joi, martie 28, 2024

Cînd dezbinarea intelectualilor nu mai are nici un haz

Mi-a rămas în minte observația lui Paul Cernat dintr-o postare în subsolului ultimului său articol, cînd îi răspunde, crede el, necruțător, unui cititor care îl suspectează de frustrări:

Credeti ca nu puteam sa „aleg” contrariul si sa fiu acuma hat! pe culmile influentei „in lumea intelectuala autohtona cea adevarata”? Ba bine ca nu: am fost, doar, atita timp acolo. Ramineti deci sanatos, in paradis. Va salut, din iad…

Îl cunosc bine pe Paul Cernat, încă de cînd eram în facultate, l-am avut profesor, ca asistent de seminar la unul dintre cursurile de literatură română. Probabil, dacă în acest moment n-aș fi lector la Salamanca, ci asistentă la București, cum el este deja conferențiar, dacă nu mă înșel, ar fi foarte posibil să predau vreunul dintre seminariile cursurilor sale. N-am mai vorbit de foarte mult timp, eu sînt în Spania de aproape cinci ani. Nu știu ce s-a întîmplat cu el, dincolo de orice posibile adeziuni la o ideologie sau alta, la un grup politic sau altul, la vreunul din candidații la președinție, nu știu, deci ce s-a putut întîmpla pentru ca discretul, rezervatul Paul Cernat să practice acum, fără nici o ezitare, această retorică. Așa cum nu pot pricepe nici cum Carmen Mușat, profesoara mea de Teoria literaturii, directoarea unei reviste la care am colaborat ani de zile, a ajuns să vorbească despre ”vidul blond”. Dumnezeule, de peste 15 ani ne luptăm, care cum putem, cu hidra machismului românesc, am rîs, am dezbătut, ne-am indignat de atîtea ori în fața discriminării la care sînt supuse femeile în România, Observatorul cultural a fost ferm, atent, atunci cînd, de pildă, Nicolae Manolescu, în focul unei polemici, o numea pe Bianca Burța-Cernat, evident depreciativ, ”fetițo”… Pentru ca acum, doamna profesoară Carmen Mușat să numească o altă doamnă ”vidul blond”. Și să primească felicitările unor domni din subsol care se arată încîntați de această ”genială formulă”! Cum s-a putut ajunge aici?

Paul Cernat spune că el a fost în așa numita ”elită”, a văzut cum e și a plecat scîrbit. Cu ce ocazie a fost, oare, Paul Cernat în elită? Sau, mai bine spus, cînd ești în elită și cînd în afara ei? Se dă vreun certificat? Eu, dacă scriu acum în Contributors, o platformă online, unde se intră fără examen și unde autorii nu sînt plătiți, sînt în elită? Sau nădăjduiesc să intru? Sau probabil am intrat cînd am făcut pactul cu H.R. Patapievici și i-am cerut un job la ICR? Unii intelectuali, prieteni dragi de-ai mei, care mă cunoșteau, cu bune și cu rele, de cînd aveam 20 de ani, nu m-au mai salutat după ce au aflat că fusesem numită la Madrid. Probabil că da, atunci a fost momentul trădării, mă gîndesc cu umor și cu melancolie totodată… Există psihoze care fac să ne despărțim definitiv, din cauza unor fantasme.

Să presupunem, deci, că eu acum am trecut, cu arme și bagaje, de partea asta a lumii intelectuale. Că motivul pentru care scriu în Contributors nu e acela că a rămas unul dintre puținele locuri Iliescu-free din presa românească, ci pentru că visez neîncetat să fiu acceptată într-un grup în a cărui existență nu cred. Dar să presupunem, pentru că cu psihoza nu se poate comunica terapeutic decît dacă accepți, măcar la început, jocul ei. Sînt, deci, de partea cealaltă a baricadei.

Dar, am fost totodată, și am probe în acest sens, spre deosebire de Paul Cernat, foarte aproape de cei care luptă împotriva elitei, boierilor minții etc. Am văzut, în consecință, ambele aspecte. Și am îmbătrînit suficient încît să nu mai am nevoie de nici un certificat, din nici o parte, vorba negustorului din povestea Abu-Hasan a lui Caragiale, căruia toți îi spuneau că e califul, iar el o ținea pe-a lui: „ și tu, minți, drăguță, lasă că știu eu bine cine sînt”.

În virtutea experimentării ambelor categorii, pot să spun, în deplină cunoștință de cauză, că de partea elitei nu am identificat încă nici un complot, nici un plan premeditat, nu am văzut nici o listă de scriitori preferați alcătuită de H.R. Patapievici și echipa lui, dar, în schimb, îmi amintesc foarte bine obsesia părții celeilalte, obsesia că elita face și drege, că reprezentanții ei lucrează, în grup organizat, la un plan de uzurpare a adevăratelor valori pentru ca ei să rămînă, de-a pururi, în pozițiile-cheie, de maximă vizibilitate și putere, simbolică sau efectivă. Că cei 30.000 de oameni care accesează un articol semnat de Gabriel Liiceanu nu au la ei liberul arbitru, ci sînt manipulați de o forță ocultă, insidioasă, pe care doar cei mai vigilenți dintre intelectuali, cei cu adevărat liberi, o pot detecta. Și își fac din asta un scop în viață, în timp ce viața lor proprie trece, iar opera lor, aceea adevărată, aceea cu adevărat culturală, aeea care cu adevărat ar ajuta masele oropsite să se ridice din soarta lor crudă, rămîne nescrisă. Aceștia deci se sacrifică, își sacrifică opera și energia, pentru a-i demasca pe ceilalți. Iar acest scop cît se poate de altruist justifică orice mijloc.

Vine un moment – dacă vine, desigur – în viața fiecăruia cînd ceva, un semnal, îi atrage atenția că s-ar putea să nu aibă tot timpul din lume la dispoziție pentru a sta să analizeze la nesfîrșit gesturi, fraze care să-i justifice impresiile lui sau pe cele împrumutate de la alții. Sau vine un moment în care înțelege că, privite de la o anumită distanță geografică, psihozele de acest tip, teoria conspirației, planurile din cuțite și pahare nu mai au nici un haz. Și nici o justificare în lumea reală. Vine un moment cînd îți dai seama că ești, tu cu scrisul tău, absolut singur pe lume și că tot singur vei da seamă de ale tale, cîte scrii. Se cheamă, cred, maturizare. Și e un lucru în general greu de asumat, dar eliberator. Și cu potențial productiv real.

Cînd citești o revistă scrisă cu 50 de ani în urmă, înțelegi că nimic, absolut nimic pe lumea asta, nici cel mai opresiv dintre sisteme, nu justifică zelul. Poți fi obligat, e adevărat, poți fi constrîns, de un job, de o prietenie, de o datorie față de un fost profesor (așa cum îmi spunea că a fost, de pildă, unul dintre semnatarii scrisorii din 2012 către UE), poți fi nevoit să faci compromisuri, dar nimic nu justifică elanul, entuziasmul, exagerarea în a călca în picioare bunul simț, valorile cele mai bazale și lucrurile pe care le-ai văzut cu ochii tăi și știi că stau așa, și nu altfel. Nici o utopie nu justifică crimele, reale sau simbolice.

Oricît ar fi de penibilă prestația publică a Elenei Udrea, nimic nu justifică discriminarea rușinoasă la care se pretează Carmen Mușat atunci cînd o numește ”vidul blond” (încă mai cred că va reveni asupra formulei). Nici o luptă literară, ideologică, nici un suport acordat celor oropsiți nu justifică să faci rabat de la toată educația ta literară pentru a susține niște non-valori artistice doar pentru că se ocupă de dezmoșteniții sorții.

Nimic nu justifică suspiciunea, aruncată cu fiecare prilej în fața celor care o susțin, de pildă, pe Monica Macovei, cum că ar avea interese oculte. E nu doar nepoliticos, dar și profund stupid. Nu doar că nu au nici un interes, dar au și foarte mult de pierdut, în cazul că se va ajunge la scenariul previzibil, cu Victor Ponta președinte și PSD (împreună cu ”adevărații arnoteni liberali” conduși de Tăriceanu și cu mai puțin adevărații arnoteni, dar la fel de adevărații feseniști conduși de Iohannis, Blaga și Antonescu) majoritar absolut. Poate că susținătorii Monicăi Macovei sînt lipsiți de pragmatism, așa cum crede Andrei Cornea, dar nu sînt lipsiți de rațiune și pot face proiecții plauzibile asupra viitorului apropiat.

În eventualitatea în care Victor Ponta va deveni președintele României, chiar credeți că editura Humanitas va beneficia de avantaje? Chiar credeți că Gabriel Liiceanu nu știe cît riscă, ca antreprenor, în România anului 2014, atunci cînd o susține public pe cea mai puțin cotată dintre candidați? Îmi pot imagina că ANAF-ul va fi la ușa acestei edituri încă din prima zi de mandat a președintelui plagiator, cred că va primi amenzi și pentru vreo factură găsită cu colțul îndoit… Chiar credeți că Vladimir Tismăneanu, profesor la o mare universitate americană, cu o poziție nu doar stabilă în sistemul academic, dar și beneficiarul unui prestigiu cuantificabil și justificabil prin cărțile și articolele publicate, stă și face calcule cu privire la beneficiile pe care i le va aduce Monica Macovei? Chiar credeți că oamenii care au muncit voluntar la adunarea semnăturilor pentru Monica Macovei, unii dintre ei foști studenți la Litere, unii dintre ei poate chiar din redacția Observatorului, alții de la ICR București, au făcut-o cu nădejdea că astfel li se va da patalama de elitiști? Au făcut-o cu frica de a-și pierde jobul, pe ascuns, așa cum nu e normal să se întîmple într-o țară UE și au făcut-o pentru că pur și simplu li se pare că există, în sfîrșit, un om normal care face un sacrificiu imens în plan personal, un om normal care a renunțat la toată liniștea lui pentru a se băga într-o campanie electorală care se arată  a fi mai murdară decît toate cele de pînă acum… Întîmplător sau nu, o femeie, despre care Paul Cernat spune că e ”mohorîtă”. Și pe care Carmen Mușat o pune în aceeași oală cu ”vidul blond” și-i consideră pe toți susținătorii ei ”ruine morale” și posesori de ”mentalități servile”. Un om normal care merită susținut așa cum nu a meritat nici un alt candidat din 1989 încoace. Și în fața căreia ar trebui să-și ia un pic seama toți cei care se cred în stare de pamflete argheziene, în absența totală a calităților necesare pentru așa ceva. Și într-un moment total nepotrivit.

Pentru această campanie, aș vrea să vă rog să nu dăm vina doar pe Antene. În 1996, cînd candidatul opoziției a cîștigat în fața unui Ion Iliescu ce părea etern și a unui aparat de propagandă atotcuprinzător, nu-mi amintesc ca foști dizidenți să fi fost de partea PSD-ului. Nu-mi amintesc ca scriitori ca Șerban Foarță sau Liviu Antonesei sau Stelian Tănase (dar și tineri ca Florin Lăzărescu sau Lucian Dan Teodorovici) să fi semnat scrisori către UE pentru a apăra onoarea noastră românească întinată de dictatorul Băsescu. Îmi place să cred că, dacă ar fi fost cazul, nici unul dintre aceștia nu ar fi fost, atunci în 1996, de partea celor care, în numele eliberării de dictatură băsistă, au schimbat nu doar majoritatea din parlament prin mită, ci au mutat Monitorul oficial dintr-o parte în alta, au schimbat, cred că într-o noapte, avocatul poporului, au încercat să schimbe legea referendumului, au dat mii (oare cîte exact?) ordonanțe de urgență… Dar s-a întîmplat în 2012. Și, din cîte am înțeles, consideră și azi, în 2014, că au făcut bine. Probabil cred că e bine și că, preferații lor, mofluji că n-au reușit să aibă nici președintele, nici Justiția, au reușit totuși să distrugă complet educația din România… tot printr-o ordonanță de urgență! Și continuă neabătut, iar o parte a intelectualității (cam aceeași din scrisoarea cu pricina!) ne numește imediat băsiști, exact ca la Antene, pe toți cei care mai îndrăznim, pe cîte o platformă online, să zicem, exact ca personajul lui Caragiale pe care nu-l asculta nimeni: ”Minți, drăguță”, lasă că știm noi bine cu cine avem de-a face. Pentru că pur și simplu îi vedem ce fac, ce au făcut în acești doi ani, nu pentru că am fi mai luminați ca alții, elite călăuzitoare, ci pentru că, nu știu prin ce minune, n-am căzut toți în aceeași fandacsie.

Nimănui din lumea culturală nu i-ar fi trecut prin cap, în 1996, să publice un comunicat semnat de Vadim Tudor, dar acum Observatorul cultural publică unul semnat de Antene prin care Voiculescu e considerat martir și deținut politic. Căci e un simplu comunicat, nu? Trebuie să fim imparțiali!

În ultimii doi ani, mica cherelă literară elită-anti-elită și-a pierdut tot hazul. E doar o psihoză, născătoare de literatură mediocră și de atitudini ridicole, al cărei rezultat va fi însă unul dezastruos, pentru că, așa minoritari cum sînt numeric, intelectualii, elitiști sau nu, au forța lor de iradiere, iar dacă sînt prea puțin influenți ca să aducă efectiv voturi, vă asigur că sînt suficient de influenți încît să adîncească, la nivel insidios, depresia națională românească. Din care ne vom trezi, ca orice depresiv, atunci cînd vom fi nevoiți să luăm taurul realității de coarne. Iar realitatea va fi pentru toți aceeași, ruine morale sau călăuzitori ai maselor, elitiști sau ne-elitiști, scriitori la Contributors sau la Observator cultural. Realitatea va avea parfumul reveriilor iliesciene din anii 90, al celor mai frumoase închipuiri pe care un președinte nociv, niciodată criticat așa cum a fost dictatorul Traian Băsescu, va avea probabil șansa să le vadă, în sfîrșit, întrupate.

Distribuie acest articol

61 COMENTARII

  1. Dacă tot ați adus în discuție 1996, aș vrea să vă reamintesc faptul că Emil Constantinescu a pierdut mai întâi alegerile din 1992, pentru a ajunge să le câștige pe cele din 1996.

    O evoluție similară îi stă la dispoziție și Monicăi Macovei, însă e nevoie de timp pentru ca publicul larg să înțeleagă de ce ar fi ea o posibilă opțiune. Iar dacă prin comparație cu Elena Udrea sau cu Victor Ponta, Monica Macovei este oricând de preferat pentru majoritatea comentatorilor de pe Contributors, asta s-ar putea să nu fie niciodată valabil la nivelul majorității electoratului românesc. Nici acum, nici peste 5 ani, nici peste 10 ani.

    • Emil Constantinescu avea un partid in spate, cu Ponta presedinte nu cred ca mai aude cineva de Monica Macovei in urmatorii ani.

  2. Doamna, Observatorul cultural a fost mereu o cloaca atasata profund uslamului si lui Voiculescu Felix. Nu inteleg ce va uimeste tocmai acum. Istoria lor de amor e veche. Nicolae Manolescu e sinecuristul de servici, omul care se descurca sa cada in picioare in orice regim. Are, e drept, si antrenament masiv.

    Scriitorul filozof Liiceanu e marele Liiceanu, iar domnul acela, Cernea, e un ilustru necunoscut, (faptul ca-l admirati Dvs. si alti fosti studenti e irelevant la scara macro), asa cum profesorul Tismaneanu e ultracunoscut international, iar Carmen Cernat e o pipilota, una din cele multe, adoratoare de comunisti deghizati in socialisti.

    Parca ne certati in articol. Asta nu inseamna ca nu e unul exceptional si va multumesc pentru el.

    • Nu, nu cearta pe nimeni, ci doar deplinge situatia in care s-a ajuns prin „dezbinarea intelectualilor”, care chiar ca „nu mai are nici un haz”.
      (Pentru mine pare a se repeta situatia din anii 40-50 ai secolului trecut, cind se instalau comunistii la putere.)
      Dar nu e „Carmen Cernat”, ci Carmen Musat.
      „Cernea” este „Îl cunosc bine pe Paul Cernat, încă de cînd eram în facultate, l-am avut profesor”
      NB,
      cazuri personale, de cititor doar
      – cind am aflat ca printre semnatarii scrisprii initiate de S. Tanase in vara lui 2012, se afla si Serban Foarta, am asteptat o dezmintire; apoi mi-am amintit ca talentul poetic te poate transforma in alt Paunescu, in alte timpuri;
      – cind N. Manolescu a interzis publicarea in Romlit a articolului dnei Rodica Zafiu (la rubrica sa, „pacatele limbii”), care trata plagiatul mitomanului nostru prim ministru, mi-am amintit ca un alt mare critic literar il elogia pe obscurul poet A. Toma, ce ajungea academician.
      Peste ani, altcineva va fi chemat sa scrie vol. 2 din „Antologia rusinii”.

      • Victor, pacatul meu. De cunoscuta ce e am si botezat-o. Sunt nume cu care nu e necesar sa-ti incarci memoria.

  3. Doamna Marcu,

    Cum se spune de partea asta de ocean, ati lovit cuiul direct in cap.

    Chiar si elitele din Romania sufera de boala grandomaniei si propriile limitari.

    Romania de azi este in circumstante foarte delicate, in care tot progresul democratic si la statul de drept este in pericol sa fie anulat prin venirea lui Ponta ca presedinte.

    Unii se leagana cu iluzia ca NATO si UE tot or sa faca presiuni la nesfarsit asupra puterii abuzive din Romania sa tina tara pe un fagas normal.

    Iata stirile de prima pagina: Deja NATO si UE sunt pe cale sa abandoneze Ucraina sub talpa ruseasca. Cine a mai auzit de vreun protest UE sau NATO la adresa lui Putin cand luptele erau in toi dupa armistitiu saptamana trecuta?

    Parerea mea sincera este ca NATO si UE au batut palma cu Putin ca sa isi salveze gazul si relatia economica cu Rusia inainte sa aiba un efect devastator asupra economiilor vest europene. Fiecare isi calculeaza pasul urmator. Putin sa puna laba pe ce mai poate pune iar vestul sa elimine dependenta toxica de Rusia.

    Nu e nici o garantie ca in conditiile unei puteri autiste in Romania, Romania nu o sa fie izolata si impinsa la periferia sau chiar in afara UE si NATO.

    De aceea, alegerile din Romania anului 2014 sunt cruciale. Ar putea fi ultima alegere din Romania care sa determine daca Romania ramane in UE si NATO or se indreapta spre rasarit.

    Vorba ceea, daca romanul nu se ajuta singur, strainul pana la urma il lasa in boala lui. Cu iesirea Ucrainei din orbita vestica si intrarea Serbiei in zona euro-atlantica, Romania nu mai are importanta strategica pe care o avea. Poate fi abandonata la o adica si Doamna Nuland exact asta spunea.

    Acuma nu mai e vreme de galceava marunta si pumni dati in cap pe partea dreapta a spectrului politic. Alegerile creaza dusmanii artificiale.

    Imi aduc aminte de un penelist, fost coleg de facultate. Tot manca la mine ani in urma deoarece il sustineam pe Basescu la ultimul referendum de demitere . Am devenit adversari si nu mai vorbim (nu din vina mea).

    Acum suntem practic pe aceeasi parte a spectrului politic doar dupa doi ani, insa dusmania a ramas.

    Pacat ca pasiunile politice temporare duc la rupturi de relatii umane. Numai in Romania se poate intampla asta, cand nu esti de acord cu cineva devii dusmanul lor personal si nu mai exista cale de colaborare.

  4. off topic
    v ati schimbat pictograma / fotografia
    in general ne reamintim oamenii dupa chip nu dupa nume
    poti face asocierea si citind un text. dar nu i o regula. scrisul se schimba, e adevarat si imaginea

  5. Criticile dvs mai tare atata dezbinarea. Opusul dezbinarii nu este critica dezbinarii, si cu atat mai mult nu sustinerea defensiva ad nauseam a propriei pozitii sau critica celorlalti, ci dorinta de a intelege pozitia celuilalt, impreuna cu increderea ca pozitia celuilalt este la fel de onesta si normala ca a ta. Or asta cam lipseste si din articolele dvs, motiv pentru care sunteti vinovata la fel de mult ca si restul.

  6. „Chiar credeți că Gabriel Liiceanu nu știe cît riscă, ca antreprenor, în România anului 2014, atunci cînd o susține public pe cea mai puțin cotată dintre candidați?”

    Nu risca absolut nimic. Dimpotriva, cum orice vot pentru Monica Macovei e luat de la singurul candidat care are sansa de il invinge, Victor Ponta ii va fi (sau r trebui sa ii fie) recunoscator lui Gabriel Liiceanu.

    • Păi, fără multă ingeniozitate, dar foarte clar, regrupați-vă de partea dlui Manu, de exemplu. Sau a celor ce au semnat scrisoarea în 2012. Dacă înțeleg bine și ceea ce vă deranjează este, cu adevărat, dezbinarea intelectualilor, categorie în care vă includeți, cel mai eficient și mai puțin ingenios e să le acceptați alegerea.
      Cam greu, nu?! Mai ales pentru un intelectual, pentru unul ce aparține elitei. Să treci peste opțiunile proprii, să le accepți pe ale altora, mai ales când respectivele opțiuni sunt rezultatul unor obligații, ale unor temeri că și-ar pierde jobul, în vreme ce simpatiile proprii izvorăsc din moralitate profundă, nicidecum din vreun calcul al avantajelor postelectorale. Însă nu oare tocmai lipsa perspectivei unor câștiguri sau pierderi i-ar face pe cei exemplificati de d-voastră mai fexibili și mai puțin sofisticați în a combate dezbinarea fără haz?!

      • Tarziu este: Tsunami avem deja. Replicile cutremurelor le-au resimtit cei din barca cealalta inca de mult timp. Si, pentru ca nu sunt decat doua barci (se pare), iar pasagerii fiecareia se cred a fi in singura buna, concluzia e ca celalalta barca nu poate fi decat rea.

    • Petre, stai prost cu logica. Nici nu-i vorba de politica.
      Eu in turul intai votez cu Macovei iar in turul doi votez cu oricine altcineva decat Ponta. Sper ca tot cu Macovei.
      Deci cu ce-l deranjez eu pe contracandidatul lui Ponta oricare ar fi acela ?
      Poate reusesti niste calcule.

  7. Articolul este ok, cu citeva observatii:

    1/ Doamna, urasc defetismul. Depresia usoara poate da bine in cercul in care va invirtiti, dar noi sintem oameni activi. Inima sus, ca nu mor caii cind vor ciinii

    2/ Nu stiu contextul (si nici nu ma intereseaza loviturile la turloaie pe care si le dau intelectualii romani), dar pot sa va spun cam asa:
    – a/ Voi vota cu Monica Macovei
    – b/ O consider pe Elena Udrea nu un „vid blond” ci ceva mult mai urit, care daca ar fi exprimat aici ar fi cenzurat.

    Acum – intrebarea este – ma puteti considera machist? Este acel paragraf relevant pentru restul articolului?

    • Intelectualul român, daca nu e SIMPLU, nu mai e deloc. Civilizația ar „insemna” PREFACATORIE, la fel cum la altul trecutul era „compus din senzatii”. Inseamna o oarecare mis en scena, pentru confortul celuilalt, pe care „civilizatia” vrea sa-l protejeze de naturelul vulgar, așteptând unul evoluat, bun de pus pe piață – in locul celui confecționat (un „naturel” adică). Dar nu inseamna DELOC „prefăcatorie” (sau „ipocrizie”). Prefacatoria este chiar acuzatia obisnuită (si justă) la adresa Elenei Udrea. Cine zice „vidul blond” zice intr-un fel CIVILIZAT (tocmai!) ca interiorul zisei doamne NU e bun de pus pe piața tel-quel, și ca deci trebuie sa se PREFACĂ. Nici vorba de „machism” (e zisa, de altfel, de o doamna). Este o reactie „viscerală” intr-adevăr, dar bine ambalată intelectualicește. Adevarul trebuie spus, cumva, politetea nu trebuie sa-l impiedice sa circule. Si cu certitudine nu intr-o „vagauna” duce (dimpotriva!). In fine. E foarte greu sa nu-ți treaca prin cap Caragiale, la articolele astea: „Gătește-te degrab` Mițule, să dăm și noi pe la elite…”

    • De cand este „vid blond” o dovada de sexism? Dar daca era un candidat barbat cu barba, era sexist sa spuna despre el „vidul barbos”? Sau daca era un candidat barbat blond, era sexist sa spuna despre el „vidul blond”?
      De cand Basescu a inceput s-o sustina clar pe Udrea pentru Cotroceni si intelectualii cu pretentii s-au dezmeticit si au inteles in sfarsit ca asa e si ca Basescu nu se preface, DE DEPARTE cele mai grobiene si mai misogine comentarii la adresa Elenei Udrea, care mi-au intors stomacul pe dos, le-am vazut pe retelele sociale in tabara sustinatorilor lui Macovei de ambele sexe, fix in randul intelectualilor cu pretentii, multi dintre ei altminteri foarte crestini, foarte fini si foarte porniti sa condamne vulgaritatea si pornografia in discursul public, dar numai atunci cand vulgaritatea asta nu o are ca tinta pe Udrea.

      • Ce sa fac, iluminarea mea e inca la inceput, subtilitatile ma depasesc. De aceea, inca o data, ma lamuriti si pe mine cum anume expresia „vid blond” este o dovada automata de sexism si cand e vorba de un barbat blond, si cand e vorba de o femeie blonda? De cand este culoarea blonda sau roscata a parului o marca specifica de sex? Ori poate asa de tare v-au marcat bancurile cu blonde incat vi se pare automat incorect politic ca o persoana sa mentioneze despre o alta persoana ca este blonda, indiferent de genul acesteia, spre a o deosebi de alte persoane, indiferent de genul lor, care nu sunt blonde?

        Si cum ati ajuns sa decideti ca „vid barbos” e automat o dovada de sexism, fara sa aveti nicio informatie despre persoana care o emite? Este dovada de sexism si cand o emite un barbat barbos? Sau un barbat fara barba? Poate este o insulta pur si simplu sa spui despre un barbat ca e barbos? Ori poate nu avem voie sa ne referim la nicio particularitate fizica a semenilor nostri atunci cand ii criticam sau ironizam, nici cand sunt de acelasi sex cu noi, nici cand sunt de sex opus, fiindca asta inseamna din start sexism?

        • Acuzatia de sexism in acest caz e sofistico-fantastica. Ca sa fie si mai clar, e ca si cum cineva care critica un evreu pentru o culpa reala, ar fi taxat pentru antisemitism. E o etichetare facila si lipsita de onestitate, un procedeu bazat pe irelevanta, care o scuteste in mod fals pe autoare de a se referi la substanta acuzatiei.
          Incolo, dezbinarea intelectualilor e un lucru pozitiv, cu conditia sa se bazeze pe buna-credinta si pe decenta. Obiectul dezbinarii e, insa, derizoriu…

    • V-am inteles, nu aveam nevoie de clarificari. Insa referirea la misoginism nu face parte din ideatica articolului (pot fi de acord cu d-voastra, dar este alta mincare de peste).

  8. Cherela – am stat sa caut 5 minute pe dex electronic si cum n-am gasit, din context, intr-un tarziu, mi-a picat fisa – querelle.

    Haz nu mai este -ramane doar o fascinatie si un interes antropologic de a intelege resorturile unora de a face compromisuri grosolane. Material, in Romania, exista din belsug.

    Si ar mai fi un subiect interesant de abordat privind Romania – care sunt modalitatile prin care societatea se maturizeaza ? Caci de la jalba domnului Prim Ministru adresata Europei mai ieri si sforariile boierilor munteni la Stanbul pentru a rasturna domni inscaunati prin alte sforarii au trecut 500 de ani. Comportamentul e la fel de infantil, banuiesc ca privirea strainilor e la fel de condescendenta.

  9. Stimată doamnă Luminiţa Marcu,

    Dacă pentru dumneavoastră cei care vă deranjează sunt „arnoteni”, adevăraţi sau mai puţin adevăraţi, nu înţeleg de ce nu ar fi valabilă şi necriticabilă catalogarea d-nei Carmen Muşat privind „vidul blond”. Se încadrează în aceeaşi retorică.

  10. M-as simti cu adevarat imbogatit spiritual daca as afla cine sunt „intelectualii” din Romania. Oare sa fie profesorii de scoala, liceu si facultate? Intra aici si profesorii care au doctorate plagiate. Institutiile particulare de invatamant se pun? Toate? Scriitorii? Jurnalistii? Medicii? Dar un lacatus-mecanic care are o pasiune pt. citit este intelectual? Un lucrator la canale care scrie carti?
    Conform Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Intellectual, diversele definitii par sa includa pe toata lumea. Chiar si un ciorditor care scrie o carte in parnaie poate fi considerat intelectual – unde mai pui ca primeste si o reducere consistenta a pedepsei, desi nu-si cere scuze ca a ciordit.
    Apoi, as insista sa aflu care este baremul de inteligenta, cultura si experienta pentru a putea fi considerat intelectual. Exista un punctaj pentru un set de principii pe care „intelectualul” trebuie sa le sustina public, cu gura, si practic? Daca intelectualul sustine principii precum „ba tu esti mai urata”, „bizonii”, „pulimea”, „tiganca imputita” (doar cateva citate din politicieni cunoscuti) este depunctat sau devine instantaneu vedeta de televiziune? Aceste epitete sunt doar niste metafore si pot fi considerate vorbe de duh – sau este nevoie de o condamnare formala, selectiva, de catre Consiliul pentru Combaterea Discriminarii pentru a putea decide daca este vorba de + sau -? Dar membrii acestui Consiliu sunt intelectuali? Care sunt principiile pe care judeca? Este vreo problema daca aceste principii le aplica selectiv?
    In general, este vreo problema daca orice persoana nu adera la un set de principii abstracte (neutre dpv politic) pe care sa le aplice practic in orice situatie?

    Care sunt aceste principii pe care le aplicam in situatii concrete in care ne aflam noi sau in care se afla „reprezentantii nostri” in politica? Putem sa le impartim poate pe categorii. Si ce credem ca trebuie facut pentru a constata incalcarea unui principiu? Facem un consiliu? Cu membri alesi pe principiul reprezentativitatii politice? Constatarea unei fapte se face prin vot? Exista posibilitatea unui recurs? Revizuire in anulare? Lasam publicul de televiziune sa decida?

    Mie mi-ar placea sa vorbim despre lucruri mai usor de cuantificat. De exemplu, despre Bugetul Romaniei. Despre principiile (neutre dpv politic) dupa care este construit. Despre cum se taxeaza munca pulimii. Despre o categorie tot mai mare de indivizi care reusesc cu foarte mare succes sa scape de taxare (ma refer aici la jmecherii gen Microsoft sau Rambursari Ilegale de TVA). Despre motivele pt. care au fost schimbati managerii privati din companiile cu capital majoritar de stat. Despre motivele pt. care prefectii sunt in continuare schimbati de catre partidele aflate la guvernare, desi exista o lege care interzice acest lucru. Despre motivele pt. care sunt alese investitii cu rata de multiplicare a capitalului investit sub 1, in locul unor investitii cu rata de multiplicare peste 2 (gen autostrada Pitesti-Sibiu http://www.frbsf.org/economic-research/publications/economic-letter/2012/november/highway-grants/). De ce sunt desfiintate institutii publice, apoi reinfiintate cu alti oameni? Si asa mai departe.

    O discutie doar despre frumusetea, maturitatea si cum credem noi ca gandeste sau ca va actiona un politician nu duce nicaieri. Daca nu avem o metodologie clara de lucru si un scop la baza discutiei vorbim vorbe mult si bine si la sfarsit descoperim ca am risipit o multime de energie ineficient. Daca nu putem masura consistenta intre vorbe si fapte. Uneori este vorba de minciuni sau vorbe fara acoperire. Alteori poate fi vorba de incercari de a face un lucru fara a reusi. Nu oricine este in stare sa administreze o activitate nici in conditii ideale, in care toti actorii implicati vor reusita, daramite in conditii suboptime. Conteaza in vreun fel CV-ul candidatului? Situatia lui economica? Familia? Experienta practica in domeniul privat?

    Cat conteaza Constitutia Romaniei in orice discutie? Cum facem diferenta intre moral si imoral in articolele din Constitutie? Avem niste principii universal acceptate pe care sa le aplicam fara deosebire dpv politic? Cele 10 porunci pot fi o baza de principii http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/cele-10-porunci-dumnezeiesti-72538.html? Sau folosim doar un subset care sa-i poata multumi si pe oamenii care spun ca nu cred ca exista Dumnezeu?

    Asadar: scopul discutiei si al activitatii; set de principii acceptat universal de intelectuali; metodologie de lucru; verificarea acuratetii informatiilor si filtrarea lor; si ultima parte, cea mai dificila si mai importanta, punerea acestor informatii la dispozitia publicului. Toate astea necesita o munca si, din fericire, internetul ne poate ajuta sa facem profile. Sunt sigur ca exista multi ingineri pe aici care ar putea da o mana de ajutor la partea tehnica.

    • Stimata Doamna

      Din păcate nu prea am timp să citesc tot ce apare pe site-urile pe care poate ar trebuie să ajung să citesc. Un criteriu de alegere este numărul de comentarii care au apărut. Dacă cineva a stârnit interesul, înseamnă ca a spus ceva interesant, care ar putea să ma intereseze şi pe mine. Si pot să spun ca nu m-am înşelat, fiindcă interesant este nu numai articolul ci la fel de interesante sunt şi reacţiile stârnite de acest articol.
      Discutând recent cu cineva despre mai multe lucruri de interes comun,pentru noi doi, am putut să regăsesc două teme de bază în legătură cu acest articol, şi implicit cu comentariile apărute. O sa încerc să vorbesc despre aceste teme, care sunt mult mai generale decât subiectul abordat de articol, dar, după părerea mea, sunt definitorii pentru majoritatea discuţiilor de pe acest site.
      1. Discuţia legată de intelectuali şi apartenenţa la aceasta pătura ( nu găsesc un cuvânt mai potrivit). Apropo de acest lucru îmi vin în minte două ziceri. Ceea ce auzeam, de când eram elev, „se întâlneşte un intelectual cu un inginer”. Aţi remercat ca am pus pe prima poziţie intelectualul, asa se cuvine? Eu aparţin categoriei de ingineri, şi am mai mult de 65 de primăveri. Cealaltă vorbă se refera la o discuţie intre două neveste de miliţieni, una spunând replica, „auzi fă bărbatul tău este intelectual, al meu e telectual”.
      E greu de găsit o definiţie a ceea ce înseamnă intelectual. Pentru o abordare mai accesibila, articolul din Wikipedia engleză (un intelectual adevărat poate să citeze tomuri) este cea mai exhaustivă http://en.wikipedia.org/wiki/Intellectual. Pentru mine este importantă referirea la reflecţia asupra realităţii şi existenta unei anumite opinii. Această opinie se poate baza pe cultură, experientă, şi nu neapărat pe urmă, pe convingerile intelectualului. Aceste elemente ar trebui definite, înainte de toate, pentru a realiza un discurs. Imediat se leagă de acest lucru şi cea de a doua temă.
      2. Reflecţia trebuie comunicată. Intelectualul este intelectual dacă comunică această opinie. Ceea ce se doreşte să se comunice poate să fie recepţionat, după părerea mea, dacă se realizează doua deziderate. Un prim element necesar este ca cel care comunică să fi câştigat dinainte încrederea receptorului şi l doilea element, să folosească acelelasi vocabular cu receptorul. Vorbesc despre o comunicare „faire” nu despre manipulare.

      Ar fi important ca să acceptam, în final cu toţi, că cei care sunt interesaţi de realitatea care ne înconjoară, şi implicit parţial sunt definiţi de acestă realitate, în momentul în care sunt interesaţi de acest lucru, şi au un punct de vedere personal pot fi consideraţi intelectuali. Pot sta pe o parte sau pe cealaltă a baricadei. Trebuie să se înţeleagă, că poziţionarea lor, nu numai culturală, dar şi cea economică, ierarhică, geografică, şamd. poate influenta obţinerea încrederii sau a neîncrederii. Si la urma urmei, încrederea obţinută împreună cu găsirea vocabularului comun poate duce la comunicare.
      Nu trebuie uitat că comunicarea nu însemnă „ex chathedra”. In orice comunicare trebuie să existe şi un dialog. Dacă doi au aceeaşi părere, unul este în plus. Trebuie acceptată, şi este necesară, existenta unui dialog.

      Mulţumesc pentru acest material, fiindcă aţi încercat, deşi a stârnit discuţii, şi aţi reuşit să câştigaţi încrederea, şi prin acesta acceptarea dumneavoastră ca sursă. Aţi folosit un vocabular, care a permis şi altora, să fie receptori, şi să definească păreri personale. Aţi acceptat dialogul şi aţi participat activ la el.
      Doresc cit mai multe materiale cu astfel de conţinut şi reacţii şi din partea cititorilor şi al autorului.
      Poate la acest lucru a contribuit şi apariţia la sfârşit de săptămână. Ar fi bine ca să existe posibilitatea ca articolele sa aibă o viată de o săptămână. Nu toată lumea dispune de timpul necesar în cursul săptămânii să citească şi să şi reacţioneze.

      Mulţumesc

      PS

      Apropo de Teze. După părerea mea ar trebui introdus ca lectură obligatorie cărticica lui Umberto Eco: „Cum se face o teză de licenţă”, Ed. Pontica, 2000, Ed. Polirom, Iaşi 2006. Ar putea clarifica multe lucruri, şi cred că este o persoana, personalitate, de încredere pentru a ne comunica acest lucru. Si limbajul folosit este pe înţelesul majorităţii.

  11. Gresiti domnule vicor L. Talentul poetic nu poate transforma pe un dotat cu un asemenea talent intr-un alt Paunescu. Talentul poetic (literar si artistic in ganeral) nu poate transforma un „cacter
    inimic” intr-unul frumos. In schimb un talent, de orice fel, dublat de un caracter josnic te poate ajuta intr-o anumita conjuctura sa intri in categoria (pseudo) elitelor.

  12. Foarte bun si binevenit articol doamna.

    Dar sa stiti ca intre intelectuali va exista intotdeauna dezbinare. Un intelept de demult spunea ca nici o cauza nu este intr-atat de rea incat sa nu-si gaseasca adeptii sai firesti. Or, cele mai ticaloase cauze din istoria omenirii, comunismul si fascismo-nazismul (ambele de sorginte socialista) au avut si au ca promotori multi, mult prea multi intelectuali.
    Dezbinarea intelectualitatii ar putea disparea doar daca ar dispartea si cuzele rele. Credeti ca este posibil ?

  13. @ Sampalean.
    confirm: nu sint fara greseala.
    In plus, nu am gasit unde am scris „cacter inimic”.
    Ei bine, nu telentul poetic transforma, dar talentul pe care il are cineva e transformat in trambulina si scut. Daca nu aveti cunostiinta de asemenea cazuri nu e vina mea.
    Daca sint prea concis, scuze,.

  14. Articolul asta va durea pe multa lume :) De fapt, nu asa multa.

    Oameni care, cum spune G Liiceanu, si-au vandut constiinta. De fapt nu au vandut-o, au dat-o pe gratis. De fapt nici nu au dat-o pe gratis, au aruncat-o la gunoi si oricine e dispus sa scormoneasca prin tomberoane se poate folosi de ea.

  15. „psihoză”, termen tehnic care indică o realitate cruntă, folosit de autoare ca o metaforă brutală pentru o realitate pe care nu poate înțelege și pentru care nu are înțelegere.
    Iar faza cu „i-am cerut lui Patapievici o slujbă”, grobiană, demonstrează odată în plus teza lui Adam Matei.

    • mda, insistați cu „psihoza” deși în textul dvs. nu înseamnă nimic altceva decât o insultă meschina și sălbatică la adresa celor pe care îi vizează „analiza” dvs.

    • Stimata doamna, ar fi bine sa nu va faceti iluzii ca puteti trata psihoze punct. Si iar ar fi bine sa va puteti trata pe dumneavoastra de aroganta: cei care nu sunt de acord cu dumneavoastra nu sunt „orbiti” sau psihotici. Doar ca e mai comod sa-i etichetati asa, fara sa intrati in chestiune. Si ar fi decent sa nu mai faceti pe psihiatra…

  16. „… demonstrează odată în plus teza lui Adam Matei.”

    Iar articolul, în întregimea lui, la fel ca și celelate compuneri postate aici de L.M. de altfel, demonstrează obsesiile narcisiste scapate de sub control, suficiența și aerele elitare care au amețit-o cu totul pe mai mult decît modesta, dpdv intelectual, doamnă L.M.

    De cînd i-a dat Patapievici o slujbă in Spania, s-a transformat dintr-o „intelectuală cu fumuri de Dîmbovița” într-o „superintelectuală cu fumuri europene” (dacă nu planetare) fără nici un efort din partea dumisale. A constatat pur și simplu mutația și a acceptat, apăsată de responsabilitatea înaltului statut, să poarte pe umeri greaua povară a gloriei intelectuale. Ce poate fi mai natural pentru un intelectual de elită decît să se autorecunoască?

    Intelectuală pe care, normal, lumea nu putea s-o mai încapă.

    Și așa a ajuns pe Contributors.

    Să fim serioși! Textul de mai sus e atît de slab, atît de vulnerabil și atît de viciat încît, dacă o ia cineva în serios pe text, o scoate definitiv din joc.

    Mai lăsați-i în plata Domnului pe intelectuali, doamnă L.M., că se vede că vă uitați într-o direcție greșită. Și nu doar la oglindă mă refer. Intelectualii sînt în altă parte și sînt cu totul altceva decît absolvenți de filologie, indiferent cît de glorioși se închipuie acești minusculi megalomani plini de ifose după patru ani de citit poezii și romane și cu o diplomă în vîrf de băț. Poate fi ea și de doctorat…

    Intelectualii sînt rari, doamnă, și ei sînt cei care schimbă lumea. Nu există nici măcar unul singur în România.

    • tare acru mai esti , @ InimaRea.
      Si curajos. Nu ai curajul, sarind in apararea lui Antonesei, sa semnezi George…? ori macar cu nick-ul consacrat pe net?
      In fine, literatura te-a umilit: ai semnat si tu o anonima :P

    • Draga Lictor V., ai perfecta dreptate. Batut in cuie, amin. Dar eu imi permit sa-ti fac o propunere… In cazul in care iese Ponta presedinte, sa ne vedem aici peste 1 an de zile. Fix 1 an. 12 octombrie 2015. Poate ca pe-atunci matzul iti va scoate mintea din starea de Adevar. Si o sa-ti dai seama ca nu mai ai pe cine sa dai vina pe dezastrul in care ne vom gasi.

      1 an.

    • O analiza exacta, nemiloasa si care face dreptate (in sensul ca le plaseaza unde le e locul) atat autoarei, cat si articolului (compunerii)…

  17. Ce-i drept, e dureros sa recunoasteti ca cei care „gandesc” sunt incapabili sa faca iar cei care fac se inscriu in caregoria celor care nu gandesc. Pai asta e democratia: votul lui Ghita este egal cu cel al lui Patapievici – sau altfel, votul asistatului social este egal cu cel al caruia care ii permite sa traiasca (in mod indirect, prin taxe s impozite). Traiasca socialismul si articolele sutinatorilor redistributiei (doamna Stoiciu) plus programul „liberal” al Monicai Macovei (care pretinde ca averile sa nu fie considerate din start „licite)” Mai mult, aceeasi MM sustine ca propriatetea este „sfanta” dar se repede la gatul celor care-si exploateaza proprietatea personala prin taierea padurilor. Este ca nu stim exact ce vrem?
    Traiasca populismul, ca poate tine la fraieri!

  18. Stimat[ doamnă,
    Pe vremea când d-voastră eraţi probabil la grădiniţă, şi mă hrăneam cu Monica şi Virgil de la EL, trăiam cu impresia că intelectualii, în special cei literaţi sunt dintr-o specie aparte, că sunt excepţionali.
    După ce am scăpat de comunism, orice s-ar zice, dar am scăpat şi suntem liberi să ne exprimăm, am descoperit cu melancolie, că literaţii sunt la fel ca noi, cu inimaginabile micimi sufleteşti.
    Este însă extrem de trist că unii dintre cei care sunt azi intelectuali publici nu au nicio reţinere să se exprime ca şi când educaţia şi buna creştere nu există, ori s-au suspendat.
    Cel mai tare mă întristează că unii dintre cei care se exprimă ca „băsişti” nu realizează că sunt cei care susţin pe unul care prin mârlănie, dispreţ, obrăznicie încheie dezastruos o perioadă care a pornit cu mari speranţe.
    Măcar Emil Constantinescu a deschis porţile României spre siguranţa internă şi externă, mă întreb, iar cu melancolie ce a realizat ultimul nostru preşedinte încă în funcţie?

    • @ joenegut,
      realizezi ca atunci cind te adresezi cu „Stimat[ doamnă”
      textul tau e plin de „mârlănie, dispreţ, obrăznicie”?
      Tie ti-a facut rau „hrana” cu „Monica şi Virgil de la EL”; ai luat-o contraindicat si nu ti-a folosit deloc.
      Si eu i-am ascultat pe cei doi si, nu ma indoiesc, ar fi fost de acxord cu scrisul dnei Luminita Marcu.

    • O colecție absolut impresionantă de politicieni deveniți deținuți de drept comun, asta a realizat actualul președinte. Era de neimaginat, nu doar pe vremea lui Iliescu, ci și a lui Emil Constantinescu, un asemenea număr de politicieni ajunși exact acolo unde merită.

      Sigur că asta nu înseamnă a construi ceva, dar meciul dintre societatea civilă și politicieni e mai echilibrat astăzi. Iar meritul chiar îi aparține (încă) actualului președinte. Așa bădăran și necioplit cum e el. Cu un intelectual rafinat ca Adrian Năstase la Cotroceni, așa ceva nu s-ar fi întâmplat.

    • A ținut cârma spre vest, ca să mă exprim în limbaj marinăresc: (1) consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite și relațiilor cu Bruxelles, (2) promovarea independenței justiției (pe vremea lui Emil Constantinescu nu mi-aș fi inchipuit să văd pe cei grei din Sistem ajunși la mititica), (3) condamnarea regimului comunist (cu amendamentul că nu a fost pătruns de ceea ce a citit în Parlament în 2006).

      În rest, pe plan intern, a orchestrat un wasteland politic de toată frumusețea. Și-a alienat adversarii, și-a marginalizat foștii colaboratori care l-au ajutat în momente cheie și a polarizat atmosfera în mod extrem, inutil. Nu a arătat rafinament și discreție, nu a cultivat bunul-gust. Nu și-a cerut niciodată scuze. Colac peste pupăză, delfina blondă căreia i-a predat timona reprezintă chintesența mediocrității și parvenitismului politic post 1989, asezonată cu insolența de rigoare.

      Despre intelectualii români, grosso modo, nu mai e nimic de spus. Disponibilitatea de a se înregimenta politic, de a tăia colțuri, de a tacea mâlc atunci când ar fi trebuit să critice, ușurința unora de a ciuguli din palma jupânului de la Cotroceni, de a se implica direct în campania electorală, au fost deprimante. O notă negativă și celor care în bună tradiție mioritică, orbiți de ură, cu ochii injectați, s-au coborât la atacuri mișelești la adresa președintelui. Celor care, în cârdășie cu vechi colaboratori ai Securității, au călcat în picioare statul de drept și au urechiat instituțiile europene și aliații nord-atlantici în vara anului 2012.

      O decadă care putea fi altfel. Mult mai bine cu toate provocările generate de criza financiară. La finalul căreia România ar fi trebuit să arate mult mai matură, cu un look mult mai european.

    • Foarte corect, …„Această neseriozitate de fond ne-a adus unde suntem” …Poți păcăli pe cineva o dată, pe mai mulți, de mai multe ori, dar nu poți păcăli toți alegătorii …și a treia oară…Tastatura cu diacritice e la îndemâna oricui, iar scrierea cu ortografia academiei e obligatorie pentru …apostulii limbii române…altfel e o …umbră prea mare de îndoială pe prestigiul învățământului din Salamanca.

      • Fiecare pasare, vorba aia… Va doare rau de diacritice, noroc ca Ponta n-are niciuna in nume.. Va usureaza pinda vigilenta, de militian lingvistic. Alte griji nu pareti sa aveti….

  19. Spuneti: „la fel de adevărații feseniști conduși de Iohannis, Blaga și Antonescu”. Blaga a fost si a ramas fesenist! Nu cred Iohannis si Antonescu au fost fesenisti si nici nu le dau aceesi pondere cand vine vorba de magariile facute de liberali in ultimii ani! Nu Iohannis a garnisit partidul la varf cu corupti gen Becali, Sorin Rosca Stanescu, Fenechiu, Chitoiu, etc..etc… De asemenea, nu Iohannis s-a aliat cu un securist, oligah si infractor abject ca Voiculescu pentru a avea acces la posturile TV detinute de acest element! Are si Iohannis lucruri ce i se pot reprosa: atitudinea pasiva din toata acea perioada (inclusiv 2012), legea descentralizarii… are ceva bube. Antonescu e in schimb manjit din cap pana in picioare.
    Va inteleg admiratia pentru Monica Macovei, dar cum veti vota daca in turul al 2-lea aveam o confruntare Ponta vs. Iohannis. Ce merite si realizari are Ponta? Plagiatul, sustinerea neconditionata a baronilor si coruptilor din PSD, traficul de influenta din propriul birou…? Sibiul este un exemplu pozitiv de dezvolatre a unui oras in Romania actuala si meritele sunt ale lui Iohannis. Sitit cum arata PSD-ul acum? Presedinti de consilii judetene cu probleme penale, parlamentari cu probleme penale, alesi locali cu probleme penale, baroni peste baroni, presa manipulatoare cat cuprinde! Se intampla aceste lucruri si in ACL? Bineinteles, dar la un nivel mai redus decat in PSD.
    Eu cred ca in turul al 2-lea, daca nu ne place Iohannis, trebuie sa-l alegem macar ca un rau mai mic. Statul acasa in turul al 2-lea este un vot pentru Ponta! Ideea ca Ponta cu PSD-ul in spate ar putea castiga presedintia Romaniei pe mine ma inspaimanta.

    • Va indoiti ca votanti lui Macovei voteaza cu Iohannis in turul doi, desi nu aveti niciun motiv sa o faceti. Dar nu va indoiti ca printre „liberalii” lui Iohannis se afla votantii lui Ponta, negresit numerosi – tocmai pentru ca Iohannis e scos in fata sa ascunda mult mai multa murdarie decit dumneavoastra (sau eu, sau alti comentatori) puteti enunta aici.

      • Nu mi-e teama ca votantii Monicai Macovei ar putea vota cu Ponta in turul al 2-lea. Sigur nu vor vota cu Ponta, dar s-ar putea ca unii sa stea acasa si e cam acelasi lucru. Am citit comentarii chiar aici pe Contributors.ro in acest sens. Eu sunt votant al Monica Macovei.
        Votantii lui Iohannis sunt votantii lui Iohannis. Cei ce vor vota cu el inca din primul tur, vor vota probabil si in al doilea tur, daca se califica. Este intradevar multa murdarie in clasa politica romanesca, inclusiv in PNL si PDL, dar PSD-ul e campion si nici nu se rusineaza cu ea. Ponta defileaza cu toti baronii si coruptii dupa el, Mazare e vedeta la emisiunile Antenei 3 chiar acum in campania electorala. Oamenii nu se mai feresc, sunt disperati. Chair vrem sa-i lasam sa ia toata puterea. Parlamentul il au, guvernul de asemenea! Iohannis nu e presedintele visurilor mele, dar pe langa Ponta il prefer la orice ora. Sa fim realisti, s-ar putea sa avem de ales raul cel mai mic.

  20. Ar fi interesanta o analiza asupra resorturilor acestor oameni, sunt lucruri pe care eu unul, din afara ambelor „lumi intelectuale”, nu le pricep.

    Sa fie resentimente, sa fie pur si simplu prostie, sa fi fost ei de fapt mereu asa iar abia acum sa-i vedem in toata splendoarea ?

    In general urmaresti un om si ii atribui o anume postura – de pilda as fi socat sa aflu ca, sa zicem, MIrcea Cartarescu apare diseara la Antena 3 ca sa-i cante in struna lui Gadea. Pur si simplu n-as intelege cum e posibil.

    Oamenii astia au fost mereu asa dar publicand doar articole/carti „culturale” n-am avut ocazia sa vedem ce gandesc de fapt ?

    • câtă luciditate,atâta dramă…dar și mai multă dramă, la mai multă lipsă de luciditate…Mare pacoste A3…!!! Mai mare ca lipsa lucidității?

  21. Stimati cititori, cum articolul meu se apropie se finalul vietii lui pe prima pagina, cred ca e momentul sa va multumesc tuturor pentru lectura si pentru comentarii. A fost o mare placere pentru mine sa va citesc contributiile, de fiecare data ma simt aici, pe contributors, ca la un semninar de literatura de cea mai buna calitate, unde interlocutorii, fie ca sint, fie ca nu sint de acord cu mine, imi dau senzatia unei autentice comunicari. Ultimul comentariu, semnat mihai, cred ca este cea mai buna concluzie: impartasesc aceeasi imensa nedumerire fata de atitudinile si mai ales fata de retorica unora dintre intelectualii romani. Inclin sa cred ca expllicatia este cea din ultima fraza a comentariului: fiecare ramine, pina la urma, cu atitudinile si cu scrisul propriu, iar acestea, inevitabil, ne asaza acolo unde ne e locul. intre timp, am primit cea mai trista confirmare in ceea ce-l priveste pe fostul meu profesor paul cernat: a participat la lansarea cartiii lui Ion iliescu. daca inainte sa citesc stirea si mai ales sa-l vad in fotografia cu vorbitorii despre ªmarele umanistª iliescu asteptam cu oarecare interes reactiile lui la articolul meu, in acest moment va marturisesc ca s-ar putea sa nici nu le citesc. imi imaginez ca vor fi pitoresti, dar, exact asa cum nu m-ar fi interesat in 1996 ce ar fi avut de spus vadim tudor despre opiniile mele, tot asa nu ma mai intereseaza acum, nici macar la nivel anecdotic, ce ar avea de spus lansatorul lui ion iliescu. din punctul meu de vedere, nu poate exista nici un stimulent, nici financiar, nici intelectual (convingeri de stinga etc) care sa te convinga sa te asezi la acea masa. atentie, nu sa faci un interviu cu ion iliescu, asta poate fi interesant in plan jurnalistic, ion iliescu este un personaj important dpv istoric, ci sa te asezi la masa laudatorilor. pur si simplu pentru mine ar fi de neconceput. asa incit, da, cred ca unii oameni au fost mereu intr-un anumit fel si articolele pur culturale au functionat in cazul lor ca un camuflaj. acum ii vedem in toata splendoarea. si e mult mai igienic sa nu ne apropiem prea mult, sa stam la distanta, fiecare cu ale lui.

    • „intre timp, am primit cea mai trista confirmare in ceea ce-l priveste pe fostul meu profesor paul cernat: a participat la lansarea cartiii lui Ion iliescu.”

      Daca ar fi fost doar simpla participare… Dar, vorbind despre cel care adusese romanii in pragul unui razboi civil chemind minerii la Bucuresti ca sa ii apere dictatura, l-a numit, citez, „Omul, cu „O” mare.”! Si asta doar pentru a anunta, apoi, ca urmeaza sa petreaca impreuna cu Iliescu citeva saptamini, poate luni, prin tot soiul de case de protocol de la munte si de la mare in scopul publicarii unei carti de convorbiri la gura sobei cu Marele Om.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Luminita Marcu
Luminita Marcu
Asistent universitar în Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti, doctorat în filologie cu o lucrare despre presa culturală din comunismul românesc (profesor colaborator din 2001, titular în departamentul de Studii literare, din 2005). A publicat cartea Mansarda cu portocale. Puzzle spaniol în 2006 la Editura Polirom, traduceri din engleză şi spaniolă şi numeroase articole în presa din România. În curs de apariție la Editura Cartea românească, lucrarea ”Gazeta literară 1954-1968. O revistă culturală în comunism”. Aprilie 2010 - aprilie 2014, director adjunct al ICR Madrid. 2007-2010, consilier de presă al Institutului Cervantes din București. Din septembrie 2014, lector, prin concurs, la Universitatea din Salamanca (titular al cursurilor de Literatură română în cadrul Literaturilor romanice și de Limbă și civilizație românească).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro