vineri, martie 29, 2024

Bine ați făcut că ați pus ICR-ul cu botul pe labe!

Recunosc, am ezitat să scriu despre Institutul Cultural Român pentru că mă strivea vinovăția. A sosit însă ceasul să mărturisesc: da, am fost unul dintre profitorii ticăloși trimiși în misiune să-și denigreze țara. Acum vreo patru luni m-am înhăitat cu bine-cunoscuta cosmopolită Ioana Pârvulescu și am fost la Stockholm să ținem o conferință la Institutul Cultural Român despre un scriitor îndoielnic, maestru al deriziunii și cinic reprezentant al burgheziei: Ion Luca Caragiale. Mai mult, am îndrăznit să vorbim și despre un suedez de o moralitate dubioasă, pe nume August Strindberg. În josnicia mea am mers până-ntr-acolo încât să-l pomenesc chiar și pe un reprezentant al imperialismului britanic: William Shakespeare. Sunt copleșit de rușine.

Noroc cu ochiul vigilent al USL-ului, care a văzut imediat, din primele clipe ale instalării la putere, că izvorul tuturor relelor din patria noastră e Institutul Cultural. De-acolo e sabotată economia națională, scriitorii și artiștii vânduți ocultei culturale împiedică sistematic construirea autostrăzilor, smulg medicamentele de la gura bolnavilor, îi deturnează pe elevi de la studiu, destabilizează întreprinderile mici și mijlocii, prăbușesc leul. Și, mai presus de toate, își denigrează țara. În nemărginita lui înțelepciune, USL-ul a acționat prompt.

Și bine a făcut. M-am convins imediat ce am sosit la Stockholm cât de perfid este acel cuib al reacțiunii numit Institut Cultural Român. Diabolicul Dan Șafran a complotat să organizeze acolo o expoziție Isidore Isou, pe care suedezii (nu doar românii!) se-nghesuiau s-o viziteze. Unde erau frumoasele noastre ștergare populare, unde fotografiile cu realizările economiei naționale, unde portretele voievozilor? Nicăieri. În schimb, pe pereți, pagini uriașe conținând un text într-o limbă străină (franceză!) și desene reprezentând femei goale – când știe toată lumea cât de pudică e țăranca din spațiul carpato-danubiano-pontic. Apoi, la începutul conferinței, același Dan Șafran s-a lăudat că a susținut traducerea unor cărți de literatură, ignorând complet lucrările marilor noștri savanți despre daci și traci sau despre lupta de clasă. Cât cinism! Și publicul? În loc să văd în sală costume populare din toate regiunile țării, mai mult suedezi! Ce căutau, mă rog, spălăciții ăia pe pământul românesc de la Stockholm? Nu mai aveau loc în restul orașului?

Și-au permis să vină acolo scriitori suedezi, ca Magnus Florin, actori de la Teatrul Dramaten, racolați de agenții institutului. Mai recunosc și că, în ticăloșia mea, în loc să vorbesc neaoș românește, am folosit engleza, limba imperialismului. În discuția cu Magnus Florin am aflat că Institutul Cultural Român de la Stockholm e cel mai activ dintre toate institutele culturale de acolo – va dați seama cât de perfid a acționat Dan Șafran, cum și-a întins el tentaculele ca să ademenească străini, în loc să-i sature pe românii noștri cu sarmale și, poate, cu ceva manele. Iar dacă la Stockholm nu sunt destui români iubitori de manele, să importe din țară, unde avem o rezervă mare.

În sfârșit USL-ul a făcut dreptate și va dărui românilor Institutele Culturale din țările străine, fiindcă aflu că asemenea acte de trădare națională nu se săvârșesc numai la Stockholm, ci și în alte capitale. Toți cei de teapa lui Dan Șafran vor simți telepatic mânia proletară și se vor retrage în culturile țărilor unde trăiesc, fără să mai întineze nobilele noastre idealuri naționale. Iar, la noile institute culturale, nobilele idealuri vor fi slujite invitând ansambluri de călușari, coruri de femei, copii și bătrâni, mititeii (aduși, cu sacrificii, din patrie) vor fi azvârliți cu praștia, cârnăciorii oltenești se vor târî pe podea și se va intona în fiecare dimineață „Deșteaptă-te, române”. Pe un altar, va fi așezată „Eterna și fascinanta Românie” ferecată în aur, iar sub altar – damigeana de zaibăr, s-aibă parte de ea toți românii care tânjesc după patrie. Nici nu va fi nevoie să se pună la intrare afișul „Interzis străinilor” – nu cred că va îndrăzni vreunul să mai calce pe-acolo.

În această imensă vinovăție a Institutului Cultural Român, am și eu partea mea de vină, știu bine că sunt un trădător de neam, drept care mărturisesc aici și promit să mă autoflagelez cinci minute pe zi ascultând discursurile lui Crin Antonescu, iar duminica cinci minute pedeapsă suplimentară cu Dan Șova.

Distribuie acest articol

65 COMENTARII

  1. Pur si simplu foarte bine zis, Vlad Zografi!
    Dar e si un pic riscant… macar pentru ultimii doi pomeniti, ar trebui sa dezvaluiti si cheia de interpretare. Altfel, v-ar putea face plangere penala.

    • Sun unii ce vor lua de buna „litera textului” si nu vor intelege mai mult din acest text. E periculos sa te joci mintile celor 46% din romani :)
      Oricum e frumos scris.Felicitari!

      • E foarte bine scris articolul si ma bucur sa aflu cat de bine functioneaza ICR dar de ce trebuie sa depinde o intreaga institutie de un om…onorabilul Patapievici.

        Eu cred ca o institutie cum e ICR poate functiona si fara Dl. Patapievici daca nu cumva, el e simbolul culturii romanesti cum e Basescu simbolul democratiei.

        • Daniel vezi ca ai pus intrebarea gresita Eu zic sa te intrebi de ce este necesara o schimbare intr-o institutie functionala si care are randament bun. Mai mult ce coerenta are schimbarea in contextul politic atcual. Asa ca daca incerci sa aperi decizia USL macar adu un argument valid.

        • Cei ce afla despre ICR din articole e mai bine sa se abtina. DA Patapievici e omul care a „sfintit” locul ICR-ului aducand echipa, rigoare, standarde inalte de calitate. Inlaturarea lui arata tocmai ca NU se doresc aceste lucruri ci eternele agitatii patriotarde ale inculturii (cred ca exact ar fi barbarismul semi-culturii). Stim ca actul cultural veritabil nu se masoara in audiente (in mediul rural la ora de maxima audienta pe un public cu educatie redusa spre medie) si de cele mai multe ori este elitist si apreciat de minoritate. Dar a „maneliza” cultura Romaneasca e un lucru ce nu poate lasa un intelectual rece.

    • Ziaristul de la „El Pais” este bursier ICR! Criticile se refera strict la jurnalistii culturali , majoritatea celor finanţaţi prin această adevărată metoda sunt plătiţi pentru cu totul alte activităţi decît cele culturale. Raul Sanchez Co
      sta a primit o bursă în valoare de 1.000 de euro pe lună, plus 500 de euro pentru transport. Ceilalţi bursieri din anul 2006 sunt: Alessandro Gori (Italia), Dorina Bohanţov (Moldova), Nevenka Sivavec (Slovenia), Koschka Hetzer-Molden (Austria), Stylan Deynov (Bulgaria), Julien Trambouze (Franţa), Mathew L. Hangengruber (SUA), Armin Pongs (Germania), Marek Secar (Cehia).Cine îşi imaginează că Raul Sanchez Costa, în schimbul bursei primite de la ICR, a scris despre Eminescu, Blaga sau Noica se înşală

    • apropo ,mitingul „spontan „de la viena este condus de aceasta doamna si sotul ei ,s-a facut de cacao ca a aflat si presa straina Minciuna are piciare scurte Austria Presse Agentur (APA) şi „Der Standard” sunt, de fapt, Laura Balomiri! Laur
      a Balomiri a primit o bursă ICR pentru a învăţa limba sa maternă! Laura Balomiri a fost racolată de ICR în anul 2006, când primeşte o bursă ciudată: ea era finanţată din bani publici pentru a învăţa limba germană, care, aşa cum singură scrie în CV-ul său, îi era şi limbă maternă, alături de limba română!
      BURSIERI Sesiunea mai-iunie 2008
      LAURA BALOMIRI (AUSTRIA)
      Mirela Glusac (Serbia)
      Zsolt Karacsonyi (Ungaria)
      Dragana Mijic (Serbia)
      Sara Pollege (Germania)
      Ileana Maria Pop (Italia)
      Daniela Popi (Serbia)
      Peter Roesch (Germania)
      Magdalena Suwara (Polonia)
      Cara Uccellini (SUA).

  2. Domnule Zografi,
    avand in vedere gravitatea faptelor comise, consider ca pedeapsa pe care vi-o luati asupra dvs. e prea blanda. Cred, prin urmare, ca ar trebui sa ascultati, suplimentar, in fiecare zi, si cate 5 minute din discursul mustind de intelepciune al lui Mihail Voicu, iar duminica, suplimentar, o repriza de 15 minute de invatamanite morometiene furnizate de Mircea Diaconu. Iar in biroul dvs. de lucru ar trebui sa va puneti afise cu Radu Mazare inconjurat de bikini si cu Mircea Badea la sala de forta.

  3. Ironia si sarcasmul din satira dumneavoastra sunt mult peste capacitatea intelectuala a membrilor/simpatizantilor USL. Din punctul meu de vedere nu cred ca suntem departe de a ne regasi in
    povestea „Prostia omenesaca” scrisa de Ion Creanga.

    • Si eu cred la fel, dar asta face mesajul articolului si mai valoros. De altfel, sunt sigura ca cei care ar fi bine sa-l recepteze nu-s chiar prosti, fac doar pe nebunii, ca sa-si rada de noi.

    • D-le Toma,

      Aveti foarte mare dreptate. Expresia „doua Romanii” e din ce in ce mai valabila. Si se pare, asa cum a sesizat si presedintele Basescu, ca falia dintre aceste doua Romanii devine tot mai adanca.

      USL-ul nu face decat sa profite de Romania slaba, saraca, needucata, neinformata. Pt ca daca ar exista in alta tara, cu oameni educati, informatii, cu pretentii, USL-ul n-ar avea nici o sansa, ar muri politic instant.

      Prin urmare intrebarea care ramane este: cum apropiem aceste doua Romanii? Cum le unim? Cred ca a fost mai usor de facut uniri precum cea realizata de Cuza sau cea de la 1918 cu Transilvania, decat va fi acum.

      • Ai dreptate. Din pacate exista doar 2 Romanii. Una care il care il ridica in slavi pe bas escu si pupin cu ristii lui si alta care slaveste u s l si ai lui pupaciosi.
        Domnilor intelectuali, locul meu care nu iubeste pe niciunul,care nu vrea sa vada , sa auda , sa citeasca despre acestia , unde este? Nu mai incapem in tarisoara ?Ar trebui sa mergem toti normalii ( sau considerati normali) de aici si va las pe cei din cele 2 Romanii , sa va luati gatul. dar nu veti face asta , din pacate, si trebuie sa traiesc intr o Romanie poluata de voi!

  4. :) Foarte tare! Marturisesc ca am ras bine, desi situatia generala nu e deloc de ras.
    Domnule Zografi, cat credeti ca or sa reziste astia? Nu mult, curaj!
    Stima mea!

    • Ce e de ras, domnule?
      Are dreptate omul. Reactionar…altfel nu pot sa-i zic.
      Pai ce astfel de lucruri se intampla la ICR?
      Si in timpul asta adevaratele valori (Minune, Salam) canta la nunti?
      pai ce ei nu e cultura???
      Cu pedeapsa dau dreptate celorlalti comentatori? pai sa-l asculti pe Antonescu e placere, si de Badea ar fi chiar culmea…sa-l asculti e placere.
      Eu zic sa se duca singur la Canal sa munceasca. Ca daca nu il ducem noi si il mai si batem putin inainte.
      Pun pariu ca tovarasul asta care scrie nu are nici origine sanatoasa…un unchi, ceva, chiabur.
      Poporul suntem noi.

  5. Nenorocitule! Canalul si un post la deratizare te asteapta! Si zilele acestea nici macar nu am siguranta ca e o gluma…

  6. Articolul asta e un proces de intentie. Nici macar nu se stie care va fi viitoare conducere, deci orice presupozitie legata de calusari sau non-calusari e falsa din start. Sper totusi ca noua conducere sa fie una nepartizana politic, sau macar suficient de civilizata incat sa nu-i injure ca la usa cortului in presa de partid pe adversarii politici ai patronului (in cazul de fata, majoritatea USL de la Senat).

    • Dimpotriva.
      Domnul Zografi are tot dreptul sa fie indoit de viitoare conducere. Exista semnale care sunt neexplicite, chiar ascunse dupa discursuri de convenienta. Chiar si acest mod de a trata situatia este dubios. Este un mod de comportament public care inlocuieste comunicarea cu propaganda.
      Ar fi fost bine, stimate Lucian Sarbu, sa observati si dumneavoastra retorica majoritatii politice de acum: nu esta aceea a comunicarii, de asteptat intr-o societate democratica, ci aceea a propagandei. Cea ce inseamna manipulare. A noastra si a intregii Europe.
      De aici este logic sa te gandesti la cum va arata ICR subordonat acestei mentalitati.

    • Luciane, ceea ce deranjeaza e modul in care s-a actionat (ca si la demiterea lui Basescu). Care-i logica din spatele ordonantei de urgenta a trecerii ICR la senat? De ce trebuia ordonanta de urgenta pentru asa ceva? De ce nu putea parlamentul lansa o dezbatere despre cum e mai bine sa fie condus ICR? Asta nu pricepe poporul uselist: ceea ce deranjeaza in primu rind e modul de actiune care aminteste de anii ’50.

    • Ba este justificat punctul de vedere al autorului legat de calusari, sarmale etc. Acest lucru era si inainte de 2005. Dar nu asta este cel mai important argument. In OUG emis de Ponta se spune ca sentimentul apartenentei la natiunea romana tinde sa se dilueze etc. Prin urmare, scopul, misiunea ICR este schimbat din fasa. Nu va mai fi vorba de un releu ce inlesneste relatiile interculturale cu alte culturi (cum fac alte instititute, Cervantes, Goethe, Institutul francez etc.). Va fi un instrument de propaganda, ce urmareste doar romanii din strainatate. din acest punct de vedere, da, ICR, va fi cea care va promova acele valori neaose (calusari, sarmale etc.), sotandu-ne de pe piata culturala internationala. Ceea ce nu a inteles Curtea Constitutionala este ca aceasta schimbare uriasa de misiune se face nu prin dezbatere publica, ci prin OUG. Ce era asa de urgent aici, cand de conservarea sentimentului national se ocupa deja Ministerul afacerilor externe?

      • Fara a jigni pe nimeni, vreau sa va pun vedere cateva chestiuni:

        1. nu tot ce spun „jurnalistii” de pe la televizor e corect, si trebuie luat ca atare (nu stiu cat de mult au dovedit minime cunostinte/minim vocabular in domeniile pe care le practicati, dar in domeniul meu, juridic, m-am lamurit de mult, mult timp si, oricat nu l-ati simpatiza politic, Sova e singurul care stie ce vorbeste cand e vorba de norme juridice – cu ocazionale scapari, ca e si el om).

        2. este necesar un plus de coerenta: a afirma ca „parlamentul e organul reprezentativ” si a afirma ca nu consideram ca membrii parlamentului actual (sau altul, trecut) ne reprezinta corespunzator (conform promisiunilor din campanii) sunt doua lucruri complet diferite. Parlamentul ca institutie exact asta este: organul reprezentativ.
        Sa spunem ca nu ne plac parlamentarii de acum si sa spunem ca parlamentul nu este reprezentativ…e gresit in mai multe planuri (nici nu mai mentionez ca cei ajunsi acum in parlament sunt cei votati prin sistem uninominal).

        3. nu Ponta emite OUG, asa cum nu le-au emis nici Boc, Tariceanu sau Nastase. Guvernul emite OUG, iar primul ministru le semneaza. Extrapoland: daca faptul ca Basescu promulga legile nu inseamna ca el le emite (emitent ramane tot Parlamentul), faptul ca Ponta semneaza ordonantele (asa cum prevede Constitutia) nu inseamna ca el le emite.

        In alta ordine de idei, imi pare rau de batjocura asta generala privind CCR (a se citi Curtea Constitutionala a Romaniei). Pana una alta, faptul ca judecatorii sunt numiti politic (asa cum se intampla in foarte multe alte tari) nu inseamna ca ei urmaresc politica unui anumit partid. Daca urmariti deciziile Curtii de cand exista, veti observa impartialitatea sa. Judecatorii de la Curte nu pot fi realesi, sunt judecatori pentru un singur mandat, nu cauta sa impresioneze pe nimeni.
        Si membrii Comisiei UE sunt fiecare dintr-un alt stat membru, asta nu inseamna ca ei reprezinta in Comisie statul din care provin, ci actioneaza impartial.
        Asta nu inseamna ca trebuie sa fim de acord sau sa ne placa toate deciziile Curtii – inseamna doar ca nu stim destule despre ea cat sa ne batem joc. Si la cat muncesc baietii, in ce ma priveste, daca au chef sa-si ia concediu, n-au decat :D tot avem nevoie de concedii, membrii CCR nu-s roboti nici ei.
        Mare lucru…a amanat Curtea o decizie. Pai nu e orice decizie, nu? E o decizie destul de importanta…daca decidea Curtea in 5 minute, iarasi n-ar fi fost prea bine, s-ar fi spus probabil ca nu-si face treaba, si de ce-i mai platim pe judecatori daca nu muncesc? Sporturi nationale – datul cu parerea aiurea, aflarea in treaba, folosirea expresiei „lovitura de stat” cand habar n-avem ce e aia, dar suna „dur”, uitarea iernii pana in vara etc.

        Ei, atentie: datul asta cu parerea trece in multe cazuri drept diletantism.

          • Ai dreptate – nu te-ai adresat ratiunii si bunului simt. Nu cred ca cei ca tine trebuie combatuti deoarece e curata pierdere de timp. Totusi: Ponta nu emite dar trebuie sa-si asume (inclusiv juridic) atat propunerile, hotararile si mai ales ordonantele – e in lege. Am apreciat si am ras copios la gluma cu sova – un individ de o rara incompetente (vezi geoana si Senatul, boicotarea recensamantului apoi invocarea lui, etc), doar prostia mai atenueaza combinatia fatala de rautate si incompetenta a ipochimenului, dominat evident de cumplite complexe de inferioritate (clameaza titluiri universitare minore – lector, si realizari provinciale pentru a cersi respectul ). Punct. Am pierdut prea mult timp. O ultima rugaminte – te rog sa ne faci imensa favoare de a uita de existenta noastra. Sunt mari intelectuali ai tarii (ciutacu, badea, sova) ce asteapta pe blogurile lor un cuvant de la tine. Uita de noi, suntem oricum o minoritate, greu de pacalit, de dirijat si inregimentat.

          • Ah, ce lovitura sub centura…cat spirit critic dovediti!
            Nu, nu dorm cu poza lui Sova sub perna, nici cu-a lui Ponta, nici cu a lui Basescu, nu mai spun de Udrea si Anastase. Da, cateodata o da si Sova in bara, dar in majoritatea timpului discursul lui e cel mai corect vis-a-vis de legile noastre in vigoare, si asta pentru ca el, spre deosebire de altii, le si cunoaste.
            Sa apreciezi discursul corect judidic al unui ins care pune probleme juridice pertinente n-o fi asa greu de inteles. N-avea treaba cu USL-ul sau cu PSD-ul, avea treaba cu individul ca jurist. Mai sunt cativa ca el, dar numai pe el l-am gasit in comentarii invocat „la misto”.

            Ma uimesc inca finetea si inteligenta comentariului dumneavoastra…

    • Curat proces de intentie coane Sarbule! Da’ mai clampanim si noi nitel cat ne mai lasa tovarasii internetul liber. Dupa alegeri ma astept sa se reglementeze si chestia asta cu un filtru bine gandit, ca la chinezi si o lege buna contra delictelor de opinie pe net. Hai ca se poate!
      Cat despre discursurile lu’ domnu Antonescu, sa credeti voi ca vor dura doar 5 minute: la ce chef de vorba are, de la 50 in sus si pe toate canalele care vor mai fi in grila!

      • Nu e de opinie, e de autoconservare :) una e cenzura (m-as mira sa mai fi inteles cineva ca despre asta era vorba), alta e sa spui lucruri in necunostinta de cauza. e usor sa-ti dai cu parerea, mult mai greu si mancator de timp sa te informezi inainte. asa, macar cu internetul asta, cat il mai avem. de-aia jurnalistii nostri (intr-un procent mai mare decat trebuie) habar n-au despre ce vorbesc, dar sunt foarte infipti si plini de sine, de-aia presedintele nostru suspendat transmite urari reginei Marii Britanii si nu stie exact de ce (noroc cu traducatorul, care se pare ca a fost pe la scoala sau a binevoit sa dea un google search), si tot asa. si nu, ignoranta nu e un „delict pe net”, e doar un lucru de care ar fi bine sa ne ferim, daca mai viseaza cineva la vreun soi de schimbare in bine. legatura cu cat de logoreic e antonescu n-o prea vad :-?

  7. O greseala recunoscuta este pe jumatate iertata!
    Partidul este bun si iertator, chiar daca sunteti o oaie ratacita, sunteti util cauzei.
    Poate ar fi util un PS, partidul poate interpreta cuvintele Dvs. ad litteram. Riscati sa primiti o functie in viitoarea Comisie de cenzura, iar refuzul nu se iarta daca este in raspar cu cauza!

  8. Ramine intrebarea, totusi, daca o tara de bogatia Suediei nu putea organiza expozitia Isou pe banii ei si, la fel, sa va invite pe voi sa conferentiati daca faima voastra de conferentiari ajunsese pina la ei. Eu – al Londra- ascult diversi romani de mina intiia la centrul cultural Ratiu, care e privat, vin oameni de la Oxford, ca dna Alina Mungiu, sau regizori din tara, ca dl. Cristi Puiu, si nu mai cheltuieste nimic pe austeritate, Londra e plina de ocnferentiari din toata lumea, sa nu credeti ca daca le place careva din Argentina ii plateste drumul ambasada Aregntinei, le plateste universitatea sau fundatia din Londra care ii invita. Pentru ca daca invitatia nu vine de la gazde, ci de la cine da banii, in cazul vostru ICR, ma intreb pe ce criterii ati fosts electati dna Pirvulescu si dvs, doi redactori de carte Humanitas, adica de la editura dlui Patapievici, sigur nu pe capacitatea dvs de a tine conferinte in engeza, ca atunci ati avea o lista de alte locuri care v-au invitat – pe banii lor.
    Astfel inciti, desi tin si eu cu Pata, si nu cu Ponta, nu prea sinteti in drept, dle Zografi…

    • @ adrian,
      zau, iti simteam lipsa din peisaj.
      Sa ne traiesti.
      Inca o pedeapsa pentru dl Zografi ar fi sa citeasca zilnic, dimineata, la prinz si seara, un textulet de la tine. Tradatorul ;)

    • Pai sigur, de ce Ioana Parvulescu si Vlad Zografi? Poate ca ar trebui organizat un referendum ca sa decida poporul cine sa participe la programele ICR.
      In alta ordine de idei, uitati-va pe site-ul ICR sa vedeti de cate ori Stelian Tanase, Mircea Dinescu, Varujan Vosganian si alti propagandisti uselisti au fost inclusi in programele ICR (desigur, in calitatea lor de oameni de cultura). Una peste alta, in aceasta formula, ICR a fost o institutie de succes. Daca asta nu conteaza pentru dumneavoastra, atunci ce conteaza? Doar sa va dati cu parerea, ca orice roman care se pricepe la cultura, si in general la orice?

    • @Adrian: Da, se pune problema de ce nu ne platesc suedezii, daca suntem atat de straluciti si ne vor? Dar, in egala masura, se pune si intrebarea: ce l-ar mana pe Statul Suedez sa plateasca pentru popularizarea culturii romanesti? Institutul Ratiu, din MB, este un institut privat, finantat din donatia lasata de dl Ratiu, un ROMAN!
      Cati romani nu beneficiaza de programe culturale difuzate de British Council, sau Institutul Francez? Si le plateste Statul Roman?! Cum vi s-ar parea treaba asta? Ati protesta ca umplem buzunarele artistilor straini, cand ai nostri mor de foame, probabil.

    • OK, inteleg ca va puneti intrebari referitor la criteriile de selectie. Si care ar trebui sa fie acele criterii? Ar trebui sa existe o tragere la sorti?

      Indiferent de ce se va intampla, un ICR corect va alege un artist in dauna altuia, pentru ca nu poti sa-i faci pe toti fericiti. Evident ca ICR nu poate fi obiectiv, in orice componenta ar fi el, pentru ca aprecierea artei e ceva subiectiv. Eu sper doar sa nu ne prezentam (doar) cu mici, costume populare, calusari si sarmale. Pentru ca ar trebui sa adaugam si seminte de floare, manele, marlanie si bere la PET. Doar si astea ne caracterizeaza ca natie, pana la urma.

    • Stimabile Adrian,

      Intreb doar atat: ce intelegi prin Humanitas, „editura d-lui Patapievici”?! Ca daca si la celelalte informatii emise ai aceeasi rigoare a documentarii, avem o problema…Plus ca ratezi sa critici, veninos daca se poate, un alt distins „dusman al poporului”, dl. Liiceanu.
      Pai, se poate, mai draga, asa scapari?!

  9. Dupa Mme Macovei, se pare si ca lui Vittore Ponta ii pare bine daca contactele cu occidentul capitalist si decadent se racesc.

  10. Domnule Vlad Zografi!
    Va multumesc ca mi-ati aratat prin acest articol, ca mai sunt publicisti de treaba in Romania!
    Cu deosebita stima,

  11. Da, eremir, exact asta spunea şi Vlad Zografi: să fie dat poporului! Şi încă cum!

    Nu înţeleg, însă, argumentul reprezentativităţii „organului” la care vă referiţi, adică la Senat. Sunteţi sigur că vreţi să-l invocaţi? Preşedintele ţării e cumva numit? Sau nu se pune pentru că organul dvs. selectează informaţia după cum îi place?

  12. @eremir: „Niciunde pe lumea asta ICR-ul nu este sub presedintele tarii. ”
    Ia o pauza lunga si gandeste-te bine la ce ai scris. Atentie totusi: Daca realizezi ce-ai scris, ai putea avea ganduri sinucigase!

  13. Pai asta spune si domnul Zografi: sa redam, sa popularizam, sigur ca da :)

    Acum serios: niciunde nu se schimba regulile unui stat in 3 zile, niciunde nu se Monitorul Oficial de sub Legislativ si se pune sub Executiv, niciunde Executivul nu muta institutii de sub Presedinte fara sa-l anunte si fara sa discute, etc.

    In ceea ce priveste reprezentativitatea Parlamentului, imi permit sa ma indoiesc. Parlamentul este ales pe baza unor promisiuni electorale. Dupa ce sunt alesi, baietii aia intra in greva, schimba partidul, se uita la firme porno, dorm.

    Si mai serios: nu schimbi un lucru care merge bine doar pe considerentul nedovedit ca Parlamentul este un organ reprezentativ (ca nu este)

    Si foarte, foarte serios: eu ma astept de la Guvern la masuri serioase, pe care inca nu le-am vazut.

  14. @eremir, Senatul este un organ legislativ pe cand Presedintele are o functie reprezentativa (externa) si de mediere. Oare unde apartine ICR-ul? Imi pare rau, nu iti inteleg logica.

  15. d_le eremir… sper ca glumiti cand afirmati ca actualul senat este organul reprezentativ al poporului.. si marea adunare nationala tot asta era..

    • @Eugen
      „Organul senatului”, „organul partidului”… nu sunt prea multe organe la vedere? Ne si reprezinta aceste organe? Ca de satisfacut, nu se pune problema!

  16. Superb mesajul lui eremir cu finalul pe masura :D : „Sa redam ICR-ul poporului”. Gata, acuma e redat.
    E drept ca putin mai inainte citisem cam pe sarite :| „Senatul este un organ reprezentativ al romanilor… Unde niste sinecuristi, sub alibiul, vezi doamne … huzuresc pe banii tuturor”.

    Ridendo castigat mores.

  17. Bravo, excelent scris!

    Am o multime de intrebari, insa. Dupa ce tristetea si dezgustul se vor disipa, ce putem face?

    De ce nu putem face un Institut Cultural sprijinit de initiativa privata? Aici nu ma gindesc la sprijinul diversilor retaileri romani, ci la sprijinul nostru, al cetatenilor de pe net.

    De ce nu putem face un institut cultural care sa traiasca in principal pe net? O galerie de pictura, o sala de spectacol, etc, se pot inchiria pentru o zi, o saptamina, nu e nevoie ca statul sa fie proprietarul acestora. In loc de asta, putem organiza evenimentul, servindu-ne de net, apoi putem inchiria o sala, tipari afise, publica anunturi in ziarele locale (practic inutil, netul e suficient, mai ales in tari dezvoltate), si tot asa.

    De ce sa fim in continuare masochisti si sa cerem sprijinul statului, din moment ce putem (?) sa facem totul mai bine singuri?

    De exemplu, ICR (sau alt nume echivalent) ar putea sa devina o eticheta (un fel de „VSOC”) care se poate pune pe o initiativa a unui grup restrins de artisti (de exemplu) in strainatate.

    Cu cit mai multe si, mai ales, mai diverse, aceste initiative, cu atit mai bine.

  18. Domnule Zografi

    Nu este prima oara cind ne incintati cu ironia fina. Pentru cei care va cunosc ca mine (macar din piesele de teatru) daca nu si din interventiile pe acest site – este clar ca nu va lipsi „cheia” de interpretare a articolului. Bine venit. Si clarificator, fara echivoc. Imi pun problema ce se va intimpla cu ICR in continuare, ca institutie. Quo vadis ? Daca dl Patapievici a fost denigrat si constrins sa demisioneze, inseamana ca destinul acestei institutii de bine, din putinele din tara noastra , este pecetluit? Ar mai putea totusi o conducere curajoasa si de exceptie sa redreseze lucrurile, macar aprope de ceea ce a insemnat ICR pina astazi, daca nu si mai mult? Si in acest context ma gindesc chiar la dv. domnule Vlad Zografi. Lasind la o parte asemanarea total accidentala a formatiei de fizician, ma gindesc la un suflu proaspat care sa aduca cu el ceva nou si puterea de a realiza lucruri pt cultura romana. Personal cred ca aveti aceste atuuri domnule Zografi, cred ca ati putea contribui mult, si mai mult inca decit ati vrea sa credeti. Eu va invit la o reflectie pe acest subiect. Nu sint putini cei care va cunosc din presa electronica. Imi imaginez ca un referendum- da, un referendum daca ar fi posibil – pt functia de presendinte al ICR v-ar putea aduce in aceasta functie cu cea mai mare probabilitate, in orice caz cu avantaj net fata de multi candidati potentiali. Daca lucrurile ar fi cinstite ! In aceasta perioada de deriva, in care lucruri importante sint retezate fara ca nimeni sa miste un deget, va intreb cu sinceritate: credeti ca scrisori de adeziune, din partea mea si a multor alti cititori carora le pasa cu adevarat, catre domnul Liiceanu ca pirghie de influenta, v-ar putea apropia de conducerea ICR ?
    Va rog sa contati pe increderea noastra. Astept raspunsul dumneavoastra.

    • Stimata doamna, va multumesc frumos pentru cuvintele dvs, dar va rog sa tineti cont de cateva realitati elementare in ce ma priveste: in tot ce tine de latura practica a vietii ma descurc doar cu putin mai bine decat un mort; cred ca sunt suficient de lucid ca sa-mi dau seama ca n-am nici cele mai vagi calitati de om de actiune sau de organizare; am fost mereu subminat de propria mea subiectivitate, traiesc sub molozul obsesiilor, temerilor, visurilor mele. Sunt pur si simplu un scriitor – o spun fara orgoliu si fara dorinta de a ma eschiva, cam la fel cum un medic legist constata cauza decesului.
      Am intervenit in toata povestea asta oribila doar fiindca am simtit ca mi se da foc la casa – si vin si eu cu cate o lingurita cu apa. E reactia unui om amenintat, care n-are la dispozitie altceva decat cuvintele. Pe de alta parte, mi-e ingrozitor de draga acea „iresponsabilitate” care iti da libertatea sa scrii ce vrei si cum vrei – asta e firea mea adanca. Conditii exterioare, cu totul surprinzatoare pentru mine, m-au silit la o „responsabilitate” de care – daca as capata distanta – as rade in hohote. Adevarul este ca nu ma intereseaza absolut deloc politica sau administrarea culturii si sunt genetic bolnav de individualism. Ii admir pe cei care au reusit in directia asta, dar ei fac parte dintr-o alta specie decat mine.
      Tot timpul ma gandesc la teatru – sigur, asa cum il vad eu, un teatru greu de digerat si pe care n-am sa mai apuc probabil sa-l scriu. Cat priveste relatiile mele cu societatea, eu nu sunt decat carne de tun – poate de o calitate ceva mai buna – dar mai conteaza calitatea carnii de tun?
      Imi pare rau ca trebuie sa va dezamagesc: ca persoana cu responsabilitati sociale as fi un dezastru. Eu raman cu lingurita cu apa – si reascult zilnic discursul lui Churchill din iunie ’40, in parlamentul britanic: „We shall fight them on the beaches…”

  19. Mic amendament la pudoarea carpato-danubiano-pontica: pentru mine este un indicator foarte clar pentru penetrarea tv-ului si pentru popularitatea show-urilor modul in care se imbraca femeile la tara cand sunt pe strada. Acum 20 de ani vedeai numai fuste sub genunchi, camasi cu maneca lunga si basma, poate ceva fara basma – „usuraticele”, cu siguranta. O sa ziceti ca nu eram asa de mujahedini, dar va rog sa faceti un efort sa va aduceti aminte. Acum: colanti, short-uri, tricouri mai mult sau mai putin decoltate si maieuri fara maneci. Despre basma nici nu poate fi vorba :) Sepci de baseball, evenutal pe canicula. La tara as putea chiar banui o atitudine de dezinteres pentru cele nemiscate dintr-o astfel de expozitie pe langa cele animate cu mai mult sau mai putin talent de la tv.

  20. Din pacate nu cred ca ati vrut sa fiti ironic, dar mania proletara cu care infierati ma duce cu gandul la titlurile din presa proletara romaneasca de prin anii ’50 (din auzite) cu „ceferistii francezi in greva”. E plina tara de „iecsperti” in legislatie international – nu sunteti singurul.

    Articolul dl. Zografi este superb – desi ma intreb cati dintre „cetatenii turmentati” care l-au citit au si inteles. Imi amintesc de data asta pe viu, cum imediat dupa revolutie au aparut cei de la Divertis la televizor cu niste scenete savuroase – intr-una aparea „teroristul arab”. Nu retin detaliile doar faptul ca cetateni revoltati au sunat sa intrebe de ce nu e arestat. Referitor la autoflagelare tin sa amintesc ca urmarirea personajelor amintite la televizor dauneaza grav sanatatii.

  21. Doar cateva remarci.
    1. Institutele Francez, Cervantes si Goethe sunt de exemplu in subordonarea guvernelor din tarile respective (Ministerul Afacerilor Externe). De ce e mai bine de principiu sa te subordonezi Presedintelui si nu Senatului? Doar pt ca acum iti convine cine e presedinte si nu iti place majoritatea parlamentara nu e un motiv. Oamenii de la putere se schimba, institutiile democratice raman.
    2. USL-ul e format din comunisti pe cand Basescu e bastionul capitalismului?! Altfel nu inteleg stilul articolului.
    3. Toate institutele culturale straine din Bucuresti promoveaza ceea ce e specific tarii lor si nu schimburi interculturale. Echivalentul sarmalelor care se mananca la ICR este gulasul de la Institutul Ungariei, acompaniat de muzica autohtona. Se promoveaza in primul rand invatarea limbilor din tarile respective. Pe bani.
    4. Este se pare minunat ce se intampla la Stockholm, dar asta nu e o regula pt ICR in lume.

    • Intrebarea corecta este „de ce e mai bine ca ICR sa fie subordonat Senatului si nu Presedintelui” pentru ca era deja subordonat Presedintelui (oricare ar fi). Raspunsul la intrebare este „trebuie scos din lac si bagat in put”?

    • Nu, ci pentru că era în mod simbolic sub Președinte, pe când sub Senat, e cu totul subordonat politicului. Nu e vorba de Băsescu aici, ci de independență vs. dependență politică.

    • 1. Tocmai, presendintele Traian Basescu este din pacate un presedinte jucator si este mult prea implicat politc. Functia presedintelui ar trebui sa fie mai mult simbolica deci sa reprezinte mai degraba o institutie decat un om. ICR, pe argumentul dumneavoastra, ar sta mai bine acolo decat la Senat sau MAE unde oamenii sunt implicati activ in a schimba politica tarii.
      2. Aluzia la comunism se refera la discutiile care se purtau in media chiar in zilele dupa anuntul ordonantei de urgenta. Mircea Diaconu atunci declara cum trebuie lucrat la unison, spre promovarea unei idei clare de valori romanesti, etc etc. Aceste lucru sunt in opozanta cu descentralizarea care a avut loc pana acum care promova libera exprimare a fiecarui artist, pe orice directie ar vrea el/ea. Si daca e sa mergem pana acolo cu intrebarea dumneavostra, da, lupta politica este dominant intre un partid Socialist de stanga si unul de dreapta.
      3. pe langa faptul ca nu as spune ca politica externa(nu foarte vizibila) a Ungariei este modelul de luat in seama, as spune ca British Council, Goethe samd merg putin mai departe de cursuri de limba, altfel CD-urile magice Rosetta Stone ar fi scos de mult aceste institute din circuitul bugetar al oricarei tari. Cel mai simplu, intrati cam pe orice site, in orice capitala, a centrelor listate veti observa rubrica de evenimente culturale. Evident aceste grupuri poate nu sunt procentual la fel de active insa trebuie tinut minte ca Franta, Germania, Anglia, Spania au destule universitati si oameni cu bani care sprijine artistii, astfel nefiind nevoie de un Institut Cultural foarte activ.
      4. ma tem sa nu intru in ceva polemica de gen ‘poneiul roz’ asa ca nu voi spune altceva decat faptul ca punctul patru nu e un argument ci o afirmatie(cu care nu sunt de acord).

  22. SUPERB.!!!!
    Eu zic, ca toti intelectualii, ca pedeapsa suprema pentru indrazneala de a spune peste hotare despre Romania Culta, fara consimtamant de partid, sa ia aminte la vorbele de duh ce se spun la Antene, mai ales la in Gura Presei, caci e vocea celui mai cult spagat si face parte din Invatamantul Politic Ideologic.

    • Ati avea ceva impotriva să lasati si pe acarul Păun sa se alatura dvs. , desi inaltimea lui nu va este pe potriva ? El munceste toata ziua. Locul lui de muncă este inainte de intrarea in tunel, si este multumit ca la capatul acestuia vede o raza de lumina. Si, nu trebuie sa dati atentie nici faptului ca, traieste alaturi de casa celui care vrea sa-i omoare capra. S-a obisnuit deja, nu stiu daca este un lucru bun, sau rau ca, nu uita nimic din toate cele puse seama lui, ca acar. Cel mai mult il deranjeaza faptul că, toti acestia care il fac pe el vinovat, se cred Dumnezeu. Așa că isi permite o singura intrebare. El crede ca este o intrebare de bun simt, pe care el poate sa-si permita sa o puna, desi inca nu a gasit pe nimeni care sa treaca pe la locul lui de munca, asa ca o repeta in gand tot timpul: cati Dumnezei unici ar putea exista ? Acarul Paun habar nu are cine este d-nul Patapievici. Dar daca ar sti ar mai pune o intrebare. Are legătura prima intrebare cu unele interviuri, realizate la nivel cultural asa de inalt de d-nul Patapievici și cu unii înalti prelati ? S-ar lega aceasta de faptul ca comunistii nu-l agreaza pe Dumnezeu, . . . pentru ca ei se considera mai sus ?

  23. ca ROMAN nascut in Romania si membru al exilului romanesc (fara cetatenie romaneasca comunista!) nu inteleg si nu pricep la CE ne ajuta pe noi, romanii din exil, aceste „ICR”-uri care promoveaza o Romanie comunista si fara adevarate valori (romanesti, regale, brancusiene etc) in strainatate…pe banii cui…cu care scop…in folosul CUI…???

    ca ROMAN care militeaza impotriva Romaniei comuniste si neocomuniste si care NU am acces la NIMIC romanesc mai mult ca un oarecare TURIST strain ma abtin sa mai injur si de azi inainte voi face LEGAL si pe fata LOBBY antiromensc, pina cand Romania va redeveni tara romanilor, nu tara comunistilor si a neamurilor lor!…

    ca ROMAN adevarat si cu o cetatenie comunista confiscata va SOMEZ pe voi romanii comunisti si neocomunisti sa retrocedati TOATE bunurle, proprietatile si averile confiscate, la fel cum le-ati retrocedat Tiriacilor si regelui Mihai sau, va PROMIT ca niciodata nu veti fi vazuti bine si primiti cu cinste nicaieri in Strainatate, AMIN!!!

  24. Institutele culturale din alte tari sunt fie sub patronajul Presedintiei, al Parlamentului sau al Guvernului din tarile respective, deci nu conteaza in definitiv institutia, ci misiunea, strategia si echipa institutului. Acest fapt ar putea constitui un argument al celor care invoca ca trecerea sub controlul parlementar nu e cheia problemei. Dar acelasi argument poate fi invocat (si este invocat) de cei care sustin ca era mai bine sa ramana sub aptronajul Presedintiei. Discutia privind reprezentativitatea Parlamentului si calitatea membrilor sai este inutila din moment ce acei oameni au ajuns in Parlament votati de noi. Din punctul meu de vedere, OUG explica corect trecerea ICR de sub patronajul Presedintiei sub cel al Parlamentului, ceea ce insa imi pare a fi problematic in OUG 27 este paragraful: „prelungirea efectelor profund negative ale unor stari de lucruri care tind sa afecteze, cu titlu de permanenta, sentimentul de apartenenta la natiunea romana a celor stabiliti, vremelnic, in alte state, iar, pe de alta parte, la mentinerea unor disfunctionalitati referitoare la modul de organizare si la functionarea Institutului Cultural Roman”, aspecte pe care ordonanta nu le explica. Pe de o parte, disfunctionalitatile privind modul de organizare, invocate de OUG dar ne-argumentate puteau fi rezolvate si fara schimbarea institutiei care controleaza ICR. Pe de alta parte, Guvernul nu prezinta care sunt efectele negative care afecteaza sentimentul de apartenenta si nici nu cred ca ar avea cum din moment ce aceasta sintagma este una fara fond. Ca urmare, urgenta acestei masuri pare dubioasa si, cred, mai degraba vizeaza Presedintele suspendat si nu atat ICR-ul. ICR-ul cred ca, in aceasta problema, constituie doar o victima colaterala. E riscant ca un guvern sa foloseasca non-argumente precum cel cu sentimentul de apartenenta si aceasta deoarece poate genera o stare de confuzie si ingrijorare, cum este cea a dlui. Zografi privind sarmalele, calusarii, micii, etc. Si ar fi pacat sa revenim la stereotipurile culturale romanesti. Nu trebuie sa uitam ca, cultura nu este doar ceea ce ne place sau ceea ce creeaza o imagine doar pozitiva. Daca vrem sa fim autentici trebuie sa acceptam si ceea ce nu ne place la noi, astfel incat sa putem schimba acele aspecte.Daca tinem cont de lipsa de granite a culturii atunci nu mai pare atat de neobisnuit ca ICR sa promoveze si artisti ne-romani, autohtoni tarilor unde exista comunitati de romani. De ce nu? Astfel se pot stabili punti culturale intre populatia autohtona si comunitatile romane. Daca vrei sa existi ca si comunitate minoritara in alta tara nu cred ca e suficient sa te limitezi la bagajul tau cultural sau doar a prezenta celorlalti acest bagaj, ci este necesar sa preiei si tu ceva din bagajul celorlalti, pentru a avea o noua cheie de lectura a proriului bagaj si pentru a permite comunicarea interculturala. Daca doua comunitati isi prezinta una alteia propriul bagaj cultural si atat, fara a prelua una de la alta, fara a face schimburi propriu-zise (caci a comunica nu se reduce la receptarea mesajului, ci la modificarea propriului comportament sub efectul continutului mesajului). Ma intreb daca ele comunica in mod autentic? Sper ca noua conducere a ICR, oricare va fi aceasta, sa citeasca intr-o cheie moderna si dinamica misiunea ambigua impusa de OUG 27 si sa gaseasca in comisiile de specilialitate din Senat parteneri autentici de dialog (furnizarea acestor parteneri tine si de noi electoratul, pe cine trimitem acolo la alegerile din toamna) si sa se adapteze cerintelor culturale actuale. Astfel, impartasesc, intr-o oarecare masura teama dlui. Zografi, dar incerc sa fiu mai optimist.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Zografi
Vlad Zografi
De formatie fizician, Vlad Zografi este scriitor si dramaturg. In 1994 si-a susținut teza de doctorat în fizică la Universitatea Paris XI (Orsay). A publicat articole de fizică atomică teoretică în Physical Review, Physics Reports, Surface Science. A publicat volume de povestiri si a scris teatru, cu mare succes de public. Este coordonatorul colectiilor de stiinta ale editurii Humanitas.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro