joi, martie 28, 2024

… ce-am avut si ce-am pierdut – arta ratarii: de la Brancoveanu, la Ceausescu, la Iliescu, la Constantinescu, la Basescu

… iar asta e un subiect cat se poate de serios, pe nedrept neglijat intr-o societate obsedata de ideea succesului. Mai ca nu-mi vine sa-l abordez in contextul asta, altminteri destul de meschin – presedintii Romaniei post-decembriste. Daca o fac totusi e pentru ca o lectie despre ratare, oricat de pricajita, n-are altfel cum fi decat folositoare, cata vreme traim intr-o cultura schizoida, pe de-o parte cladita pe intelegerea ratarii ca fundament al conditiei umane, dar care, pe de alta parte, nu conteneste in a preamari succesul de orice fel. Va mai amintiti primele reclame de dupa ’89? „If you want, you can – Adidas Torsion!” Ei, iote ca nu poti, oricat de mult ai vrea.

De ratat, ne ratam cu totii.

Istoria omenirii e una a ratarii. Daca Adam si Eva n-ar fi „ratat” Raiul si n-ar fi fost alungati din el, noi n-am mai fi aici. Daca Iisus nu s-ar fi ‘ratat’ pe Cruce, noi n-am trai cu speranta de dincolo. Mai simplu: daca n-am imbatrani si n-am muri, n-am fi oameni. Uite, si de aia era Eminescu genial: ca Tinerete fara de batranete si viata fara de moarte se sfarseste rau. Asa, sa-nteleaga tot omul. Cum bine spunea prietenul Costica Bradatan intr-un text, Elogiu Ratarii/In Praise of Failure , publicat in The New York Times, „suntem facuti pentru a ne rata„, iar „capacitatea noastra de ratare e esentiala pentru ceea ce suntem„.

Nu suntem ingeri. Ratam. Si zicem bogdaproste daca ratam sa fim bestii.

Imbatranim. Murim. N-avem cum altfel. Ani in sir, cand mergeam la scoala in America, am lucrat noptile la un camin de batrani. I-am sters la fund si la gura. De multe ori i-am sters si la fund si la gura – o imagine nu intru totului tot incantatoare. Dar asta e viata. Imbatranim. Murim. Conteaza daca stim cum s-o facem. Daca ne-am pregatit din timp pentru asta. Or aci cultura contemporana nu ne e de niciun folos. Cultura contemporana ne impinge sa ramanem pururi tineri si ferice, sa purtam pantaloni scurti si camesi colorate, sa ne vopsim parul, sa ne facem operatii estetice, si sa ne dam cu patinele cu rotile, ca ne simtim ca la douazeci de ani, chiar daca avem optzeci.

Aia, batranii de pe vremuri, n-or fi stiut ei cate stim noi acum, da’ un lucru stiau: stiau sa se rateze frumos. Stiau sa imbatraneasca si sa moara frumos. Pana si ultimul nemernic, odata adus la ghilotina, in fata calaului sau a plutonului de executie, stia, din instinct, „bai, acum, ACUM nu trebuie sa ma fac de rusine!” Nu se tara in genunchi, sa ceara iertarea care n-avea cum sa vina, nu se zbatea, nu implora. Avem sute de exemple, de la Anne Boleyn, la Marie Antoinette. Uitati-va cum mergeau oamenii la executie, cu palaria in mana!

watch?v=VyvP8X4P2RM

In fata mortii, pana si ultima jigodie avea, din instinct, momentul ei de umanitate: sa rateze frumos. Daca n-a trait frumos, macar sa moara frumos. Cu riscul sa oripilez acum naturelurile simtitoare, pana si Nicolae Ceausescu inca mai stia cum sa moara (Elena Ceausescu, nu.)

watch?v=lL2hOWo_p20

Noi am pierdut arta asta.

Am pierdut arta ratarii. A imbatranitului si muritului frumos.

Amintiti-va doar de Constantin Brancoveanu , ca tot i s-au intors zilele acestea moastele acasa. Si incercati sa vi-l imaginati, bunaoara, pe Victor Ponta intr-o situatie similara, fara sa va bufneasca rasul. Si cu asta ajungem la presedintii Romaniei post-decembriste. Paradoxal, dar omul care a vrut un „socialism cu fata umana”, omul cu „mai, huliganule!”, cel care le-a multumit minerilor dupa 13-15 iunie, Ion Iliescu, da, e singurul care, desi a pierdut catastrofal (pe spinarea noastra) pariul cu istoria, a stiut cum sa imbatraneasca. Emil Constantinescu si Traian Basescu, cu toata parerea de rau, nu. Asta nu inseamna ca n-au fost, ca presedinti, cu mult mai benefici pentru Romania dcat Ion Iliescu. Inseamna doar ca ultimii doi n-au stiut cum sa-si gestioneze ratarea.

Are si istoria ironiile ei.

Vestea buna: inca nu e totul pierdut. Ultima pagina ramane inca sa fie scrisa. La urma urmelor, talharul de-a dreapta a fost primul intrat in rai – si asta doar pentru ca a stiut, pe ultima suta de metri, cum sa-si gestioneze ratarea.

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. Nu stiu cum sa ma explic, dar si dvoastra ati ratat sfirsitul eseului. Parerea mea, vorba unui contemporan.
    Considerati ca el, cutra comunista Iliescu, este mai de apreciat doar fiindca vi se pare ca a imbatrinit mai frumos decit Emil si Traian. Care, acestia doi, desi „cu mult mai benefici pentru Romania dcat Ion Iliescu”, totusi sint de plins. Au imbatrint urit, ziceti.
    Un simplu enunt din partea unui eseist nu ajunge; Istoria scrisa mai tirziu va fi vazuta prin alti ochi.
    Dvoastra priviti prea din aproape, si o aveti acum in fata pe Elena Udrea, asa ca pierdeti perspectiva. Meciul se joaca :P
    Dar e parerea dvoastra ;)

  2. io is un looser si ar trebui sa am empatie ptr tovarasul´´nu mi baga sula-n coaste !´´ daca ziceti ca a pierdut pariul cu istoria !
    dar nu inteleg cum adica toashu shtie sa imbatrineasca !? ca ii presedinte de onoare ? sau ca in loc sa fie in puscarie,toasu iliescu are garzi personale platite de mindrul popor rumin? o fi vina (meritul ) lui ? io cred ca meritul se afla in alta parte

  3. Am sa fac pe devil’s advocate : Si daca totusi Traian Basescu nu a ratat ci chiar si-a dorit sa iasa ce a iesit ? Pana la urma ca sa parafrazez celebra vorba a lui Reagan : Who is better now after 10 years ? Traian Basescu si-a tras mosie, casa, copiii si nepotii lui nu trebuie sa-si puna probleme in legatura cu viitorul lor material, iubita lui candideaza la cea mai inalta functie in stat si in ambele cazuri, si daca pierde si daca castiga, tot castigatoare e…
    Asa ca poate nu a ratat…

    • iubita lui candideaza la cea mai inalta functie in stat si in ambele cazuri, si daca pierde si daca castiga, tot castigatoare e…

      Acum e rândul meu să fac pe avocatul diavolului… de unde aveți certitudinea că e / ar fi fost iubita lui? Avezi dovezi că i-ar fi pus vreodată mâna pe dos? Pur și simplu nu știm, prin urmare jupânul de la Cotroceni este beneficiarul îndoielii noastre. Fotografia cu mâna pe cap nu se pune, trece mai degrabă ca un gest paternalist, care asezonat cu hlizeala specifică politicianului dâmbovițean bine-dispus, face parte mai degrabă din categoria Who is your daddy?. Evident, un gest ridicol considerând funcțiile pe care protagoniștii din imagine le ocupă în prezent. Discreția și bunul-gust e un lucru inexistent la elita politică românească.

      • Interesant faptul ca singurul lucru din comentariul meu cu care nu sunteti de acord este cuvantul „iubita”. De fapt ma refeream la definitia din DEX : „IUBÍT, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag.” …
        Si apoi ca sa parafrazez alt om celebru : Sa va fie rusine daca va gandeati la ce ma gandeam eu…
        Asa ca privind lucrurile la rece intr-adevar Traian Basescu este printre putinii romani care nu au „ratat” acesti 10 ani… ba dimpotriva :-)

        • Si apoi ca sa parafrazez alt om celebru : Sa va fie rusine daca va gandeati la ce ma gandeam eu…

          Hahahahaha! Touché, pussycat!

        • @avenirv – Who is you sugar daddy? ar presupune ca subiectul să nu mângâie capul subiectei, ci să îi administreze o palmă la fund. Naughty style. Să vă fie rușine dacă vă gândeați la ce mă gândeam eu… :-)

    • Da, domle, se murea frumos, pe vremuri…. Aveau talent stamoșii. Iti luai pălăria, îți puneai costumul ăla bunul, familia uita la tine cu admirație tăcută, se îndrăgosteau damele de tine, când le treceai pe sub ferestre: toate își doreau un mort elegant și reprezentativ, cu care să nu le fie rușine în societate. Copii învățau de la părinți; era o tradiție, cultivată în familie, de mic. Erau, e adevărat, și cabotini inculți, care faceau din asta demonstrativ și fără har, doar ca să îi vadă lumea, morți de fițe, mult peste nivelul lor real. De pildă, ridicând pălaria, aștia zic „Împuscați-mă, bre, vreau să mor ca ȘI un erou”. Moartea pasiunii. Daca te gândești, nu marile gesturi te fac să ințelegi un om, ci alea mici, când omul nu se mai supravegheaza, care-i scapă: o vorbuliță, o prepoziție absenta, o conjuncție în plus, astea îți spun cine e omul. Degeaba azvârli cu pălăria, daca nu nimerești, simultan, si gramatica. Nu glonțul te omoară- ci gramatica. Gânditi-vă cum ar muri Tăriceanu, tip grandios, de „moartea CARE a meritat-o”, sau Vanghelie, de „moartea care este”. Dar cel mai probabil este ca Vanghelie sa moară ca neam prost, gen „nu mă lăsa doamne” (sau chiar si mai rău : „aoleu mamă”) ca în orice societate. Nu exista padure fără uscături. Fiecare societate cu morții ei.
      Azi in schimb, se moare fără pic de stil (din cauza celor 50 de ani de comunism forțat). De pildă se aruncă în fața metroului. Nu e bine. Cine s-a uitat la un mort de la metrou poate sa spună ca nu se mai intelege nimic din mortul ălă. Ăla a murit fără să câștige nimic din asta, în pură pierdere. Nici Biserica nu știe ce să mai facă cu el. E o moarte ratată- e păcat ptr. ca adoua șansă, nu se știe daca mai vine. In viață trebuie să știi să nu pierzi trenul…

  4. Se doreste un text pilduitor, care sa ne duca mana la tampla si sa ne cufunde intr-o cogitatie produnda.
    Discretul elogiu adus lui NC este, bland juxtapus lui Brancoveanu, interesant si meritoriu,
    Rezultatul final este insa, mai degraba, in ton cu titlul – o ratare, dar cu putina arta.

  5. Pentru publicul ţintă de pe Contributors, un articol, pentru ăla de pe Voxpublica, altul (cel cu pusul mâinii în cap la Doamna…). Nu vă deziceţi, d-le Fumurescu.

    • Emil
      Aveți cât se poate de multă dreptate!
      Dacă tot condamnăm comunismul și ciracii săi, nu văd de ex. de ce nu l-am condamna și pe tov. Prim Scretar al CC al UTC – Ion Iliescu – pentru studenții excluși din universități pentru origine nesănătoasă.
      Iar după Decembrie 1989 – putem alege între:
      – Genocid
      – Subminarea economiei naționale
      – Înaltă Trădare
      și lista rămâne deschisă…

  6. „La urma urmelor, talharul de-a dreapta a fost primul intrat in rai – si asta doar pentru ca a stiut, pe ultima suta de metri, cum sa-si gestioneze ratarea.”

    Ati inteles gresit, domnul Fumurescu: nu a ajuns nimeni in Rai. Cum sa ajunga in Rai cu Isus, cand Isus a mai stat 40 de zile pe pamant?…

      • Eu stiu, domnul Fumurescu, ce scrie „la carte”, dar, inca o data, ati inteles/interpretat gresit: Isus nu s-a dus in Rai imediat, ci i-a spus, „acum”, adica „atunci”, ca o sa fie cu el in Rai.. cand o sa fie.. Nu in secunda aceea.

        ………

        ” # Dar tâlharul de pe cruce nu a mers în rai imediat dupăce a murit ?
        R: ‘Iisus a răspuns: ‘Adevărat îţi spun [că ] astăzi vei fi cu Mine în rai’. (Luca 23:43)-în limba greacă, în care a fost scris Noul Testament, nu existau semne de punctuaţie. Ele au fost adăugate mai târziu. Cuvântul „că” nu apare în original. Textul ar suna aşa:
        Adevărat îţi spun astăzi vei fi cu Mine în rai.
        Dacă punem virgula după cuvântul „astăzi”, vom avea:
        – Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai.
        Varianta aceasta se potriveşte şi cu rugămintea tâlharului: ‘Doamne, adu-ţi aminte de mine,
        când vei veni în Împărăţia Ta !’ (v.42)Tâlharul a înţeles că învierea va avea loc în viitor, la sfârşitul istoriei lumii. În plus, Iisus Însuşi nu avea să fie în rai în acea zi de vineri când a fost răstignit, pentru a-l lua şi pe tâlhar în rai în aceeaşi zi.
        Abia duminica avea să învie !”

        • … domnule, io-s mai prost. Daca zice „astazi vei fi cu Mine in Rai”, inteleg ca a vrut sa zica „ASTAZI vei fi cu Mine in rai”. Accept: poate nu-s destul de subtil.

          • Domnul Fumurescu, eu nu am spus si nu am vrut sa spun ca sunteti sau nu prost. Eu v-am dat o „informatie” si nu sunt eu „ala” desteptul care a „descoperit-o”. Asta este varianta „oficiala”, ca sa zic asa. Si totodata varianta logica.

            Oricum, acest „detaliu” nu schimba cu nimic mesajul dumneavoastra, pentru ca acel talhar si-a asigurat un loc in Rai, indiferent cand se va produce acel eveniment (sau ca s-a produs ceva).

  7. Iar in ceea ce priveste „ratarile”, asta ar trebui sa fie o analiza facuta dupa ce acele persoane nu mai pot sa produca teoretic si practic nici o „surpriza” care sa schimbe imaginea lor prezenta (adica imaginea pe care au avut-o in ochii dumneavoastra la momentul scrierii acestui articol).

    Cine stie, poate ca Iliescu o sa ne lase un „testament” in care o sa-si ceara scuze pentru mineriade (teoretic, este posibil); Basescu mai poate produce surprize (placute sau neplacute, depinde la cine sau la ce se raporteaza aceste surprize) in politica romaneasca. Ramane de vazut.

  8. din ce știam eu, ”Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte” ne vine de la Ispirescu. Eminescu ne-a lăsat ”Făt Frumos din lacrimă”. ambii autori mi se par geniali, și ambele basme nemaipomenit de frumoase.

    strict la temă: nu de mult am citit ”Eseu romanțat asupra neizbânzii” a lui Nicolae Steinhardt. nu știu dacă în cultura noastră există un demers mai bun asupra ratării. poate vreți să îl citiți, dacă nu ați avut ocazia până acum. cred că nu v-ar părea rău.

    altfel, știți, acum câțiva ani am fost la Aiud și am văzut cu ochii mei Râpa Robilor. majoritatea celor care au murit acolo, după atâția ani de lipsire de libertate și de privațiuni, erau considerați rebuturi în perioada comunistă, oameni cu care nu se mai putea face nimic, oameni care trebuiau distruși. eu cred că oamenii aceia, cu toate scăderile și păcatele lor, constituie adevărata noastră istorie din perioada 1948-1964 și că, dacă vrem să ridicăm capul, trebuie să învățăm lecția lor.

  9. Elena Ceausescu nu a stiut cum sa moara? Este de discutat. A murit mana-n mana cu sotul ei, cantand, alaturi de el, „Internationala”. A cerut sa nu i se lege mainile. N-as zice ca este o moarte penibila. In plus, ramane intrebarea pe care i-am pus-o lui Ion Iliescu in 2003: „De ce a trebuit executata o femeie batrana si fara nicio sansa de a mai actiona politic in Romania?” De ce nu a fost condamnata la inchisoare pe viata? Cine ar mai fi sustinut-o? Nu a fost de fapt o razbunare combinata cu un calcul politicianist menit sa dea o satisfactie imediata presiunilor unei multimi dezlantuite? Nu neg nici o secunda rolul nefast al Elenei Ceausescu, dar demonizarea ei face parte dintr-o viziune care uita cum functiona sistemul. Fara Nicolae, Elena ar fi ramas o obscura ilegalista, o fosta muncitoare textilista cu o cultura pe puncte. Doar gratie puterii oferite de functia lui, adica aceea de secretar general al CC al PCR, a putut ea deveni ceea ce-a devenit…

    • With all due respect, părerea mea e că Elena Ceaușescu a primit exact ceea ce a meritat. La nostalgiile românilor, o Cristina Kirchner de Dâmbovița nu mi s-ar părea deloc o posibilitate de ignorat.

      Deși nu am cunoștințe în asemenea cercuri înalte, impresia mea de observator din exterior a fost că Elena Ceaușescu era cea care presa tot timpul pentru un rol propriu cât mai vizibil, adică avea o contribuție inestimabilă la tentativa de a crea o dinastie. În opinia mea, Marea Băsescu este un exemplu excelent despre cum ar trebui să se comporte soția uni președinte, iar Nina Iliescu a avut o prezență încă și mai discretă.

    • Da, de acord, e de discutat. (Am stat in cumpana inainte de-a scrie asta.) Dar s-a „ratoit” la soldati, i-a luat cu binisorul, „mai, copile”, daca nu ma insel. Nicolae Ceausescu n-a comentat, nu s-a zbatut. Nu vorbesc despre rolul unuia sau altuia, doar despre atitudinea in fata mortii.Pur si simplu :)

      • Nu pot să mă abțin, iată cum cum văd oamenii obișnuiți realitățile de-atunci (dintr-o postare pe un alt forum):

        ” … iar povestea cu tovarasul neinformat este doar poveste, stia foarte bine ce se intampla dar in ultima perioada canta gaina in familia lor, si taranca aia idioata era dusa bine cu capul, el avea ceva probleme de sanatate si cam pierduse controlul … ”

  10. Sa nu uit. Nu cred ca dl Bradatan e autorul ideii ca suntem fiinte predispuse spre ratare, ci, horribile dictu, Nae Ionescu, Dl Bradatan poate ca, involuntar, a preluat o fraza faimoasa a lui Nae Ionescu, citata de G. Calinescu in „Istoria literaturii romane”, atunci cand marele critic voia sa demonstreze histrionismul naist: „Omul e singurul animal care isi poate rata viata… Rata ramane rata orice ar face”. („Istoria literarutrii romane”, Ed. Minerva, 1982, p. 953).

      • Draga Costica –
        Haide sa nu ne infierbantam, ca riscam sa ratam subiectul ratarii :) Noi trei ne putem lamuri si la telefon, n-avem nevoie de o platforma publica pentru asta.

      • Stiumate domnule Bradatan,

        N-am facut decat sa ma refer la citatul oferit de prietenul nostru Alin Fumurescu in care conditia umana pare a fi definita drept (pre)dispozitie spre ratare. Am spus ca imi aminteste de o faimoasa fraza naeionesciana, citata de G. Calinescu in magistrala sa „Istorie a literarurii romane” si am trimis la citatul in cauza si la pagina. Daca m-am inselat, va rog sa acceptati scuzele mele.

        Nu am citit acel manuscris nepublicat al lui Alin Fumurescu, deci, oricat de perspicace as putea fi banuit a fi, nu aveam cum sa cunosc vizunea dezvoltata in acel text. Regret daca remarca mea a putut sa creeze confuzii. Era doar un indemn la acuratete bibliografica prin relevarea cronologiei unei idei, nu neaparat a unor cuvinte.

        Ganduri bune.

    • N-am sustinut nici o clipa ca prietenul Costica Bradatan ar fi fost autorul ideii. Am scris o carte (nepublicata), „The Loser or How to Fail in Three Easy Steps” cu vreo zece ani inainte :) Habar n-aveam de citatul din Nae Ionescu. Multumesc.

    • Chestia asta e mai tare decat articolul!! Trebuie sa citesc si articolul de pe NY Times. Mi se pare caracteristic noua romanilor sa fim obsedati de felul in care murim sau de felul in care mor altii. Imi aduce aminte de un film politist vazut in copilarie. O perosana impuscata un detectiv atent spune ca mortul e probabil un rus si nu un american. Cum ati dedus asta, e intrebat. Pai un american ar fi preocupat sa se bata pt viata lui, dar uite la tipul asta, inca are degetele impreunate de la facut cruce. Sigur ca traim traim vremuri de folclor (altfel nu as putea vedea acest schimb de replici), si daca ar fi fost un roman detectivul ar fi stiut usor, pt ca alaturi de mort ar fi fost si o mioara nazdravana (sau o Elena) turuind ca omu nu e mort, ca s-a insurat cu-o mandra craiasa.. pensionarii ar fi varsat o lacrima la Antene, asta e tot.

  11. Nu de alta dar m-ati facut curios ca asta cu Iliescu n-am mai auzit-o. Spuneti-mi si mie, aruncand un argument, doua chiar, cum s-a ratat frumos Iliescu.

    • … asa, mai neaos, cu toate scuzele de rigoare, dupa ce n-a mai fost presedinte, n-a dat, pardon, „cu mucii-n fasole”, desi ar fi avut nenumarate ocazii.

      • Imi pare rau, dar aveti o problema de logica in acest sens. In primul rand, Basescu nu si-a terminat mandatul si in consecinta nu aveti de unde stii ce va face dupa. De acord ca in cazul Udrea in mod special a dat-o in bara dar chestiunea in cauza are loc in timpul mandatului. In consecinta, ori il scoateti pe Basescu din discutie ori ii considerati si lui Iliescu „ratarile urate” din finalul ultimului mandat.
        Acum, in ceea ce-l priveste pe Iliescu dupa cele trei mandate va spun ca acest bolsevic s-a ratat in cel mai urat mod posibil si va recomand sa-i recititi interviurile despre revolutie si mineriade. Ca sa nu mai vorbesc de idioata carte pe care i-au publicat-o tot dupa mandate. Dupa mine, nici daca isi turna cenusa-n cap pt. crimele savarsitei tot un ratat urat ramane. Si tot asa va muri. Si istoria tot urat il va retine.

      • We agree to disagree, Iliescu s-a ratat si inca intr-un mod infect. Cum n-a dat cu mucii-n fasole? „sula-n coaste”, „democratie originala”, „mai animalule”, „golanii”, rinjetul ala de activist harsit, „sinergia faptelor”/”meandrele concretului” si atitea si atitea alte mizerii. Chiar si numai faptul ca mai are cite ceva de comentat din cind in cind si tot „disgusting” e.

      • Exista posibilitatea ca Iliescu sa moara totusi urat, dar e aproape infinitezimal de mica, pt ca implica un stat de drept, ipotetic condus de M Macovei, in care se incheie investigatiile legate de mineriade pt amanarea carora am fost sanctionati recent de curtea europeana. Put ipotetic, daca Ilici intra la bulau, fie ca moare acolo fie ca moare cu Elena lui, ar mai avea o moarte frumoasa? Moartea in fond implica ultima parte a vietii, iar timpul e relativ nu-i asa..

  12. Ideea ca in trecut oamenii aveau mai multa demnitate in fata esecului sau a mortii inclin sa cred ca este un mit la fel ca multe altele care deplang starea actuala de decadere si glorifica trecutul. Oamenii erau inainte mult mai obisnuiti cu ideea de boala, suferinta si de moarte, pentru ca lucrurile astea se intamplau mai des si, mai ales, se intamplau acasa, nu in spatele unor usi inchise ale unor spitale sau azile unde nu multa lume se duce ca voluntar, cum se intampla acum. Oamenii stiau mai bine ce-i asteapta (tatal Victoriei Nuland are o carte buna pe tema asta, in care explica, pe intelesul omului modern care n-a vazut pe viu lucrurile astea, ce ne asteapta). Dar asta era o realitate a acelor vremuri, nu o alegere. Daca ar fi putut sa reduca aceste lucruri neplacute, inclusiv prin operatiile estetice de care vorbiti, sau, cand nu se mai poate face mare lucru, macar sa le ascunda undeva de ochii comunitatii cum facem noi, probabil ca ar fi facut-o si ei.

      • Ceea ce, vazut din exterior, ne pare noua acum a fi demnitate, probabil ca este obisnuinta cu ideea de suferinta si de viata fara mari sperante. E foarte bine ca noi nu suntem obisnuiti cu lucrurile astea. Probabil ca si celelalte generatii (sau contemporani de-ai nostri mai putin norocosi) given a choice ar fi preferat de 10 ori sa-si faca si ei operatii estetice si sa urmareasca emisiuni de divertisment la televizor decat sa se resemneze in fata sortii.

        ?

  13. Odata sunt si eu in dezacord cu dv, dle Fumurescu. Iliescu a ratat mai bine, pana si decat Basescu, si a negociat mai rau pana si decat Constantinescu.
    Desi ultimul sau mandat a lasat putine lucruri rele despre care sa se mai discute, cel putin nu fara a fi comparate cu altele similaredintr-un alt mandat, pe finalul presedintiei sale Iliescu l-a gratiat pe Cosma si, pretextand o eroare a la Zegrean, l-a bagat din nou la racoare.
    Curat negociat ratat!

  14. Excelent articol! Echilibrat si scris de parca v-ati fi spovedit…de parca ati scapat de o povara. Ati dovedit ca aveti simtul masurii si ca puteti vedea deasupra urii cu care se hranesc talibanii comentatori de pe Contributors.
    Felicitari.

  15. A gindi vietile celor vechi in jurul complementului modern al ratarii e nepotrivit. Altfel, e-adevarat, pare ca toti murim – deocamdata –, dar asta nu inseamna numaidecit ratare. A extinde sistematic „ratarea biologica” la lumea ideilor mi se pare ca e nefericit, si e intotdeauna surprinzator sa vezi oamenii religiosi facind asta. Daca vorbim de viata spirituala, chiar nu cred ca ne ratam cu totii. In orice caz, nu (ne) ratam in toate sensurile. Fiecare dintre noi salveaza cite ceva, unii mai multe, altii mai putine.
    Dar apoi, chiar biologic, ratam doar cind murim, caci pina murim, sintem, intr-un sens, cu totii, nemuritori – viata unui muritor nu e mai putin viata.

    P.S. Omul despre care spuneti ca a stiut cum sa imbatrineasca vorbea, de fapt, despre „comunismul cu fata umana” si i s-a adresat la un moment dat unui jurnalist cu „mai animalule”.

  16. Domnul Fumurescu trăiţi într-o confuzie prezidenţială, Ceauşescu a fost cu huliganii (din Timişoara!!!), Iliescu cu golanii (din Bucureşti)!
    Şi explicaţi-mi de ce Emil Constantinescu şi-a ratat bătrâneţea? Apare rar, nu se mai pronunţă privind politica!
    Iliescu în schimb este foarte activ!

  17. Daca prin „ratare” intelegeti retragere, abandon, esec sau (si) moarte, asa cum reiese (pentru mine) din acest text, de altfel foarte interesant, mi se pare o baza prea „imprastiata” ca sa reprezinte un punct de plecare valid pentru o lectie de viata constructiva, asa cum spuneti ca o doriti (daca v-am inteles bine?)… De altfel, comentatorii care n-au vazut altceva decat cazurile specifice Iliescu sau Ceausescu, si nu fac altceva decat sa va „ceara socoteala” de indrazneala :) , denota ca nu prea v-ati facut inteles demersul nobil!?
    Pentru lansarea unei polemici, nimic mai simplu decat a pune intr-un acelasi text liderii nostrii politici, ca brazii, impreuna cu Isus : succesul este garantat!
    In contextul actual al campaniei electorale, ideea nu mi se pare stralucita, si nici constructiva :(
    Calitatea pe care o recunosc insa subiectului (abordat tel-quel) este ca suscitand atata consum nervos din partea cititorilor, acestia vor avea mai putin chef sa continue cearta „dupa”…familiile si prietenii va pot fi recunoscatori ;)

      • Numai dvs stiti daca ati reusit sau nu ceea ce v-ati propus sa obtineti, dle A.F., succes sau ratare fiind, dupa parerea mea, aprecieri pur subiective…din fericire!
        Cred ca tocmai acest aspect mi-as fi dorit sa-l abordati deoarece, din observatiile mele, romanii isi exprima cu dificultate (teama, neincredere?) propriile evaluari :( atat in privinta lor insisi cat si in judecata altora.
        Este motivul pentru care ma asteptam de la „o lectie despre ratare” propusa astazi (in plina campanie electorala, chiar daca n-ati facut expre…) sa ne ajute efectiv in a ne face ordine printre clisee si de ce nu?, ina incerca sa renuntam la cele mai obsesionale dintre ele…
        M-am inselat, si aveti dreptate sa-mi atrageti atentia „n-avea nici o legatura cu nici o campanie electorala!”, asa este!
        Mea culpa

  18. Bradatan, care a scris o carte despre filosofia romaneasca in secolul al XX-lea, nu se poate sa nu stie de „rata neratanta” a lui Nae Ionescu. Tot ce spune dumnealui despre subiect cam de acolo vine.

  19. Dle Fumurescu, un articol scris de un cunoscător al fenomenului din interior.Mai este de clarificat momentul marii treceri, dă Doamne să fie cât mai depărtat!

  20. Eu as inlocui, aproape peste tot in articol, „ratare” cu „retragere” sau „moarte”. „Ratare” si „arta ratarii” mi se par, in contextul articolului, doar luminite palpaitoare, menite sa ridice textul, sa incite. Iisus ar fi ratat daca NU ajungea pe cruce, zic eu.

    Parca Nicolae Veres scria „elefantii stiu sa moara discret”. Oamenii de stat pot fi judecati, eventual, la multe zeci de ani dupa ce si-au incheiat socotelile. Pur si simplu, nu avem suficiente informatii pentru a-i judeca in timpul vietii si/sau in timpul activitatii lor.

    Si, fiindca tot veni vorba de Eminescu (un alt „ratat”, oare?!), recomand (re-)citirea poeziei „Criticilor mei”.

  21. HohHoho, ratarea lui Basescu! Se traieste mai bine decit in 2004? In NATO si UE si paziti de sistemul NATO si Romania? Coruptia e mai mare sau mai mica decit in 2004? Se baga la puscarie?

    Filozofii romani n-au aflat ca-i de bun simt sa nu culege firimituri de la masa altui filozof! Asta e ciordeala romaneasca – ratarea scoasa din Nae Ionescu si aburita …

  22. Nu sunt de acord cu imbatranirea frumoasa a lui Ion liescu, cat timp nu-l vad la puscarie adevarata sau in fata plutonului de executie. Despre Constantinescu si Basescu nu discut, ca ei nu au nicio treaba cu acel pluton.
    Exemplele fusera pe cazuri limita, deci nu putem sa pacalim cititorul cu saltul sofistului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro