Home » Cultura »Societate/Life » Citesti:

Ce este psihoeducația prin ficțiune și cum ne poate ajuta?

Ruxandra Badea februarie 22, 2020 Cultura, Societate/Life
23 comentarii 1,440 Vizualizari

Am avut norocul să intru in contact cu mulți străini: am învățat printre olandezi și englezi și am lucrat cu americani. Am putut să observ, să învăț, să compar, să setez noi standarde și să creez noi idealuri, nu doar in plan profesional, cât mai ales in plan personal – psihologic și social.

Primul an de facultate a fost când am observat discrepanța dintre mine și colegii din vest la nivel psihologic. Dacă ei reușeau să comunice deschis despre emoțiile și trăirile noii vieți de colegiu, eu nu puteam nici măcar să identific ce anume simțeam. Dacă pentru ei a vorbi despre astfel de subiecte era ceva normal, pentru mine era ceva ciudat. Dacă ei erau pregătiți să facă față posibilelor provocări psihologice care vin odată cu maturizarea – anxietatea, depresia, burnout-ul – eu nu aveam noțiuni de baza despre sănătatea mintală. Pe scurt, nu știam ce înseamnă să ai grijă de ceea ce te face om – emoțiile, gândurile, sentimentele, trăirile și restul.

Era 2004, iar eu eram abia ieșită de pe băncile unui liceu care îmi oferise toate atuurile pentru a excela academic, însă mă înarmase cu prea puține lecții de viată și supraviețuire. Aveam și neșansa să vin dintr-o țară mutilată politic, social și mental de boala comunismului, o țară care, psihologic vorbind, a rămas încă la stadiul de copil și refuză in continuare maturizarea.

Mi-am asumat propria lipsă de educație și, pe parcurs, am fost atentă la câteva aspecte ale colegilor și prietenilor mei străini: cum se raportează ei la sine, cum se raportează la ceilalți, cum își manifestă emoțiile și sentimentele, cum se conectează la propriile trăiri. Am realizat că nu este suficient să ne testăm limitele cunoașterii prin intelect și rațional, ci trebuie mers mai in profunzime: trebuie să cunoaștem procesele emoționale care ne-au format ca indivizi, trebuie să înțelegem de ce reacționăm intr-un anumit fel și de ce gândim anumite lucruri, trebuie să ne asumăm trăirile și să ne auto-evaluăm. Pentru că doar atunci poate începe adevărata cunoaștere a lumii exterioare și conectarea autentică cu semenii.

*

Psihologic vorbind, noi românii nu am înregistrat prea mari progrese de la căderea comunismului. In ciuda optimismului unui tânăr proaspăt întors in țară, dovezile au început să curgă pe măsură ce am trecut prin mediul de stat și, ulterior, mediul privat.

Problema nu este ce a fost, prin ce neajunsuri am trecut și ce anomalii ale sistemului ne-au transformat in ceea ce suntem. Problema este ce vrem să devenim și unde vrem să ajungem. Iar aici, noi ca români nu avem răspunsuri și nici nu le căutăm. Nu reușim să vedem dincolo de obiectivele profesionale (carieră) sau sociale (familie, prieteni). Nu reușim să ne vedem ca indivizi de sine stătători și să ne setăm o destinație. Nu suntem conectați la noi înșine și, prin urmare, nici la cei din jur. Nu ne cunoaștem. Nu ne înțelegem emoțiile, nu ne interiorizăm trăirile, nu știm să ne exprimăm sentimentele. Suntem prea prinși de imediatul vieții cotidiene, de ambiții si nevoi de moment pentru a mai reflecta la cine suntem. Cauzele sunt multiple și au fost explicate de profesorul Daniel David in Psihologia poporului român mai bine decât le-aș putea eu explica.

Care este soluția? Nu știu încă. Dar știu că totul pleacă de la o informare corectă. Informația ne poate ajuta să identificăm problema, iar asta ne aduce mai aproape de rezolvarea ei. Ca in multe alte cazuri, ne lipsește educația necesară pentru a face față vieții de zi cu zi – in acest caz, educația despre psihicului uman. Ora de psihologie din clasa a zecea de liceu nu este suficientă, așa cum nu sunt suficiente nici cărțile de self-help la care apelăm să învățăm „cum să nu ne pese” sau „cum să găsim fericirea din noi”. Câți dintre noi știm ce este o traumă și cum se manifestă? Câți putem recunoaște un coleg care se luptă cu depresia? Câți ne înțelegem cu adevărat propriul comportament?

Întrebat intr-un interviu de ce România ar veni la o sesiune de psihoterapie, Daniel David a răspuns că „în general România nu are probleme psihologice mai mari decît SUA sau alte țări ale spațiului vestic.” Încep sa cred că lucrurile nu stau chiar așa: in termeni generali, ce ne diferențiază de culturile vestice este lipsa acută de informație și educație despre propriul psihic. A nu te cunoaște pe sine, a nu-ți cunoaște problemele și deficiențele te pune in imposibilitatea de a le rezolva. Da, românii merg la psihoterapie și agendele psihologilor sunt supra-încărcate. Însă, in general, se ajunge acolo când vasul sub presiune care este psihicul uman a răbufnit. Iar atunci este deja prea târziu, pentru că răul a fost comis – față de noi sau față de cei din jurul nostru. Deja am dat in depresie, anxietate, burnout; deja am fost violenți față de noi înșine sau față de alții; deja mintea noastră a spus STOP.

*

Ca sa revin la întrebarea din interviu, aș chema România la o serie de ședințe de psihoeducație, nu de psihoterapie. I-aș da informațiile necesare astfel încât să își conștientizeze propriile emoții, să învețe să le comunice articulat celor din jur, să se auto-evalueze, să înțeleagă de unde provin răbufnirile și actele de violență, invidia și stima de sine scăzută. Auto-cunoașterea este cea mai grozavă putere.

Exact această putere poate fi oferita de psihoeducatie, care vine in întâmpinarea oamenilor cu mecanisme care să ii ajute să recunoască, să înțeleagă și să împărtășească emoțiile și trăirile. Psihoeducația înseamnă informare și auto-cunoaștere. Psihoeducația nu este psihoterapie și nu se substituie acesteia. Obiectivele, metodele și rezultatele sunt diferite. Însă, de multe ori, ele se completează reciproc: psihoterapia este însoțită de psihoeducație, iar psihoeducația poate avea o latură terapeutică.

Și de aici începe partea frumoasă. Psihoeducatia poate veni sub diferite forme și in diverse formule. Una din aceste formule este combinarea psihoeducatiei cu ficțiunea sau, cum le mai spunem uneori, poveștile. Cu toții am cunoscut efectele poveștilor – de la a ne ajuta să ne identificam propriile emoții, care altfel ar fi dificil de adus la suprafață, până la a înțelege anumite trăiri prin prisma personajelor. Poveștile – fie că sunt cărți sau filme – ne fac să ne simțim înțeleși, acceptați, mai puțin singuri și mai puțin disperați.

Combinația psihoeducatie-ficțiune nu este nicidecum o formulă nouă: in SUA filmele sunt folosite in psihoterapie (cinema therapy) încă de la începutul anilor 2000. In plus față de beneficiile psihologice, poveștile creează o distanță intre noi și aspectele cu care ne identificăm sau cu care empatizăm, astfel încât ni se conferă spațiul necesar unei auto-evaluări obiective.

Este adevărat că in România se citește puțină ficțiune de profunzime psihologică, atât in rândul adulților, cât și in rândul copiilor, ceea ce înseamnă ca psihoeducatia va apela preponderent la poveștile spuse de filme și care sunt mai ușor de consumat. La fel de adevărat este și faptul că încă nu suntem suficient de interesați de sănătatea noastră mintală pentru a o considera o prioritate in viețile noastre aglomerate sau o investiție care merită prinsă in bugetele noastre.

Dar poate că timpul și exemplul altor culturi ne vor convinge că suntem mai mult decât job-ul nostru, decât profiluri din online și decât familia noastră. Poate vom înțelege că o bună cunoaștere a psihicului nostru nu poate decât să ne întărească și să ne deschidă noi uși. Poate că, așa cum ne luăm măsuri de precauție împotriva gripei și a altor boli virale, vom adopta cândva și o igienă mintală care să ne crească imunitatea psihică.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "23 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    A. Finkielkraut/ Paris: individul este mai important decât teoriile, sistemele, utopiile.

    • Cinicul spune:

      Omul nou occcidental, cu o psihoeducatie avansata, in viziunea lui Finkielkraut:
      “un nouveau type humain a même fait son apparition : le bobo. Comme son nom l’indique, celui-ci n’est pas né de rien, mais du croisement entre l’aspiration bourgeoise à une vie confortable et l’abandon bohème des exigences du devoir pour les élans du désir, de la durée pour l’intensité,
      des tenues et des postures rigides, enfin, pour une décontraction ostentatoire. Le bobo veut jouer sur les deux tableaux : être pleinement adulte et prolonger son adolescence à n’en plus finir. Cet hybride que notre génération a produit témoigne de la libération des moeurs et d’une manière d’habiter le temps différente de celle de nos pères.”
      Acest text, extras din Ll’identité malhereuse, descrie destul de bine noul tip uman, bobo, o incrucisare intre burghez si boem (de aici si numele de bobo), un adolecent intarziat care aspira la traiul burghez insa fara responsabilitati, care sta prin universitati pana la batranete, asteptand sa-i plateasca parintii studiile, da, si si psihoeducatia. V-ati intrebat de ce sunt astazi atat de multi absolventi de psihologie si arte?
      Cioran a fost un bobo avant la lettre, dar cel putin a scris ceva, astazi insa avem o groaza de bobos in Romania, pe care nu-i intretin statul socialist si niste sotii iubitoare, ci niste parinti naivi.

      • Kurt spune:

        Tânarul Cioran a fost un admirator al Führerului: vreau pentru România populația Chinei și gloria Franței.
        Intelectualii francezi s-au orientat în secolul 20 spre stânga, mulți spre Moscova (J.P. Sartre). Azi sunt puțini intelectuali francezi „burghezi” sau „liberali”. Gândirea anglosaxonă diferă de cea franceză de sute de ani. Parlamentarismul, liberalismul britanc și centralismul francez sunt două modele de state foarte diferite. Brexit nu e ceva de neânțeles.
        Nu văd pentru UE.27 cum se poate continua cu modelul francez proclamat la Sorbonna 2017 de E. Macron. Mai grav conceptul francez, început de De Gaulle, de distanță mare față de NATO/SUA se pare că va bloca UE încă mult timp. O Federație Europeană peste 20 sau 30 de ani va veni târziu. Nu se va face după modelul francez cu „economie politică (socialistă) centralizată”. Va fi probabil o asociație decentrală cu un nou model de „spațiu public comunitar”, pentru tineri probabil în engleză.

        • Cinicul spune:

          Daca Europa va copia modelul lumii anglo-saxone, pe care se pare ca-l apreciati, este mai bine ca Europa sa se dizolve acum. Modelele de societate din Francia sau Alemania n-au nimic in comun cu lumea anglofona si o renuntare la ele ar fi un mare pas inapoi.
          Cei care acuza Francia de centralism si interventia statului in economie se fac ca nu observa ca modelele american si britanic s-au bazat (si se bazeaza) pe cel putin 150 ani de protectionism.
          Economia germana se bazeaza pe un sector manufacturier puternic, pe o populatie care consuma atat cat o tine plapuma si asta nu este pe placul celor care practica o economie de tip Abenteuer Kapitalismus (sintagma inventara de Max Weber), ie o pe o economie speculativa.

          • Kurt spune:

            Nu cred că UE.27 va copia vreodată modelul liberalismului anglosaxon (proprietate de hârtii de la bursă la o mare majoritate a cetățenilor). Problema UE.27 este stagnarea economică în Italia de mulți ani și creșterea economică foarte măruntă peste tot.

            Diferența între modelul de „economie politică (socialistă) centralizată franceză” și „Soziale Marktwirtschaft” în RFG constă în rolul statului. Franța prevede un rol decisiv al statului în economie și intervenția statului. E. Macron încearcă să restructureze statul și organizează retragerea partială a statului francez din economie. Franța alocă 14% BIP pentru pensii, a avut șomaj mare la tineri peste 40 de ani. Conceptul francez de economie politică (socialistă) centralizată” se bazează pe devalorizarea monedei naționale. De aici provine diferența în „bogăția” societății, ca în celălalte state mediteraneene. Puțini dețin averile și mulți sunt dependenți zi de zi de salarii sau alocațile statului.
            „Soziale Marktwirtschaft” german e mai aproape de modelul nordic și anglosaxon. Patronii și sindicatele negociază salarile. Statul nu intrevine în găsirea salariilor decât foarte discret (salariul minim e foarte mic, de 9,4 Euro pe oră). Odată cu crizele internaționale între SIUA și China, impunerea de vamă între SUA și UE/RFG modelul german bazat pe „export” se clatină. Atacul ecologist asupra industriei de automobile, motorul economiei în RFG, crează un climat de nesiguranță. Decizia politică de a deconecta 2022 ultimile 6 centrala atomoelectrice și de a deconecta până 2038 termocentralele cu cărbune impune o reorganizare a producției de curent. Termocentralele cu gaze (Nordstream2, Rusia) vor înlocui pe cele deconectate. Curent din celule fortovoltaice și vânt nu poate asigura creșterea cererii de curent până 2038. Se va întâmpla ca iarna RFG să rămână în unele zone fără curent? Industrie fără curent?
            Moneda unică Euro în ZE.19 a creat probleme în sudestul UE cu tradiția de devalorizare a monedei. RFG nu acceptă devalorizarea monedei Euro. BCE Frankfurt a cumpărat timp. M. Draghi a cumpărat pentru 2.500 miliarde Euro hârtii datorii de stat din sudest, hârtii fără acoperire (Grecia), hârtii fără valoare. Doamna Lagarde continuă politica BCE cu dobânda zero și cumpărarea de hârtii datorii de stat din sudest. Este un conflict de interese între sudest si nordvest (Olanda, Statele Baltice, Irlanda, Austria, Finlanda și RFG).

            Retorica franceză excelentă a lui E. Macron nu poate camufla blocarea UE.27 prin „unanimitate de voturi în consiliul ministerial al șefilor de state”. Budgetul UE.27 pentru 2021- 2028 este blocat prin veto a celor 5 (Olanda, Danemarca, Suedia, Austria, RFG) și a celor 16 (Franța, Grecia, Italia, etc, statele din est).

            • Cinicul spune:

              Da, cunosc multe fin problemele uniunii. Intervenția băncii centrale in SE (Grecia) a fost făcută pentru a salva băncile franceze și germane. Schimbările propuse de Macron in Francia au dus deja la scăderea șomajului și Franța va evolua spre modelul german, sper, deși Macron visează la modelul american.
              Si totusi nu există formă mai puternică a intervenției statului on economie decat protectionismul.

      • Ana spune:

        Poate ca motivul frustarii, care razbate din acest comentariu, este consecinta lipsei unor parinti naivi.

        • Cinicul spune:

          Cred ca va referiti la lipsa unor părinți fraieri, nu naivi. Acesti parinti ridica o generație de hedonisti lipsită de simțul responsabilității fata de sine ca sa nu mai vorbesc de responsabilitatea față de cei din jur.

  2. Harald spune:

    Da. Știți ce se întâmplă în realitate, în urma psihoeducației? Apare reinterpretarea evenimentelor, în genul #MeToo. Teoria aflată la baza #MeToo spune că dacă ea are regrete ulterior, fie și după ani întregi, înseamnă că a fost viol. Ăsta e rezultatul psihoeducației.

    În UK, mii de oameni fac închisoare pentru fapte pe care nu le-au comis. Inclusiv Camera Lorzilor recunoaște asta acum, susținând că judecătorii au interpretat greșit legea, în ultimii 15 ani. Cum s-a ajuns aici? În urma psihoeducației: polițiștii au fost instruiți că “they must believe the victim”. Iar judecătorii au tranșat rapid lucrurile: “ea zice că nu-și mai aduce aminte ce s-a întâmplat, deci a fost viol”.

    • JB spune:

      @Harald
      Deși exagerezi un pic și ai tendința să absolutizezi, pe fond ai dreptate.
      Multă lume e fascinată de astfel de abordări “științifice”…… F.putini se întreabă de unde vin aceste lucruri. Iar cei care, totuși, se întreabă vor primi răspunsul: dar sunt numeroase studii….Eu am făcut greșeala să întreb dacă mi se pot indica studiile în cauză. A fost luată f.advers.
      E ceva care, cumva, seamănă cu fenomenul religios. E mai mult despre A CREDE decât despre probe examinate științific. Scepticismul sănătos/firesc e înlocuit cu “eu cred”..…
      Dar dacă descoperi, cu greu, studiile în cauză rezultatele care să justifice concluziile X (despre care vorbim acum) sunt și mai greu de înțeles. Nu mai vorbesc că majoritatea nu sunt decât de ordin statistic. Și au fost efectuate on a bunch of students, 24h after the wild spring break (exagerez puțin ptr.un pic de culoare, dar f.putin).
      Încă ceva ptr.cei fascinați de “psiho” perspectiva/experiența istorică este absolut nerelevantă. Lumea s-a născut odată cu ei. Tot ce a fost înainte a fost eronat. “Noroc” cu noile abordări care vin să ne scoată din r..at.

      • Harald spune:

        @JB – a dat Domnul să fim și noi o dată de-acord pe un subiect :) Probabil fiindcă Bruxelles-ul n-are un punct de vedere instituțional pe tema asta, cum are UK.

        • JB spune:

          @Harald
          Regret, drogul în cauză “e fumat/prizat” universal…. Nu în aceeași măsură, nu cu același entuziasm, dar…..e f.prezent all-over.

          Despre UE tu vorbești bazaconii ptr.ca nu vrei să citești despre ce si cum decât din articole polemice, poziții politice partizane, etc. Chiar nu înțelegi ptr.ca nu vrei.
          “UE” este un subiect f.complex care NU poate avea un răspuns simplu. Crezi că arhitectura politică din US e simplă?!? E la fel de “ușor” de descucat că dr.constitutional britanic.
          Nu the way, UE moștenește ceva din hățișul/abordarea legislativ(ă) britanică. Mă refer la simbioza dintre norma adoptată prin vot și precedentul judiciar, la importanța precumpănitoare a acestuia. And so on……
          Dar dacă vrei subiecte de reflecție……
          https://www.bbc.com/news/business-45633592

  3. Ghita Bizonu' spune:

    In 2004 abia ieșită de pe băncile unui liceu ?!

    O genratie extrem de rasfatata, deprinsa sa faca ce pofteste …. sa conteste , sa pretinda sa tipe. SI sa refuze ideea ca exusta su datorii

    • Ana spune:

      Tinerii din ziua de astazi nu sunt mai rasfatati decat tinerii altor generatii, sunt insa, cu siguranta, mult mai inteligenti si mai educati decat cei care fac astfel de comentarii.

      • Harald spune:

        @Ana – or fi inteligenți și educați, dar nu se mai maturizează niciodată. Rămân un fel de zombies care trebuie întreținuți de societate, preocupați doar de ce simt ei și de ce li se cuvine lor. Nu sunt capabili să-și obțină nimic pe cont propriu, tot timpul cineva trebuie să le dea sau să le facă diverse.

        La începutul fiecărui an universitar, în UK e un val de sinucideri printre freshmen. De-atâta inteligență și educație, până și mersul la universitate se dovedește o experiență prea traumatizantă pentru ei, când descoperă că majoritatea adulților nu le datorează nimic și nici nu sunt interesați de cum se simt ei.

        • Ana spune:

          Este o abordare complet gresita, inexacta si care denota o atitudine ostila fata de tineri in general. Evolutia lumii, progresul stiintific si tehnic al societatilor, nu se va opri aici, la cei din generatia acum “adulta”( doar biologic, se pare) ea va continua tocmai prin acesti tineri educati pe care acum ii dezaprobati si ii blamati, din motive absolut egoiste si nerealiste. Un pic mai mult discernamant si o mai realista analiza a realitatii, nu ar strica nimanui.

          • Harald spune:

            @Ana – Un pic mai mult discernamant si o mai realista analiza a realitatii, nu ar strica nimanui.

            Amen to that! :) :)

            P.S. O întrebare din psihologie: ce credeți că v-a determinat să scrieți fraza citată? :)

  4. JB spune:

    Pentru a-l pararfaza pe un contemporan al lui Freud:
    Psihanaliza/Psihoterapiile de N flavors, TalkTheTalk&co ne inventeaza maladii pe care pretind ca le vindeca……
    D-na, lumea occidentala sufera de, cel putin, 4 decenii influenta psihologiei cocotata in functia de dezlegator unic al narativiului socio-politic. Vi se pare ca americanii, englezii, australienii, germanii, francezii de astazi sunt mai fericiti decat cei din anii ’50-’80 ai sec.XX?!? In tot acest timp societatile in cauza au fost supuse asaltului celor care cunosc totul despre mintea umana, despre emotii si despre orice in general. Ce au adus?!? Au prescris N cure, N abordari. Care e rezultatul?!?
    Au pretins ca “stiinta” lor, modelele elaborate o sa vindece tarele socieatatii si diviziunile de orice natura. Au reusit, macar si intr-o mica masura?!?
    Ne propuneti abordari care au esuat deja la ele acasa.

    Decat exibarea emotiilor nu ar fi mai bine sa ne educam retinerea, sa incercam sa favorizam rezonabilitatea si ratiunea care au creat acesta lume in lipsa psihologiei atotcunoscatoare?!?
    Nu ar fi mai bine, ca societate, sa favorizam o abordare mai stoica unde emotions are not to be trusted?!?
    Pare ca fetisizati “emotiile, trairile”: N-aveti decat. Dar Ro.numai de asta nu are nevoie.
    I-ar fi mult mai bine daca ratiunea, calmul, ponderararea si cumpatarea ar avea un rol preponderent. Emotiile, trairile sunt inerente ptr.ca sunt built in. Dar sa le lasam cat mai mult in plan personal/privat. Sa le abordam cu ceva stoicism si sa nu le lasam sa devina patimi asa cum cu usurinta putem observa in cotidianul fiecaruia dintre noi.

  5. Georgel Rusu George spune:

    Interesant!
    Partea proastă este că treaba asta nu stârnește interes la nivelul ministerului de resort! Vorbesc în special de nivelul politic.
    Și mai prost este că votanții nu văd legătura dintre gestul votului și viitorul copiilor lor, al educației acestora!
    Înspăimântător este faptul că și după lecția dată PSD-ului noua guvernare practică modul de lucru anterior. Ba se pare că prin persoanele nou aduse acolo sunt pe cale să facă rele și mai mari!
    Nu prea se gândește nimeni la elev sau student, decât ca la obiectul necesar pentru a-și justifica salariile și fondurile care se mișcă în direcții …
    Și asta fără să mai punem la socoteală pe cei afalți în treabă pe acolo sau cei specializați în frâne și faulturi!
    Probabil că managementul practicat la noi ar părea de domeniul ficțiunii pentru americani, finlandezi, olandezi etc.

  6. Cinicul spune:

    Nu este nevoie sa citesti cartile lui Jordan Peterson si ai altor guru la moda ca sa fii echilbrat psihic. Bunul simt si credinta in Dumnezeu fac ca un taran din Moldova sa stie mai mult despre psihoeducatie decat o multime de psihoanalisti si psihologi.
    Ma indoiesc ca lumea occidentala este mai echlibrata psihic, cum sustineti dvs bazandu-va pe experienta personala. Chiar si concluziile din cartea domnului David se bazeaza pe populatii statistce foarte mici, iar de multe ori nici nu mentioneaza cat de mare a fost populatia interogata si nici marja de eroare.

  7. Ela spune:

    Pasionant subiectul si instructiva abordarea, felicitari!
    Am 2 dezacorduri :
    1. Eu cred, ca si DD, ca „în general România nu are probleme psihologice mai mari decît SUA sau alte țări ale spațiului vestic.”
    E suficient sa comparati statisticile privind numarul de sinucideri, in special al adolescentilor, din Romania, cu (cam) orice tara vest-europeana, SUA sau Japonia, ca sa intelegeti ca nu e cazul sa va indoiti in privinta veridicitatii respectivei afirmatii.
    Nu confundati, deci, lipsa de “simpla” educatie si calitatea comportamentului care decurge de aici, cu vreo labilitate psihologica! Nu e cazul, va asigur.
    2. Spuneti “Da, românii merg la psihoterapie… Însă, in general, se ajunge acolo când vasul sub presiune care este psihicul uman a răbufnit. Iar atunci este deja prea târziu, pentru că răul a fost comis “, si nu suntem de acord.
    In psihicul uman, notiunea de timp nu reprezinta un reper natural, de aceea niciodata nu este, prea tarziu pentru redobandirea echilibrului necesar vietii, indiferent de varsta si de traume. Capacitatea de regenerare a softului uman este infinita, singurele limite, numite ‘sfarsit” sau “imposibil”, fiind pur artificiale, 100% constructii mintale.
    In opinia mea, solutii exista, doar ca alegerea celor adaptate romanilor depinde, nu de priceperea, ci de mentalitatea specialistilor decidenti.
    Tocmai asta’i baiul… ;)

  8. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    Revelația valorii de întrebuințare terapeutică a beletristicii. Nici nu știi dacă să plângi sau să râzi.

  9. parandarat spune:

    Acum cateva zile citeam un blog romanesc ,motiv de epifanie : in comentarii cineva recomanda almanahul Anticipatia ’84 ca fiind o gaselnita frumoasa ,recomandand o nuvela scurta din cuprins iar autorul postului ii multumea – wow,super.
    In bula mea cam 80% eram cititori de AA , fiecare aparitie anuala fiind motiv de chef ( inca primesc din Romania fiecare editie ) .Cel putin jumatate din noi aveam colectia completa SF .
    Sa vad in 2020 un grup de oameni descoperind AA pare ciudat ( sa vad acelasi grup descoperind Vonnegut ACUM e cam horror ,dar mai bine mai tarziu decat niciodata).
    Exact acelasi lucru se intampla in articol , autoarea descrie bula personala si crede ca Romania este la fel.
    Nu,Romania nu are nevoie de psihiatru . Poate cei din bula respectiva au ,nu stiu.
    Mai stiu ca intregul articol se inscrie perfect in procedura de brainwashing “de la centru” – si imi miroase a bursa erasmus ….



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ruxandra Badea


Ruxandra Badea

Ruxandra Badea este co-fondator TalkTheTalk, un proiect care încurajează atenția pentru sănătatea emoțională prin prisma psihoeducației. A absolvit literatura și filosof... Citeste mai departe


Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Mai e un aspect, poate si mai grav. De fapt trei, daca ma gandesc mai bine. Primul, la concret, A...

de: MirceaM

la "Îmbogățiții de război"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

aprilie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)