Home » Cultura »Reactie rapida »Societate/Life » Citesti:

Biletele de favoare și privilegiile noii nomenclaturi

Brindusa Armanca noiembrie 3, 2018 Cultura, Reactie rapida, Societate/Life
10 comentarii 2,368 Vizualizari

Peisajul sălii de teatru, operă, cinema, filarmonică sau al oricărui spațiu unde se prezintă o premieră arată ca o gură fără dinții din față: locurile bune din primele rânduri sunt adesea goale, iar lojile pentru VIP-uri sunt ocupate, în cel mai bun caz, de persoane necunoscute. Configurația bizară este generată de uzanța moștenită din comunism de a oferi demnitarilor „bilete de favoare” gratuite. Cel mai adesea, miniștri, parlamentari, directori și directorași, șefi și șefuleți din primării, consilii județene, prefectură și „deconcentrate” primesc invitații pe care le onorează rar. În anii din urmă, dar accentuat în guvernarea actuală, demnitarii nu sunt consumatori de cultură, ba dimpotrivă, sunt semidocți (admit că există unele excepții), deci sunt prezenți doar când vor să fie văzuți. Fenomenul este similar în orașele de provincie și în capitală, cu diferența că la București biletele de favoare sunt (tot) mai numeroase.

Prostul obicei al biletelor gratuite pentru nomenclatura de partid și din administrație desconsideră principiul că orice act cultural are un cost. Concertele gratuite organizate în piețele publice de primari pe banii contribuabililor din orașe duce la distorsionarea pieței de divertisment și la o greșită educare a publicului. Utilizate frecvent ca instrumente electorale, spectacolele gratuite strică publicul de masă care va ignora că actul cultural are un preț concret, calculat la costurile dictate de industrie și va evita să cumpere bilet la evenimente culturale cu plată. Oportunismul artiștilor dornici să prindă un contract cu primăriile generoase cu banii publici e altă consecință nefericită (vezi laudele exagerate ale vocalistului trupei Holograf, Dan Bittman, la adresa primarului Sectorului 5, finanțatorul spectacolului din septembrie 2018). Bunele practici ar putea fi preluate. La Opera din Viena toate locurile se vând, inclusiv cele din celebra Lojă 13 a directorului. Cu o oră înainte de spectacol se formează cozi la casă pentru biletele în picioare, mai ieftine. Dar asta înseamnă educație și respect față de cultură. Noi am pierdut deprinderile corecte. Nicolae Ivan, fondator al revistei interbelice Fruncea, critic muzical și autorul Micii istorii a orașului Timișoara, a redactat în anii ’50 o istorie a teatrului liric timișorean, care nu a putut fi publicată în 1960, când a fost terminată, fiindcă distinsul intelectual stătuse în detenție politică și era considerat „dușman al poporului”. Publicată anul trecut de fiica jurnalistului, soprana Simina Ivan de la Opera din Viena, cartea consemnează inclusiv prețul biletelor și al abonamentelor, unele cumpărate de aristocrația timpului „pe vecie” cu bani grei, pentru a ajuta teatrul. Primăria Timișoarei făcea eforturi în secolele XVIII-lea și al XIX-lea să ofere artiștilor condiții bune în beneficiul calității spectacolelor. De aceea, prețul biletelor a crescut constant. De exemplu, în lojile teatrului timișorean un loc costa 4,50 florini în 1898, după refacerea sălii distruse în incendiul din 1880, lojile cele mai bune de la etajul I erau mai scumpe, 5 florini scaunul, în vreme ce locurile de la galerie nu depășeau 20 de creițari. Nu se consemnează existența biletelor gratuite, fiindcă, pentru persoanele de rang public cât și pentru funcționari, era o chestiune de prestigiu să cumpere abonamente și să participe la spectacolele teatrului.

Acele vremuri s-au dus, iar în prezent s-a lățit peste România un paradoxal feudalism comunistoid care produce privilegii și privilegiați din mediul politic și administrativ. Maldăre de invitații stau probabil nedeschise pe masa demnitarilor, însă absența unor gratuități este remarcată imediat. Salut…,te rog să îmi confirmi cele 4 invitații pe numele Ioan Matei la premiera de luni 5 noiembrie de la Sala Palatului”, îi scria recent producătorului Tudor Giurgiu o consilieră a directorului din Ministerului Culturii Naționale, comandându-i practic invitații la premiera filmului Moromeții 2 pentru „șefu”. Formularea nu conține nicio rugaminte, nicio solicitare, ci doar confirmarea unor gratuități pur și simplu cuvenite.Tudor Giurgiu a reacționat firesc pentru igiena relației între producătorii de artă și autorități, nu doar refuzând favorurile cerute pe tonul stăpânului (noi vă dăm banii!), ci făcând publică pe Facebook această pretenție ilegitimă:„V-am gugălit și îmi reiese că din 2008 sunteți director/supraviețuitor mare la Minister, conduceți Direcția Cultură Scrisă și Creație Contemporană. După ultima declarație de avere aveați vreo 100.000 Euro și 75.000 lei în cont. Vă faceau pe dvs.(sau pe colegii subit pasionați de film) 4 belete de 30 lei bucata? Aveam și mai scumpe dar înțeleg că preferați varianta budget (…) În concluzie, nu prea mă simt obligat să vă confirm cele 4 invitații. Ba mai mult, vă zic că e o insolență (…)Invităm pe cine vrem noi, domnule Matei. Pe prieteni, pe Ministrul Culturii (de care, trecând de protocolul firesc, mă leagă și o veche amiciție), pe doamna care ne face curat la birou, pe oamenii care se zbat să promoveze filmele romanești în toată țara, pe gospodarii din Talpa (Teleorman) care ne-au ajutat să facem filmul la ei în case (…) Într-o lume normală (țările scandinave de ex.), gestul dvs. ar fi fost incalificabil și ați fi plecat din Minister în secunda doi. Pentru delictul de lipsă de bun simț”. Ministrul culturii, George Ivașcu, a comunicat presei că a sesizat Comisia de disciplină pe cazul jenant al directorului Matei.

Ioan Matei s-a apărat cu o explicație bâlbâită, că s-a înțeles greșit, că a sunat să „cumpere bilete” etc. Nu e credibil. Omul s-o fi învățat, în cei zece ani de când este ceva șef în minister, cu temenele, cu învârteli, cu atitudini subalterne. La care se adaugă privilegiile aferente poziției. Și cum funcția bate gradul, în martie 2013 Ioan Matei era titularizat membru plin al Uniunii Scriitorilor deși nu îndeplinea condițiile: avea la activ doar două cărți nu trei, cum cere statutul (dealfel mărturisea acest lucru într-un interviu publicat în iunie 2013 în Ziarul de dumincă, supliment al ZF), dar avea „foncție” și prieteni, cum ar fi Horia Gârbea, capabili să adoarmă vigilența comisiei. Printre altele, dl.Matei este veșnicul responsabil de prezența României la târgurile internaționale de carte, cu standuri strălucind adesea prin absența creativității și demonstrând o amarnică lipsă de competență, precum și indiferența față de imaginea culturii românești în lume. O excepție ar fi Târgul de carte de la Leipzig din martie, unde România a fost invitată de onoare, și, poate, prezența la Frankfurt anul acesta, cu un design preluat de la Leipzig și cu un program mai îngrijit.

Cazul „biletului de favoare” pretins de un director oarecare dintr-un minister oarecare confirmă un proces îngrijorător, căruia un cineast cu merite, organizatorul prestigiosului festival de film TIFF, i-a s-a opus. Instituțiile statului au fost transformate în feude unde domnește bunul plac și unde se croiesc privilegii din ce în ce mai sofisticate, printre care a primi bilete gratuite la spectacole, concerte, festivaluri etc. pare unul mărunt și de la sine înțeles. Iar dacă în stradă s-a născut manifestul #Rezist, este și din nevoia de a stăvili avalanșa de avantaje politice, cumetrii, favoruri fără legătură cu merite sau competențe care indică declinul moral al nomenclaturii în tulburata tranziție românească.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. Lucia spune:

    Dupa “revoluţia” din 1989, toata gunoiștea comunistă românească, neafectată de eveniment, s-a proţăpit ȋn fruntea statului fără rușine. De atunci in Romania, pe afară e vopsit gardul, dar ȋn interior a rămas aceeași clasă politică ca pe timpul lui Ceaușescu (cu mici exceptii). Toţi cei care voiau o democraţie adevarată și nu o găseau ȋn Romania, și-au luat traista ȋn spinare. Să nu uităm că România este a doua ţară din lume după Siria, de unde migrează și azi românii, fără ca ȋn România să fie război.

  2. R.A. spune:

    De acord, însă cu observația că nu este mumai declinul moral al nomenclaturii. Este generalizat. De la țiganca (neîmpuțită, a se reține!) care dă fuga la medic să-și ia certificat medical ca să nu mai muncească, dar să ia în continuare ajutorul social, la țăranul care pune capul în pământ când îl manevrează fostul vânzător de la crâșmă ajuns primar sau senator, la academicianul care nu semnează nici măcar o petiție când în branșa lui înflorește impostura, la polițistul și procurorul care din oameni ai legii devin oameni ai nelegiuților.
    Motivul este simplu: nu avem elite naturale și, din nefericire, nici măcar nu vom putea avea foarte repede. Uitați-vă la modul cum sunt percepuți în mediul rural tinerii politicieni de la USR, să zicem: dacă ajunge unul să vorbească într-o adunare și nu este presa sau polițistul pe-aproape, sunt cam 99% șanse ca înțelepții și toleranții țărani români să-l lase lat.
    Cei buni, după atâta evanghelizare demoniacă injectată seară de seară de pastorul Gâdea, au ajuns să fie respinși din corpul social ca de un sistem imunitar invers.
    Mai apoi și cultura noastră nu prea face pași înspre-a deveni mai interesantă. Mă uit la opera din Timișoara (caz pe care-l cunoașteți foarte bine): se cântă Liliacul de Anul Nou, Liliacul de Paști, Liliacul de Sfântu Petru, Liliacul în aer liber etc. Mai e puțin și această operetă va fi introdusă în calendarul religios.
    Sunt vremuri de agitație, mai precis de agitare. După, va apărea un Mesia și pentru noi. Așa vor crede cei care nu merg nici la teatru, nici la operă, nici la filarmonică. Dar vom suferi toți. După tot ce s-a întâmplat și se întâmplă, nu-i așa că merităm?

  3. ion spune:

    Teatrele trebuie sa fie private, nu au ce cauta sub aripa statului, le face numai rau.

    Ce are statul cu teatrele? In epoca comunista erau mijloc de propaganda. Statul trebuie sa faca legislatie, sa o impuna, sa faca conditii favorabile ca economia sa functioneze si oamenii sa traiasca bine. Nu stie statul sa faca teatru.

  4. Sorina spune:

    Mă întreb câte astfel de abonamente de onoare la Festivalul Enescu vor fi ținute deoparte pentru potentați, în timp ce restul muritorilor vor fi lăsați la voia hazardului. Căci da, începând cu această ediție abonamentele se atribuie prin loterie! Diabolici mai sunt organizatorii aceștia ai Festivalului Enescu.

  5. Constantin spune:

    “Iar dacă în stradă s-a născut manifestul #Rezist, este și din nevoia de a stăvili avalanșa de avantaje politice…”

    Realismul care mă caracterizează mă îndeamnă să cred că pentru gestul domniei-sale dl T. Giurgiu fie va face un favor și mai mare decât cele câteva “belete” bunului său prieten, sau partidului care îl susține în funcție, fie va suporta unele consecințe mai puțin plăcute.

    • Brindusa Armanca spune:

      Tudor Giurgiu nu are nicio functie. Este regizor, producator de fill si presedintele TIFF, festival de la Cluj pe care l-a inventat.Asadar nu are de ce sa fie sustinut. Intelegeti?

      • Constantin spune:

        ” Intelegeti?”

        Dap!
        Dar, întrucât nu lucrez în domeniu, mă gândeam și eu că activitățile la care faceți referire s-ar putea să fie mari consumatoare de resurse. Înțelegeți?

  6. n.dumiritu spune:

    Doamna Armanca, vreau sa va multumesc pentru toate demersurile dvs. publice. Si acesta de fata este oportun si foarte bine tintit. Ce radiografie a marginirii la limitele ignobile ale stupiditatii mai doriti alta decit aceea ca notabilitatile si-au rezervat locuri gratuite dar pe care rareori le ocupa la spectacole?
    As vrea sa adaug la cele scrise de dvs. si o situatie insultatoare creata in 2016 potrivit stirii din link-ul urmator https://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-21387640-primaria-capitalei-ziaristilor-parcari-gratuite-bilete-teatru-circ-muzeele-municipalitatii.htm . Iata ca nu doar notabilitatile in functii, ci si fostii ziaristi au solicitat si primit sa insulte ceatorii de arta si spectacol de orice fel.

    • Brindusa Armanca spune:

      Multumesc pentru aprecieri. Ziaristii, conform cutumei din lumea civilizata, au intrare gratuita considerandu-se ca sunt in misiune si, in general, pentru extinderea informarii lor. Parcare gratuita insa nu vad de ce.

  7. George O. spune:

    Merg din 2010 la un festival de teatru. In urma cu ceva ani erau spectacole la care nu mai aveai loc de secretare din primărie și copiii acestora (e drept, la balcon). Deranjant era că ei veneau la spectacol numai pentru că aveau bilete gratis. Și se plictisesc, și verifică ceasul de pe telefon la cinci minute, orbindu-te, povestesc, textează: ” Dragă, sunt la spectacol, e beton!” și-ți fac spectacolul amar și trist. M-am și sfădit prin balcoanele la Stanca. Sigur, e festival, și festivalul se face pe îndatoriri și servicii contra servicii. Biletele la spectacole trebuie plătite cu bani adevărați pentru ca să ajungă în săli numai cei care într-adevăr vor asta. Pe când înduram flașurile telefoanelor și șopăitul lor aveam senzațiile din copilărie când trimeteau forțat la spectacole muncitori, elevi și soldați. Se schimbă greu oamenii.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Brindusa Armanca


Brindusa Armanca

Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timi... Citeste mai departe


E randul tau

Pentru Mike the Hunter, cu referire strict la proiectele PCCF finantate pe domeniul Stiinte Exacte ...

de: Lucian Pintilie

la "Academia Română NU mai este cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală!"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

noiembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)