joi, martie 28, 2024

Chinezării cu Iulian Vlad

Prin februarie 2013 eram căutat de către un jurnalist independent chinez (știu, sună bizar, vag oximoronic, chinez indepen… mă rog) care lucra în Germania pentru câteva surse media (printre care și Deutsche Welle), dar și pentru un săptămânal chinez (liberal) din Hong Kong. Rumega la o poveste despre Iulian Vlad și cum m-am ocupat în ultimii 7-8 ani cu studierea vechiului regim, legătura s-a făcut cumva natural. În februarie a.c. cum spuneam, Iulian Vlad era decorat de către Ambasada Chinei la București pentru meritul de a fi dezvoltat relațiile bilaterale dintre cele două țări. Jurnalistul cu pricina îmi adresa tot atunci, destul de onest, câteva întrebări: „cine este acest Iulian Vlad?” (existau, spunea el, puține informații în engleză și chineză despre fostul șef al Securității lui Ceaușescu, cât și despre acțiunile sale din timpul evenimentelor din 1989). L-am lămurit succint cam care-i povestea cu Vlad, cum a condus școala militară de ofițeri activi de la Băneasa, sau cum s-a îndeletnicit ‘mnealui, în calitate de șef al DSS-ului cu reprimări violente la Brașov, în noiembrie 1987, apoi la Timișoara și București, în 1989. Sau cum a fost condamnat la 25 de ani de închisoare (oh, procesele astea, marea șaradă a anilor ’90!) și amnistiat apoi, în 1993, de către inegalabilul președinte Ion Iliescu…

O altă întrebare a jurnalistului chinez: „am auzit că Iulian Vlad este astăzi vicepreședintele Camerei de comerț româno-chineze, este adevărat?” Da domnule, cum să nu, este foarte adevărat – am mârâit la telefon. „Înseamnă asta că oamenii fostului regim comunist au încă o foarte mare influență în privința relațiilor dintre România și China?” Ei bine, întrebarea asta, pusă la începutul anului de un chinez, m-a trăsnit acum din nou, ca un fulger, în timp ce urmăream focurile de artificii stilistice și dragonii cu cefe roșii din băncile Parlamentului României, în timp ce premierul chinez Li Keqiang depăna cu ochi apoși și nostalgici minunații ani ’50 și ’70 (deci Dej și Ceaușescu), nechezându-și superbele aliterații cu „ț” și „z” despre relațiile de frățietate de ieri, de azi și, de ce nu, de mâine… Păi dacă Iulian Vlad e unul din vârfurile de lance ale relansării economice pe axa București-Beijing, atunci ne-am cam scos – vorba lui Ponta.

Nu vreau să fiu înțeles greșit: scriu de pe un MacBook foarte ok făcut în China (asta ca să parez din start gargara cu calitatea îndoielnică a produselor chinezești). Nu am o problemă de fond cu comerțul dintre China și orice altă țară. Am urmărit și eu pe Reuters și alte agenții toată țopăiala din 2013 legată de relațiile economice dintre China și Uniunea Europeană (despre cum europenii i-au șicanat pe asiatici că ar fi vândut la preț de dumping pe piața lor panouri solare de vreo 29 miliarde de dolari și cum China s-ar fi răzbunat prin impunerea unor taxe vamale pe vinul european, yadda yadda). Au atins și alți autori, pe această platformă, aspectele economice ale poveștii. Între timp și-au mai reglat problemele, și unii, și ceilalți, ba chiar se discută încrucișat și cu Vietnamul, Tailanda, Malaezia, etc. UE însăși nu pare a avea probleme majore cu faptul că o țară sau alta de sub umbrela ei iese la un lunch de afaceri cu Beijingul. Deci nu comerțul cu China per se duhnește, ci politica de la București. Schimburi economice pe axa asta au existat și săptămâna trecută și vor exista și într-o marți, la anul… dar să faci dintr-o așa banalitate (să avem pardon) ditamai axis mundi, să pui steagurile Chinei prin tot parlamentul și s-o promovezi cu tot fastul unei afaceri a mileniului… e cam de tigru cu ascendent în porc. E prea strident și tocmai asta atrage atenția. Superb semnal pentru alți parteneri. Care știu oricum că te culci cu toată lumea, dar măcar n-o striga în gura mare. O strângere de mână, 2 știri pe Mediafax, 5 poze de grup și 3 întâlniri mai low profile între afaceriștii celor 2 părți ar fi avut fix același efect. Dar nu, Ponta vrea să știe toată lumea că lui îi place spicy… Încă un pic și poșta română emite timbre tematice cu Confucius. E cam mult, sare în ochi…

Nu cred nici în berbecuții așa-zis de stânga de pe alte platforme care consideră că dacă ai o poziție cel puțin circumspectă față de circul ieftin al lui Ponta ești brusc prizonierul unui „patriotism occidental”, vasalul UE, ș.a.m.d. Problema mea cel puțin (și o spun apăsat) este întrebarea aia a chinezului, cu alte cuvinte cine și cum are influență pe relațiile astea bilaterale (?). Sper că nu trebuie să desenez grafice, s-a înțeles. Nu o să cred în veci în cisternele cu bani la buget din investiții străine (fac shortcut pe argument) până n-o să văd lucruri mult mai sensibile și concrete precum confiscarea averilor celor condamnați definitiv pentru evaziuni, delapidări și alte afaceri dubioase cu statul. Nu o să cred în veci în autostrăzile suspendate peste munți ale chinezilor până n-o să văd licitații și clauze transparente în contractele cu statul român (sper că n-am uitat chinurile facerii câtorva tronsoane obosite din amantlâcul – tot de stat – cu Bechtel). Povestea cu Iulian Vlad mi se pare dureros de amuzantă sau amuzant de dureroasă, cum vreți. Dar vă cam dați seama ce colcăială securistică este prin aceste camere de comerț, aceste instituții căpușate și alte firme bizare care vor fi tot timpul în umbră, „prietene” marelui proiect de investiții, dacă tocmai ultimul șef al Securității lui Ceaușescu se ocupă de contactele de afaceri cu China. Vă dați seama cam cât muncesc acești băieți, unii mai pătați de sânge ca alții, pentru bugetul patriei și bunăstarea poporului (sic). Dar bon, e mai greu să-l pui pe Iulian Vlad să lucreze cu Bruxelles-ul sau Berlinul, au și ei tabieturile lor. Să ne înarmăm așadar cu multă răbdare, cine știe ce ne va mai aduce Anul Nou Chinezesc…

PS: Primesc un mesaj de la domnul Gabriel Ghelmegeanu, președinte al Camerei de Comerț România-R.P. Chineză. Citez din mesaj: „Dl. general Iulian Vlad nu este Vicepreședinte și nici măcar membru al Camerei noastre!”. Îi răspund politicos că informația se bazează pe articole de presă (publice!) apărute în februarie 2013: http://www.ziare.com/articole/iulian+vlad+decorat+china sau http://www.realitatea.net/fostul-sef-al-securitatii-iulian-vlad-decorat-de-ambasada-chinei_1107444.html (informație preluată de pe ABC News). Poate i-a scăpat domnului Ghelmegeanu, se mai întâmplă. Îl întreb (presupun că retoric) de ce anume nu s-a sesizat la acea dată dacă informațiile apărute în presă i se păreau neconforme cu realitatea. Îi mai atrag însă atenția că pe site-ul Casei Româno-Chineze, verificat din nou astăzi, generalul Iulian Vlad figurează în calitate de consilier al Casei la Camera pentru Strategie și Expertiză în Relațiile Bilaterale. Dar bon, pe același site figurează încă la membri de onoare și Sergiu Nicolaescu, ne putem deci aștepta la orice! În orice caz, lucrurile sunt clare: Iulian Vlad este un membru al Casei (de onoare, sau cum vor ei să-l numească) și a fost decorat de Ambasada Chinei la data menționată. Fapte! Mai departe, foarte afabil, domnul Ghelmegeanu îmi transmite că îmi stă oricând la dispoziție pentru o discuție obiectivă privind relația România-China. Nu, mulțumesc! Nu sunt obiectiv cu această relație din motive pe care le-am explicat și le mai pot explica dacă e nevoie. Sunt foarte subiectiv, o asum, Casa a fost menționată într-un context politic actual, printre altele din pricina prezenței numelui generalului Vlad. Mi se pare wow și faptul că pe aceeași listă de membri de onoare se află Ion Iliescu. Practic coleg de panou cu cel pe care l-a grațiat în 1993. Mai dorim obiectivitate? Nu cred că se poate. Tot subiectivitatea e mai bună când avem de-a face cu oameni care în mod normal ar fi trebuit să iasă din pușcărie abia în 2015. Cui îi mai arde să fie obiectiv cu toate numele astea laolaltă să fie sănătos (am pus într-un comentariu și morții și răniții de la București, 1989, ca să nu uităm)… În schimb aș sta de vorbă cu domnul Gabriel Ghelmegeanu despre Mihail Ghelmegeanu, asta ar fi cu adevărat interesant dpdv istoric. Sunt rude? Rămâne să confirme sau să infirme tot dânsul. Pentru cine nu știe, Mihail Ghelmegeanu a fost un fruntaș țărănist (din aripa stângistă a partidului) recuperat apoi de comuniști în vreme ce mulți din foștii săi colegi înfundau pușcăriile… Nu insinuez nimic, constat doar o posibilă filiație. Rămâne așadar să ne confirmăm până în pânzele albe, de fapt cam până când pleacă delegația asta chineză și se liniștesc puțin și cei de la Casa de prietenie… Îmi cer scuze dacă le-am creat neplăceri. Cu siguranță însă, unele cu mult mai mici decât cele provocate de generalul I. Vlad… de exemplu familiilor celor care au protestat în noiembrie 1987 la Brașov (sunt născut acolo, de aia zic…)

PPS: Domnul Ghelmegeanu îmi transmite un nou mesaj prin care îmi atrage atenția că Iulian Vlad nu este vicepreședinte al Camerei de Comerț România-China și că informațiile apărute în presă în februarie 2013 sunt eronate. De asemenea, dumnealui declară că la acea dată a făcut demersurile către respectivele redacții pentru a corecta informația. Merg pe buna credință a domniei sale și sunt dispus să accept faptul că Iulian Vlad este doar membru de onoare al Casei Româno-Chineză (instituție diferită de Camera de Comerț România-China, acolo unde dl. Ghelmegeanu ocupă o funcție de conducere). Ca atare, aceste precizări fiind făcute în baza dreptului la replică pe care i-l acord, rămâne totuși funcția onorifică pe care generalul colonel de Securitate în rezervă Iulian Vlad o ocupă în Casa Româno-Chineză (plus decorarea sa de către Ambasada Chinei la București). Alături de Iulian Vlad se mai regăsesc în conducerea acestei Case nume răsunătoare din nomenclatura comunistă: membri CC al PCR (Ion Iliescu, Florea Dumitrescu, Lucian Iliescu), un membru al CC al UTC și deputat în Marea Adunare Națională (Florea Voinea), sau secretari de partid la nivel local (Corneliu Ciontu). Lista poate continua dacă ne uităm și la membrii de onoare ai aceleiași Case – spre exemplu Șerban Mihăilescu, fost secretar-general al guvernului în vremea lui Constantin Dăscălescu, și mulți alții. Ne putem gândi doar, dată fiind natura regimului politic de la Beijing, că aceste prezențe nu deranjează deloc, ba chiar sunt salutate. Domnul Ghelmegeanu are tot dreptul să sesizeze o mică eroare de titulatură „tehnico-birocratică”, dar nu poate șterge nicicum impresia de familie mare și fericită a acestor foști demnitari ai vechiului regim de la București („umbrele trecutului”). În rest salutăm cu ironie și relaxare frăția dintre popoare și realpolitik-ul diriguitorilor neamului nostru (sic!). Încă ceva: la câte miliarde de dolari/euro s-au vehiculat în ultimele zile pe proiecte din viitor, ar fi totuși util ca domnii de la Camera de Comerț România-China să rupă 3 lei și să-și creeze și un site transparent pentru a intra de facto în noul mileniu.

Din partea mea, numai bine și la mai mare!

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

  1. Iulian Vlad trebuia sa infunde puscaria. Asta s-ar fi intamplat in orice tara normal. In Romania este un prosper om de „afaceri” si, fac pariu, evazionist en-gros. Nota Bene: Pai Ponta pe ce filiera credeti ca a venit la putere?

  2. chinezii sunt comunisti, in aceeasi situatie ca a noastra inainte de ’89. Sa nu uitam ca cine era atunci la nivel inalt facea legea. Cred ca intentionat a fost pus acolo acest Iulian Vlad de chinezi, ca sa aiba cu cine colabora.

  3. Bani puteam foarte usor lua si din fonduri UE. Dar acolo e mai greu de furat. Sa vad eu daca se lasa furati chinezii, sau daca o sa fie taiate capete de hoti romani.

  4. Pe langa Iulian Vlad, poti sa pui alaturi in relatiile „noi” cu China si niste oameni de afaceri numiti Paunescu si Doicaru. Curati, uscati, fara filiatii securistice. La vremuri noi, tot noi, corect?!

  5. Dupa esecul modelului sovietic salvarea va veni de la cel chinez, de asta data cu „succes”, mai ales ca alta-i conjunctura, au castigat experienta, greselile inspirate de Revolutia Culturala nu se vor repeta – poporu’ are acces liber la cultura universala inclusiv la porneciuri, atat cei de stanga cat si ai de dreapta, efectu’ conteaza. Tigrisorii-s mai educati si in modul cel mai intelept exploateaza nepretuitele indispensabile resurse precum al lor batran tovaras Iulian, vorba aia: cine n-are batrani sa-si cumpere.

  6. Competenței îi ține locul tăcerea la meserie (brățară de aur revoluționar)
    Camera de Comerț a securistului Iulian Vlad a pus-o de-un barter cu celalți securiști postrevoluționari. Tăcerea de aur se întreabă oricând, dar se conjugă numai la prezent și viitor:
    Eu tac
    Tu taci
    El tace
    Noi tăcem
    Voi tăceți?
    Ei? Să tacă! Cât tâmp noi tăcem, de ce-ar mai vorbi ei?
    *
    Vorba multă, sărăcia omului Securității, înseamnă să fie martori sau inculpați într-un proces:
    -de epurare socio-profesională;
    -de judecată a torționarilor și criminalilor;
    – de protecție socială de natură securistă extremă (inculparea- de voie, de nevoie- a unor acari Păun, adică domnește ordinea ierarhică)
    *
    Barterul este sensul existenței permanente a Frontului de Salvare Națională.
    Tăcerea se răsplătește cu:
    – o viață de subzistență într-o funcție publică sau de demnitate publică;
    – scutiri de cercetare/inculpare, procese penale și/sau de condamnare până la adânci bătrâneți;
    – scutire medicală de executarea pedeapsei, când nevoia îl învață pe omul mut să nu-și piardă încrederea în permanența FSN nici în situațiile consumate sau extreme;
    -scutiri de răspundere penală și pedeapsă prin eliminarea imprescriptibilității penale.
    *
    Legăturile dintre securistul vechi și omul nou al celor vechi:
    -aceeași școală, aceleași cadre (didactice), aceleași materii și metode, aceeași formare;
    -aceleași locuri de așa-zisă muncă, aceleași deziderate, aceeași cauză;
    – aceeași acoperire, tot complicitate, tăcere și barter.

    • Războiul pentru eliminarea imprescriptibilității penale încă se mai duce – pe viață și pe moarte -.la CCR; ultima luptă a avut loc pe 21.11.2013 și s-a înregistrat o nedecisă egalitate 4:4; o ghiulea a mai lipsit ca să iasă scorul corect 5:4 pentru SRI+SIE; următorul termen (incert) de tranșare definitivă a războiului: 12.12.2013.

  7. Excelent si acest articol,dle M.Stan,felicitari!Va citesc de fiecare data cu mult interes si reala placere,va apreciez stilul,subtilitatea si umorul bine dozat,multumesc!
    Aflu deci noutati interesante despre dl I.Vlad,si as exagera daca as spune ca ma lasa complet indiferenta parcursul dansului..Daca,pentru „ansamblu operei sale” il dispretuiesc cordial,nu pot sa nu-i admir performanta de care da dovada,atunci cand se strecoara printre obstacole (care pe multi i-ar descuraja…),cu o usurinta si o dexteritate de invidiat,ca sa ajunga,de fiecare data,in varful vreunei piramide!
    Nu stiu de ce,dar gasesc chiar o asemanare intre I.Vlad si V.V.Ponta…!?Si Premierul a reusit sa-si camufleze,cu atata dibacie,”pacatele tineretii”,incat astazi,jenati par doar cei care indraznesc sa mai aminteasca de plagiat,in timp ce el se afiseaza mai trumfator ca niciodata!
    Cu toate ca multi romani considera azi ca stapanesc limba engleza,tind sa cred ca nu-i simt inca subtilitatile ( ;) ),atunci cand par sa confunde „has been” si „never been”…
    Cat despre avalansa de Youani,Euro si alte devize,cu care suntem amenintati in urma reusitei fara precedent a…discutiilor,cred ca va fi un pic mai moderata,si in special dirijata doar catre cateva buzunare,probabil asa cum se petrece azi,cu succes,in tarile africane finantate si controlate(!) de chinezi.Dar pot sa ma si insel,si atunci m-as bucura sa recunosc ca Ro este pe maini bune!

    • Multumesc si dumneavoastra si celorlalti comentatori…
      Mici completari: 1. dupa cum ati intuit probabil si din text, nu am o problema in sine cu schimburile economice romano-chineze (nici cu altele, mai la Vest). E vorba mai mult de o filosofie a guvernarii care tradeaza prin butaforia-i grotesca (vezi scena parlamentului) o forma mentis pe care o speram cu totii desueta… Ei bine, se pare ca nu este asa! 2. Modul in care circula banii in economie nu trebuie sa ne fie indiferent si nici sursele de finantare (sa le botezam generic „variabile”). Dincolo de aritmetica economica tehnica (la care nu pretind ca ma pricep, nu e specialitatea mea), aceste variabile creeaza in schimb patternuri, tipuri de comportament, cultura antreprenoriala, emulatii si cate altele. E vorba, in fine, de variabile soft care poate nu sunt extrem de ostensibile, dar care afecteaza pe termen lung modul in care privim logica generala a veniturilor si cheltuielilor, precum si performanta administratorilor nostri (guvernantii). Personal, da: prefer solutiile financiare occidentale pentru ca in absenta unor instrumente de „checks & balances” interne performante (justitie buna, fisc intransigent, reguli clare, coerenta politica, ba chiar si o anumita cultura a eticii sociale), banii care intra in tara cu anumite conditionalitati externe (ex: banii europeni) pot suplini cat de cat inconstienta politica transformata in coruptie institutionalizata si dispret fata de contribuabil. Poate pare pedant, dar de fapt e foarte simplu: mai bine bani si investitii cu un circuit predestinat, decat bani si investitii vagi, neclare, scapate de sub orice mecanism de control… de altfel, au intuit si altii mai sus, in comentarii, care-i baiul cu clasa politica de la noi…

  8. Mda, de acord ca e grav ca ultimul sef al securitatii ceausiste are influenta in relatiile economice actuale. Explicabil pe de alta parte, el stie cum se pune problema cu chinezii (care sunt si acum, intr-o forma sau alta, inca comunisti).
    Nu pun la indoiala cunostintele autorului, dar asa, din ce am mai citit eu, securitatea nu a fost bratul intai al represiunii, nici in 16-22 decembrie ’89 nici dupa aia. De Brasov ’87 nu stiu, dar, pentru decembrie ’89, cel putin la Timisoara tartori au fost generalii de militie Nuta si Mihalea. Ma rog, nu vreau sa-l disculp pe Iulian Vlad, dar cred ca numele lui este destul de gresit legat de impuscaturile de la revolutie, fie ele pre sau post 22 decembrie.

    • @Radu Mischie:
      La Bucuresti, orasul cu cel mai mare nr de victime (534 de morti si 1879 de raniti), am avut dosarul nr. 76/P/1990 al Sectiei Parchetelor Militare prin care s-a dispus trimiterea in judecata a fostului ministru de Interne Tudor Postelnicu si a urmatorilor ofiteri de Securitate: generalul Iulian Vlad (!), general-maior Gianu Bucurescu, general-locotenent Vasile Gheorghe, general-locotenent Gheorghe Danescu, colonel Marin Bucurescu, colonel Mircea Varban, locotenent-colonel Marin Parvulescu, capitan Ion Guresoaie, capitan Gheorghe Stefan. Toti au fost condamnati! Toate aceste cazuri au vizat evenimentele petrecute in perioada 17-21 decembrie 1989 (!). Referitor la evenimentele de dupa 22 decembrie, indiferent de orasul tarii, doar cativa militari in termen au fost adusi in fata instantei (si ulterior achitati)… unu la mana!
      Procesul generalului Iulian Vlad (dosar nr. 81/P/1990) s-a inscris apoi si in ceea ce s-a chemat „condamnari pentru genocid” (el, dar si Andruta Ceausescu, comandant al Scolii Militare de ofiteri a MI de la Baneasa). Cei doi au fost acuzati de coordonarea Trupelor de Securitate in scopul reprimarii manifestatiilor din decembrie. In cazul lui Iulian Vlad s-a retinut ordonarea represiunii la nivel national (!!!) – doi la mana!
      Cumulat: 25 de ani!
      Vorbim totusi de seful Securitatii, domnule, mi-e teama ca nu-l putem nicicum disculpa :) au facut-o in schimb altii (vezi Iliescu)

      • Monser, dosarele gen. Vlad, ale celorlalti ofiteride securitate arestati atunci, inclusiv al subsemnatului, au fost niste facaturii mizerabile ale porcurorlior si judecatorilor militari care au executat ordinele moscovitilor Iliescu, Militaru, Brucan….vezi cam cati asa zis magistrati militari au fost avansati si cu ce viteza in acei 2-3 ani. In nici un caz al ofiterilor de informatii retinuti nu s-aputut retine infractiunea de omor….ca de genocid numai tampitii au scris si vorbit.Poate nu sti, dar cel care a supervizt dosarele , Diaconescu Gh, a supervizat arestarile la Timisoara, chestia cu mortii de la crematoriu….apoi a fost facut general, a semnat pt genocid si in 91 a scris o carte in care explica – nu a fost genocid……
        Eu am inteles ca securitatea este vinovatul de serviciu dar, cine a facut rechiztoriile, cine a dat sentintele…..si cine i-a condus pe toti….cu ei cum ramane?

  9. Așaa ! Și să mai spună cineva că anticomunismul e un moft.

    AUD ?

    Eee ! Dar noi avem treabă cu Heidegger (a fost sau n-a fost nazist ?). Cu Cioran (a fost sau n-a fost legionar ?). Cu micii turnători („Dragul meu turnător”). Pînă și ticăloasei Anca Preda i-au ridicat unii osanale.

    Eu zic să-l lăsăm pe Heidegger în plata Domnului PÎNĂ CE VOM VĂRUI-DEZINFECTA LATRINA DIN FUNDUL CURȚII.

  10. O intrebare in subsidiarul chestiunii: pana la urma cat de corect este sa fii anticomunist (sau sa critici comunistii nostri) dar sa nu ai o problema in sine cu schimbruile economice cu un stat comunist? Fara legatura cu mafia noastra locala de sorginte comunista, care este unanim detestabila..

  11. @kinn
    Cred ca vorbim totusi de realism :) nu-mi puteti spune vreo tara care sa nu aiba astazi relatii comerciale cu China. Dar e totodata vorba si de un simt al proportiilor si de o viziune pe termen lung. Cand esti urecheat in Vest si incapabil sa atragi fonduri europene (pentru ca, deh, acestea nu pot fi sifonate), atunci te intorci cu toate motoarele turate spre Marele Zid Chinezesc. Nu e o lume perfecta, ce sa-i facem… In schimb cred ca ati remarcat voluptatea actualei guvernari in intretinerea acestor schimburi. O faci, dar sa-ti si placa? :)

  12. Gradul jenant de absorbtie al fondurilor europene (aproape gratis, dar oarecum controlat din perspectiva destinatiei si a modului de utilizare) este edificator dpdv al capacitatii/dorintei/interesului decidentilor de a satisface nevoile reale ale societatii. Daca nu le „merge” cu Europa se pare ca au gasit alternativa nicidecum gratuita dar la discretia decidentilor care-si vor satisface propriile interese, reale dar ilegitime. Si mai grav va fi importul modelului chinezesc de stapanire autoritara, vor avea suficienti bani, iar cozi de topor sunt destule incat sa demontreze cu argumente „stiintifice” ca „rahatu”-i frumos si nu pute, chiar miroase frumos.

    • ANI si MCV-ul sa traiasca!

      Ele nu le lasa si chiar cred ca le pasa de cum si ce se intampla cu banutii in RO.
      De aceea aberatiile cu mici chinezarii sunt nascute ca si moarte!
      Rabdarica!

      • Era prin august 2011 cand Boc declara asa: „Se vorbeşte tot mai mult de noul Drum modern al Mătăsii. Eu cred că atât România, cât şi China sunt deopotrivă interesate să eficientizeze aceste rute. (…) România şi China nu au fructificat suficient din punct de vedere economic relaţia politică privilegiată pe care o au.” Niciun cuvintel despre autoritarismul chinezesc.

        http://www.evz.ro/detalii/stiri/boc-vrea-parteneriat-cu-china-pentru-autostrada-transilvania-941794.html

        • Cred ca textul meu transmite inclusiv mesajul ca relatiile economice cu China sunt inevitabile. Indiferent de tara, de partidul aflat la guvernare, etc. Ceea ce a deranjat (dpmeudv) a fost circul recent din jurul unui schimb economic inevitabil. Acest schimb a fost insotit si de un mesaj politic de o anumita factura si asta mi s-a parut demn de a fi semnalat. Apoi mai cred ca acelasi text transmite ideea ca pe linia relatiilor economice romano-chineze s-au intercalat personaje cu un trecut cat se poate de reprobabil (vezi generalul). Cam astea sunt principalele doua mize ale textului. In rest, putem discuta in orice registru vreti. Personal nu sunt fanul niciunei „partide” politice, sunt doar un spectator angajat. Dar, repet, ma deranjeaza profund ca in Parlamentul Romaniei, acelasi in care in 2006 era condamnat vechiul regim, sa apara oameni care sa faca apologia maretilor ani ’50. Exista un loc si un timp pentru toate. Cam atat…

          • Domnule Stan,
            e bine, intr-adevar, sa ai doua corzi la arc. Inteleg ca, desi inevitabile, relatiile economice sunt ok si doar circul creat in jurul lor e suparator. Eu nu am luat cunostinta de vreun anumit mesaj politic „de o anumita factura”,dar hai sa nu ne scumpim la tarate! Daca schimbul economic e un prim succes al guvernarii Romaniei, „circul” creat nu face parte decat din stilul bombastic obisnuit al extremului orient. E insa firesc ca premierul sa sarbatoreasca momentul, asa cum si Presedintele Romaniei sarbatorea cu mainile ridicate readucerea in tara a jurnalistilor rapiti in Irak, sau aprinderea „Flacarii Democratiei” mai an.
            Cat despre generalul Iulian Vlad, m-ar interesa in primul rand cum si cand a ajuns d-lui vicepresedinte al CCBRC. Si daca a fost amnistiat de Iliescu sau eliberat in urma unei decizii judecatoresti, asa cum sustine Alex Mihai Stoenescu in „Istoria loviturilor de stat in Romania”. Si asta deoarece Iulian Vlad a revenit in viata publica inca din 2006, cu prilejul unei ceremonii, la care participa si presedintele Romaniei.
            Pentru conformitate: http://www.presidency.ro/pop.php?_RID=img&img=10327.jpg

            • @Hantzy

              Intrati daca doriti pe site-ul acestei Case Romano-Chineze, veti vedea acolo la membrii de onoare reprezentanti ai intregii clase politice! No comment!
              Nu stiu cand a ajuns Iulian Vlad in acest „club select”, puteti adresa aceasta intrebare celor care il gazduiesc. Este mai onest asa.
              Din pacate nu-l folosesc niciodata pe Stoenescu drept sursa, asa ca nu pot comenta ce spune dansul. Incercati totusi si surse alternative, exista cercetatori mai tineri si mai pregatiti de genul Raluca Grosescu sau Raluca Ursachi. Eu unul merg pe mana lor (ex: Justitia penala de tranzitie. De la Nurnberg la postcomunismul romanesc, Polirom, 2009).
              Acum: din ce stiu, senatorul Sergiu Nicolaescu a cerut la acea data gratierea lui Iulian Vlad. E de prisos sa mai fac legaturi intre personaje, intelegeti unde bat ;)
              As mai face cateva precizari de natura contextuala: stiti cine a cerut presedintelui Iliescu judecarea generalului Vlad in noiembrie 1990? Chiar Comitetul Helsinki (vedeti si cartile Domnitei Stefanescu pe subiect). Istoria justitiei de tranzitie in Romania este extrem de complicata si interpretabila. Nu cred ca s-a ajuns la vreo naratiune unitara in ultimele 2 decenii, asa ca nu putem noi rezolva aceste cazuri intr-u articol de blog. Va aduc aminte doar ca Ion Iliescu i-a mai gratiat in martie 1994 pe toti membrii supleanti ai CPEx iar in 1996, la final de mandat, a mai emis decrete de gratiere si pentru membrii plini ai acestui organism comunist. Aceste gratieri au fost puternic contestate in numeroase randuri (in special de soc civila si opozitia politica ca acea data)! E bine sa nu uitam, sau sa ne facem ca uitam!
              Si inca ceva foarte important facut de Ion Iliescu. In ianuarie 1990 emite un decret in calitate de presedinte al CFSN prin care erau amnistiate toate infractiunile „pentru care Codul Penal sau legile speciale prevedeau o pedeapsa privativa de libertate pana la 3 ani inclusiv sau amenda”. In urma respectivului decret, numeroase fapte produse in timpul violentelor din decembrie 1989 nu au mai putut fi judecate (ex: neglijenta in serviciu, favorizarea infractorului, vatamarea corporala cu arme albe, etc.). Acum trageti si dvs concluziile si va dati seama cam cat de „drag” imi este, cel putin mie, fostul presedinte. In plus, chiar Ceausescu isi adusese si el contributia la aceasta stare de impunitate a crimelor savarsite in perioada comunista, prin amnistierea din 1988 a tuturor infractiunilor pentru care se aplica o pedeapsa cu inchisoarea de pana la 10 ani (in aceasta categorie au intrat majoritatea crimelor si abuzurilor politice comise de fostul regim… tortura sau supunerea la rele tratamente, vatamarea corporala grava, privarea abuziva de libertate, violarea corespondentei, violarea domiciliului). Deci niciuna din aceste fapte nu mai putea fi condamnata daca fusese comisa inainte de ianuarie 1988! (de Brasov 1987 ce sa mai zicem? Generaul Vlad are pe constiinta reprimarea de acolo).
              Asa ca dupa 1989, daca chiar ne doream sa condamnam crimele comunismului, trebuia mai intai sa anulam amnistia acestui decret din ’88 (NB! in Argentina s-a putut asa ceva, n-am fi fost noi chiar „exotici”). Din pacate, pana la jumatatea anilor 2000, societatea civila din Romania, spre deosebire de cea argentiniana, nu a cerut anularea amnistiei din 1988. Problema s-a pus abia in decembrie 2006, ca recomandare a Raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste in Romania…
              Asadar, despre ce vorbim aici? Sper sa intelegeti ca Ion Iliescu a facut tot ce a putut ca acesti oameni, condamnati in prima instanta mai mult ca „ritual de trecere” (cum se cheama in literatura de specialitate), sa fie recuperati si sa-si vada linistiti de vietile lor in noua si originala democratie. Repet ce spuneam si in alt comentariu: ar fi fost bine ca, date fiind cele prezentate, Iulian Vlad sa fie macar mai low profile… din pacate foarte putini din fostii securisti au reusit sa se „abtina” din a lua parte la viata publica dupa 1989… Va las pe dvs sa trageti concluziile…

            • Domnule Stan,
              va multumesc pentru amplul raspuns. Cam in toate aspectele sunt de acord cu dumneavoastra. Insa, vorba neamtului , « der Teufel steckt im Detail ». Vizitasem deja site-ul CCBRC si nu gasisem informatia cautata. Recunosc ca ar fi mai onest sa-i intreb pe cei de acolo, dar dumneavoastra ati adus in discutie prezenta lui Iulian Vlad printre personalitatile respective, ca fiind un punct nevralgic al actualei guvernari. Asa ar fi, intr-adevar, daca numirea sa ar fi recenta, dar ceva imi spune ca si la momentul vizitei in China a unui alt premier, d-lui indeplinea aceeasi functie. Si parca e incorect sa ne aducem aminte de ea doar in cazul unui guvern uselist. Iar asta pentru ca, asa cum sugerati, nu-l puteti suferi pe Ion Iliescu. Nici eu nu-l pot inghiti, dar asta nu inseamna sa ignor padurea din cauza unui copac. Acuzele ce, pe buna dreptate, i le aduceti fostului sef de stat dateaza din perioada incipienta a primelor sale mandate, iar atunci d-lui a avut alti sustinatori, alti aparatnicki decat cei cu care este azi atat de des asociat. Ca un facut, printre cerberii sai de atunci se numara si actualul presedinte. Aflat in siajul iliescului, dornic de marire si plin de egolatrie cum l-am cunoscut mai tarziu, mi-e tare greu sa cred ca la acea data era un inocent.
              Si daca tot am ajuns, inevitabil, la Iliescu si amnistiile mosite de d-lui, tin sa precizez ca nu m-am indoit de informatia furnizata de dumneavoastra, ci am aratat doar ca exista si surse ce sustin o alta varianta. Pentru un jurnalist e preferabil ca informatia oferita sa fie una sigura, nu doar convenabila.
              Nu in cele din urma, va multumesc pentru articolele dumneavoastra si va asigur ca le citesc cu multa placere.

          • eu zic ca acest vlad este un criminal ! dar intr o tzara in care ilescu la moarte va avea onoruri militare,(sint convins!)´´trecut reprobabil´´ este poate limbajul adecvat

  13. si daca nu noi,atunci cine ? chiar asha,securishtii patriotzi ishi iubesc tzara si poporu !
    domnule autor,pe de o parte ash spune ca dvs ridicatzi o problema care in romanica nu mai este actuala de mult; dvs nu shtitzi ca clasa exploatatzilor a invins clasa exploatatorilor?ca intregul nostru popor a facut o revolutzie si l a dat jos pe dictator,care era asha iubit de cel putzin 4 milioane de rumini?cum spune si tovarasul basescu,tzara noastra a pornit de o noua cale de dezvoltare si progres,sintem in UE si in NATO si miine poimiine,daca eventual apare un conflict in zona,romanica va shti sa intoarca armele si sa uneasca si Republica Moldova sa aiba grija si de oamenii de acolo pe care sa i faca rumini.
    ce atzi vrea dvs sa faca securistii azi? uite si pe acest site sint destui chiar si autori

  14. „un MacBook foarte ok făcut în China (asta ca să parez din start gargara cu calitatea îndoielnică a produselor chinezești)”

    Ştiţi, în anii ’80, foarte probabil americanii gândeau la fel despre pulpele de pui exportate de români: „calitate excelentă”. Ce nu ştia americanul consumator era faptul că, în România, un alt american – dar exploatator – verifica „la sânge” calitatea acelor pulpe şi, dacă găsea cea mai mică chichiţă, refuza un întreg lot care, mai apoi, ajungea în magazinele noastre unde lumea se încăiera pentru a prinde aşa ceva „refuzat la export”.

    • Am tinut sa adaug acea fraza pentru ca am vazut zilele acestea in on-line suficient de multe persoane care gandeau in modul urmator: „mai lasati-ne, domnule, cu chinezii astia, ca oricum fac lucruri de mantuiala”. O prostie si foarte off-topic, din orice unghi ai privi tema. Fraza era practic o taiere din fasa, un mesaj ca nu diger genul asta de abordari. In rest e posibil sa aveti dreptate, sunteti oricum un comentator mai abil decat cei pe care ii vizam acolo.

      • “mai lasati-ne, domnule, cu chinezii astia, ca oricum fac lucruri de mantuiala”
        lucrurile stau cam asa :
        toti iubitorii de democratie si au transferat acolo industrii intregi si technologie pentru a profita de uriasa piata de desfacere si mina de lucru ieftina.goana dupa profit facil nu are nici granite nici ideologie. acum asistam la reversul medaliei.

      • Nu ştiu dacă sunt un comentator mai abil sau nu decât cei menţionaţi. Ştiu doar c-am trăit în acei ani şi ţin minte diferenţa dintre exigenţa – să-i zic aşa – faţă de calitatea produselor destinate consumului intern şi cea faţă de calitatea produselor destinate exportului. La taică-meu la uzină se făceau, printre altele, folii de aluminiu de vreo 3×4 metri şi devreun milimetru grosime. Când trebuiau trimise la vreo întreprindere din ţară, se făcea o stivă de vreo 100 şi se târa, la propriu, în camion. Când trebuiau trimise în Arabia Saudită, era un „şeic” de faţă, între folii se intercalau nişte coli de hârtie cerată, stocul era de numai 50 care se punea pe nişte paleţi de lemn, vârâţi apoi în cutii de carton în care se turnau „pufuleţi” de polistiren. „Nenea şeicul” ăla-şi vâra botul slinos prin cutii şi, dacă observa vreo tablă prea zgâriată, zicea „cutia asta nu”, ai noştri ziceau săru-mâna şi tabla refuzată se ducea la vreun institut de cercetare din Pipera drept „calitate extra”.

        Aşa că, să nu vă fie cu mirare că-mi sare ţandăra uitându-mă la o grămadă de chinezării cu enşpe mii de defecte de ambalaj, de funcţionare, engleză stâlcită, denumiri incorecte, lucruri pentru care, până şi-n comunismul nostru, muncitorii sau CTC-iştii ar fi fost concediaţi. Doar nu credeţi că BMW, Volkswagen, Toyota, Apple, Samsung, Panasonic, Bosh etc îşi lasă calitatea şi prestigiul mărcilor lor la mâna CTC-iştilor chinezi din fabricile de-acolo – că nu cred că CTC-istul chinez e altruist din proprie iniţiativă, mai devotat calităţii produselor destinate „altora” decât celor destinate pieţii interne.

        • Probabil ca aveti dreptate… insa „made in China” ramane, vrei nu vrei, iar consumatorul de rand nu-si mai pune problema cate „marmote” (si ce fel) au stat in spatele produsului respectiv. Incerc in general sa fiu echilibrat in texte, dar va dati seama ca am si eu preferintele mele in privat (ex: in mod cert Texas Instruments si Western Digital in loc de Samsung. dar e doar optiunea mea )

      • Monser , nu stiu ce istorie studiezi mata dar, spre stiinta, generalul Iulian Vlad a fost condamnat fara a fi implicat in cele intamplate in dec 89, la 15 ani de temnita.A executat 5 ani zi la zi , la Jilava si a fost eliberat conf prevederilo cpp, la execitia unei treimi din pedeapsa, Domnia sa avand 60 de ani al momentul condamnarii. Nu a fost gratiat de Iliescu.Asta daca ar fi putut l-ar mai fi tinut….inchis.Faptul ca este apreciat si a desfasurat loby pt Romania este de admirat, nu de hulit.Pana si comunistii, dupa 24 de ani au reabilitat pe toti fostii politicieni…..Cu ura nu rezolvam nimic.

  15. S-ar putea, acum dupa mai multe postari, sa constatati ca articolul este incomplet .
    Oare cati lucratori ai securitatii au vizitat China, Vietnamul si Corea?In ce perioada (ca si accent) si mai ales, cat a costat Statul roman. Cat au stat in medie fiecare pe acolo?

    Trecand peste fineturile ce scapa celor din „stanga paginii” (cred ca nici de gluma nu stiu), trebuie sa marturisesc cateva intamplari agasante, iritante, ba chiar stresante. Ca si altora, se intampla sa fiu sunat de cate o voce hodorogita (de tutunu si alcool) sa imi prezinte nu stiu ce produs bancar, de asigurari, de leasing, … de taiat frunza la caini, zilnic intre 08,00 – 15,00 . Curios intreb cu cine am de a face. Nici nu stiti cati ex colonei, maiori, … etc. iesiti la pensie lucreaza ca vanzatori de produse, de genul celor mai sus aratate. Nu e de mirare ca Vlad & Co figureaza pe te miri unde;ce ma framanta pe mine, este de unde stiau ei datele mele? De unde stiau ei ce fac eu? Si mai ales, de ce aveau ei voie sa stie … ?

    In loc de P.S.
    PSD are vechi relatii cu China. Mai jos aveti o monstra a unei discutii radio din 2004, a unui antreprenor din noua generatie PSD :
    „O invitaţie populaţiei din Shanghai pentru vizită la Constanţa
    romanian.cri.cn/1/2004/12/15/[email protected]
    29.12.2004 – Domnul Traian Ionescu a spus: Până acum Constanţa manifesta un interes de prietenie faţă de … Dar din acest an Constanţa manifestă şi un interes turistic. … Este un accent deosebit şi interesul major pentru China. De ce?”.

    Surprinzator sau nu,acest om se zice ca era nr. 2 in UTC. Si el a fost in China, si chiar de 2 ori. I-a oara (daca cititi textul) : „Vorbind despre impresiile vizitei la Shanghai, el a spus: „Am fost în China în 1986. Acum după 18 ani am revenit în China şi pentru mine este o mare plăcere. Dar nu numai este şi un mare şoc să vezi o dezvoltare atât de rapidă după 18 ani. Imi amintesc cum arăta China acum 18 ani şi un vine să cred cum arăta Shanghaiul acum….”

    Si ne intoarcem la ce va sugeram pe la inceput: completati materialul, ca nici nu stiti ce lucrare o sa realizati !

    • Normal ca este incomplet… :) dar cum nu mi-am propus sa-mi dedic intreaga viata acestui subiect, voi considera ca astfel de comentarii sunt ingredientele care lipseau. drept care ati devenit brusc „co-autor” :) multumesc!

  16. ” O strângere de mână, 2 știri pe Mediafax, 5 poze de grup și 3 întâlniri mai low profile între afaceriștii celor 2 părți ar fi avut fix același efect. Dar nu, Ponta vrea să știe toată lumea că lui îi place spicy… Încă un pic și poșta română emite timbre tematice cu Confucius. E cam mult, sare în ochi..” Ca dr. in stiinte politice, ar trebui sa stiti ca vizita unei oficialitati a RP Chineze, la nivel de PM cu grup de oameni de afaceri se organizeaza greu si din timp, cu multe luni, uneori chiar ani inainte. Greu, pentru ca protocolul chinez este putin mai …special, de sute de ani mai special, iar preliminariile vizitei includ detalii stricte care se cer respectate riguros de oficialitatile tarii/tarilor vizitate. Se pare totusi ca Ponta a fost informat cu privire la aceste aspecte si, in loc sa-l flituiasca pe premierul chinez si delegatia insotitoare, a optat pentru solutia care v-a scandalizat. Mergand pe ideea dvs., cred ca guvernantii locali trebuiau sa primeasca delegatia chineza la nivel de portar de minister, sa-i bage-n autobuze extraorasenesti, sa delege la intalnirile oficiale niste instalatori de la Palatul Victoria, iar convorbirile oficiale sa se desfasoare la un bufet din Ferentari. Pentru ca, nu-i asa, noi suntem o mare natiune europeana in UE/NATO, iar aia-s niste nenorociti de comunisti totalitaristi care vor sa ne ocupe politico-ideologic. Dle Stan, CHIAR aveti un doctorat in stiinte politice??????

    • Gata, m-ati dovedit, diploma mea in stiinte politice este o „Chinese genuine replica” ;) Va recomand sa va cumparati si dumneavoastra, sunt ieftine. Premierul Ponta cred ca stie cum se poate face acest lucru! Inainte sa mai fiti mitocan insa, incercati sa va ganditi ca poate am scris in calitate de estet. Iar dvs in calitate de postac ar trebui sa stiti ca la stiinte politice il preferam pe Pierre Manent cursurilor scurte de protocol diplomatic. Si cred ca ma confundati, nu sunt Ioan Donca

      • Multumiri pentru aprecierea dvs. privind mitocania mea continua, in conditiile in care insulta va este mod electiv de comunicare. Am astfel convingerea ca studentii dvs. vor dobandi viziuni originale privind bunele practici in comunicarea politica, eventual diplomatica. In acest gratios context, protocolul interstatal devine ceva rezervat bolsevicilor grobieni de pretutindeni, consumatori inepti de cursuri scurte. Vorba Stapanului: ganduri bune!

        • Ca tot vorbiti de comunicare: daca va opreati cu primul comentariu imediat dupa „sa ne ocupe politico-ideologic” era ok. Aveati o opinie, va apartinea, nimic rau in asta. Dupa punct insa ati trecut in zona unei jigniri prin insinuare. Dar nu va simtiti ofensat, sunteti chiar foarte safe in spatele unui pseudonim, spre deosebire de noi, astia asumati cu poza, nume si prenume ;) In rest, ce mai pot spune… vad ca stiti si ce anume predau studentilor mei, stiti si cine imi este stapan, stiti absolut tot. Incercati totusi sa va limitati la text si ideile din text, nu mai incercati ricoseuri ieftine (sfat prietenesc)

  17. Foarte bine, Marius Stan, o privire de mare bun simt la subiect si niste detalii noi absolut necesare, nu stiam, dar nu ma mira interferentele astea cu Iulian Vlad. Toata balelala asta publica din jurul vizitei te face sa versi, oficialii chinezi nu prea au simtul umorului si se dedau la bombasticisme, asa e stilul pe acolo, insa ne asteptam cu totii ca ai nostr sa puna o surdina, ceva, avand in vedere prin ce am trecut in anii ’80, credeam ca ne-am vaccinat. Bine ca n-a scos Ponta scolari pe stadion sa faca o chestie din aia cu cartoane colorate. Lasa ca au facut-o in schimb manifestantii anti-Rosia Montana, in Piata Victoriei, nu si-au dat seama de pericolul asocierii …

    • Va multumesc, domnule Ionita. Revolutia culturala a inceput la ICR… acum probabil urmeaza cea tehnologica si, cine stie, poate si cea politica… suntem pe maini bune, nu-mi fac sperante… Aveti dreptate cu anii ’80, dar nu uitati nici de anii ’90, acolo cred ca s-a produs adevarata alcalinizare mentala. Sa-i multumim asadar tov. Ilici pentru performantele democratice si mostenitorii sai

  18. Ar mai fi o legatura interesanta China-Ponta, pe scurt.
    Pe lung e cam asa, Angelo Miculescu, fost ministru al agriculturii (’69-’81) si ambasador in Republica Populara Chineza pana in ’90 a stabilit bune relatii cu oficiali ai partidului comunist din China, in perioada cat a fost ambasador. Genul de relatii care se transmit din generatie in generatie ca o mostenire pretioasa. Daca ne mutam cu o generatie mai incoace, in gasim pe Adrian Nastase, casatorit cu Dana, fiica lui Angelo Miculescu. Acelasi Adrian Nastase care a fost prim ministru al Romaniei, care a fost (este inca) mentorul lui Ponta, si care Nastase avea prin casa o multime de chinezarii, in cazul asta arta chineza, atunci cand a invitat jurnalistii la el in casa, in Zambaccian. Gurile rele zic ca acelasi Nastase a fost beneficiarul unor transporturi din China de zahar si alte produse care au fost scutite de taxe, din diferite motive, in anii ’90.
    Deci Ponta a beneficiat si de acesta conexiune.

  19. Si ca sa pun si o cireasa o sa spun ca baiatul fostului General Vlad a fost una din persoanele pe care le-am recenzat la ultimul mare recensamant. In afara subiectul si totusi..

    Nu ma interesa subiectul al cui este nenea, dar cum toti vecinii lui mi-au atras atentia asupra acestui subiect am fost mai vigilent…
    Ei bine ce credeti ca imi povesteste, printre datele culese pentru recensamant, domnul cu pricina? Despre afacerile cu China in RO. Era in 2011 Nov…
    Ma doare capul de cat si cum se intampla in RO.

    Pataniile recente ale Plagiatorului Ponta aduc mai bine si mai rapid adevarul dur in fata.

    Cred ca in sfarsit avem confirmarea ca geniul numit Micutul Titulescu nu este decat un produs expirat nascut si crescut de serviciile secrete putin militare din RO. A fost anume ales un astfel de geniu, cu mult tupeu si nabadaios din fire – copil rasfatat si pofticios – numai ca peisajul cetatii s-a schimbat si acum lumea are alte pretentii…

    Dupa 24 de ani poate ca in sfarsit sa asistam la adevarata desteptare – o desteptare lucida si responsabila – a celor mai multi din RO.
    Sa fie intr-un ceas bun si sa sper ca va continua!

    P.S.
    In alta ordine de idei, oare ce cauta Magureanu in afacerile de la Hidroelectrica?
    Stiam ca domnia sa este pensionat si deci nu am inteles de ce a fost audiat in cazul spagii de acolo…Mare este gradina fostilor securisti din RO si inca neplivita suficient.

  20. Nu . Nu trebuie sa ne mire astfel de lucruri. Oameni instruiti pe o anumita invatatura nu isi schimba parerile usor sau poate nici-odata . Vor cu orice pret sa fie impotriva altora. Te mint ca sunt ca tine si sunt ce vor ei sa fie. Mantalitate multor activisti de partid nu sa schimbat si chir daca au devenit cumva afaceristi au facuto doar din dorinta de inbogatire cu orice pret, Si nu conteaza scrupulul cu care il face sau la facut.Au revenit la aceeasi lozinca si la acelasi crez , numai din invidie si ura si luciditate stearsa. Sunt multe de rezolvat in reletiile Romania- China . Si chiar U.E.- R.P. China pentru ca nulte lucruri ,nu mai sunt ,cum au fost si nu vor mai fi cum au mai fost. Si primul care a observat a fost Donad Trump care a facut primul pas. Sunt multe lucruri care sunt luate repede de val si schimbarile se tin lant cu voia sau mai putin cu voia oficialitatilor politice pentru ca o iau evenimentele pe dinainte sa se produca si schimbarile si evenimentele se tin lant. In cea ce il priveste pe domnul Mihai Ghelmegeanu care a mers in continuare cu regimul comunist. Vad ca i se posteaza niste imagini cu propriul conac in multe ipostaze cu conace care au apartinut de fapt altor proprietari si prezentate ca fiind priorietati ale dansului , in special in judetul Arges. Vreau sa se stie ca domnul Mihai ghielmegianu , nu este argesean si este nasut la Craiova si are originea familiei sale in localitatea Ghelmeghesti judetul Megedinti , la fel ca si domnul Constantin Argetoianu care avea mosie la Breasta , dar avea obarsia in satul Argetoaia judetul Mehedinti. Toate aceste prezentari sunt unele gresite , dar unele sunt intentionat prezentate gresit pentru a putea fi instrainate usor sau a li se pierde urma adevaratilor proprietari.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Stan
Marius Stan
Politolog și fotojurnalist pentru Radio Europa Liberă.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro