Home » Cultura »Opinie » Citesti:

Centenarul în instituțiile de spectacole

Mircea Morariu februarie 1, 2018 Cultura, Opinie
1 comentariu 774 Vizualizari

Serile trecute, un post de televiziune centrat pe știri și talk showuri cu caracter politic s-a gândit să difuzeze și o discuție despre teatru. Moderatoarea și producătorul au invitat doi binecunoscuți oameni din domeniu -un regizor în plină formă, unul dintre liderii generației mature, și un teatrolog, cadru didactic la UNATC și consultant artistic la una dintre marile instituții de spectacole din Capitală . Care au discutat despre tot și despre toate.
Trec peste faptul că, în cel mai vădit chip cu putință, moderatoarea nu stăpânea defel subiectul. Că habar nu avea despre diferența dintre piesă și spectacol. Că, fără doar și poate, cel puțin în ultimul an, dacă nu cumva în ultimii cinci ori în ultimii zece respectiva insă nu a mai pus piciorul într-o sală de spectacole. Că susținea sus și tare că bucureștenii ar prefera filmul și nu teatrul, deși lucrurile stau absolut invers. Și că Bucureștiul nici măcar nu reprezintă o excepție. Cam peste tot în țară povestea se petrece aidoma. Că avem orașe importante unde nu funcționează nici măcar un cinematograf.
Mărturisesc că am urmărit până la capăt emisiunea fiindcă printre subiectele de discuție figura și acela referitor la ce spectacole pregătesc Teatrele în Anul Centenarului. O temă care- recnosc- îmi dă fiori reci pe șira spinării. Pentru simplul motiv că am deja mari temeri referitoare la ce se va întâmpla și în acest domeniu.
Aflu, de pildă, că ar fi instituții care caută de zor, înfrigurate, prin biblioteci și prin arhive, doar-doar vor găsi piesele tematice de odinioară. Pe care să le facă reutilizabile.
Sincer să fiu, se sparie gândul, vorba cronicarului, că nu știu cărui director de teatru îi va trece prin cap ideea de a reintroduce în repertorii piese precum Convorbire la Arad între cei șapte magnifici și femeia iubită de Paul Everac (poate că din creația prolificului dramaturg interes ar mai putea prezenta, totuși, Urme pe zăpadă) sau Vasile Lucaciu de Tan Tărchilă. Aceasta din urmă nefiind o piesă tocmai proastă dacă nu ar conține câteva serioase inadvertențe provenite din proasta documentare. Este antologic momentul în care nu mai știu ce înalt reprezentant al autoritățile ecleziastice ale Imperiului încearcă să îi potolească ilustrului personaj istoric elanul patriotic cumpărându-l cu funcții și văzând că nu îi izbutește tentativa își încearcă norocul cu soția acestuia, propunându-i să fie doamna episcop.
Mă tem, de asemenea, că Centenarul va favoriza asaltul veleitarilor. Se vor reapuca de lucru, își vor regăsi abilitățile de inși care scriu la comandă sau cum se cere, cum se poartă tot felul de inși care au făcut același lucru până la Revoluția din 1989. Directorii de Teatru, ahtiați să bifeze și acțiunea aceasta, îi vor primi cu brațele deschise, fericiți că vor putea raporta finanțatorului că și-au făcut cu brio datoria. Iar cum astfel de făcături nu vor fi montate de nici un regizor mai de Doamne-ajută, de veleitarism vom avea parte și în regia acestor spectacole “de serviciu” .
Și atunci, ce putem face? Ignorăm momentul? Ne mulțumim cu un montaj literar-muzical-coregrafic, cu recitaluri de versuri? Nici vorbă. Soluții sunt. Prin unele Teatre chiar au fost găsite. Fie montarea unei adaptări inteligente după Pădurea spânzuraților, fie un spectacol bine făcut cu una dintre capodoperele lui Blaga.
Totul e să facem dovadă de inteligență și să evacuăm oportunismul, parastasele și spectacolele-acțiuni de mântuială.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , ,



Currently there is "1 comment" on this Article:

  1. Observator roman spune:

    Foarte bun articolul domnului Morariu. Se vede ca e scris de un om competent in acest domeniu de activitate. Cred ca asta e si cheia reusitei, indiferent de subiectul in cauza: COMPETENTA.
    De ce am extrapola insa competenta cuiva dintr-un domeniu (critica de teatru, de exemplu) la domenii cum ar fi sociologia, politologia, etc?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

octombrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)