Home » Analize »Cultura »Reactie rapida » Citesti:

Bazele chimice și fizice ale lipsei de cunoaștere

Virgil Iordache februarie 12, 2016 Analize, Cultura, Reactie rapida
73 comentarii 2,880 Vizualizari

Împrejurarea că a trebuit să citesc toate manualele de chimie (VII – XII) în ultimele două zile și că tocmai ieri s-a anunțat detectarea undelor gravitaționale prezise de Einstein și Rosen e o bună oportunitate pentru a discuta puțin despre ceea ce multora li se pare că înțeleg și, de fapt, nu înțeleg.

Ceea ce vreau să spun este că entuziasmul în fața universului relevat de știință unui om fără cunoștințe solide de știință și filosofie este un entuziasm în gol și, ca atare, puțin folositor oamenilor obișnuiți (deși probabil folositor oamenilor de știință) Sunt două fenomene distincte:

  • primul constă în crearea unei mentalități dogmatice cu privire la cunoașterea ștințifică prin strecurarea unor afirmații filosofice alături de cele științifice,

  • al doilea este folosirea acestei mentalități pentru a crea entuziasm în fața a ceea ce, de fapt, nu înțelegi.

Manualele de chimie

Aceste manuale (nu știu dacă și altele) ne permit să documentăm primul fenomen. Încă din clasa a VII-a (pagina 6, manualul editurii Corint) aflăm: “Tot ceea ce ne înconjoară este MATERIE”, pe un fond al unor fotografii.

Propoziția de mai sus este un exemplu tipic de afirmație filosofică, nu a chimiei ca ștință. Nu este nevoie de ea pentru nici o teorie chimică. Nici măcar ca presupoziție. O presupoziție suficientă pentru chimie este că există materie.

O astfel de propoziție trebuie discutată la filosofie ca teorie asupra lumii alături de alte teorii. Dacă are un rol motivațional atunci chiar în clasa VII-a sunt necesare elemente de filosofie.

La pagina 33 aflăm că Democrit și Leucip sunt precursorii teoriei atomice. Atunci ce facem cu Thales, care considera apa element primordial, e precursor al hidrologiei și hidrogeologiei ? Ar fi o idee să pună lumea ceva din Thales motto la tezele de doctorat în hidrogeologie, dar să vedem ce spune școala doctorală. Sau Heraclit cu focul. El ar trebui să fie precursor al teoriei combustiei. Să vorbim cu cei de la Taylor and Francis să-i pună poza pe Combustion Theory and Modelling.

Teoriile grecilor menționați sunt teorii despre ființă, nu modelează fapte de observație. Grecii aceștia nu sunt precursori ai teoriilor științifice actuale prin aceste teorii. Ei sunt precursori ai teoriilor filosofice actuale. Au fost, slavă Domnului, și destule contribuții științifice ale grecilor antici, dar astea nu. De altfel în manual se prezintă apoi structura atomului (în realitate un model structural, cel al lui Bohr, dar fără să se spună că e un model, ci în mod dogmatic, ca și cum ar fi realitatea). Păi cum mai este atomul a-tom dacă poate fi tăiat în bucăți mai mici ?

Nu trebuie să ratăm finalizarea studiilor de chimie liceale fără să mai află ceva despre univers. S-ar putea chiar spun că fundamentele ontologice ale corupției transpartinice din România se află în Chimia de a XII-a de la Editura All: “Reține ! Ansamblul format dintre un sistem și mediul înconjurător este definit ca UNIVERS.”

Cum ar veni, nimic nu scapă sistemului, al cărui mediu înconjurător suntem, iar doamnele și domnii cu cosmologia se agită degeaba, problema s-a rezolvat deja.

S-ar putea vorbi în acest context de o corupție covalentă, în care, de exemplu, traficul de influență al unui parlamentar se poate împerechea cu o sacoșă cu caltaboși de spin opus. Sau de o corupție coordinativă, în care niște simple promisiuni fără acoperire din partea coruptului atrag de la naivi chiar două daruri, în bani și merinde complementare. Interesant că în al doilea caz apare o puternică sarcină electrică a perechii corupt central liganzi fraieriți (probabil din frustrarea de a fi fost păcăliți) care finalmente, prin intermediul unei reclamații ,duce la împerecherea ansamblului corupt – mituitori cu un ion DNA de semn opus. Aceste legături ionice sunt foarte puternic. Ele nu se desfac până nu se ajunge într-un mediu apos, jilav, de tip penitenciar, în care coruptul este înhățat de molecule dipolare mici și multe.

Cât privește entalpiile de formare ale legăturilor corupte covalente ele sunt puternic negative, reflectând stabilitatea substanțelor formate. Greu le poate sparge DNA-ul, doar cu multă energie occidentală din exterior (dacă n-o deturnează disipativ rușii)., Prin niște produși de reacție secundari ai acestor reacții are loc și o expansiune mecanică a sistemului în UNIVERS la care societatea civilă reacționează răcindu-și gura. De pomană.

Scuzați ironia, dar dagă tot vorbim de dogmatisme… Dacă nu ne plac, să le scoatem mai întâi de acolo de unde avem controlul, din predarea științei. Sau vrem să înlocuim un mod de gândire dogmatic cu altul ?

Singurul manual din cele parcurse fără mici și nevinovate, naive epostemic idolatrii scientiste a fost cel de-a IX-a la care primul autor este Profesorul Andruh. Vor fi și altele, însă n-am făcut o analiză exhaustivă a ofertei. A fost o plăcere să-l citesc, scurt, dens, la obiect, cu deschideri tentante către modele mai complicate, pe care nu le prezentăm… “Oare cum or fi ? Vreau la facultate !”, îmi imaginez că spun elevii. Nici n-are de ce să ne mire, cine face știință știe cu ce se mănâncă știința. De s-ar găsi câte-un om ca dânsul pentru fiecare manual ce bine ar fi.

Concluzia este că, una peste alta, prin aceste manule copiilor li se transmit implicit niște presupoziții materialiste reducționiste asupra lumii, nici măcar nu se discută posibilitatea unei autonomii nomice a umanului, totul e chimie și fizică, fără nici o justificare teoretică.

Reacția la detectarea undelor gravitaționale

Pentru că mintea ne-a fost bine formatată în acest mod materialist-științific acum ne putem entuziasma la marile descoperiri științifice, cum ar fi detectarea undelor gravitaționale, de parcă am fi câștigat la loto. Am văzut oameni pe FB mai-mai să facă și cinste pentru asta. Dar ce sunt undele gravitaționale ?

Pentru cine vrea să-și facă o imagine cât de cât despre ce s-a auzit ieri de la miliarde de ani lumină puteți citi articolul lui Einstein și Rosen care le-a prezis aici. Lăsați orice speranță dacă nu aveți cunoștințe solide de matematică. Eu mă declar depășit, dar poate cititorii vor reuși mai bine. Ceea ce s-a obervat ieri sunt variații ale unor variabile măsurate de niște instrumente de pe Pământ care prin intermediul unor modele foarte complicate fac legătura cu ce credem în baza acestor modele că se află la distanțe în spațiu-timp enorme.

Sigur, putem vizualiza că erau niște găuri negre, prin analogie cu găurile covrigilor pe timp de noapte, care țopăiau într-un dans frenetic al ielelor, etc. Poezie. Nu putem înțelege ce s-a detectat ieri decât dacă înțelegem articolul menționat și tot ce s-a mai publicat și lucrat în domeniu de atunci, teoria detectoarelor interferometrice folosite, etc. Atitudinea rezonabilă este să ne bucurăm că fizicienii de profil se bucură, fără să pretindem că înțelegem de ce se bucură.

Ce fac credincioșii în fața succesului științei

Atât de mare este prestigiul științei încât oamenii credincioși care chiar n-au nici legătură cu știința, încearcă să se bucure și dânșii, în sensul că iată ce marea este puterea omului de a desluși misterele creației lui Dumnzeu. Nu mi se pare o strategie potrivită. Dacă peste o lună reiese că a fost o eroare tehnică l-am mai introdus și pe El în ceva care până la următ e treaba noastră.

Știința nu este cercetare a misterului creației. E o activitate umană descentralizată de misterele creației, pentru cine acceptă că există acestea, în care ne exercităm în mod liber niște capacități în scopuri eminamente practice, direct sau indirect. Știința costă bani și cineva dă banii. Știința este și rezultatul unui proiect de cunoaștere și procesul de cunoaștere ca atare. Nu angajează un realism cu R mare, ca să parafrazez pe Putnam, și prin însăși metoda ei este nedogmatică, deși e instrumentalizată în acest mod. De aceea este un nonsens să vorbim de crearea divină a unor entități care corespund unor termeni teoretici ai știnței, dacă se schimbă teoria și avem alți termeni mai adecvați ce spunem?

Legat de creație în sens religios tot ce pot să spune din perspectiva științei este că nu știm și nu putem ști ce este. Un modelator ar putea-o gândi în termeni de condiții inițiale, dar și asta e tot o analogie cu ceva reprezentabil, uman. Ideea de condiții inițiale face apel la un concept de timp metrizat care e un produs cultural, o modelare a realității. Pot să-i spun că e condiție a priori, dar cu asta tot nu rezolv nimic, pentru că și teoria transcendentală care spune asta e tot un produs cultural.

Creația exprimă prin analogie o relație de întemeiere, whatever that means, cu ceva transcendent. Această relație este un fapt empiric personal pentru oricine a trăit-o. E împachetată într-o tradiție care are un adevăr practic de susținere a unui proiect de viață în sensul dezvoltării acestei relații într-un mod concret, empiric. Nu interferă cu activitatea de modelare făcută de oamenii de știință, care e o bucătăreală, pur și simplu. Ce-i drept, fascinantă. Dar până la urmă și gurmanzii sunt fascinați de bucătăreala propriu-zisă. Dumnezeu e cognoscibil teologic, prin energiile necreate, la care avem acces folosind instrumentar un aparat dogmatic necesar pentru asta, dar noțiunea palamită n-are nici o legătură cu fizica, nu văd cum. E un caz de omonimie, cu rădăcini etimologice comune.

Încheiere

Mi se pare limpede că dacă vrem să avem o populație de adulți cu atitudini nedogmatice capabilă să susțină o societate civilă este necesară cultivarea gândirii critice în școală în context științific, pentru asta este necesar ca profesorii să știe ce este și să o practice, iar pentru asta e necesar ca universitățile care îi formează să practice această valoare nu doar pe ici, pe colo, ci peste tot.

Evident, acest text este doar un produs cultural între altele și ca atare sub semnul întrebării și al îndoielii.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "73 comments" on this Article:

  1. Vlad spune:

    Bun textul, mi-a placut … Nu stiu ce e notiunea palamita …

    Stiinta e daca vrem sa-i spunem asa interpretarea materiala a existentei iar religia este apropierea individuala fata de existenta.

    Stiinta inseamna practic ca mintea studiaza realitatea iar religia inseamna cunoasterea mintii. Pentru stiinta mintea este instrumentala pentru a cunoaste realitatea, pentru religie mintea face parte din realitate.

    • Harald spune:

      Hai să nu exagerăm. Religia e un ansamblu de ritualuri cu participare publică și în esență o ideologie. Faptul că religia asigură un confort psihic multor oameni este adevărat, însă ea nu se ocupă cu cunoașterea minții. Cu asta se ocupă psihologia.

      • Vlad spune:

        Vreti dumnevoastra sa pastrati religia in zona ritualurilor … Psihologie se ocupa intr-adevar cu cunoasterea mintii dar nu cea cu care suntem incetateniti, ca sa zic asa … Ma gandesc cum sa aducem religia in secolul 21 …

      • Sofisticus spune:

        Mai degraba neuro-stiintele.

        Psihologia se ocupa cu psihicul, despre care nu-i e nici ei prea clar ce este mai exact, cum functioneaza (daca e dintr-o bucata sau din trei sau poate din mai multe… nu s-au pus de acord), unde isi are sediul, etc.

        • Harald spune:

          Acum, depinde ce înțelegem fiecare prin ”minte”. @ Vlad a scris ”cunoașterea minții”, nu a psihicului, iar în opinia mea câmpurile semantice ale celor două noțiuni se suprapun destul de vag.

          • Vlad spune:

            Cand spun minte ma gandesc la totalitatea supraconstient, constient, subconstient, inconstient unde supraconstientul este, in termenii religiei, constiinta Cristica, constientul este zona rationala asimilata cu cognitia si in baza carei luam decizii rationale in viata noastra, subconstientul ar fi emotiile si starile si inconstientul instinctul.

            Psihicul ar avea un corespondet in zona subconstientului … dar cred ca aceasta asimilare restrange destul de mult plaja de expresie a psihologiei omului de asta am folosit un termen mai generic si mai apropiat de ceea ce este cunoscut si referntiabil de mai toata lumea.

            • Sofisticus spune:

              Aceasta clasificare a “zonelor” mintii pare pur si simplu postulata. Ca a facut-o un celebru, n-are nicio importanta. In cel mai miraculos caz, in care ar fi valida, ar fi probabil doar o impartire metodologica.

              Este fix ca in gluma cu “problemele complicate au raspunsuri simple si usor de inteles, dar gresite.” :)

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        Vă mulțumesc pentru comentariu.

        Presupun că nu aveți o viață religioasă, altminteri nu ați spune că religia este o ideologie. Nu e vorba de nici un confort psihic în religie, din contră, în cazul procesului de despătămire disconfortul psihic este mare. Finalmente se trece în alt regim de funcțiinare, bazat pe alte valori și practici existențiale.

        Evident că poate fi deturnată ideologic religia și este. Așa cum și știința poate fi deturnată ideologic și este. În articolul despre talibanismul știnițifc și religios am pus accentul în fond pe această utilizare ideologică: http://www.contributors.ro/societatelife/depre-talibanismul-%C8%99tiin%C8%9Bific-%C8%99i-religios-pe-bani-%C8%99i-gratis/

        Nici știința ca atare, nici religia ca atare nu sunt ideologii.

        Capacitatea de a gândi critic trebuie formată tocmai pentru a separa știința și religia ca a atare de utilizarea lor ideologică. Aceasta e miza acestui text și cred că voi insista și în continuare pe această direcție.

        gânduri bune,

        • Harald spune:

          Nu, nu am o viață religioasă și sunt mândru de asta. Există morală și fără religie, așa cum există și religie fără morală. Una e să fii conștient că toate faptele omului au și consecințe greu sau imposibil de anticipat și alta e să crezi că un personaj care tălălăie cu cădelnița fumegând prin biserică are calitatea de a te exonera de acele consecințe.

          Nu am nicio problemă să intru în biserică, nu plesnesc geamurile și nu crapă zidurile bisericii când fac asta. Dacă toată lumea stă în genunchi la un anumit moment al ceremonialului, stau și eu fiindcă altfel i-aș impresiona în mod neplăcut pe ceilalți, iar ei au venit acolo pentru liniștea sufletului lor, nu ca să mă vadă pe mine făcând opinie separată.

          Așa cum dvs.apelați la serviciile unui chirurg dacă aveți o problemă care necesită operație, dar chirurgul respectiv nu vine la dvs.când are el însuși nevoie de o operație, tot așa eu nu am de ce să apelez la ritualuri și la popă în chestiuni care de fapt pe acel popă îl depășeșc.

      • bec spune:

        Si de cind e psihologia o stiinta, domnu’ Harald?

        • Harald spune:

          Cam din antichitate, domnu’ bec, cam din antichitate :P

          Ba chiar aș putea spune că aveți destule exemple de unde alege: antichitatea greacă, egipteană, persană, chineză, indiană etc. În lispa tehnologiei, anticii erau băieți deștepți, capabili să gândească. Așa că s-au prins repede că e nevoie de definirea unor concepte gen minte, suflet, spirit, gândire etc.

  2. Harald spune:

    Entuziasmul oamenilor simpli în fața unor descoperiri științifice pe care nu le înțeleg este totuși necesar. Astfel încât ei să privească cu bunăvoință și admirație spre știință și să-și îndrepte copiii spre educație în general și poate chiar spre astfel de cariere. Timp în care o parte din munca acelorași oameni simpli se duce și spre a susține material oamenii de știință, ale căror descoperiri vor avea sau nu efecte benefice asupra omenirii peste 50 sau 100 de ani, dar ei trebuie să primească niște salarii astăzi, pentru că grâul nu sunt în stare să și-l cultive singuri.

    Alternativa la acest entuziasm.ar fi ca mulțimea să pună mâna pe furci și pe topoare și să distrugă acceleratoarele de particule unde cercetătorii ”ar putea crea o gaură neagră care să înghită Pământul”. Sau să distrugă observatoarele astronomice fiindcă s-ar putea să fie o sfidare la adresa lui Dumnezeu. Sau să iasă în mijlocul șoselei cu parul în mână, ca la Pungești etc. etc.

    Partea pe care mulți intelectuali nu o înțeleg este că înlăturând din conștiința oamenilor simpli un sentiment oarecum deplasat sau aparent inutil, acel loc nu rămâne gol, ci este umplut imediat de sentimente care s-ar putea să fie mult mai dăunătoare civilizației. Așa că e mai bun entuziasmul, fie el și în necunoștință de cauză :)

    • Vlad spune:

      Cu privire la acceleratoarele de particule … nu stiu ce sa spun … nu sunt convins ca furcile ar fi o solutie … dar nici efectele functionarii asupra realitatii nu stiu care sunt … As fi rezervat la a le folosi …

    • Ciobanul Bucur spune:

      Cu alte cuvinte, “Religia e opium pentru popor”. Iar eu sunt de acord, iar la ultimul recensamant am declarat ca sunt ateu. Am aflat ulterior ca atei s-au declarat doar vreo 80.000.
      Si stiti cine m-a format ca ateu? Un unchi, taran cu 4 clase, dar care era un autodidact uimitor. Si totul spre disperarea bunicii mele, analfabeta, care era o habotnica absoluta.

    • Sofisticus spune:

      Justificarea standard pentru prezentarea textelor din manuale drept certitudini este ca “nu le putem spune copiilor ca nu e chiar sigur ca lucrurile stau asa, ca dup’aia nu ne mai cred ca noi STIM si nu ne mai iau in serios.”

      Pe de alta parte, unul din rolurile scolii, pe langa ceva instructie (nu in sensul celei din armata, ci turnatul unor informatii cu palnia … ce intra, intra, ce nu … asta e! sa nu ne flatam prea tare ca reuseste sa faca educatie!) este sa LEGE COPILUL DE STAT.
      De aici si harta tarii pe toti peretii, steaguri drapelandu-se prin fiecare loc mai “oficial” din scoala, imnul la festivitati, etc.
      Ori scoala nu-si poate atinge acest scop daca profesorul de Istorie ar veni si le-ar zice “Stiti, copii, Istoria este de fapt o interpretare a faptelor facuta de unii istorici sau altii. Ca orice interpretare, este subiectiva. Nu avem ceva obiectiv, de genul unor fapte istorice de sine statatoare. Asadar sa nu va mirati daca treaba cu vitejia, ospitalitatea, cinstea si drepatate romanilor, ca si treaba cu K.O. dat turcilor la fiecare intalnire, o sa se dovedeasca niste mituri … ”

      Asadar, birocratii din educatie (gimnaziu-liceu), chiar daca ar fi foarte bine intentionati si patrunsi de gandirea critica … tot nu cred ca ar putea, din cauza fisei postului, sa rezolve problema in sensul indicat de Dl. Iordache. S-ar lovi la temelie patriotismul si nationalismul, ceea ce este inacceptabil pentru Stat.

      Ca sa fim rigurosi, ar trebui sa-i invatam pe copii ca nu exista teorii adevarate, din moment ce stim ca cele mai bune teorii ale noastre nu sunt corecte (in fizica teoria relativitatii e contradictorie cu mecanica cuantica; in chimie, modelul atomic al lui Rutherford e si el contradictoriu, fiind si clasic si cuantic in acelsi timp -> modelul e planetar, da’ electronii sar de pe orbite doar cuantic, etc.) Asa ca termenul adecvat este “teorii cu asertabilitate garantata”. Dar daca zici asta, recunosti ca nu stii nimic cu certitudine si te lovesti de problemele de mai sus.

      Totusi, desi suna ciudat/hazliu sa vorbesti asa, mi se pare mai onest sa vorbesti cu “cele mai bune teorii ale noastre” si cu “asertabilitate garantata”. Si da, nu sunt interesat de patriotism sau nationalism. :)

      Acum, vorba unui prieten, “Cel mai frica mi-e de oamenii plini de certitudini.” Din pacate, e plin invatamantul (si de o parte si de cealalta a catedrei) de ei… :) )

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        Excelent comentariu, vă mulțumesc.

        Da, ideologizarea servește statului. Însă să fie cu măsură, că altfel riscăm să subminăm statul prin absența unei societăți civile. Ne seduce cetățenii prea repede o putere rău voitoare și dăm chix. Într-o democrație ideologizarea hard nu pare să fie o soluție foarte bună. Un pic de gândire critică, de rezonabilitate, de reflecție la nivelul cetățeanului pare să fie ceva folositor chiar și pentru stat.

        gânduri bune,

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc pentru comentariu.

      În general prefer obiectivele maximale, ne putem propune un entuziasm în cunoștință de cauză, bazat pe înțelegerea spiritului științei.

      Iar dacă e să mergem pe o seducție în fond, pe umplerea minți cu ceva care să fie favorabil științei indiferent de modul e argumentată, atunci e preferabil cred să existe o competiție pe piața umplerii minților, să nu existe monopol scientist. Ideologiile religioase nu sunt cu nimic mai dăunătoare sau mai puțin dăunătoare, câtă vreme sunt în competiție cu altele.

      Sper totuși să evoluăm în direcția unei gândiri critice la nivel de masă.

      gânduri bune,

      • Harald spune:

        Nu cred că există gândire critică la nivel de masă și nici nu cred că va exista vreodată. Turma rămâne turmă. Există într-adevăr națiuni foarte puțin religioase, cum ar fi cehii, suedezii sau englezii, dar asta nu pentru că ar exista gândire critică la nivel de masă, ci pentru că mintea publicului larg este umplută cu alt gen de maculatură.

        De exemplu, în Anglia se promovează din plin de tot felul de evenimente istorice, gen bătălia de la Bosworth, unde practic se organizează pelerinaje, deși ei nu le numesc astfel. Într-un mod care mie mi s-a părut cât se poate de suspect l-au găsit pe Richard al III-lea îngropat în singurul loc unde au căutat, iar asta la doar două zile după ce au început căutările, la peste 500 de ani de la evenimente. L-au reînhumat cu mare pompă în catedrala din Leicester și acum se duc și acolo în pelerinaj :)

        Exact la fel era și în România lui Ceaușescu, se mergea la locul bătăliei de la Podul Înalt sau la Mausoleul de la Mărășești, iar lumea era mai puțin interesată de biserică. Pentru că avea mintea ocupată cu alte lucruri, mai aproape de realitatea curentă, fiind astfel mai puțin înclinată spre nevroze.

  3. carp spune:

    entuziasmul in fata universului revelat de stiinta e un bun comun, care nu poate apartine doar oamenilor educati. deschiderea mintii si curiozitatea iarasi nu apartin nici pe departe in mod exclusiv oamenilor de stiinta, ci as putea spune din contra, amenii de stiinta evolueaza de multe ori intr-o gandire dogmatica, ingradita de principiile insusite, si istoria stiintei a demonstrat asta de multe ori prin anumite descoperiri care au fost facute de oameni simpli, ridiculizati la inceput chiar de anumite somitati printre oamenii de stiinta.

    e bine sa ai un anumit vocabular cu care sa defilezi, asta insa nu aduce nici un plus ideilor exprimate, cu atat mai mult aprecierilor subiective, decat din punct de vedere stilistic. e bine de fapt sa ne bucuram ca oamenii, simpli sau nu, educati stiintific sau nu, si cu atat mai mult cei religiosi, se bucura in fata succeselor stiintei; asta imi da speranta ptr umanitate ca specie si in existenta unui viitor interesant ptr ea.

    • Falstaff spune:

      Va felicit si va multumesc pentru aceste randuri pline de umanitate…

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc pentru comentariu.

      E firesc să ne bucurăm, însă să ne bucurăm în cunoștință de cauză, nu deformând, pentru că altfel deformăm însuși spiritul științei. Și de fapt prin acest mod de bucuria distrugem pe termen mediu valorile gândirii critice în societate, disponibilitaeta la gândire.

      Gânduri bune,

      • Falstaff spune:

        O cale sigura de a dezvolta gandirea critica in societate,este cand judecata este indreptata exclusiv asupra siesi! Este singura judecata permisa de crestinism,pentru ca e singura care duce la armonie si respect in societate,daca nu ma insel?
        Imaginati-va ca fiecare om s-ar preocupa exclusiv de comportamentul,actiunile si vorbele sale,astfel incat sa incerce sa arate ce-i mai bun in el!Multiplicat cu numarul oameni,aveti societatea ideala!

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Vă mulțumesc pentru comentariu.

          Gândirea critică nu se referă la judecarea persoanelor. Ea are în vedere evaluarea discursurilor, textelor, încercări de a convinge rațional sau prin apel la emoții.

          Exemplul tipic de gândire critică este personajul Socrate din dialogurile Platonice.

          Cu privire la oameni, pe ei îi iubim oricum. Dar de faptele lor discursive ne putem distanța.

          Cred că profesorul Ștefanov ca filosof lămurește mult mai bine decât aș putea eu aici:

          http://www.contributors.ro/editorial/filosofia-pentru-copii-nu-e-o-aiureala/

          gânduri bune,

  4. Falstaff spune:

    Interesant punct de vedere : “Ceea ce vreau să spun este că entuziasmul în fața universului relevat de știință unui om fără cunoștințe solide de știință și filosofie este un entuziasm în gol și, ca atare, puțin folositor oamenilor obișnuiți”
    Nu stiu ce inseamna entuziasm in gol,ca psihiatru va pot asigura de beneficiile entuziasmului pur si simplu! Motivele care-l declanseaza nu conteaza,entuziasm sa fie, dopamina sa se deverse :)
    Prietenii nostri,acei “oameni obisnuiti” care gasisera ieri un motiv de celebrare,chiar fara sa poata defini universul (???) sau sa citeze din Epictete,intuisera poate importanta momentului,fara sa o poata explica!Merita dispret din partea unui intelectual,si stiintific si crestin…? As indemna la mai multa indulgenta in judecata…Si-mi cer scuze ca-mi permit,la randul meu,sa judec.
    Sunt atat de rare momentele de bucurie,incat cred ca fiecare trebuie luat ca o punte momentana intre oameni pe care totul ii desparte,si sa ne grabim unii catre ceilalti,sa petrecem impreuna (asa,degeaba :) ! ),entuziasti!
    Numai bine.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc pentru comentariu.

      Entuziasm în gol am folosit pentru stil, nu e termen tehnic. Dacă vreți e ca entuziasmul că vine Crăciunul, dar nu pentru că s-a născut Hristos, ci pentru că mănânc sarmale. Sau ca entuziasmul că e un botez, dar nu pentru că s-a născut un om, ci pentru că se lasă cu o masă. Sau ca entuziasmul că a bătut Steaua, dar nu pentru că țin cu Steaua, ci pentru că un dușman al meu e dinamovist. Sau ca entuziasmul că mi-a intrat un proiect de cercetare, dar nu pentru că voi avea bani să testez o ipoteză științifică la care mă gândesc, ci pentru că o să pun salariu mai mare nevestei care lucrează în catedra mea. Sau ca entuziasmul că au venit mulți copii la masterul meu, dar nu pentru că îi voi învăța și îi voi ajuta în dezvoltarea lui, ci pentru că voi avea două norme și bani să plătesc rata la casă.

      În toate deturnez sensul firesc, bucuria de fond, către altceva, care nu e caracteristic și pe care l-aș putea avea și în alte feluri. La asta m-am gândit.

      gânduri bune,

      • Falstaff spune:

        Da,va inteleg punctul de vedere,si vi-l respect,dar sunt de acord cu el numai exprimat intr-un spatiu limitat, privat.
        Pe o platforma publica insa,unde semnati ca profesor de universitate si crestin ortodox,trebuie sa fiti,tocmai!,un pic mai riguros cu dvs,pentru ca va adresati unui public heteroclit.
        Confucius credea ca “este mai bine sa te arati uman, decat just”,si eu tind sa-i dau dreptate…
        Nu va plac oamenii care se bucura degeaba? E problema dvs,nu a lor.
        Nu puteti impune altora rigorile moralei dvs,ca fiind repere universale, in afara carora se “denatureaza” ceva, sau se “deformeaza spiritul stiintei”…e un pic exagerat,in opinia mea.
        Cred ca Romaniade astazi, gri,cu oameni tristi sau nervosi,rareori surazatori,orice manifestare de entuziasm trebuie incurajata!
        Se bucura de sarmale si nu de semnificatia profunda a Craciunului? E bine,si mai ales e un pas inainte:omul vesel si satul e receptiv la noutate,e dispus sa invete! In loc sa-l mustrati,vorbiti-i cu blandete,dar dupa ce-a mancat,nu in loc de ;)
        Multumesc pentru indulgenta viitoare…

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Îmi însușesc criticile dumneavoastră și voi fi mai atent la exprimare în viitor, astfel încât dreptul la bucurie al oamenilor să fie mai bine respectat.

          gânduri bune,

          • R.A.Muresan spune:

            Nu-mi vine sa cred.
            Sa inteleg ca avem voie sa ne bucuram chiar daca nu intelegem pe deplin o mare descoperire stiintifica sau vorbiti de dreptul la bucurie al oamenilor asa, in general?

            • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

              A fost o semi-glumă pe care dumneavoastră ați luat-o în serios. Asta nu face decât să arate limitele comunicării pe această cale.

              Sintagma drept la bucurie are doar o semnificație stilistică în comentariul de mai sus.

              gânduri bune,

  5. Mirela spune:

    Interesant articolul, desi nu sunt in totalitate in acord.
    Dar ceva tot trebuie punctat. Cuvântul univers are mai multe sensuri acceptate, inclusiv cel dat in manual. Va dau si doua link-uri la care cred ca nu se poate comenta rigurozitatea: http://www.merriam-webster.com/dictionary/universe si http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/universe. In plus in matematica exista si conceptul de “multime universala”(uneori se foloseste “multime totala”; sunt echivalente).
    Cred ca un elev de clasa a VII-a sau a VIII-a are destula maturitate si poate fi familiarizat cu ambele sensuri. Si, in plus, nu este o indopare cu cunostinte ci o largire a “universului de intelegere al tanarului” (am exagerat cu pretiozitatea dar, scuze, nu am rezistat :) ).

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc pentru comentariu.

      Așa este cum spuneți, strict semnatic autorilor nu li se poate reproșa nimic. Pe de altă parte transpare un anumit mod de a vedea lumea materialist, asta mi se pare evident după ce am parcurs toate manualele.

      Firește că nu la chimie sa va discuta ce înseamnă univers, ce sensuri are termenul și ce viziuni asupra lui există. Asta e treaba filosofiei și, mai general, gândirii critice, de care copii trebuie să beneficieze încă din primele clase.

      Înclin să cred că și o deschidere umanistă a profesorilor de ștințele naturii și vieți ar fi de folos, dar asta nu poate intra în fișa postului, firește.

      gânduri bune,

  6. un_batrin spune:

    “pentru a crea entuziasm în fața a ceea ce, de fapt, nu înțelegi.”
    Exact ce se intimpla in cazul religiei. In cazul acesteia se ajunge chiar la delir si violente extreme.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc pentru comentariu, foarte bun.

      Exact, e o ideologizare a științei așa cum se face și o ideologizare a religiei. Ajungem ca fizicieni cu Hirsch mare să vorbim de Einstein că a făcut profeții, adică inspirat de Duhul Sfânt, când el săracul a făcut predicții în baza unei teorii, ca în acest interviu care explică ce s-a detectat alaltăieri:

      http://www.businesscover.ro/undele-gravitationale-noul-difuzor-cosmic-audio-video-fuziune-gauri-negre-ligo/

      Nici religia, nici știința nu sunt în sine ideologice și pot fi practica și fără a fi. Dar ambele pot fi deturnate, iar acum post-comunist asistăm cu o continuare subliminală aproape în manuale la această deturnare ideologie.

      Ambele deturnări subminează gândirea critică și întârzie formarea unei societăți civile autentice. Avem nevoie de educația copiilor în termenii unei raportări critice la cunoaștere:

      https://www.washingtonpost.com/news/answer-sheet/wp/2016/02/03/why-kids-now-more-than-ever-need-to-learn-philosophy-yes-philosophy/

      gânduri bune,

      • Falstaff spune:

        ” Ajungem..să vorbim de Einstein că a făcut profeții, adică inspirat de Duhul Sfânt, când el săracul a făcut predicții în baza unei teorii…” – “saracul” Einstein???
        Sunteti condescendent si gasesc asta lamentabil!
        Cum ati ajuns la brilianta concluzie ca A.E. nu a puut fi inspirat de Duhul Sfant,chiar credeti ca stiti CUM actioneaza El…?
        Infatuat,in plus :(
        Cu astfel de sustinere,e clar ca BOR are de sa-si faca griji!

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Aici nu subscriu, bietul exprimă compasiunea față de situația unei persoane despre care se vorbește fără să fie de față sau să mai poată fi atribuindu-se ceva cu care nu îmi pot imagina că ar fi fost de acord, fie și din respect față de tradiția poporului său.

          gânduri bune,

          • Falstaff spune:

            Compasiunea dvs fata de Einstein este o infatuare,asa cum o exprimati “saracul,bietul”!
            Nu se face,nu e respectuos sa deplangeti nici in fata nici in lipsa,soarta unui om sau a unei natii demne si mereu cu fruntea sus! Ma deranjeaza!

            • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

              Îmi pare rău că v-am deranjat. Prin prisma sistemului meu de valori compasiunea este ceva pozitiv. și să fiu compătimit când am pentru ce, și să compătimesc. Este o chestiune de empatie.

              Probabil că o soluție generală este evitarea oricăror termeni emoționali într-un articol sau în comentarii asociat un nume proprii sau unor popoare anume.

              Nu știu dacă este ceva chiar firesc, însă am să țin seama de asta și o să mă autocenzurez.

              gânduri bune,

  7. R.A.Muresan spune:

    Porniti de la observarea a doua fenomene, in realitate, inconsistente:
    - “crearea unei mentalităti dogmatice cu privire la cunoasterea stintifică prin strecurarea unor afirmatii filosofice alături de cele stiintifice”
    - “folosirea acestei mentalităti pentru a crea entuziasm în fata a ceea ce, de fapt, nu întelegi”.

    Din nici un exemplu dat de d-voastra din manualele de chimie nu pot trage concluzia ca vorbim de dogmatism. Nu sugerez nici ca manualele cu pricina ar fi nemaipomenite.
    Ideea ca poti induce o mentalitate dogmatica prin strecurarea unor afirmatii filozofice alaturi de cele stiintifice e una ingrijoratoare. Dar atunci problema e una legata mai degraba de filosofie decit de stiinta. Pe de alta parte, a prezenta stiinta fara nici un fel de trimiteri filozofice mi ar fi lipsit de onestitate iar asta ar marca o lipsa completa de viziune.
    Altfel, as spune ca manualele romanesti “exceleaza” prin tonul tern, absenta celor mai elementare referinte istorice daca vorbim de stiinta — acestea induc mai degraba plictisul generalizat, nici vorba de entuziasm.

    “La pagina 33 aflăm că Democrit si Leucip sunt precursorii teoriei atomiceTeoriile grecilor mentionati sunt teorii despre fiintă, nu modelează fapte de observatie. Grecii acestia nu sunt precursori ai teoriilor stiinsifice actuale prin aceste teorii.”

    Poate ati fi surprins sa aflati ca perspectivele lor erau unele mecaniciste daca nu chiar materialiste. Mai mult, ei au mers destul de departe in descrierea atomilor, chiar daca au facut-o de o maniera naiva — descrierile astea amanuntite nu se refereau la fiinta ci chiar la atomi. In tot Vestul, Democrit si Leucip sint vazuti ca precursorii teoriei atomiste. Cred ca ar trebui sa argumentati mult mai consistent pentru a putea schimba aceasta perceptie.

    “Pentru că mintea ne-a fost bine formatată în acest mod materialist-stiintific acum ne putem entuziasma la marile descoperiri stiintifice, cum ar fi detectarea undelor gravitationale, de parcă am fi câttigat la loto. Am văzut oameni pe FB mai-mai să facă si cinste pentru asta. Dar ce sunt undele gravitationale ?”

    Daca nu stiti ce sint undele gravitationale, nu aveti cum sa va entuziasmati la aflarea vestii detectiei lor.
    Materialismul stiintific tinea de o politica degenerata, mai precis de propaganda pura si chiar n-avea legatura cu stiinta autentica, caci ceea ce numeau comunistii stiinta numai stiinta nu era — in realitate, comunistii au desfigurat stiinta asimilind-o cu materialismul. N-au fost primii care au facut asta, au facut-o insa sistematic, cu forta propagandistica data de mijloacele de comunicare moderna si la o scara uriasa. Incit astazi, exista in est inca multi intelectuali respectati care confunda stiinta cu materialismul. Entuziasmul propagandei nu avea nici o legatura cu entuziasmul care il motiveaza pe omul sau amatorul de stiinta.
    Pe de alta parte, detectarea undelor gravitationale tine de stiinta pura dublata de un avans tehnologic formidabil — LIGO este, in acest moment, cel mai precis instrument stiintific de pe Pamint de vreme ce a putut masura deplasari de ordinul a 10^-21 m.

    “Ceea ce s-a obervat ieri sunt variatii ale unor variabile măsurate de niste instrumente de pe Pământ care prin intermediul unor modele foarte complicate fac legătura cu ce credem în baza acestor modele că se află la distante în spatiu-timp enorme.”

    Atunci cind se face RMN-ul unui pacient cu o tumoare se masoara tot variatiile unor variabile, cu niste instrumente (de pe Pamint), care, tot pe baza unor modele complicate fac legatura cu patologia presupusa, si la care n-am avea in mod normal acces fara stiinta, demersul fiind echivalent astfel cu parcurgerea unor distante enorme in timp si spatiu.

    “Stiinta nu este cercetare a misterului creatiei.”
    N-as fi sigur de asta. Insa am dubii consistente ca religia ar fi sau ar putea face o asemenea cercetare fara stiinta.

    “Legat de creatie în sens religios tot ce pot să spune din perspectiva stiintei este că nu stim si nu putem sti ce este. Un modelator ar putea-o gândi în termeni de conditii initiale, dar si asta e tot o analogie cu ceva reprezentabil, uman.”

    Dar si Dumnezeul creat de religie este, de fapt, “reprezentabil uman” si mai degraba antropocentric.

    “…pentru că si teoria transcendentală care spune asta e tot un produs cultural.”

    Cred ca termenul de universal va este complet strain, de aici si problemele relationarii d-voastra cu stiinta. Mai degraba religia are o pronuntata patina culturala, de aceea au fost si sint o sumedenie de religii pe lumea asta. Stiinta e insa una singura, si nu a fost impusa cu forta cirmuitorilor sau a dogmei ci prin forta argumentului, prin rationament, dar mai ales printr-o creativitate de ordinul miracolului. Cred ca fiecare om remarcabil care face un pas important in cunoastere se apropie, intr-un fel, fie si cu foarte putin, de ceea ce am putea numi Creatie.

    Cu totii avem framintari legate de existenta, dar a minimaliza rolul pedagogic al entuziasmului in fata avansului adesea sovaitor al stiintei tine mai degraba de invidie sau ignoranta. Cred ca orice om onest poate constata ca, de fapt, chiar si astazi, entuziasmul e mult mai usor de obtinut sau propagat pe calea religiei decit prin stiinta.

  8. R.A.Muresan spune:

    Porniti de la observarea a doua fenomene, in realitate, inconsistente:
    - “crearea unei mentalităti dogmatice cu privire la cunoasterea stintifică prin strecurarea unor afirmatii filosofice alături de cele stiintifice”
    - “folosirea acestei mentalităti pentru a crea entuziasm în fata a ceea ce, de fapt, nu întelegi”.

    Din nici un exemplu dat de d-voastra din manualele de chimie nu pot trage concluzia ca vorbim de dogmatism. Nu sugerez nici ca manualele cu pricina ar fi nemaipomenite.
    Ideea ca poti induce o mentalitate dogmatica prin strecurarea unor afirmatii filozofice alaturi de cele stiintifice e una ingrijoratoare. Dar atunci problema e una legata mai degraba de filosofie decit de stiinta. Pe de alta parte, a prezenta stiinta fara nici un fel de trimiteri filozofice ar fi lipsit de onestitate iar asta ar marca o lipsa completa de viziune.
    Altfel, as spune ca manualele romanesti “exceleaza” prin tonul tern, absenta celor mai elementare referinte istorice daca vorbim de stiinta — acestea induc mai degraba plictisul generalizat, nici vorba de entuziasm.

    “La pagina 33 aflăm că Democrit si Leucip sunt precursorii teoriei atomiceTeoriile grecilor mentionati sunt teorii despre fiintă, nu modelează fapte de observatie. Grecii acestia nu sunt precursori ai teoriilor stiinsifice actuale prin aceste teorii.”

    Poate ati fi surprins sa aflati ca perspectivele lor erau unele mecaniciste daca nu chiar materialiste. Mai mult, ei au mers destul de departe in descrierea atomilor, chiar daca au facut-o de o maniera naiva — descrierile astea amanuntite nu se refereau la fiinta ci chiar la atomi. In tot Vestul, Democrit si Leucip sint vazuti ca precursorii teoriei atomiste. Cred ca ar trebui sa argumentati mult mai consistent pentru a putea schimba aceasta perceptie.

    “Pentru că mintea ne-a fost bine formatată în acest mod materialist-stiintific acum ne putem entuziasma la marile descoperiri stiintifice, cum ar fi detectarea undelor gravitationale, de parcă am fi câttigat la loto. Am văzut oameni pe FB mai-mai să facă si cinste pentru asta. Dar ce sunt undele gravitationale ?”

    Daca nu stiti ce sint undele gravitationale, nu aveti cum sa va entuziasmati la aflarea vestii detectiei lor.
    Materialismul stiintific tinea de o politica degenerata, mai precis de propaganda pura si chiar n-avea legatura cu stiinta autentica, caci ceea ce numeau comunistii stiinta numai stiinta nu era — in realitate, comunistii au desfigurat stiinta asimilind-o cu materialismul. N-au fost primii care au facut asta, au facut-o insa sistematic, cu forta propagandistica data de mijloacele de comunicare moderna si la o scara uriasa. Incit astazi, exista in est inca multi intelectuali respectati care confunda stiinta cu materialismul. Entuziasmul propagandei nu avea nici o legatura cu entuziasmul care il motiveaza pe omul sau amatorul de stiinta.
    Pe de alta parte, detectarea undelor gravitationale tine de stiinta pura dublata de un avans tehnologic formidabil — LIGO este, in acest moment, cel mai precis instrument stiintific de pe Pamint de vreme ce a putut masura deplasari de ordinul a 10^-21 m.

    “Ceea ce s-a obervat ieri sunt variatii ale unor variabile măsurate de niste instrumente de pe Pământ care prin intermediul unor modele foarte complicate fac legătura cu ce credem în baza acestor modele că se află la distante în spatiu-timp enorme.”

    Atunci cind se face RMN-ul unui pacient cu o tumoare se masoara tot variatiile unor variabile, cu niste instrumente (de pe Pamint), care, tot pe baza unor modele complicate fac legatura cu patologia presupusa, si la care n-am avea in mod normal acces fara stiinta, demersul fiind echivalent astfel cu parcurgerea unor distante enorme in timp si spatiu.

    “Stiinta nu este cercetare a misterului creatiei.”
    N-as fi sigur de asta. Insa am dubii consistente ca religia ar fi sau ar putea face o asemenea cercetare fara stiinta.

    “Legat de creatie în sens religios tot ce pot să spune din perspectiva stiintei este că nu stim si nu putem sti ce este. Un modelator ar putea-o gândi în termeni de conditii initiale, dar si asta e tot o analogie cu ceva reprezentabil, uman.”

    Dar si Dumnezeul creat de religie este, de fapt, “reprezentabil uman” si mai degraba antropocentric.

    “…pentru că si teoria transcendentală care spune asta e tot un produs cultural.”

    Cred ca termenul de universal va este complet strain, de aici si problemele relationarii d-voastra cu stiinta. Mai degraba religia are o pronuntata patina culturala, de aceea au fost si sint o sumedenie de religii pe lumea asta. Stiinta e insa una singura, si nu a fost impusa cu forta cirmuitorilor sau a dogmei ci prin forta argumentului, prin rationament, dar mai ales printr-o creativitate de ordinul miracolului. Cred ca fiecare om remarcabil care face un pas important in cunoastere se apropie, intr-un fel, fie si cu foarte putin, de ceea ce am putea numi Creatie.

    Cu totii avem framintari legate de existenta, dar a minimaliza rolul pedagogic al entuziasmului in fata avansului adesea sovaitor al stiintei tine mai degraba de invidie sau ignoranta. Cred ca orice om onest poate constata ca, de fapt, chiar si astazi, entuziasmul e mult mai usor de obtinut sau propagat pe calea religiei decit prin stiinta.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulțumesc pentru comentariu.
      Bună ziua,

      Vă mulțumesc pentru comentariu.

      Din punctul meu de vedere materialismul este o filosofie, nu are nimic de a face cu știința. Nu e nimic rău cu materialismul, la fel cum nu e nici cu alte viziuni asupra lumii. Ce mi se pare în neregulă este felul în care se încearcă să i se dea o autoritate pe baza rezultatelor științei. Autoritatea materialismului vine din analiza lui ca teorie filosofică, dacă vine, ca și limitele lui. Ori asta nu e treaba chimiei și a fizicii.

      Altfel spus faptul că niște presupoziții operaționale pe care le avem permite o activitate de succes nu justifică transferul adevărului științific asupra adevărului presupozițiilor. Pentru cineva care deja gândește materialist pare ciudat. Însă e o chestie de logică: pur și simplu e posibil să existe principial fenomene care nu sunt accesibil științei. Presupoziția că există materia nu înlătură presupoziția că există fenomene nemateriale. Asta e o discuție principial separată de cea științifică.

      Asumare materialismului fără o discuție filosofică, fără o reflecție critică are un rol pur ideologic, e o instrumentalizare a științei fără a-i înțelege natura.

      Cât privește relația mea cu știința e una prefesională, asta fac:

      https://www.researchgate.net/profile/Virgil_Iordache

      gânduri bune,

      • R.A.Muresan spune:

        Scuze pentru comentariul dublu: regula era ca se pastreaza cel mai recent comentariu, al doilea avind ultimele corecturi facute.

        “Din punctul meu de vedere materialismul este o filosofie, nu are nimic de a face cu stiinta. Nu e nimic rău cu materialismul, la fel cum nu e nici cu alte viziuni asupra lumii.”

        Sa va spun ceva. M-am cam plictisit sa aud asta, mai ales din gura d-voastra, a celor care faceti caz de pluricentrism. Cind va convine, pedalati intens pe pluri-, multi- si inter-. Cind nu, spuneti ca una n-are de-a face cu alta.
        Cred ca cele trei mari domenii, religia, filosofia si stiinta sint fundamentale, adica prea importante pentru a putea fi lasate doar pe mina “specialistilor” lor (aceasta e o parafraza la o afirmatie celebra despre fizicieni care-i apartine lui Hilbert dar care e valabila, cred, inclusiv pentru matematicieni ). Istoric, ele s-au dezvoltat impreuna pe foarte mari perioade de timp si nici macar epoca specializarilor nu a putut schimba asta, desi au fost multe incercari, inclusiv unele ideologice sau politice. Fiindca cred ca aici e vorba mai degraba de un mecanism de tipul “checks and balances” care nu poate fi evitat daca vorbim de o dezvoltare sanatoasa.
        Va dau dreptate. Exista tendinta de a impune materialismul cu ajutorul stiintei si, din pacate, multi oameni de stiinta importanti pun umarul la asta. Insa dezvoltarea stiintei e straina de fenomenul asta, caci ideile stiintifice remarcabile au proprietatea speciala ca dizolva ideologii. Si e de subliniat asta, nu filosofia dizolva ideologii ci stiinta. Daca putem fi siguri ca materialismul a fost infirmat, asta se datoreaza in primul rind stiintei. Iar asta este doar un corolar al stiintei, pentru ca rolul ei este altul.
        Nu cred ca impunerea ideilor materialiste in mediul scolar este recomandabila — discutarea lor e cu totul alta treaba. Iar in scoala romaneasca de azi nu cred ca mai impune cineva materialismul. Ma gindesc insa ca sint foarte usor de confundat, in scoala, materialsmul cu lipsa de viziune pedagogica. Ele sint insa doua lucruri diferite. Altfel, pe termen lung, oricine s-a ocupat cu adevarat de stiinta stie ca motivatia este esentiala. Mai precis, nu poti face stiinta pe termen lung si cu rezultate fara a fi tu insuti un entuziast. Iar fara entuziasm, un incepator nu are nici o sansa. E o realitate, nu snobism — mai ales ca nimeni nu poate mima entuziasmul pe termen lung.
        Pentru mine, faptul ca sint astazi multi de compatrioti care urmaresc cu interes dezvoltarile din stiinta este mai degraba o surpriza, una dintre cele mai placute. Fiindca la cum merg scoala noastra si societatea in general, faptul e, intr-adevar, neverosimil.

        ” Însă e o chestie de logică: pur si simplu e posibil să existe principial fenomene care nu sunt accesibil stiintei. Presupozitia că există materia nu înlătură presupozitia că există fenomene nemateriale. Asta e o discutie principial separată de cea stiintifică.”

        Depinde ce intelegem prin inaccesibil. Conceptual insa, nu putem sti de la inceput si cu exactitate ce anume este inaccesibil stiintei. Altfel, in orice etapa de dezvoltare, stiinta are limite drastice privind accesibilitatea fenomenelor, pornind de la limitele tehnologice si pina la cele conceptuale. Strategia corecta insa e aminarea demersului si nu eliminarea sa sub pretextul ca nu tine de stiinta. Religia dar si filosofia au pretins inca din vechime foarte multe dar, in mod ironic, stiinta a fost cea care a lamurit cele mai multe, dintre care unele chiar importante. Cine s-ar fi gindit, acum 500 de ani, ca stiinta va aduce lamuriri atit de importante privitoare la evolutia vietii pe Pamint? Multe dintre paradoxurile antice grecesti, unele dintre ele inselator de simple, i-au pus in mare incurcatura pe filosofi. Intre secolele al XV-lea si al XVII-lea, clarificarea prin mijloacele matematice a unuia dintre ele a dus la dezvoltarea fulminanta a stiintei moderne (e vorba de paradoxul lui Zenon), datorita descoperirii calculului diferential.
        Termenul de “fenomen nematerial” imi pare ca e unul fortat, insa daca discutia e despre lumea imateriala, aceasta e chiar intim legata de stiinta, de vreme ce stiinta reflecta cel mai bine si mai clar ideea de transcendent (vezi Lumea Platonica).

        • Dragos spune:

          Contribuțiile dumneavoastră sunt interesante, însă sunt și imprecise.

          Paradoxurile lui Zenon (căci sunt mai multe), de pildă, au fost rezolvate în felurite moduri încă din antichitate. Grecii știau să calculeze serii infinite prin metode geometrice (este celebru tratatul lui Arhimede despre cvadratura parabolei) și metodele lor au fost rafinate în Evul Mediu de învățați arabi, indieni și chiar europeni (mai ales cei de la Oxford). Da, calculul diferențial a fost inventat de europeni în sec. 16-17 (Cavalieri, Fermat, Descartes et al, și mai ales Newton și Leibniz), iar aici mai faceți o greșeală. În acea epocă nu există distincția între știință și filozofie (și azi ar fi ceva de discutat): pentru a nu mă îndepărta prea tare de exemplul pe care l-ați ales pentru discuție, vă recomand Isaaci Newtoni Philosophiae Naturalis Principia Mathematica (1687).

          Cred că “știința” este mai ideologizată decât lasă să se înțeleagă unele din comentarii, după cum se poate observa și în cazul pe care l-am comentat: o presupusă dihotomie între cunoașterea științifică și cea ne-științifică (filozofică, religioasă), care este transpusă adesea din imaginarul contemporan într-un trecut mai “întunecat”.

          • R.A.Muresan spune:

            “Contributiile dumneavoastră sunt interesante, însă sunt si imprecise.”

            Comentariile de sub articolele contributors nu pot fi altfel decit sumare si ar trebui sa se refere pe cit posibil la subiectele principale discutate.
            Cind ma refeream la paradoxul lui Zenon, ma refeream la “paradoxul deplasarii” care a fost ilustrat de fapt in mai multe (doua dintre cele mai comune variante ar fi cel referitor la intrecerea dintre Ahile si broasca testoasa si cel al deplasarii sagetii). Paradoxurile astea au in spate o istorie intreaga si au fost discutate de generatii intregi de filozofi si matematicieni. Ma mir ca n-ati reusit sa le identificati, avind trimiterea directa la calculul diferential — cred ca aici nu mai e vorba de imprecizia mea.

            Revenind, inclusiv Newton il vedea pe Arhimede ca pe un demn precursor. Insa pentru rezolvarea paradoxului lui Zenon nu e suficient sa stii sa calculezi seriile infinite. In primul rind ca grecilor le era strain termenul de numar real deci si cel de continuum. In al doilea, ei nu foloseau cifrele arabe in calculele obisnuite: numerele erau vazute ca rapoarte de intregi, ca segmente — grecii erau buni geometri insa au avut dificultati inclusiv in acceptarea existentei numerelor irationale. In al treilea rind, definirea conceptului de derivata sau viteza (de variatie) presupune un pas in plus, succint spus, sa iei in calcul limite de tipul 0/0.
            Newton si Leibniz au beneficiat, de fapt, de multe alte dezvoltari importante care au avut loc intre timp, insa descoperirea lor ramine una dintre cele mai mari din toate timpurile.

            ” iar aici mai faceti o greseală. În acea epocă nu există distinctia între siintă si filozofie (si azi ar fi ceva de discutat) după cum se poate observa si în cazul pe care l-am comentat: o presupusă dihotomie între cunoasterea stiintifică si cea ne-stiintifică (filozofică, religioasă), care este transpusă adesea din imaginarul contemporan într-un trecut mai “întunecat”. ”

            Inca nu m-am prins care-a fost prima greseala.
            Altfel, asta am si spus, ca s-au dezvoltat impreuna pe mari perioade timp: nu inteleg cum ati ajuns la concluzia ca am transpus ceva din prezent in trecut. Era vorba de distinctia convenabila operata de autor cind spune ca “materialismul este o filosofie, nu are nimic de a face cu stiinta”. Succesiunea citatelor e foarte clara in comentariul meu.
            De fapt, termenul de stiinta este unul foarte recent — pe vremea lui Galilei, in universitati, statutul unui matematician era cu mult inferior unui filozof, incit Galilei insusi ajunsese sa prefere pozitia de “filozof si matematician” –, insa ideile si preocuparile legate de stiinta exista, cred, de foarte multa vreme. Din punctul meu de vedere si nu numai, inclusiv religia a fost inca de la inceput o buna varianta de Weltanschauung.

            ” Cred că “stiinta” este mai ideologizată decât lasă să se înteleagă unele din comentarii…”

            Glumind putin, si apelind din nou la o parafraza, as spune ca stiinta e cea mai ideologizata dintre toate formele de cunoastere, cu exceptia tuturor celorlalte incercate de-a lungul timpului.
            Si totusi. Stiinta contine atit de putina ideologie incit, de fapt, dezvoltarea sa presupune cel mai adesea tocmai asta: sa pui in evidenta ideologia, prejudecata, contradictia, nepotrivirea sau isailarea.
            Desigur, ar fi important, daca tot vorbim de precizie, sa folosim o definitie comuna pentru termenul de ideologie, mai ales ca istoria sa este una destul de intortocheata — multi o asimileaza mai degraba cu stiintele sociale si mult mai putin cu stiintele hard.

            • Dragos spune:

              Inițial ați scris de “paradoxul lui Zenon”, acum acceptați “două variante” – de fapt sunt două probleme = paradoxuri diferite. Dacă veți medita asupra celor pe care probabil abia le-ați descoperit poate vă veți dumiri. Sugerez să începeți cu Arist. Ph. 6.9.

              Problemele ridicate de Zenon au soluții geometrice. Ele nu au legătură cu numerele reale, ci cu infinitatea (fapt observat de Aristotel în pasajul pe care vi l-am citat mai sus) și cu percepția și definirea spațiului și a timpului (motiv pentru care unii filozofi afirmă că ele nu pot fi rezolvate doar prin calculul sumelor unor serii infinite). Netwon însuși a folosit metode geometrice pentru calculul diferențial în tratatul pe care vi l-am indicat (Methodus fluxionum a fost publicată postum).
              Ați afirmat că paradoxurile i-au pus în încurcătură pe filozofi, dar ele au fost rezolvate de aceștia. Ați mai afirmat că o descoperire din sec. 16-17 (sic!) a dus la “dezvoltarea fulminantă a științei moderne” – vă înșelați, nici în sec. 17, nici în 18 nu a existat “știință modernă”. În 19 e de discutat; “știință modernă”, știință în sensul pe care îl înțelegem astăzi se manifestă plenar abia în sec. 20! Astfel de scăpări împreună cu alte afirmații “teoretice”, nedemonstrabile empiric (e.g. “știința e cea mai ideologizata dintre toate formele de cunoaștere, cu excepția tuturor celorlalte încercate de-a lungul timpului”) arată o ideologizare vădită a discursului. Admit însă că observația mea are o încărcătură retorică, căci știința este și ideologie prin însăși construcția ei. Nu se poate altfel, nu putem avea teorie fără Teorie.

            • R.A.Muresan spune:

              “Initial ati scris de “paradoxul lui Zenon”, acum acceptați “două variante” – de fapt sunt două probleme = paradoxuri diferite. Dacă veti medita asupra celor pe care probabil abia le-ati descoperit poate vă veti dumiri. Sugerez să începeti cu Arist. Ph. 6.9.”

              Da. E vorba de paradoxul lui Zenon, nu aveam de ce sa spun paradoxurile lui Zenon in legatura cu diferentiala. Vorbim de o singura problema: definirea conceptului de viteza. Din cite imi pot da seama, inca n-ati descoperit conceptul de derivata. Altfel ati fi inteles imediat ca in discutia de fata nu interesau celelalte paradoxuri si nu mai faceati divagatiile astea complet sterile.

              “Problemele ridicate de Zenon au solutii geometrice.”
              Nu era vorba daca au sau nu solutii geometrice.

              ” Ele nu au legătură cu numerele reale ci cu infinitatea (fapt observat de Aristotel în pasajul pe care vi l-am citat mai sus) si cu perceptia si definirea spatiului si a timpului (motiv pentru care unii filozofi afirmă că ele nu pot fi rezolvate doar prin calculul sumelor unor serii infinite). Netwon însusi a folosit metode geometrice pentru calculul diferential în tratatul pe care vi l-am indicat (Methodus fluxionum a fost publicată postum)”

              Au legatura directa cu numerele reale. Fireste ca au legatura cu infinitatea, limitele presupun calcule cu serii infinte.

              “Ati afirmat că paradoxurile i-au pus în încurcătură pe filozofi, dar ele au fost rezolvate de acedtia.”
              Unde-i contradictia?

              ” Ati mai afirmat că o descoperire din sec. 16-17 (sic!) a dus la “dezvoltarea fulminantă a stiintei moderne” – vă înselati, nici în sec. 17, nici în 18 nu a existat “stiintă modernă”. În 19 e de discutat; “stiintă modernă”, stiintă în sensul pe care îl înțelegem astăzi se manifestă plenar abia în sec. 20! Astfel de scăpări împreună cu alte afirmatii “teoretice”, ”
              nedemonstrabile empiric (e.g. “stiinta e cea mai ideologizata dintre toate formele de cunoastere, cu exceptia tuturor celorlalte încercate de-a lungul timpului”) arată o ideologizare vădită a discursului. Admit însă că observatia mea are o încărcătură retorică, căci stiinta este si ideologie prin însăsi constructia ei. Nu se poate altfel, nu putem avea teorie fără Teorie.”

              Domnule, ce text ati citit? Sigur era al meu?
              Stiti de ce nu v-am multumit pentru aprecierea referitoare la contributiile mele interesante? Fiindca stiam ca e ipocrita.
              Haideti sa lasam lucrurile asa. Vorbim limbi complet diferite.

            • Dragos spune:

              Există mai multe paradoxuri atribuite lui Zenon “în legătură cu diferențiala”, cum sunt cel al săgeții (unde timpul este descris ca o secvență de momente), cel al lui Ahile și cel al dihotomiei (unde o distanță este împărțită în segmente tot mai mici ad infinitum). Mai sus v-ați referit la cele două din urmă și la rezolvarea lor matematică. Cel al dihotomiei este adesea soluționat prin suma unei serii infinite dar convergente de numere raționale: 1/2 + 1/4 + 1/8 + … = 1, numere pe care le cunoșteau și grecii din antichitate (cum altfel ar fi putut propune o asemenea problemă?). Astfel de rezolvări, cu instrumente matematice, au fost posibile doar din sec. 19 încoace, de la Cauchy și Cantor. Înainte de Cauchy derivata era doar un raport de mărimi infinitezimale. Abia în secolul al 19-lea a fost înțeleasă și ca o limită. Mișcarea, de asemenea, abia acum devine ocuparea unei poziții unice în fiecare moment (v. primul paradox). Mă asigurați că vorbiți “de o singură problemă: definirea conceptului de viteză”. Eu cred că problemele sunt altele.

              Propuneți viziuni simpliste și inexacte atât în privința calculului diferențial, cât și cu privire la istoria unor idei științifice sau filozofice. Etalați cunoștințe de liceu și vi se pare o mare chestie că ați “descoperit conceptul de derivată”. Aveți perfectă dreptate când spuneți că vorbim limbi diferite. Dicționarul v-ar putea limpezi totuși unele nelămuriri de ordin terminologic (pentru ideologie, interesant, șcl.)

  9. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Mulțumesc tuturor celor care au comentat. Răspuns sintetic:

    Nici știința, nici religa nu sunt ideologii, dar pot fi utilizate ideologic. Insist și voi insista pe respingerea deturnării ideologice a științei, pe refuzul tratării dogmatice și generalizării nejustificate a unor presupoziții, ale unor ipoteze de lucru ale științei. Noaptea minții prin ideologizarea religiei nu e cu nimic mai bună decât noaptea minții scientistă. Ideologizarea subminează practicile ștințifice și religioase autentice.

    Dacă ideologizarea ambelor e inevitabilă, întrucât corespunde unor interese economice și psihologice ale unor oameni și intereselor statului de a-i controla, măcar să existe o competiția pe piața ideilor disponibile celor care nu vor său nu sunt capabili să își asume niște convingeri în baza unui act de reflexie critică.

    gânduri bune,

    • R.A.Muresan spune:

      “Nici stiinta, nici religa nu sunt ideologii, dar pot fi utilizate ideologic. Insist si voi insista pe respingerea deturnării ideologice a stiintei, pe refuzul tratării dogmatice si generalizării nejustificate a unor presupozitii, ale unor ipoteze de lucru ale stiintei. Noaptea mintii prin ideologizarea religiei nu e cu nimic mai bună decât noaptea mintii scientistă. Ideologizarea subminează practicile stintifice si religioase autentice.”

      Nu. Aici nu avem simetrie. Stiinta inseamna foarte putina ideologie, iar aceasta apare doar in fazele incipiente ale dezvoltarii sale sau in debutul abordarii unor fenomene noi, adica la frontiere. Religia inseamna insa in mare parte ideologie, iar asta este una dintre problemele majore ale acestui domeniu. Este inacceptabil faptul ca inca nici astazi, cei care studiaza religia nu se folosesc de stiinta pentru a elimina straturile groase de zgura ideologica care s-au adunat de-a lungul timpului.
      Despre utilizarea ideologica a instrumentelor create de om se poate vorbi mult. Totusi, nici religia si nici stiinta nu sint simple instrumente. Nu putem invinovati oamenii de stiinta pentru Gulag. Noaptea mintii nu are nimic de-a face cu stiinta. Stiinta a adus lumina, nu intunericul, si asta la propriu daca vreti. Nu stiinta a ucis umanismul antebelic din Est, ci ideologia propagata prin filosofie: filosofia aceea care l-a acceptat pe Marx ca filozof chiar si dupa ce acesta a pretins ca lumea trebuie schimbata prin violenta si ca religia este opiumul maselor, ca lumea o totuna cu materia. Uciderea unor oameni nevinovati e decisa mereu nu de oamenii de stiinta ci de administratori si numai cineva spalat pe creier sau complet ignorant poate pretinde ca stiinta sau oamenii de stiinta sint de vina. Asta nu inseamna, fireste, ca oamenii de stiinta nu au responsabilitati, ca nu se supun unei conduite etice, ca pot evita deontologia. Insa dogmele sint mai mereu si traditional prezente in religie, nu in stiinta. Culmea e ca, imbratisindu-l pe Marx impreuna cu ideile lui anarhice, filosofia insasi a incercat o abordare dogmatica, nu doar inlocuind dogmele religioase cu altele, ci chiar prin eliminarea religiei si a rolului sau social crucial.

      “Dacă ideologizarea ambelor e inevitabilă, întrucât corespunde unor interese economice si psihologice ale unor oameni si intereselor statului de a-i controla, măcar să existe o competitia pe piata ideilor disponibile celor care nu vor său nu sunt capabili să îsi asume niste convingeri în baza unui act de reflexie critică.”

      Ideologizarea este, intr-adevar, intrucitva inevitabila — din cauza asta ideologizarea poate fi, adesea, asimilata in formele sale monstruoase cu dezordinea, arbitrarul, dezastrul. Dar ideologizarea poate si trebuie sa fie mereu diminuata iar ideologiile invalidate trebuie eliminate.
      Intr-adevar, competitia libera este aceea care elimina ideologiile invalide de pe piata ideilor. Din pacate, aceasta functioneaza bine doar in stiinta. Asta e si motivul pentru care astazi nu mai putem gindi religia si filosofia rupte de stiinta.

  10. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Aș vrea să mai semnalez, terminologia religioasă în care un fizician român de la Institutul de Științe Spațiale prezintă faptele:

    http://www.businesscover.ro/undele-gravitationale-noul-difuzor-cosmic-audio-video-fuziune-gauri-negre-ligo/

    Se vorbește de profeția lui Einstein, când nu e nici o profeție, e o predicție. Ce treabă are știința cu profeția ? Amesteul acesta de limbaje nu folosește la nimic, denotă lipsă de cunoaștere în discipline umaniste și duce doar la impresia că se propune o religie în locul altora.

    gânduri bune,

    • R.A.Muresan spune:

      Daca ati putea prinde macar putin din idealul de viata al unui om, nu atit din dramatismul vietii unuia care a trecut prin doua razboaie mondiale, care fost prigonit ca evreu, ca pacifist in tara natala devenita peste noapte razboinica sau banuit ca element comunist in tara capitalista de adoptie, ci a unuia care a ramas neinteles inclusiv unei bunei parti a oamenilor de stiinta pentru care liniaritatea s-a impus ca o dogma inca de la inceput (e vorba de anii ’20 ai secolului trecut), ati intelege poate, de ce confirmarea aceasta atit de tirzie a existentei fenomenului undelor gravitationale — prin excelenta neliniare — a fost asimilata, nu doar la noi, cu implinirea unei profetii. Iar daca nu putem vorbi de profetie in cazul lui Einstein, atunci in cazul carui om de stiinta am mai putea-o face?
      Cred ca nu doar in lumea moderna, printre singurele miracole posibile sint si cele din stiinta. De aceea, revenind la cei vechi, cred ca miracolele infaptuite de Iisus si de sfinti sint, de fapt, altele, nu cele ordinare, care li se atribuie in mod obisnuit pentru a impune o credinta sau alta — caci numai faptul de a vorbi despre iubire intr-o lume in care ura si razboiul fratricid sint regula tine de miracol.
      Cred totusi ca nu sintem chiar asa de putini cei pentru care cunoasterea este pur si simplu termenul modern pentru profetie. Fiindca cunoasterea autentica nu poate fi altfel decit inspirata. Marile idei trebuie luate asa cum sint: iar ele sint nu doar foarte improbabile, ci de-a dreptul miracole pe care nici macar cei care le-au trait nu le pot explica pe de-a-ntregul, desi s-au putut framinta toata viata lor cu ele. Marile idei nu sint nici pe departe naturale, asa cum pretind cei sedusi de materialism. Iar marile idei nu sint rodul simplei inspiratii sau intimplarii in sensul comun, ci sint rezultatul exersarii indelungate si constiente a credintei.

      • Sofisticus spune:

        Asta e deja literatura, nu mai este argumentare. Si printre metafore, asertati si necesitatea cam prea repede.

        Ce se poate raspunde unor metafore? Ca toata lumea, veti avea si dumneavoastra parte de revansa clasica a vietii!

        • R.A.Muresan spune:

          M-asteptam sa fiu intrebat despre ce inteleg prin miracol, sa fiu criticat pentru afirmatiile tari. M-am linistit insa daca ele pot fi citite ca metafore.

          • Sofisticus spune:

            Afirmatii tari?! Care ar fi alea? Banuiesc ca nu propozitiile fara valoare de adevar din comentariu (intrebarile – n-au valoare de adevar, contrafactualii + propozitii cu operatori de necesitate/posibilitate – n-au valoare de adevar decat daca va situati in logica modala. Nu cred ca e cazul.)

            Respectivele propozitii pot fi “tari” doar din punct de vedere retoric (ceea ce e laudabil, dar nu intereseaza in cazul de fata)…

    • Ela spune:

      “Aș vrea să mai semnalez, terminologia religioasă în care un fizician român de la Institutul de Științe Spațiale prezintă faptele…când nu e nici o profeție, e o predicție”
      Multumesc pentru semnalare, mi-a facut placere sa constat ca un om de stiinta român este atat de deschis (aware!) incat sa foloseasca acest termen religios – atat de controversat, a carui obsesie de “exclusivitate” a facut atatea victime umane in ultimul timp… :( – , pentru a sublinia geniul acestui om exceptional, dl Albert Einstein!

      “Amesteul acesta de limbaje nu folosește la nimic,…” – cred ca e un pic mai subtil, si mai ales, cred ca a fost folosit intentionat in contextul omagiului, inevitabil !, facut lui A. Einstein care a spus “stiinta fara religie este oarba, iar religia fara stiinta schioapata” !

      “…duce doar la impresia că se propune o religie în locul altora.” – Vedeti raul peste tot…!?
      Si asa daca ar fi, de ce va este teama? Ca “ceilalti” pot fi mai convingatori? Ca BOR nu va putea sa-si adapteze discursul? E un risc, intr-adevar…
      Sunt convinsa insa ca acest tip de provocare, daca ar exista, ar face mult bine societatii noastre anchilozate, paranoice, tematoare…Suferinde!

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        Vă mulțumesc pentru comentariu.

        Cu iertare, mai rămâne să vorbim de predicțiile Regelui David din Psalmul 106 cu privire la furtuna de pe Marea Galileii relatate în Evanghelii. Și să-l declarăm precursor al meteorologiei…

        Când un om de știință face știință sau popularizarea științei are datoris să fie riguros în termeni. Einstein a făcut o predicție, nu o profeție. Altfel producem confuzie în mintea oamenilor.

        gânduri bune,

        • R.A.Muresan spune:

          In romaneste, prin profetie se intelege prorocire, prevestire dar si prezicere. Iar a prezice inseamna totusi a spune, a anunta ce se va intimpla, dupa indicii prezente, prin intuitie si/sau rationament.
          In engleza, termenul inseamna inclusiv predictie.
          In articolul incriminat, Octavian Micu face o prezentare sumara si la obiect. Articolul este riguros si nu produce confuzii. Se foloseste o singura data cuvintul profetie iar sensul lui e cel corect.
          Tipul asta de scrutare ma trimite cu gindul la corectitudinea politica, ba chiar la cenzura.
          Cum, vorbeste Hawking despre Dumnezeu intr-un articol sau o carte de popularizare a stiintei? Nu se poate, produce confuzie si dezorientare tovarasi, lumea va crede ca stiinta se joaca de-a Dumnezeu sau si mai rau, ca-l cauta pe Dumnezeu. Stiinta nu se ocupa cu asa ceva. Sa fie taxat la indexul Hirsch ca si-asa-i prea mare. Si ar trebui sa facem si la noi o comisie, ceva, ca prea zburda liber unii care se cred oameni de stiinta fara sa fi facut mai intii, preventiv, o specializare umanista.

          • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

            Vă mulțumesc pentru comentariu.

            Vă înțeleg acest punct de vedere, însă publicul larg nu stă cu dex-ul în mână. Există niște termeni consacrație, iar în știință și filosofia științei aceștia sunt explicație, predicție, chiar retrodicție. Nimeni, absolut nimeni nu vorbește ca om de știință sau ca filosofi al științei de profeții exceptând când se ocupă de interferența științei cu religia.

            La cum nimeni în zona teologică nu vorbește de predicții, ci de profeții.

            De aceea rămân la opinia că este important cum ne alegem cuvintele atunci când explicăm cât se poate, când popularizăm. Este și aceste un mod de a ne exercita gândirea critică, prin minimizarea confuziei în mintea celor care nu știu de fapt despre ce vorbim în sens tehnic.

            Chestia asta nu are nimic de a face cu corectitudinea politică. E o minimă rigoare a discursului de popularizare științifică.

            Când scapă erori terminologice sau de stio, că nu stăm doar de popularizare, e bine să rectificăm. Eu unul așa procedez.

            gânduri bune,

          • Ela spune:

            “Tipul asta de scrutare ma trimite cu gindul la corectitudinea politica, ba chiar la cenzura.” – de acord.
            Daca ar fi un caz izolat, nici n-ar merita deranjul discutiei…
            Problema este ca in Ro, dupa unele opinii, aerul a devenit irespirabil tocmai datorita paranoiei pe care BOR&co o practica sistematic, ca sa sporeasca vigilenta fidelilor fata de numerosii, mereu mai numerosii, “dusmani” ai credintei si credinciosilor!
            Nimic, desigur, despre ministrii sau deputatii, care parjura pe Biblie, cu icoanele arborate, la vedere, pe peretii palatelor de unde sfideaza si batjocoresc un popor!
            La ei, bieti pacatosi, se aplica “Indulgenta” crestina (doar ca noua de lipseste un Luther!), norocosii!

            • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

              Atâta vreme cât fanii științei vor interzice dreptul oamenilor de știință de a avea o viață religioasă, de ce nu și ortodoxă, mă voi vedea obligat să am astfel de poziții.

              Nu există nici o incompatibilitate între a face știință și a avea o viață religioasă.

              Cui i se pare asta a înțeles din știință ce a înțeles citind articolul lui Einstein și Rosen, adică nimic dacă nu e fizician.

              Fanilor științei, sau mai precis unor dintre ei, foarte vocali, le place să pună garduri. Refuz să stau pe partea de gard pe care o pun dumnealor. Fiind în același timp un practicant și iubitor al științei.

              gânduri bune,

    • Ella Moroiu spune:

      Domnule Iordache,
      Dacă ar fi să pun un titlu comentariilor pe care le-ați făcut aici pe marginea cuvântului „profeție”, acela ar fi „foarte mult zgomot pentru nimic”.

      Vă invit să recitiți materialul de pe BusinessCover.ro și să remarcați că autorul materialului nu este dl. Octavian Micu, ci eu. Răspunsurile domnului Micu la întrebările puse de mine au în jurul lor niște ghilimele, plus fonturi italice, pentru a fi delimitate clar.

      Acel mult-incriminat „profeție” era o metaforă, apărea într-un subtitlu, fără ghilimele și italice, și îmi aparținea mie, nu dlui Micu. Folosesc verbele la imperfect pentru că, după ce ați semnalat pe pagina de facebook a domnului Dragoș Ciuparu inadecvarea „profeției” într-un context științific, la câteva ore după publicarea materialului am modificat subtitlul respectiv, care astăzi arată așa:
      „De ce e important că s-a adeverit predicția lui Einstein și ce căi se deschid mai departe”

      Totodată, v-am transmis, în subsolul postării dlui Ciuparu, un mesaj la care nu ați mai răspuns, grăbindu-vă în schimb să propagați – tocmai pe Contributors.ro – o părere pe care v-ați format-o pripit și eronat.
      „Câteodată, noi, jurnaliștii, înclinăm să îndulcim limbajul pentru cititorii mai puțin obișnuiți cu domeniile tehnice. De aici și cuvinte mai frivole precum „profeție”. Dar sunt sigură că cei care au avut răbdare să citească până acolo au înțeles mesajul.
      Totuși, pentru precizie și pentru faptul că foarte mulți dintre cei care au apreciat și au propagat materialul meu vin din zona științifică, am înlocuit „profeție” cu „predicție”.
      Vă invit să folosiți și formularul de comentarii din subsolul articolelor, pentru că ne vom continua pe cât posibil pe Business Cover misiunea de popularizare a științei. Iar părerea cititorilor avizați este mereu prețioasă.”

      Invitația rămâne valabilă. Mai ales când poate preveni erori și discuții interminabile fără fundament.

  11. Vlad spune:

    @Softicus

    N-am pretentia ca e o impartire noua … sunt mai multe astfel de impartiri toate valide in felul lor, deci terminologia e mai putin relevanta.

    Modelul, la fel ca la stiinta, nu e decat cel mult o reprezentare a realitatii si nicidecum realitatea. Religiile sunt terminate … iar omenirea, cu mici exceptii, nu a gasit o alta cale in afara stiintei …

    • Sofisticus spune:

      1) Cred ca amandoi cadem de acord ca realitatea este numai una. Ca atare, daca exista mai multe impartiri diferite dar facute dupa acelasi criteriu … nu poate fi valida decat cel mult una. Treaba cu “valide in felul lor” e cam ca in bancul cu “- Ai bilet? -Nu prea …” :)

      2) De acord, sunt doar o reprezentare a realitatii. Dar ce este Realitatea, mai exact?

  12. mike_the_hunter spune:

    Citesc tarziu acest articol, un gulas despre manuale de chimie , unde gravitationale si celebrul binom stiinta-religie. Fac o pauza de scris ca sa spun cateva lucruri.
    Toata viata mea a fost aparent un sir de intamplari fericite, si de situatii extrem de dure. Am inteles ca “cineva” ma calauzeste , imi lumineaza calea si mintea. Imi da o forta nebanuita de a iesi din suferinta si impas.
    Acest “cineva” nu seamana cu nici un IPS de la TV , este bun si indelung rabdator cu mine. Dorm destul de putin si in restul timpului incerc sa fac ceea ce trebuie pentru imensul dar pe care mi-l acorda sa inteleg lumea si universul in care traim. Cine nu intelege, in special oamenenii de stiinta ca mine, ca peste acesta lume exista o ordine si o armonie care e in noi si dincolo de noi si pe care o intelegem pas cu pas, este orb si surd.Nu este decat un contabil al stiintei, al cartilor si articolelor sitite, un carierist oarecare.

    “Vei pasi peste lei si peste naparci si vei calca peste pui de lei si peste serpi.
    Fiindca Ma iubeste – zice Domnul – de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu.”

  13. andrei spune:

    Domnule Virgil Iordache,

    Exista totusi teorii “stiintifice” care pun la grea incercare dogmele credintei. Una dintre aceste teorii este teoria darwiniana a evolutiei care este, in opinia mea, incompatibila cu o viziune crestina a existentei. Am argumente, credeti-ma.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă înțeleg și sunt mulți care gândesc ca dumneavoastră. Sunt și oameni care gândesc în termeni de non-overlapping magisteria.

      Mie mi se pare o problemă deschisă, nerezolvată. Am un punct de vedere de popularizare pe care l-am exprimat aici:

      http://www.contributors.ro/administratie/educatie/teoria-evolutiei-trebuie-sa-se-predea-din-nou-in-scolile-din-romania/

      Sper să finalizez în curând textul tezei în filosofia științei și apoi voi veni pe piața ideilor cu un punct de vedere mai elaborat.

      gânduri bune,

      • mike_the_hunter spune:

        Orice credinta isi cauta creatorul cu mijloacele de cunoastere de care dispune intr-un moment dat al istoriei, adica atunci cand se naste.. Nu numai teoria lui Darwin ,dar si universul creat printr-un Big Bang contrazice Biblia. A aparut universul si viata pe Pamant in 7 zile? Un hatru ar zice depinde cat durau acele zile. Problema este ca religia nu se mai inoieste si devine dogma, in timp ce stiinta are darul de a se inoi tot timpul, indoindu-se ca ceea ce a descoperit este totul.. Einstein cand a elaborat teoria relatioviatii generale, stia ca exista o singura galaxie, a noastra, si ca universul este static. Cu aceste cunostiinte primare a creat o teorie a unui univers care era complet necunoscut atunci, si este cel cunoscut astazi.
        Si ce descopra stiinta? Ca la toate nivelurile de la cel subatomic pana la cel cosmic exista o ordine si o armonie nebanuita, ca nimic nu este intamplator. Religia si stiinta sunt doua moduri de a intelege ordinea si armonia in acest univers. Numai dogmaticii si fundamntalistii le separa. De aceea nu imi place nici inchizitia si nici Richard Dawkins.
        Si cel mai paradoxal lucru este ca omul intelege acesta ordine si armonie , fie ca scrie ecuatii, face experinte la CERN, fie se roaga in liniste. Si atunci cand te rogi nu te gendesti nici la geneza biblica , nici la teoria relativitatii, nci la Big Bang, nici la mecanica cuantica si nici la lantul ADN. Cand te rogi te adresezi creatorului a tot ce este si nu este inca, si care cateodata te asculata si te mangaie cu adierea bunatatii sale nesfarsite. E aici un mister care nu va fi dezlegat vreodata. Si merita sa traim senini stiind ca acest misiter este darul nostru cel mai de pret.

        • Falstaff spune:

          Respect!
          Inteligent,clar,calm,edificator fara sa “ridicati glasul”, adica o placere sa va citesc, recunostinta ca sunteti roman,multumesc!

      • Falstaff spune:

        Ca orice religie, stiinta sau abordare filosofica, problema NOMA nu e ca exista :) oameni care se regasesc in ea, ci prozelitismul agresiv al unora dintre adepti,de regula a celor recent convertiti,ei sunt cei mai virulenti (in toate domeniile).
        Pana la urma,daca ceva e bun pentru oamenii dintr-o comunitate,trebuie sa se vada concret in comportamentul,reusita si seninatatea majoritatii membrilor.
        Pai,sa vedem cum stam cu NOMA la fratii nostri romani, ortodoxi,unde educatia si instruirea sunt la cel mai slab nivel din UE? Nu e faimos…
        De ce trebuie insistat intr-o directie care s-a adeverit proasta?

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Nu văd la ce folosește o discuție în termeni de grupuri care au o educație medie. E o ficțiune. N-am dat noroc cu omul mediu ortodox sau neortodox niciodată. Nici cu românul mediu. Prefer să discut. în termen de persoane.

          gânduri bune,

          • Falstaff spune:

            Va multumesc pentru precizari:
            ” Gândirea critică nu se referă la judecarea persoanelor.” si ” Prefer să discut. în termen de persoane”,
            totul este mult mai clar,de-oadata!
            Numai bine si pace sufleteasca va doresc.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)