Home » Cultura » Citesti:

Canoniada canonului literar

Ioan F. Pop aprilie 6, 2018 Cultura
3 comentarii 961 Vizualizari

La origine – pentru a face un mic excurs etimologic –, cuvîntul „canon” provine din cuvîntul ebraic qaneh, care desemna un fel de băţ folosit ca unitate de măsură. În greacă se numea kanon, şi avea cam aceeaşi conotaţie. Teologia creştină l-a adoptat simbolic în stabilirea scrierilor nou şi vechi-testamentare, disociind conceptual şi revelatoriu între ce este acceptat şi ce nu în componenţa corpusului biblic. Acest cuvînt este cel care împarte textele biblice între cele acceptate – canonice, şi cele neacceptate – necanonice sau apocrife. În urma acestei alegeri canonizante s-a stabilit învăţătura fundamentală a creştinismului, onto-teologia sa.

Rămînînd oarecum la semnificaţia aceloraşi termeni, trebuie reamintit că, în fapt, criticii sînt apostolii canonizării literare. Critica literară este canonizare în act. Scriitorii nu sînt decît nişte bieţi ucenici, care bat etern la poarta canonizării. Context în care cititul – critic sau necritic – nu e decît un mod profund de a dialoga cu cărţile. Cine nu poate duce acest dialog citeşte degeaba, indiferent din ce perspectivă o face. A citi înseamnă, pînă la urmă, a-ţi învecina ideile, gîndurile, proiecţiile ideatice. A împrumuta un destin preţ de cîteva pagini. Nefiind critic, ci un hedonist al lecturii, ori de cîte ori citesc o carte bună îmi vine în minte ideea că nu ar mai trebui să scriu. Ci doar să citesc şi să-i elogiez pe cei care au scris mai bine înaintea mea. Nu poţi admira ceea ce, mai întîi, nu poţi respecta. În multe date, cultura nu este decît o probă de admiraţie. Actul critic mă interesează doar în măsura în care devine o dimensiune politropică a scrisului. Adică în măsura în care radiografiază acest scris pînă la sînge. Critica ar trebui să fie o citire totală a unui text, nu doar brodare metaforică în jurul lui. (Cu toate că o citire totală, chiar şi a unei literaturi naţionale, rămîne o tentantă imposibilitate. Cea universală poate fi parcursă cel mult în reperele ei fundamentale. Pentru canonul lui H. Bloom, de pildă, nu există scriitori români, nici chiar cei care au activat în spaţiul occidental. Literatura scrisă în limba română rămîne o sublimă necunoscută, fapt ce îi stimulează şi mai mult orgoliul provincial, complexele de superioritate, ifosele marginale).

Orice încercare evaluativă demonstrează doar subiectivismul inevitabil al oricărui rigorism critic, imposibilitatea de a măsura axiologic un fenomen inefabil cum este scrisul. Pe de altă parte, scrisul trebuie să-şi nască într-o oarecare măsură cititorii/criticii. Actul scrisului, împreună cu cel al cititului, trebuie să răzbune tot ceea ce s-a tăcut pînă acum, să scoată tot ne-spusul la lumină. Cititul adevărat, canonic, e acela în care o carte o citeşti cu alte sute de cărţi, cu cîteva culturi. Înţelegi cu adevărat un autor doar atunci cînd îl poţi reduce la o propoziţie, la un cuvînt, la o tăcere… Dacă, aşa cum spunea J. Coćteau, poetul e un scriitor care nu scrie, prozatorul e un poet care scrie prea mult, criticul rămîne un cititor avizat care scrie mult prea puţin cînd admiră şi mult prea mult cînd se îndoieşte estetic de o carte. De multe ori, critica literară pare a fi o lectură deformată de propria competenţă. Cititul critic deturnează lectura în ceea ce crede că a înţeles. Criticul literar se ratează chiar în măsura în care scrie bine… Mărimea unui critic este dată de mărimea scriitorului care s-a ratat în el. Acesta este un fel de gropar care împarte locuri canonice de veci într-un efemer cimitir de cuvinte. Mulţi scriu despre cîte un autor cu superficialitatea cu care dărîmi o casă superbă, apoi vorbesc cu patos în termeni de cărămidă, ciment, var…

Ca atare, nu prea există lectură de tip critic pentru simplul motiv că un critic nu ştie să citească. După o afirmaţie a lui M. Blanchot, acesta nu poate să citească pentru că tot timpul se gîndeşte numai la ceea ce scrie. Citeşte doar cît să poată scrie, nu să regîndească hermeneutic tot scrisul în funcţie de ceea ce citeşte. Ca atare, cititul critic nu măsoară (canonic) doar valoarea, ci se lasă sedus şi de dimensiunile mai comode (non-canonice) ale pseudovalorii. Ajuns aici, cutez a formula o posibilă definiţie a canonului literar românesc: el este raportul dintre ceea ce reţine critica din ceea ce ar trebui uitat şi ceea ce uită din ceea ce ar trebui să reţină. Nu poţi fi critic literar autentic (canonizant) dacă nu ai impus un nume necunoscut, dar valoros. Dacă nu ai impus cîţiva autori împotriva indiferenţei şi gregarităţii gustului comun. Dacă nu ai înţeles dintr-o literatură toate articulaţiile ei semantice, structurile şi ideile neexplorate încă. Criticul nu doar citeşte, ci re-scrie osatura unei literaturi. O pune în faţa propriei sale reflectări temporale. Despre cum (şi despre cine) scriu, criticii literari sînt şi ei oameni. Poate prea oameni. Perspectivă în care mă gîndesc la criticul literar ca la un ins care trebuie să plîngă (sau să rîdă) la prea multe înmormîntări editoriale. Poziţia literară, culturală, este infinit mai importantă decît valoarea. Aceasta din urmă sucombă sub presiunea veleitarismului omnipotent. Iar cînd meditez la canoniada canonului literar actual, care are de decelat între exuberanţa semidocţilor şi sfiala celor valoroşi, între tendinţe estetizante şi seducţii ideologice, între modern şi postmodern, între naţional şi universal, mă încearcă o grea melancolie…

Critica ar trebui să facă din admiraţia valorii un ideal, şi nu prilej de troc şi cumetrie. Ar trebuie să mai păstreze cîte ceva din semnificaţia etimologică a cuvîntului „canon”. Adică să măsoare bine înainte de a diseca între valoare şi nonvaloare. Să nu se transforme totul într-o canonadă burlescă. Din păcate, literatura română este clientelizată, parohializată pînă face din scriitor un moft şi din valoare o bîrfă. Ea a transformat rigoarea conceptuală a canonului iniţial într-o aproximaţie. Literatura actuală e un tren canonic în care pot urca doar cei care ştiu trage semnalul de alarmă în dreptul propriului interes. Numai aici poţi fi mare fără acces la metafizică şi profund în dispreţul oricărei idei. Mai există, din fericire, şi rarisime excepţii, cele care lucrează aproape clandestin la canonul literar… de apoi. În definitiv, putem sta cu toţii liniştiţi, critici literari şi scriitori deopotrivă, pentru că, aşa cum spunea C. Baudelaire, „există o anumită glorie în a nu fi înţeles”…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. dorin valeriu spune:

    Eu am inteles ca va referiti doar la critica literara curenta, “de intampinare” !? Ca altfel …

  2. Kurt spune:

    Calendarul cultural e favorabil României.

    La Buchmesse Leipzig 2018 în martie au fost prezentate 40 cărți traduse în germană. România a fost țara oaspete 2018 și a atras atenția acelora din domeniul literar al lumii. Traducătorii sunt o parte a vieții literare și culturale universale. Fără traduceri literatura română contemporană ramâne închisă în piața de carte autohtonă.

    … „… Din păcate, literatura română este clientelizată, parohializată pînă face din scriitor un moft şi din valoare o bîrfă. Ea a transformat rigoarea conceptuală a canonului iniţial într-o aproximaţie. Literatura actuală e… „….

    Editurile se bazează pe experiența proprie, pe „critici” literari (de multe ori ei citesc numai câteva pagini, nu cunosc cartea pe care o critică) și pe cunoștințe.

    Ernest Wichner (fost director la Literaturhaus Berlin) a tradus:

    Mircea Cărtărescu ( Warum wir die Frauen lieben. Geschichten, aus dem Rumänischen von Ernest Wichner, Suhrkamp, Frankfurt a.M. 2008…/.. / Travestie, Suhrkamp Verlag, Berlin 2010,.. /.. / Die schönen Fremden, Erzählungen. Zsolnay Verlag, Wien 2016, /… urmeaza Solenoid ),

    M. Blecher ( Aus der unmittelbaren Unwirklichkeit, Prosa, übersetzt und mit einem Nachwort versehen von Ernest Wichner, Edition Plasma, Berlin 1990 /Neuausgabe mit Nachwort von Herta Müller, Bibliothek Suhrkamp, Frankfurt a.M. 2003 ../../ Vernarbte Herzen. Roman, übersetzt und mit einem Nachwort von Ernest Wichner, Bibliothek Suhrkamp, Frankfurt a.M., 2006.),

    Nora Iuga (Der Autobus mit den Buckligen. Gedichte, aus dem Rumänischen von Ernest Wichner, Edition Solitude, Stuttgart 2003…/.. / Gefährliche Launen. Ausgewählte Gedichte, aus dem Rumänischen von Ernest Wichner, mit einem Nachwort von Mircea Cǎrtǎrescu, Verlag Klett-Cotta, Stuttgart 2007.),

    Cătălin Mihuleac (Oxenberg & Bernstein. Roman. Zsolnay Verlag,).

    Norman Manea (Der Trenchcoat. Erzählung. Steidl Verlag, Göttingen 1990…/../.. Wir sind alle im Exil. Essays (zus. mit Georg Aescht, Roland Erb, Paul Schuster und Eva Ruth Wemme), Carl Hanser Hanser, München 2015),

    Stefan Bănulescu (Ein Schneesturm aus anderer Zeit. Erzählungen, übersetzt von Ernest Wichner und Oskar Pastior, Nachwort von Ernest Wichner, Suhrkamp Verlag, Frankfurt a.M. 1994.),

    Daniel Bănulescu (Die Republik Daniel Bănulescu. Sämtliche Gedichte, Pop Verlag, Ludwigsburg 2018,), si altii.

    Ca editor/Herausgeber Ernest Wichner a publicat:

    1987 „Das Wohnen ist kein Ort”. Texte & Zeichen aus Siebenbürgen und dem Banat – und den Gegenden versuchter Ankunft. In memoriam Rolf Bossen. Die Horen (1987)

    1992 Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien. Texte der Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp, Frankfurt am Main.

    1993 Das Land am Nebentisch. Texte und Zeichen aus Siebenbürgen, dem banat und den Orten versuchter Ankunft. Leipzig.

    1995 Isak Weißglas: Steinbruch am Bug. Bericht einer Deportation nach Transnistrien. Zusammen mit Herbert Wiesner. Berlin.

    1997 Der Nerv. Eine expressionistische Zeitschrift aus Czernowitz. Zusammen mit Herbert Wiesner. Berlin.

    2003 Jetzt kann man schreiben, was man will. Werkausgabe Oskar Pastior, Bd. 2, Carl Hanser Verlag, München/Wien.

    2006 … sage, du habest es rauschen gehört. Werkausgabe Oskar Pastior, Bd. 1, Carl Hanser Verlag, München/Wien.

    2008 … was in der Mitte zu wachsen anfängt. Werkausgabe Oskar Pastior, Bd. 4, Carl Hanser Verlag, München/Wien.

    2009 Um den Preis einer Vorsilbe. Eine Auswahl an Gedichten von Rolf Bossert, hochroth Verlag, Berlin.

    2009 Um den Preis einer Vorsilbe. Eine Auswahl an Gedichten von Rolf Bossert, hochroth Verlag, Berlin.

    2009 Balkanische Alphabete: Rumänien. Gedichte von Constantin Acosmei, Vasile Leac und Iulian Tănase übersetzt (nach Interlinearversionen von Corina Bernic) von Sabine Küchler, Hans Thill und Ernest Wichner, Verlag Das Wunderhorn, Heidelberg.

    2010 Am Rande von Irgendetwas. Frühe Gedichte und Texte von Gerhardt Ortinau, hochroth Verlag, Berlin.

    2010 Linienflug. Gedichte von Richard Wagner, hochroth Verlag, Berlin.

    2013 Versuchte Rekonstruktion. Oskar Pastior und die Securitate. Verlag Text + Kritik, München.

    2018 Die Entführung aus dem Serail. Rumänische Erzählungen aus dem letzten Jahrzehnt. Hg. zusammen mit Bogdan-Alexandru Stănescu und Georg Aescht. die horen, Nr. 269, Göttingen

    Ernest Wichner a fost prezent la Leipzig 2018, a dat interviuri la Radio & presă în privința literaturii române: : Die Kraft der rumänischen Dichtung , Ernest Wichner im Gespräch mit Susanne Führer, Deutschlandfunk, 15. März 2018.

    Gerhardt Csejka traduce de mult timp literatura română contemporană:

    Mircea Cărtărescu (Nostalgia, Berlin 1997../.. / Die Wissenden, Wien 2007 .. /… Der Körper, Wien 2011, übersetzt zusammen mit Ferdinand Leopold).

    Mircea Eliade (Der verbotene Wald, Frankfurt am Main [u. a.] 1993).

    Traian Pop (Die 53. Woche, Ludwigsburg 2013, übersetzt mit Edith Konradt, Johann Lippet und Dieter Schlesak).

    Daniel Vighi (Fahrplan für die Sixties, Stuttgart 2003).

    Norman Manea (Roboterbiographie, Göttingen 1987.. /../ .. Trennwand, Göttingen 1992.. / .. / .. Oktober, acht Uhr, München 2007, übersetzt zusammen mit Ernest Wichner, Paul Schuster und Roland Erb).

    Gerhardt Csejka ca editor/Herausgeber:

    Anemone Latzina, Tagebuchtage, Berlin 1992
    Rolf Bossert: Ich steh auf den Treppen des Winds, Frankfurt am Main 2006

    În limba româna au fost traduse:

    Rolf Bossert, Stau pe treptele vântului
    Richard Wagner: Viena Banat /../.. Catrafuse

    Herta Müller: Leagănul respirației../../ Patria mea a fost un sâmbure de măr…/../ Regele se închină și ucide../../ Animalul inimii.

    Aktionsgruppe Banat: Vânt de la potrivit la tare (1972–1975, Richard Wagner, Rolf Bossert, Gerhardt Ortinau, William Totok, Johann Lippet).

    La Buchmesse Leipzig 2018 literatura, cultura e brandul României. Luceafărul…

  3. Justina Irimia spune:

    Mărimea unui critic este dată de mărimea scriitorului care s-a ratat în el. […] Mulţi scriu despre cîte un autor cu superficialitatea cu care dărîmi o casă superbă, apoi vorbesc cu patos în termeni de cărămidă, ciment, var…

    Excelent si mai mult decat util text! Multumesc!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan F. Pop


Ioan F. Pop

oan F. Pop este licenţiat în Teologie-istorie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Doctor în filozofie al universităţii clujene. Stagii de cercetare la Roma şi Pa... Citeste mai departe


E randul tau

Eh, maestre, nu a existat un stat de drept in spatiul carpato-danubiano-pontic niciodata. Niciodata,...

de: Zev

la "Zile fierbinți"

Camp Kennedy

Ambasada Statelor Unite în România, alături de American Councils for International Education invită liceenii cu vârsta cuprinsă între 15-17 ani să candideze la Şcoala de Vară pentru Educație Civică, Participare Activă și Leadership, denumită „Camp Kennedy”, ce va avea loc la București în perioada 19-26 august. Informații complete despre program sunt disponibile și online pe site, iar aplicatiile pot fi depuse pana pe 10 iunie 2018.

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

iunie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)