ‘celorlalti’, ‘idei’, ‘iubire’, va las pe dumneavoastra sa folositi definitia proprie.

    Cu dragoste
    Un om normal

    • Vlad spune:

      Libertatea nu este rezultatul unei convertiri. Omul are dreptul sa aleaga daca doreste sau nu sa fie liber. Altfel nu s-ar mai chema libertate.

      • om normal spune:

        In primul rand trebuie oferite alternativele.
        Asa cum am mai spus, decizia finala apartine in totalitate individului.
        Convertirea, in cazul de mai sus, are sensul de aprindere a luminii.

        • Vlad spune:

          Cand oferi alternative, pericolul este ca oamenii sa aleaga una din ele.

          • om normal spune:

            Nu sunt sigur ca inteleg ce vreti sa spuneti. Mai sus ati afirmat ca omul are dreptul sa aleaga intre a fi liber sau nu. Adica are alternative (sa fie liber sau nu). Acum spuneti ca pericolul, cand sunt alternative, este sa aleaga una dintre ele. Luminati-ma!

      • iosiP spune:

        Vlad, am ales (in mod liber) sa fiu liber.
        Din pacate insa, altii nu sunt de acord cu libertatea mea, pentru ca ei au preferat siguranta in detrimentul libertatii, iar siguranta lor depinde (inclusiv) de mine?

        De ce nu pot sa fiu lasat in pace, cu singura conditie de a-i lasa pe ceilalti in pace?
        De ce sunt obligat sa folosesc “serviciile” oferite de stat, chiar daca nu am nevoie de ele?
        De ce sunt nevoit sa-mi asum raspunderea pentru actiunile – sau inactiunea – altora?

        Iubirea cu de-a sila se numeste viol! Cum pot fi liber daca statul insista sa ma violeze?

        • Vlad spune:

          Pai cred ca interactionati cu statul intr-o forma sau alta. Exista posibilitatea sa va retrageti in padure. Daca nu mai aveti proprietati, legaturi cu statul nu cred ca va mai cauta nimeni sa va violeze acolo.

          Legat de altii care nu va lasa in pace, cred ca si dumnevoastra doriti cumva sa nu fiti lasat in pace altfel nu ati da curs.

          • iosiP spune:

            Usor simplist… Recunosc, ma asteptam la mai mult!

            Nu am nevoie de servicii medicale din partea statului. De ce le platesc?
            Nu am nevoie de pensie sau ajutor de somaj din partea statului. De ce cotizez la ele?
            Nu am nevoie de protectie din partea statului. De ce sunt obligat sa achit “taxa de protectie”?

            Si de ce ar trebui sa ma mut in padure ca sa fiu lasat in pace? Am proprietatea mea, pe terenul meu, si nu pretind servicii de la stat. Sau ca sa fiu mai precis, pretind sa pot intra in mod neingradit in schimburi comerciale cu entitati private, iar daca acestea au nevoie (sau prefera) serviciile oferite de catre stat inseamna ca isi platesc si taxele aferente, dar asta nu imi creaza mie vreo responsabilitate.

            Cat despre afirmatia ca “altfel nu as da curs”, va rog sa incercati sa “nu dati curs” obligatiilor catre stat, vorbim dupa… Eu va asigur ca “nu dau curs” – in masura posibilitatilor, desigur – iar daca ar mai fi si altii ca mine statul ne-ar permite o viata mai libera, nu de alta dar n-ar avea incotro!
            Dumneavoastra aveti curajul sa va asumati riscuri pentru a beneficia de libertate, sau pledoaria pentru libertate se limiteaza la vorbe, dar dupa cum bine spunea Confucius: “bai discipolilor, teoria e cool, nasol ca practica ne cam omoara!”?

            • Vlad spune:

              Nu tot timpul in viata lucrurile sunt asa cum le dorim. A fi liber nu inseamna ca nu exista, uneori constrangeri din exterior. Putem sa le acceptam, sa luptam impotriva lor, este o alegere.

              Da mi-am asumat riscuri pentru libertate. In momentul de fata sunt complet liber. Nu ma constringe nimic.

              Societatea este un incubator pentru a-i asigura omului protectie. La un moment dat incubatorul devine neincapator, daca omul nu a iesit din el, incepe sa se simta incorsetat. Societatea nu e o entitate abstracta, este formata din oameni, mai mult sau mai putin conditionati, unii dintre ei chiar liberi, care interactioneaza intre ei, unii pentru a o modifica in directia dorita. Poate aparea intrebare cum pot eu contribui la dezvoltarea societatii … sau nu …
              Nu toti oamenii, au abilitati naturale innascute sau dezvoltate care sunt apreciate si condiderate de oameni “de valoare”. Daca nu le ai atunci societatea poate deveni o constrangere sau nu … depinde de circumstante. Daca vrei sa fii absolut sigur atunci trebuie sa iei niste actiuni, acestea pot presupune iesirea din sistemul social sau nu.

            • Vlad spune:

              Din ce spuneti pare ca vreti sa va faceti o enclava, de asta v-am recomandat padurea ca destinatie, cred ca exista si pasuni unde o astfel de actiune e posibila. Sigur intrati in conflict cu statul roman daca doriti sa va faceti o unitate teritoriala cu administratie proprie pe teritoriul lui, dar in functie de cum negociati e posibil sa ajungeti la un compromis.

  117. dum spune:

    Multumesc pt raspunsul civilizat,

    Dl Liiceanu a fost pt cultura romana mult mai mult decat mine, insa tocmai din principiul libertatii la care se refera dumnealui, eu ii criticam ii criticam ideile din acest articol, si din cel anterior despre Daianu. Elitismul intelectualilor romani mi se pare suparator, e probabil de origine franceza, desi maj filozofilor romani vin mai degraba pe filiera germana. Ati adus o opinie interesanta, si anume ca majoritatea oamenilor nu vor sa raspunda pt faptele lor. E posibil, insa eu nu merg atat de departe: daca spun ca oamenii nu vor protectie nu spun automat ca vor libertate. Oamenii vor chestii punctuale: sa nu plateasca taxe mari, sa calatoreasca etc.. vezi drepturile omului. Da unii vor sa fie lasati sa fure, insa ma indoiesc ca e majoritatea romanilor. Chiar si pt multi care fura e mai degraba o modalitate de supravietuire. Oamenii vor sa traiasca, nu?

    Cum am rasuns si mai sus, opinia asta inradacinata in intelectualii romani, ca avem 10% din tzara care se ocupa cu scrisul la birou si aia sunt elitele care ne salveaza pe noi .. e extrem de daunatoare pt romani. Si dl Liiceanu chiar se vede pe soclul asta, al corifeilor care ne aduc ideile si ni le pun pe masa. Este spalata pe creier o noua degeneratie..
    Nu sunt criminali domnule,

    • om normal spune:

      Banuiesc ca mie imi este adresat acest raspuns.
      Pentru a evita confuzia, trebuie sa spun ca libertatea ca forma de a nu raspunde pentru faptele noastre, nu se referea la majoritate. Defineam strict sensul folosit de dumneavoastra. Citez din comentariul dumneavoastra “Protectia nu si-o doresc tinerii occidentalizati si corporatisti, si nici capsunarii, nici manelistii. Toti vor libertate”.

      • iosiP spune:

        Libertatea este o forma de a nu raspunde DECAT de faptele noastre, nu si de ale altora.

        • om normal spune:

          Este un mod interesant de a defini liberattea.
          Sunt doua moduri de a atinge libertatea de care vorbiti. Primul este cel indicat de domnul Vlad iar pentru cel de-al doilea sunt diferite institutii spitalicesti.
          Libertatea, ca forma superioara de protectie, nu presupune ruperea tuturor legaturilor cu societatea. Doar transformarea celor nocive in unele nenocive.
          De aceea este importanta prezenta iubirii (de semeni, de natura etc), in orice forma de libertate.

  118. Sergiu Simion spune:

    Despre onestitatea sociala si piruetele axiologice, deontologice si morale

    Domnul Liiceanu recunoaste in mod onest uimirea si incantarea pe care le-a trait afland ce impact a avut asupra cititorilor Contributors.ro un recent articol al domniei sale (http://www.contributors.ro/fara-categorie/despre-fiara-lacomiei-scrisoare-deschisa-lui-daniel-daianu/ ) publicat pe aceasta platforma ( dar fara sa se intrebe si de ce !) :

    „ Am fost uimit (și, desigur, încântat) să văd cât de multe persoane au citit și au comentat textul pe care l-am publicat aici cu câteva zile în urmă, intitulat Despre fiara lăcomiei.”

    Cu aceasta ocazie aflam si cateva din asteptarile pe care le au cititorii de la un intelectual de talia domnului Liiceanu considerat in acelasi timp un simbol si un punct de reper :

    „ După ce am scris Despre fiara lăcomiei, am înțeles de la dumneavoastră că așteptați de la noi, intelectualii umaniști ai locului, „să coborâm din sfera ideilor” către „aspectele sordide ale vieții” și, comentându-le, să generăm o „schimbare la față a României”. Nu săruturi christice pe gură, nu importanța limbii în ființa unui popor, nu la ce e bun adevărul bine rostit, nu problema fricii în economia vieții și a libertății…”

    Din nefericire pentru toata lumea , intre asteptarile cititorilor si convingerile domnului Liiceanu exista un divort evident care ne arata vesnica fractura sociala existenta intre elitele intelectuale de la noi si cetatenii de rand . In acest caz , si indiferent de consecinte , atitudinea domnului Liiceanu este una categorica.
    Simplu spus, nu doreste sa-si asume rolul de lider intelectual si moral asteptat de catre cititori considerand probabil ca acesta ar echivala cu definirea maselor drept turme si prefera o alta perspectiva. Daca privim lucrurile cu umor, este vorba de binele care ar trebui facut cumva cu forta . Mai exact , daca pentru un ciocan toate lucrurile sunt cuie, domnul Liiceanu defineste masele drept patrate reprosandu-le ulterior faptul ca nu sunt cercuri :

    „Problema pentru un intelectual ca mine nu este cum să coboare din „sfera ideilor”, ci cum să coboare sfera ideilor în viața celorlalți.”
    „Dar n-aș vrea să mă plasez de-acum pe orbita publicisticii curente. Chiar dacă mă veți citi câteva mii în loc de câteva zeci de mii, eu tot cred că forma ideală în care vă pot întâlni, în care pot atinge „extazul binelui” e, ca acum de pildă, să vorbesc despre nevoia de libertate.”

    Cu alte cuvinte, si dupa ce au trecut 25 de ani de la prima epistola deschisa adresata doar unor cetateni ( este vorba despre celebrul „Apel catre lichele”, restul nu au beneficiat de atentie ) , domnul Liiceanu se adreseaza acum cititorilor Contributors.ro si de fapt cetatenilor acestei tari , dar ca si cum acestia ar fi studenti in anul I si in amfiteatrul Facultatii de Filozofie.

    De unde vine aceasta atitudine si care este de fapt originea acestei formidabile fracturi sociale ? Oricat ar parea de ciudat , acest demers nu este deloc original si nu ii apartine domnului Liiceanu , ci provine din tezele ideologice predate inainte de 1989 la facultatile de filozofie din tara si la Academia Stefan Gheorghiu din Bucuresti.
    Conform acestor teze , atunci existau specialistii in stiinte sociale ( peste ani, elitele de astazi…) si cetatenii obisnuiti , respectiv masele de „oameni ai muncii” ( „constiinta comuna” , sau „simtul comun” in formularea profesorului de socialism stiintific Radu Florian de la Facultatea de Filozofie din Bucuresti ) care „nu erau capabile sa inteleaga conceptele filozofice abstracte pentru ca nu aveau pregatirea necesara” .

    Din aceasta perspectiva ne reintalnim acum , chiar daca sub o noua infatisare, tot cu unele teze din vechea propaganda. Ca atare, problema nu este aceea ca elitele intelectuale sa ofere modele sociale si sa contribuie in acest mod la reconstruirea “lumii ideilor” si a spatiului moral intr-o societate adusa in starea de parabioza , ci ca cetatenii obisnuiti sa se ridice la inaltimea ideilor care coboara in mijlocul lor !

    Asta este. Dupa ce au fost tradati in mod constant de catre clasa politica prin intoxicare mediatica , manipulare si santaj social care i-a transformat fara speranta in cetateni turmentati pentru ca nu stiu cu cine sa voteze deoarece nu au nici ce , nici de unde alege din formele fara fond numite partide, damnarea sociala a romanilor continua . Ei au fost, sunt si vor fi in continuare ca puii fara closca deoarece societatea noastra nu ofera modele de urmat ( pentru rolul de lideri intelectuali si morali in societatea romaneasca nu prea se inghesuie candidati , iar unii dintre cei carora li se face oferta, o declina) si din aceasta cauza spatiul moral al societatii romanesti nu prea are repere.

    Pe de alta parte , daca pentru starea generala a Romaniei clasata pe ultimele locuri din Europa la toate variabilele importante care definesc o societate europeana si democrata vina integrala este a clasei politice , pentru prabusirea sistemului de valori , apatia , depresia sociala si disperarea cetatenilor , vina integrala apartine intelectualilor de frunte ai acestei tari acestei tari .

    De ce ? Pentru simplul motiv ca ca reperele sociale, valorice si morale ale unei societati nu trebuie stabilite de catre hotii, escrocii, infractorii , criminalii si tortionarii ei, ci de catre elitele si intelectualii ei !
    Dupa cei 25 de ani care au trecut deja , si dupa starea actuala a societatii romanesti, intelectualii care sunt sau au fost propusi drept „simbol si punct de reper” pentru societatea civila , se afla la ora unui decont social . Ar trebui sa aprecieze singuri daca si-au indeplinit sau nu rolul atribuit de catre cetateni in refacerea societatii civile si a spatiului moral, si sa actioneze in consecinta pentru ca istoria nu asteapta si nu iarta.

    • Lia spune:

      ….pentru că s-a pomenit într-un comentariu mai sus de “pariul lui Pascal” – mi-am amintit de extraordinara conferință a domnului Patapievici ținută la la Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj. Se numește “Despre dovezile existenţei lui Dumnezeu şi rugăciune. Cazul fraţilor Pascal” (textul conferinței poate fi citit aici http://mihneamaruta.ro/2013/10/30/patapievici-la-cluj-iii-textul-conferintei-despre-dovezile-existentei-lui-dumnezeu-si-rugaciune-cazul-fratilor-pascal/comment-page-1/).

      Mă gândesc cu nedisimulată tristețe la faptul că s-a ajuns la situația în care și domnul Patapievici, și domnul Cărtărescu s-au retras din publicistică, ba mai rău, au ales să nu mai fie „intelectuali publici”. Ne-au explicat ei înșiși de ce au ales așa. Nici n-a fost o alegere, de fapt. Printre alții, oameni ca dvs., dle Sergiu Simion, i-ați stigmatizat, i-ați îndepărtat, și tot dvs. vă lamentați, ba mai mult, îi faceți responsabili de „starea națiunii”: „pentru prabusirea sistemului de valori , apatia , depresia sociala si disperarea cetatenilor , vina integrala apartine intelectualilor de frunte ai acestei tari acestei tari ” (!). Nu știu exact ce înțelegeți prin „depresia socială”, dar nu cred că disperarea omului de pe stradă, sau a celui care emigrează, sau a oricărui scârbit de incompetența crasă, corupția, vulgaritatea și nesimțirea guvernului este din vina domnului Liiceanu, sau că „prabusirea sistemului de valori” are ca sursă „integrală” conferințele sau articolele sau cărțile sau tăcerile intelectualilor. Vă recomand „Bulversarea Valorilor”(Dan Tăpălagă).

      Citiți, vă rog:
      - http://mihneamaruta.ro/2013/10/27/patapievici-la-cluj-i-primele-declaratii-dupa-un-an-de-tacere-nu-voi-mai-fi-un-intelectual-public-mi-a-ajuns/ A aparut și pe hotnews: http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-15903147-horia-roman-patapievici-nu-voi-mai-intelectual-public-ajuns.htm
      - http://www.revista22.ro/am-fost-eliminat-din-via539a-publica-de-la-noi-cu-o-brutalitate-securistica-ma-consider-deja-un-expatriat-27737.html „Am fost eliminat din viața publică de la noi cu o brutalitate securistică.”

      La tristețea și disperarea LOR v-ați gândit vreodată? Sau poate că sunteți dintre cei care (ca să parafrazez ce spune domnul Liiceanu în articol la un moment dat) vă simțiți „jignit de existența” lor? Dacă da, atunci măcar ignorați-i, e mai bine decât a le pune în cârcă toate relele pământului, sau, mai rău, a-i amenința, vă citez: „se afla la ora unui decont social . Ar trebui sa aprecieze singuri daca si-au indeplinit sau nu rolul atribuit de catre cetateni in refacerea societatii civile si a spatiului moral, si sa actioneze in consecinta pentru ca istoria nu asteapta si nu iarta.” Nu știu de ce dar, în spatele mărețului cuvântului invocat de dvs. – „istoria” -, nu se simte nimic altceva decât „o bâtă” personală pe care o ridicați și o agitați. Pentru mine, este șocant să citesc ceva atât de agresiv aici, pe „Contributors”.

      Într-un fel, domnul Liiceanu spusese clar, chiar aici, pe „Contributors”, in iunie 2012, în articolul „Începutul răfuielilor” (http://www.contributors.ro/cultura/inceputul-rafuielilor/): NU „intelectualii” sunt cei care au întors spatele… Citez:

      „În 2007, la scurtă vreme după intrarea României în Uniunea Europeană, am crezut cu toții că ne vom apuca, în frunte cu clasa politică, să lucrăm pentru a alinia standardele vieții noastre la cele ale Europei. Dar politicienii aveau alte priorități. Ne-au întors spatele și au început să se lupte, ignorând urgențele și nevoile noastre, pe împărțirea prăzii. România însăși, pusă pe noua orbită, era, pentru ei, o provocare, o pradă-trufanda, care cerea, din partea acestor contorsioniști de profesie, abilități înnoite. Atunci, Grupul pentru Dialog Social a scris un Apel către clasa politică semnat de mii de oameni. Apelul acesta i-a deranjat teribil pe politicienii noștri. Acolo se spunea: „Niciodată de șaptesprezece ani divergenţa de interese dintre clasa politică [...] şi binele modern şi recivilizator pe care îl merită poporul nostru după decenii de coşmar istoric nu a fost atât de mare.”
      După fiecare ciclu al alegerilor, după fiecare nouă rundă de demagogie și de vane promisiuni, cei care ajung la putere ne întorc spatele, își freacă mâinile și „se pun pe treabă”. Își inspectează țara ca pe o moșie. N-au importanță continuitatea instituțiilor, truda depusă de alții, beneficiile comune. Ura lor politică e mai importantă decât binele nostru. Nu binele comun dictează comportamentul politic.”

      Din fericire, și domnul Patapievici, și domnul Cărtărescu scriu, țin conferințe, continuă. Își împlinesc menirea, vocația – direct sau chiar și așa, pe ocolite, printr-o deviere. Toți cunoaștem avertismentul din Evanghelie: „nu aruncați [cele sfinte câinilor și nici] mărgăritare porcilor, ca nu cumva să se întoarcă împotriva voastră și să vă sfâșie”, și atunci, ca să nu se trezească, cumva, cu vreun „mărgăritar” aterizat întâmplător între ei, unii deviază, cu mână altora, preventiv, traiectoria „mărgăritarului”.

      Cât despre prezența domnului Liiceanu în publicistică, aici și în Revista 22, nici nu e nevoie să comentez căci au comentat mulți: rodește. Cei mai mulți se hrănesc cu fructele acestor cuvinte; alții poate că se îneacă cu ele. Selecție spirituală.

      • Sergiu Simion spune:

        Doamna Lia ,

        De regula atunci dand folosim o formula de politete ne adresam numelui de familie, dar cum dvs , si din motive care va privesc, ne-ati oferit numai un diminutiv , alta formula de adresare politicoasa nu am gasit, pentru ca atat ati vrut sa spuneti despre dvs.
        Revenind la subiect , remarc faptul ca ne povestiti despre amintirile personale pe care vi le-a trezit acest dialog . Frumos, e dreptul dvs suveran , cu atat mai mult cu cat dreptul la o opinie civilizata a fost castigat pentru toti, dar nu trebuie sa uitam ca pentru a avea acest drept noi acum si a discuta cum discutam ( unii in nume propriu, altii sub pseudonim ) , unii oameni au murit cu adevarat in urma cu 25 de ani.

        Din acest punct de vedere inteleg ca sunteti o persoana sensibila si ca sensibilitatea dvs a fost ranita de cateva propozitii ca acestea de mai jos pe care mi le asum integral :

        ” Pe de alta parte , daca pentru starea generala a Romaniei clasata pe ultimele locuri din Europa la toate variabilele importante care definesc o societate europeana si democrata vina integrala este a clasei politice , pentru prabusirea sistemului de valori , apatia , depresia sociala si disperarea cetatenilor , vina integrala apartine intelectualilor de frunte ai acestei tari acestei tari.
        De ce ? Pentru simplul motiv ca ca reperele sociale, valorice si morale ale unei societati nu trebuie stabilite de catre hotii, escrocii, infractorii , criminalii si tortionarii ei, ci de catre elitele si intelectualii ei ! ”

        Cum se manifesta sensibilitatea dvs deosebita care va agita sub pseudonim ? Asa :

        ” Nu știu de ce ( 1) dar, în spatele mărețului cuvântului invocat de dvs. – „istoria” -, nu se simte nimic altceva decât „o bâtă” personală pe care o ridicați și o agitați ( 2) . Pentru mine, este șocant să citesc ceva atât de agresiv ( 3) aici, pe „Contributors”.”

        ( 1 ) Daca singura nu stiti de ce , atunci e mai bine sa-i intrebati si pe altii si sa va ganditi de doua ori inainte de a scrie ceva .

        ( 2 ) Unde vi s-a nazarit dvs ca ati simtit „o bâtă” pe care o vedeti ridicata si agitata :) ) ?!

        ( 3 ) Ce v-a socat si ce ati vazut atat de agresiv intr-un text care afirma simplu si in limba romana urmatoarele :

        ” reperele sociale, valorice si morale ale unei societati nu trebuie stabilite de catre hotii, escrocii, infractorii , criminalii si tortionarii ei, ci de catre elitele si intelectualii ei !”.

        Cu sau fara pseudonim , daca aveti o opinie diferita de aceasta , aveti ocazia sa o prezentati cu toata taria si toate argumentele dvs celor care urmaresc acest dialog . Astept cu mare interes punctul dvs de vedere , si cred ca nu sunt singurul !

        In sfarsit , si ca sa lamurim lucrurile , afirmati fara sa clipiti , dar sub pseudonim :

        ” Mă gândesc cu nedisimulată tristețe la faptul că s-a ajuns la situația în care și domnul Patapievici, și domnul Cărtărescu s-au retras din publicistică, ba mai rău, au ales să nu mai fie „intelectuali publici”. Ne-au explicat ei înșiși de ce au ales așa. Nici n-a fost o alegere, de fapt. Printre alții, oameni ca dvs., dle Sergiu Simion, i-ați stigmatizat, i-ați îndepărtat, și tot dvs. vă lamentați, ba mai mult, îi faceți responsabili de „starea națiunii”: „pentru prabusirea sistemului de valori , apatia , depresia sociala si disperarea cetatenilor , vina integrala apartine intelectualilor de frunte ai acestei tari acestei tari ” (!).

        Foarte interesant. Mai intai , pe ce baza indrazniti sa afirmati dvs ( era sa uit, sub pseudonim, desigur ! ) ca (eu) am stigmatizat pe domnul Patapievici si domnul Cartarescu ?! ( ” oameni ca dvs , ia-ti stigmatizat…”) Poftim ?! Sa intelegem de aici ca si dvs sub pseudonim beneficiati de o imunitate speciala si puteti sa faceti orice afirmatii doriti , dar fara nici un argument si fara nici o consecinta ? Nu de alta , dar este deja o moda pe aici :) )

        In rest, observ ca vorbiti ( asa, in general ) despre Evanghelie si cele sfinte , dar de fapt va preocupa cainii, porcii si margaritarele. Selectie spirituala , aveti dreptate. Sanatate.

        • Lia spune:

          Mulțumesc pentru faptul că vă gândiți la „sensibilitatea” mea. La rândul meu, dacă v-am rănit vreo „sensibilitate”, îmi pare rău.

          Poate nu sunteți dintre cei ce i-au stigmatizat în trecut, dar îi stigmatizați cu siguranță acum pe „intelectuali” tocmai prin ceea ce (re)afirmați: „pentru prabusirea sistemului de valori , apatia , depresia sociala si disperarea cetatenilor , vina integrala apartine intelectualilor de frunte ai acestei tari.”. Poate nu e nici o „bâtă” în spatele ultimatum-ului pe care-l dați „intelectualilor”. Dar tot îmi sună amenințător ceea ce spuneți aici: „intelectualii [...] se afla la ora unui decont social . Ar trebui sa aprecieze singuri daca si-au indeplinit sau nu rolul atribuit de catre cetateni in refacerea societatii civile si a spatiului moral, si sa actioneze in consecinta pentru ca istoria nu asteapta si nu iarta.”
          …De altfel, nu știu nici când anume li s-a atribuit „intelectualilor” de către „cetățeni” rolul despre care vorbiți. Cred că nu știu nici „cetățenii” înșiși.

          Așadar, tot nu pot să fiu de acord cu, și mi se par nedrepte (am explicat de ce) aceste singure două afirmații ale dvs. pe care le-am comentat anterior și acum:
          1)„pentru prabusirea sistemului de valori , apatia , depresia sociala si disperarea cetatenilor , vina integrala apartine intelectualilor de frunte ai acestei tari.”
          2)„intelectualii [...] se afla la ora unui decont social . Ar trebui sa aprecieze singuri daca si-au indeplinit sau nu rolul atribuit de catre cetateni in refacerea societatii civile si a spatiului moral, si sa actioneze in consecinta pentru ca istoria nu asteapta si nu iarta.”

          Cât despre „Lia” (care este un prenume, nu un „diminutiv”): dacă vreodată ajungem să ne scriem personal (lucru de care vă îndoiți, cred, și dvs.), atunci veți ști cu siguranță și restul numelui meu. Altfel, propuneți editorilor „Contributors” să introducă obligația ca cei care comentează să semneze cu numele întreg. Dacă aș fi un autor de articole, sau cineva cu o istorie publicistică demnă de atenție, sau cineva care scrie lucruri memorabile, atunci da, numele meu ar merita să fie menționat întreg. Dacă o să ajung vreodată persoană publică, promit că o să menționez că sunt eu, „Lia aia care …”. Deocamdată, sunt un comentator oarecare. Iată, așadar, de ce nu semnez cu numele întreg, după cum nu mă interesează care e numele dvs. de familie: atenția este pe ce scrieți în comentariul postat, nu pe cum vă cheamă… Dacă v-aș spune numele meu de familie, ați înțelege altfel cele ce am scris în comentariu? Ce diferență ar face? „Formula de politete”, cum spuneți, nu se folosește numai atunci când „ne adresam numelui de familie”. Dacă e așa, n-ați putea spune niciodată „mă scuzați” unui necunoscut pe care l-ați călcat din greșeală pe picior în autobuz. Politețea există sau nu există chiar și între necunoscuți.

          Și, da, mă preocupă, așa cum spuneți, „câinii și mărgăritarele” (în moduri diferite). Recunosc că „porcii” mai puțin.

  119. gabarelo spune:

    Dum,

    mersi pentru compliment. Si eu gandesc la fel despre tine.

    Cum ti-ai dat seama ca “taranii” nu vor protectie? Daca nu vor taxe, vor protectie, e simplu.
    Si pensionarii, la fel. Insumeaza mai mult de jumatate din populatie. Asta nu e rau, in sine. Toata dragostea pentru ei. Doar ca tu nu poti intelege, ai misiunea sa combati, stim.

    Ai aceleasi grave probleme cu ortografia. Ai pus virgula inainte de “si”. Si in engleza se pun virgule, sa stii. Atentie mare! Stiu, e o problema grea pentru un om veleitar dar cu IQ redus. Si care scrie agresiv, sub pseudonim.

    Reciteste textul meu sau al d-lui Liiceanu si observa cum se pun semnele de punctuatie. Curaj, daca vrei poti!

    Adio! Si n-am cuvinte.

  120. gabarelo spune:

    Sergiu Simion,

    “Despre onestitatea sociala si piruetele axiologice, deontologice si morale”. Nu e cam mult sa spui de patru ori (cam) acelasi lucru? Nu prea ai proprietatea termenilor. Asta se numeste betie de cuvinte.

    Si apoi sa spui ca d-l Liiceanu e indoctrinat la Stefan Gheorghiu; e o mare magarie, pentru asta nu exista scuza. Nu te scuip, ar fi o risipa.

    ” este vorba despre celebrul „Apel catre lichele”, restul nu au beneficiat de atentie” – alta prostie. Chiar daca nu esti lichea (tu e posibil sa fii) acel text ne privea pe toti. Era nevoie sa insiruie douazeci de milioane de nume ca sa intelegem “andrisantul”?

    s.a.m.d.

    • om normal spune:

      Stimate Gabarelo,

      Dialogul contradictoriu este o excelenta cale catre progres.
      Cu cateva conditii. Cea mai importanta este sa il asculti pe interlocutor. Tot una importanta este sa argumentezi logic si eventual cu exemple de ce interlocutorul nu crezi ca are dreptate.
      Daca am fi posesorii adevarului absolut, lumea ar fi departe. Dar nu suntem.
      Asa ca, rezultatul unei discutii contradictorii corecte, este fie consolideaza opiniile precedente cu noi argumente, fie ne schimba opinia.
      Daca, in urma unei discutii contradictorii, nu avem noi argumente, dar aceeasi opinie, inseamna ca nu a fost o discutie corecta.

      Din pacate expresia “hai sa iti spun eu cum e” e folosita foarte des la noi, dar mai niciodata insotita de argumente logice si nejignitoare.

      om normal
      cu legaturi la Rm Valcea

      Ps Poate au cazut cateva virgule din text, asa ca le pun aici ,,,,,,,,,,

      • Vlad spune:

        Nu toate dialogurile decurg “corect”. E si asta o realitate. Putem alege sa le continuam sau nu. Fiecare se exprima cum stie si cum poate.

    • Sergiu Simion spune:

      Domnule gabarelo ,

      In primul rand suntem in spatiul public si acesta nu este proprietatea dvs personala chiar daca unii v-au pacalit cu aceasta iluzie .
      In acest spatiu public , chiar daca nu va convine , trebuie sa respectati regulile dialogului si comportamentului civilizat , desi altii v-au pacalit ca aveti si aici o derogare ( dar desigur, unde nu este nici Dumnezeu nu cere , si fiecare pasare piere pe limba ei ) .

      In al doilea rand , pe dvs va preocupa in mod special nu filozofia sau problemele civice ci scuipatul , insultele, invectivele, si atacul la persoana predate pe vremuri pe la Stefan Gheorghiu si pe la Baneasa ( le gasiti inventariate aici impreuna cu comportamentul dvs cu tot – http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html).

      Regret ca trebuie sa va dezamagesc , dar din nefericire pentru dvs spatiul public nu este nici mahala , nici satra, desi ati fost pacalit si cu aceasta iluzie .
      In al treilea rand , mi-e teama ca va dezamagesc din nou , dar spatiul public nu este nici un penitenciar formati din detinuti sau o cazarma formata din soldati la care dvs sunteti seful sau gardianul , si pe care puteti sa-i tutuiti , sa-i insultati sau sa-i injurati dupa cum vor muschii dvs anonimi , deci iar v-au vandut unii blana ursului din padure…

      In sfarsit , nu ne cunoastem ( si ca sa fiu sincer nu ma intereseaza absolut de loc cine se ascunde sub pseudonimele de pe aceasta platforma ) dar in mod evident iar v-a mai pacalit cineva cineva ca aveti un drept din nastere sa va trageti de sireturi si sa tutuiti inclusiv pe cei pe care nu-i cunosteti . Din acest punct de vedere aveti o problema grava cu lipsa politetii si bunului simt , deci va trebui sa va limitati aria tutuirii aruncate in eter doar la rudele, prietenii si cunoscutii dvs care va permit acest lucru pentru ca spatiul public functioneaza dupa alte reguli nu dupa cele din ograda dvs.
      In cazul acestei platforme, ati citit probabil cu atentie totul , dar v-a scapat exact esentialul ( se mai intampla ) :

      „ Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor. ”

      In acest caz nu sunteti deloc relaxat , deci din nefericire in cazul dvs a fost incurajat exact contrariul. Deocamdata ati reusit doar performanta sa incalcati regulile acestui site si regulile dialogului civilizat ( e drept, pentru unii aceste reguli sunt un adevarat chin) iar daca ati vrut sa demonstrati ca sunteti un sustinator al domnului Liiceanu ( ceea ce sincer , nu cred pentru ca nu demonstrati de loc ca ati citit articolul initial ) ati reusit exact contrariul .

      Va lipsesc complet argumentele , in schimb va preocupa in mod special insultele, invectivele, si atacul la persoana deoarece in viziunea primitiva a celor ca dvs, dialogul in spatial public trebuie sa fie echivalent cu “stuchitul între mâţe” cum zicea marele Creanga . Deci cititorii acestui site se pot intreba, si pe buna dreptate , cine si ce sunteti dvs daca vi se permite un astfel de comportament nesanctionat in spatiul public si de fapt ce cautati aici ?!

      Aveti ocazia sa le demonstrati pentru ca platforma Contributors.ro v-a oferit si dreptul la cuvant ( care dupa dvs echivaleaza cu dreptul la insulta) si aceasta posibilitate, deci puteti continua acest dialog cu administratorii si moderatorii Contributors.ro. care este sau ar trebui sa fie “ o platforma civica de opinii si analize” , nu de insulte , si care va pot ajuta in demersul dvs de a aratati cititorilor ce statut ( privilegiat ) aveti si cine sunteti cu adevarat . Sanatate.

      • gabarelo spune:

        Sergiu Simion,

        Ce raspuns lung, fara sa spuneti nimic! Mi se pare nepotrivit sa invocati lipsa argumentatiei, cand dvs. insiva faceti doar afirmatii fara acoperire.

        V-a marcat institutul “Stefan Gheorghiu”, pareti sa il cunoasteti foarte bine, in fiecare comentariu reveniti la el. De fapt si stilul dvs. mustind de ideologie este tipic; as paria ca aveti o indelungata simbioza cu acea sinistra scoala. Reciti-va comentariul, ati spus de cateva ori acelasi lucru doar la cateva randuri distanta. Ati fost nervos.

        Daca nu il amestecati in mod murdar pe d-l Liiceanu in obsesia dvs., nu aveam nici o treaba, oricum bateti apa in piua. Aveti o epica dilatata si diluata. Nu sunteti convingator, desi pareti activist. Mi s-a parut nedrept ce afirmati, atata tot.

        Cum puteti sa spuneti (mai grav, sa scrieti): “restul nu am beneficiat de atentie”? Evident ca acel “apel” ne privea pe toti, lichele sau nu. Justitia, de exemplu, condamna un vinovat, dar ne intereseaza pe toti, fara sa fim parte directa la proces. E clara reaua dvs. interpretare.

        Ca o paranteza, cred ca stiu cine sunteti in realitate.

        Sunt foarte relaxat, nu am norma la comentat, ca altii.

        Om normal,

        ma surprinde ce spui. Am argumentat cu citate ambele afirmatii.

        Daca ti se pare tolerabila o astfel de afirmatie:

        ” este vorba despre celebrul „Apel catre lichele”, restul nu au beneficiat de atentie” nu cred ca avem ce dialoga.

        Nu sunt adeptul injuriilor, de nici nu fel, dar unii oameni nu pot fi treziti la realitate decat cu niste cuvinte mai tari.

        De fapt, stiu ca ma insel, de obicei nu pot fi treziti nicicum. Dar macar se enerveaza si isi dau arama pe fata, vezi cazul de mai sus.

        La mine e doar un impuls, o rabufnire in fata nedreptatii. Desi mai folosesc cuvinte dure (doar ca raspuns, precizez), o fac doar ca o reactie la rautati si mai mari si gratuite.

        Scuze.

  121. Eduard spune:

    Aristotel spunea ca sclavii sunt sclavi prin natura lor. Deja este un loc comun faptul de a-i considera pe cei mai multi oameni traitori in civilizatia vestica drept sclavi – eventual chiar sclavi fericiti, dupa titlul unei carti de acum cativa ani. Sclavul modern este omul care are nevoie de altcineva pentru a-i organiza viata, de cineva care sa-i spuna ce sa faca si cum sa faca. Acesti oameni simt nevoia naturala a unei protectii. In schimb, oamenii care – tot potrivit lui Aristotel – sunt prin natura lor liberi (adica au ragaz – dupa cum sublinia candva Al. Baumgarten) au nevoie de libertate. Diferenta dintre civilizatia noastra si cea de pe vremea lui Aristotel este ca atunci deveneai sclav printr-un concurs de imprejurari pe care de principiu nu-l puteai influenta sau controla. De aceea si dl. Boia are dreptate, si dumneavoastra, domnule Liiceanu, aveti dreptate: unii oameni au nevoie in mod natural de protectie, iar altii de libertate. Dar, avem nevoie de libertate pentru ca oamenii sa traiasca potrivit naturii lor, iar acest deziderat este garantat doar de statul liberal; statul protectionist transformându-ne pe toți în sclavi.

    Cu stima,
    Eduard Jürgen Prediger

    • CarmenD spune:

      De ce sa fim sclavi, de ce sa avem nevoie de altcineva pentru a ne organiza viata, de ce sa spuna altcineva ce sa facem si cum sa facem? Nici o “incantaţie magică” nu va deschide uşa inchisorii. Libertatea este ceva mult mai simplu şi mai la îndemână.
      Paul Ferrini spune “Tu nu esti o victima a lumii, ci esti cel care detine cheia spre libertate”.

      Cred ca cel mai mult conteaza modul fundamental de conştientizare, atitudine si acţiune… de a ne sti rolurile in viata, de a constientiza puterile noastre creative, de a fi întotdeauna constienti de instrumentele pe care la avem la dispozitie.
      In primul rand ca nu exista asa ceva ca un creator handicapat (in inima nostra e dragostea care dă naştere tuturor miliardelor de fiinţe din univers), asa ca jocul acesta de a fi un astfel de creator handicapat trebuie sa inceteze, apoi… cum mai spune Ferrini: “Trebuie să încetaţi de a mai pretinde că nu vi s-au dat instrumentele potrivite. Trebuie să luaţi lutul şi să-l prelucraţi.”

      Ne place să sclavi/prizonieri, sa fim „victime inocente”, iar problema e ca victima inocentă nu va admite niciodată că are instrumentul necesar pentru a se extrage din suferinţă, deoarece, de îndată ce admite că are acest instrument, ea încetează de a mai fi victimă.

      Discutia aceasta despre Libertate vs Protectie, se leaga cumva, dupa parerea mea, de o alta discutie Legea Constientizarii vs Legea Atractiei, pt ca suferinta este rezultatul utilizarii intrumentelor necorespunzatoare, este un rezultat direct al utilizarii mintii fizice pt a rezolva atat modul prin care putem face ca ceva sa se intample cat si de a-l crea propriu-zis, rolul mintii fizice nefiind acela de a controla realitatea exterioara.
      Legea Atractiei afirma ca atragem sincronistic (“ca prin minune”) din exterior ceea ce rezoneaza cu gandul din interior.
      De ce ar fi necesara implicarea în mod intenţionat în crearea realitatii prin vizualizarea si energizarea viitorului dorit?
      De ce fiind pur şi simplu conştienţi, non-anticipativi, şi având o vibratie sufleteasca mai inalta, nu e de ajuns ca totul sa mearga.
      „Vizualizarile” si „energizarile” acestea ne pot duce in teritoriul lipicios al magiei negre, iar dacă sunt făcute prea des, prea intens şi prea egoist (cu o frecventa mai joasa deoarece, conform teoriei vibratiilor gandurilor, altruismul este o vibratie mai inalta)…. nu e bine deloc.

      Nu sunt atrasa de aceasta Lege a Atractiei, dupa cum nu sunt de acord nici cu aceasta armă psihologică periculoasă („the stepchild of CIA/MK ULTRA human cybernetics research and development”), acest instrument perfid de manipulare, acest mod de utilizare perversă a puterii cuvântului, acest sistem comercial bazat pe machiavelica idee că scopul scuză mijloacele.
      Sunt atrasi de treaba asta în special indivizi interesati să îi controleze pe ceilalţi, fie din frica obsesivă de a nu ajunge ei însisi să fie manipulati, fie dintr-o avidă dorinţă de putere şi succes material.
      Asadar, iata ca exista un “sistem care permite să învăţăm paşii prin care putem ajunge la un obiectiv, indiferent de natura acestuia”.

      Usor de zis “decat dependent de „oala cu carne”, mai bine flămând pe drumurile libertății”, insa pt a fi cu adevarat si un „om liber care s-a pus în slujba protecției tuturor”, un om care „își propune să se bată pentru libertate”, cum spune dl Liiceanu, ar trebui ca sa ne cultivam constiinta principala, ar trebuie ca nu ego-ul să detina puterea, ci noi sa fim comandantul propriei noastre aeronave, EU, nu alti eu, nu copilotii.

  122. Mihai Popa spune:

    Conceptul de Libertate se bazează pe Înțelegere.
    Libertatea este O STARE.
    Constat că sunt sau nu sunt Liber !
    Dacă mă raportez la Cultura Umanistă atunci faptul că cineva îmi restrânge aria mea de manifestare ca Persoană îl interpretez ca pe o privare de Libertate. Dar mai întâi trebuie să-mi dau eu seama, să Înțeleg că restricția este reală.

    Comuniștii anulează posibilitățile prin care Oricine ar putea ajunge la Înțelegere deci Ei oferă Libertatea completă de a deveni proprii noștri Temniceri.

    Capitaliștii permit existența tuturor posibilităților prin care Eu pot ajunge la Înțelegere deci Ei îmi oferă Libertatea de a mă descurca într-un Uriaș Labirint al Cunoașterii din care am toate șansele de a nu ieși Niciodată devenind astfel propriul meu Temnicer.

    Soluția stă în Remanența Rezilientă a Culturii Umaniste !
    Un copil care s-a născut și s-a educat în Comunism va căpăta starea de libertate prin același comportament ca și cel născut și educat în Capitalism: prin absorbirea Culturii Umaniste la care poate accede.
    De aceea orice gest pe care un Om de Cultură din Comunism sau din Capitalism îl face pentru a minimiza pierderea de Cultură Umanistă este o șansă în plus pentru asigurarea Stării de Libertate.

  123. dan rosculet spune:

    mi-a placut articolul

  124. CarmenD spune:

    Pentru Q
    (26/02/2014, 14:48)
    Nietzche a spus: “Apogeul culturii e diferit de cel al civilizaţiei ; nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi cu privire la antagonismul extrem dintre cultură şi civilizaţie. Marile momente ale culturii au fost mereu, din perspectivă morală, vremuri de corupţie; în schimb epocile dresajului animal intenţionat şi silit al omului (“civilizaţie”) au fost vremuri de intoleranţă pentru naturile cele mai spirituale şi mai semeţe. Civilizaţia vrea altceva decât cultura: poate ceva contrar . . .”

    Eu NU ii cred pe cei din Partidul Comunist Chinez, care au spus ca „Nu se poate face nimic semnificativ fără minciună” si care nu si-a schimbat absolut deloc atitudinea fata de nimeni.

    Uitati-va cum de aproape 15 ani PCC tortureaza, recolteaza organe pe viu si ucid prizonierii de constiinta (tibetani, uiguri, practicanti Falun Dafa) si asta doar pt ca acestia promoveaza adevarul, compasiunea si toleranta, iar ei indeamna la minciuna, ura si lupta. (http://apel.falundafaromania.net/)

    Înşelăciunea şi minciunile au jucat si joaca in continuare un rol foarte important în obţinerea şi menţinerea controlului de către PCC.
    Când violenţa devine insuficientă pentru menţinerea controlului, PCC recurge la înşelătorii şi minciuni care servesc la justificarea conducerii prin violenţă, sau la mascarea adevărului.

    Cel mai infam exemplu este persecuţia împotriva intelectualilor, din 1957. Partidul Comunist Chinez a făcut apel la intelectuali, cerându-le părerea sinceră, într-o chestiune legată de salvarea/binele ţării, pentru ca mai apoi să-i eticheteze drept „politicieni de dreapta” şi să-i persecute, folosindu-le discursurile drept dovadă a „crimelor”. Când s-au ridicat voci care au criticat această persecuţie drept o conspiraţie sau „un complot din umbră”, Mao Zedong a susţinut public: „Nu este un complot din umbră, ci strategie deschisă”.

  125. Radu Pavalacche spune:

    trăiască e-lefteria!

    Daca dnul Liiceanu iar ne-a pomenit de greci, asa cum se si cuvine, si pt. care i-o multumim din nou, sa o luam pe bunul drum pe care dinsul il foloseste metodic si implicit ni-l recomanda, cel al etimologiei, – aflam astfel rapid ca o forma, de regula nedorita, a libertatii, una negativa deci, este si cea pecuniara:
    a fi lefter=a fi liber de bani…

    Lefter vine deci de la eleutheria, sau – in greaca (mai) noua, pare-mi-se – elefteria.

    Grecii antici foloseau doi termeni pt. libertate, sus-numita elfterie/eleutherie, precum si autonomia.
    Primul termen se referea la libertatea interna a polis-ului, de pilda cea fata de un tiran, in timp ce al doilea se raporta la libertatea externa a polis-ului, fata de alte polis-uri, respectiv fata de straini.
    (autos=insusi, nomos=lege; deci drepturile cetatenilor se raportau la legea interna, proprie polis-ului lor si independente de legile altor polis-uri).
    Ar mai fi si un al treilea termen, an-archia, dar si asta pagubos, ba chiar mult mai rau decit lefteria.

    Putem aplica acest dublet al libertatii tocmai la actuala situatie dramatica din Ucraina, pe care dnul Liiceanu o aminteste in finalul textului sau:
    ucrainienii au izbutit acum sa ajunga la elefterie (ex-presedintele a fugit, a fost izgonit), ramine insa de vazut in ce masura vor reusi sa atinga si o autonomie, fata de Rusia lui Putin, desigur – f. dificila chestie, Rusia e al naibii de aproape, UE-ul se cäcäie, nu indrazneste sau nu stie ce sa faca, iar americanii isi freaca palmele desigur, ca in sfirsit se mai clatina ceva pe-acolo, in marea Rusie.

    Sa inchidem tema cum se cuvine, adica tot cu grecii, – cam asta a ramas azi din renumita dubla libertate greceasca:
    domnisoara Elephteria Elephteriou
    http://www.youtube.com/watch?v=isPtzi5cxBg
    Ma retin in a aprecia daca domnisoara E.E. e total libera de talent muzical/artistic, dar de rochie lunga sau de pantaloni e in orice caz libera – macar atita!

    Multumind din inima dnlui Liiceanu, ca scrie asa de bine, pentru noi si in numele nostru,
    ramin cu stima,
    Radu Pavalache / Bavaria – 2.3.2014
    //

  126. Dan Petrescu spune:

    Dle Liiceanu, m-ati facut sa plang, desi sunt un om in varsta. Incerc sa nu mai disper. Comentariile pe care le-ati starnit (atat de multe !?!) mi-au incalzit inima. Multumesc autorilor lor. Parca nu ma mai simt atat de “ciudat”, asa cum m-am simtit toata viata.

  127. gheorghe silvestrovici spune:

    1. Setea de libertate
    Este suficient să fii în siguranță, fără a fi și liber? Te poți simți liber, fără să fii protejat? Se poate una fără alta? Ce libertăți poate sau trebuie să-mi ofere statul ? Ce obligații are statul față de mine ? Ce obligații-responsabilități am eu față de stat? Necesitate, protecție, libertate, responsabilitate, demnitate, adevăr, dreptate . Este necesar să fii liber : să poți vorbi deschis cu oricine, să-ți poți exprima liber opinia,să poți alege profesiunea, să te poți duce unde dorești, să râzi cănd ai poftă, să poți discuta orice cu oricine, oricând și oriunde, să nu- ți fie frică de oamenii cu uniforme pentru că ei au obligația să te apere, iar tu ai obligația să-i respecți, să te poți opune dacă ceva ți se pare nedrept,necinstit sau mincinos ? Nevoia de protecție este la nivelul 2 al piramidei nevoilor umane a lui Maslow , conține siguranța corpului, ocupația, resursele, proprietatea(grav afectată în comunism). La nivelul 1 sunt nevoile fiziologice; nivelul 3 apartenența conține relațiile familiale, de prietenie; nivelul 4 conține stima de sine, respectul față de alții, recunoașterea de către alții(grav afectate în comunism) ; nivelul 5 conține realizarea sinelui prin capacitățile potențiale ,creativitate,spontaneitate,rezolvarea problemelor. Nevoia de libertate o prețuiești întotdeauna atunci când nu o ai. În antichitate o bună parte din sclavi nu vroiau să fie eliberați, tocmai pentru că se simțeau protejați având locuință, hrană,siguranța propriei vieți, posibilitatea întemeiereii unei familii cu condiția servirii stăpânilor. Libertatea s-a obținut greu întotdeauna cu sacrificiul oamenilor prin sângele vărsat pe câmpurile de luptă sau în piețele de obște. În secolul XX în Europa, legănul civilizației occidentale, au apărut două ideologii monstruoase ,ce au generat două sisteme politice autoritare totalitare : fascismul și comunismul care au oprimat în mod extr em libertățile oamenilor. Oamenii au fost manipulați de o propagandă deșănțată cu lozinci populiste despre superioritate rasială sau ideologică, promisiuni hegemonice de stăpânire a lumii, PROMISIUNI MINCINOASE DE BUNĂSTARE ȘI PROTECȚIE INDIVIDUALĂ ȘI FAMILIALĂ.Principiile morale umaniste : adevărul, dreptatea, libertatea,altruismul, responsabilitatea, compasiunea, onestitatea, respectul, devotamentul, au fost mereu încălcate de activiștii comuniști, sau deturnate de la conținutul lor, prin folosire demagogică abuzivă și fiind în contradicție flagrantă cu ceea ce se întâmpla în viața socială reală . În comunism valorile morale creștine iubirea, iertarea, smerenia, cumpătarea, mila au fost criticate și denigrate, mulți preoți au fost pedepsiți cu închisoarea sau persecutați, bisericile au fost închise sau dărâmate. În schimbul PROTECȚIEI oferite cu generozitate de Conducător și de clasa politică de acoliți și parveniți, oamenii au trebuit să execute neabătut ordinele Conducătorului . În comunism oamenilor le-au fost distruse libertățile fundamentale individuale : de exprimare, de întrunire, de proprietate, de liberă circulație, democrație multipartidică, alegeri libere . MĂ DOARE SUFLETUL ȘI ÎMI ARDE INIMA CĂND AUD CĂ 40% DIN CONAȚIONALI REGRETĂ DICTATURA COMUNISTĂ ȘI DECLARĂ CĂ PE VREMEA ACEEA A FOST MAI BINE PENTRU CĂ ERA DE LUCRU ȘI AVEAI CE MÂNCA ! Acesta să fie adevărul : NEVOIA DE PROTECȚIE SĂ FIE MAI PRESUS DE SETEA DE ADEVĂR, DREPTATE, LIBERTATE ? În mod sigur acest răspuns dureros este o acuzație stângace a acestor oameni împotriva POLITICIENILOR PENTRU UN LUCRU ESENȚIAL PE CARE ACEȘTIA TREBUIAU SĂ-L FACĂ VREME DE 25 DE ANI ȘI NU L-AU FĂCUT- CREAREA DE LOCURI DE MUNCĂ ! Cele mai mari abuzuri din comunism cred că au fost : 1/ Atac împotriva dreptății . În represiunea comunistă au fost pedepsiți pe nedrept cu închisoarea , deportați, strămutați, cu domiciliu obligatoriu două milioane de oameni. Acești oameni s-au exprimat și au avut o atitudine fățișă împotriva comunismului , au luptat pentru libertate de opinie, dreptul de a avea mai multe partide, dreptul de alegeri libere, dreptul la proprietate, dreptul de a se opune colectivizării forțate, dreptul de a citi orice carte. http://www.memorialsighet.ro/ http://martirii-inchisorilor.blogspot.ro/ http://www.fenomenulpitesti.ro/ http://www.tvrplus.ro/emisiune-memorialul-durerii-o-istorie-care-nu-se-invata-la-scoala-134 Foarte mulți dintre aceștia au murit în închisori, sau imediat după ce au ieșit din închisori, ca o consecință directă a regimului de exterminare, iar familiile acestora au fost persecutate ani și ani de zile. În România în perioada 1944 – 1962 a existat o rezistență și o opoziție anticomunistă armată care a fost reprimată cu cruzime . http://ro.wikipedia.org/wiki/Rezisten%C8%9Ba_anticomunist%C4%83_din_Rom%C3%A2nia http://www.miscarea.net/Brisca.htm 2/ Atac împotriva adevărului și a libertății de opinie , politica „ pumnului în gură”,dacă spuneai ceva împotriva regimului erai pedepsit. Cu consecința folosirii minciunii și a înșelăciunii , limbajul dublu, dedublarea personalității și a comportamentului . 3/ Venituri exagerate și privilegii multiple pentru clasa politică de activiști comuniști și a aparatului de represiune,de supraveghere și de pedepsire din miliție, securitate și justiție. 4 /Propaganda, populismul, lozincile de laude și osanale,demagogia . Cultul deșănțat al personalității conducătorului N. Ceaușescu. Nerușinarea, tupeul și obrăznicia cu care activiștii comuniști obligau oamenii să aclameze , să iubească Conducătorul și să slăvească partidul comunist . M-au contrariat și m-au indignat foarte mult timp și în mare măsură apatia și inerția oamenilor, precum și lipsa unei mișcări organizate de disidență și de opoziție activă față de abuzurile comunismului. DOMNULE PROFESOR GABRIEL LIICEANU , DA , ÎI ADMIR, ÎI RESPECT PROFUND ȘI ÎI IUBESC PE ACEȘTI AGENȚI AI LIBERTĂȚII : TOȚI EROII MARTIRI AI ÎNCHISORILOR COMUNISTE, Grigore T. Popa, Iuliu Maniu,Corneliu Coposu,Adriana Georgescu,Lena Constante, Harry Brauner,Ion Negoițescu, Nicolae Balotă, Ion Desideriu Sârbu, Teohar Mihadaș, Adrian Marino, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu,Dumitru Banu,Ion Caraion,Mircea Vulcănescu,Costantin Noica,Dinu Pillat,Nicolae Steinhardt , Mina Dobzeu,Alexandru Paleologu,Sandu Tudor,Alexandru Ivasiuc,Dumitru Țepeneag,William Totok,Ion Vianu,Mihai Botez, Paul Goma,Vasile Paraschiv,Victor Frunză,M.Nițescu,Ionel Cană,Gheorghe Brașoveanu,Oana Orlea,Ion Caraion,Doina Cornea,Ion Brătianu,Radu Filipescu,Dumitru Iuga,Dorin Tudoran,Bujor Nedelcovici,Ana Blandiana, Dan Deșliu,Mihai Stănescu,Gheorghe Calciu Dumitreasa,Gheorghe Ursu,Hertha Muller,Richard Wagner,Dumitru Mazilu,Marian Bia,Mihai Torje, Marin Brâncoveanu,Marian Lupu,Marius Oprea,Sorin Matei,Caius Dobrescu,Sergiu Ștefănescu,Ileana Mălăncioiu,Tia Șerbănescu, Liviu Babeș, Mircea Dinescu,Liviu Cangeopol,Dan Petrescu,Mariana Marin,Petre Mihai Băcanu,Mihai Creangă,Anton Uncu,Gabriel Andreescu,Cassian Maria Spiridon,Noel Bernard,Vlad Georgescu,Emil Georgescu,Monica Lovinescu,Virgil Ierunca și toți oamenii de la Radio Europa Liberă precum și alții pe care nu-i cunosc ȘI CARE AU LUPTAT PENTRU LIBERTATE. http://ro.wikipedia.org/wiki/Cronologia_disiden%C8%9Bei_anticomuniste_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia http://www.europalibera.org/section/rfe_archive/645.html
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Greva_minerilor_din_Valea_Jiului_din_1977
    http://www.revista22.ro/greva-minerilor-din-valea-jiului-1977-1051.html
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolta_de_la_Bra%C8%99ov
    http://www.revista22.ro/revolta-muncitorilor-din-brasov-1987-702.html

  128. emy grant spune:

    La libertad es el derecho de hacer lo que no perjudique a los demas / Libertatea este . . . dreptul de a face ceea ce nu aduce prejudiciu celorlalti (Henri Lacardaire).

    Din punctul meu de vedere cel mai elocvent exemplu pentru ceea ce inseamna “libertate” il gasim la camasa de zale. Daca o camasa de zale talia 44 este imbracata de o persoana de talia 48, va exista o tensiune care va lasa foarte putine zale sa beneficieze de libertate.
    Daca in schimb o luam si o aruncam intr-un colt, se produce acel efect numit “innabusire” care lasa tot la fel, putine zale in stare de libertate.

    Omul este o “fiinta sociala”. Afara din acest sistem, moare. Un alt elocvent exemplu il regasim la cultura de grau. Daca sadesti un bob de grau, izolat, el nu va rodi. Nu rodeste decat in lan, ceea ce numim “infratire” fiind una din “cheile succesului”. “Om” inseamna in acelasi timp si individul si specia. Trebuie sa facem diferenta intre “liber” si “slobod”. Un caine nu este liber cand ii dam drumul din lesa si nici cand il abandonam pe strada ci este “slobod”. Omul nu poate fi liber doar “de forma” (fizic) sau doar “de fond” (mental), ci este liber doara daca le cumuleaza pe amandoua (si forma si fondul). Mult mai mult gasim explicat in varianta spaniola a notiunii de “demnitate” (varianta in romaneste este extrem de
    saraca, iar alte limbi le cunosc mai putin) http://es.wikipedia.org/wiki/Dignidad .
    Eu nu sunt mai liber daca sunt mai bogat decat azi, si nici mai putin liber daca as fi mai sarac (si, vorba lui Creanga, “sarac ca anul asta, ca anul trecut si ca . . . de cand sunt, n-am fost niciodata). “Libertatea” ti-o da doar “cunoasterea”, iar “cunoastere” nu poate insemna altceva decat “a vorbi, a trai in “cunostinta de cauza” (a intelege pe ce lume traiesti).

    Nu-ti serveste daca te comporti ca vreunul din cei doi “eroi” ai Divertis-ului, unde unul era extrem de trist pentru ca isi imagina ca a pierdut o imensa suma de bani, iar altul era foarte bucuros pentru ca isi imagina ca a gasit-o el. Cel mai mult servesc cuvintele lui Cratilos:
    “Lo mejor es no decir nada sino señalar con el dedo / Cel mai bun lucru este sa nu spunem nimic ci să indicam cu degetul”, cuvinte spuse acum mai bine de 2500 de ani, sau cele spuse vreo 500 de ani mai tarziu de catre cel caruia i s-a atribuit “nike-name”-ul de Isus si care-si invita a lui contemporaneitate sa nu emita concluzii pe baza de “reprezentare mentala” (icono) ci pe baza de “informatie obiectiva”, pe baza de ceea ce “Ayn Rand a numit (1980 de ani mai tarziu decat Isus) “Obiectivism”.

    Este foarte adevarat ca intre “libertate” si “foame” (spre un exemplu) exista o corelationare, venita mai ales din aceea ca pentru a fi un om liber conditia primordiala este sa existi, iar “foamea” este unul din “atributele” aflate la partea de la baza a piramidei lui Maslow. Libertatea este mai inainte de orice o “stare de spirit”, o “stare sufleteasca”. “Setea” (necesitatea, tendinta) acestei libertati eu o asemui acelei sete pe care o manifesta acul busolei de a cauta nordul magnetic.

  129. Mona Haghighi spune:

    Buna dimineata, Domnule Liiceanu,
    Doresc sa va multumesc pentru seara culturala la care am fost martora aseara, la Facultatea de Drept. A fost, in ceea ce ma priveste, o evadare din cotidian, un moment special, la care rar am sansa sa particip. M-am simtit din nou la scoala, ca un discipol in fata unui maestru, care a reusit sa imi ofere cateva minute de libertate spirituala.
    Cu sinceritate,
    Mona Haghighi

  130. adam spune:

    Nimic nu e perfect. Nici macar raul. Nici opresiunea. Binele este un defect a raului, iar libertatea este o discontinuitate a opresiunii. Totul este sa fii in asteptare permanenta cu urechile ciulite si cu simturile ascutite in astepaterea aparitiei celei mai mici fisuri in construcţia raului si opresiunii, care vrea sa para perfecta. Totul e sa ai dicernamantul, dar mai ales curajul de a distinge raul in spatele mastii binelui, opresiunea sub masca libertatii. Si sa spui la timpul potrivit lucrurilor pe nume.
    Dar cati dintre noi sunt in stare de asa ceva?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gabriel Liiceanu


Gabriel Liiceanu

Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozo... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)