vineri, martie 29, 2024

Comunism, anticomunism si terorism intelectual (Updated)

Motto: „Pentru aceasta conceptie uluitoare, sangele omenesc e totuna cu apa. Toti oamenii sunt inlocuibili, in afara de suveranul biruitor.”–Nadejda Mandelstam

Am mai avut prilejul sa scriu despre ofensiva neo-stangista menita sa prezinte anticomunismul civic-liberal drept un fel de obsesie, ori mai exact spus ca pe o nevroza. Se incearca „normalizarea” dictaturii comuniste: a existat Canalul, desigur, dar si Institutul Politehnic Bucuresti. A existat Pitestiul, ma rog, dar si accesul larg la educatie (se uita anii cand dosarul era mai important decat media obtinuta la examenul de admitere la facultate, se uita discriminarile impotriva copiilor cu „origini nesanatoase”). Miza o reprezinta definirea spatiului politic democratic drept unul anti-totalitar. Unii sustinem ca acest lucru e indispensabil, altii il considera o fixatie retorica. Unii sustinem ca o democratie fara memorie este una in carje (iar aceste carje sunt si ele subrede), altii regreta ceea ce Alain Besançon numea, referindu-se la amintirea nazismului, hipermnezie. Intre amnezie si hipermnezie, eu unul o aleg pe a doua. Intre uitare si neuitare, din nou, aleg sa nu uit. Statul de drept nu poate fi aparat deca ignoram ce a fost statul de nedrept (Unrechtsstaat).

Delegitimarea inisistenta, insidioasa ori stridenta, a anticomunismului urmareste de fapt obliterarea memoriei. Ni se spune ca exista o supra-productie de opere culturale care denunta ororile comuniste, ceea ce este factual neadevarat. Istoria comunismului in scoli este inca, asemeni celei a Holocaustului, obiect facultativ. Ii intreb pe cei care scriu despre „iluzia anticomunismului”, o sintagma incarcata de accente nedisimulat revizionste: Sunt ei de acord ca aceste doua materii ar trebui sa fie obligatorii? Sunt ei de acord ca un intelectual democrat nu are dreptul sa relativizeze Raul radical? Iata mai jos un semnificativ articol semnat de N. Manolescu pe acest subiect care continua sa genereze polemici mai mult sau mai putin substantiale. Inainte de a fi indignat de persistenta neuitarii, ar fi normal sa fii revoltat de nerusinarea celor care, nici la acest ceas tarziu, refuza sa se caiasca. Nu anticomunismul democratic a zamislit un univers terorist, ci pedagogia comunista a Omului Nou, viziunea absurda care sustinea plasticitatea conditiei umane, convertea educatia in sclavie mentala, indoctrinare si inregimentare.

Unul dintre agitatorii neo-stangisti cei mai vehementi imi marturisea, cred ca era prin 2007, ca, desi vorbitor nativ de limba rusa, nu citise pana in acel moment memoriile Nadejdei Mandelstam. Recunosc ca am ramas perplex. Deci locvacitatea cinica era, pana la un punct, expresia unei vaste ignorante. Intre timp le va fi citit, dar pozitia sa ramane la fel de loiala utopiei bolsevice ca „eveniment” istoric menit sa schimbe cursul lumii. URSS ca taram al visarii, nostalgiei si himerelor neabandonate…

Il intrebam zilele aceste pe un bun prieten, stralucit teoretician al literaturii si istoric al ideilor, cum isi explica pereverenta unora in a adopta si a disemina teze pe care o minte normala nu le poate considera decat stupide, ba chiar potential criminale. Altfel spus, cum este posibila orbirea neghioaba in ceea ce priveste totalitarismele epocii moderne la un ceas cand informatia istorica este coplesitoare? Cum este posibila fascinatia bullshit-ului? Iata raspunsul sau, la obiect si memorabil: „Cred ca ti-am povestit caricatura pe coperta unui numar al revistei franceze humoristice „Charlie Hebdo’ in 1975, in timpul crizei petrolului. Un tip gras, cu trabuc, pe un fotoliu, si in spatele lui, un slabanog aplecindu-se lingusitor. Textul dialogului: „Est-ce qu’on va aussi manquer de merde?” Raspuns: „Ah non, là, il y a du stock.”

„Astăzi, la aproape un sfert de secol de la prăbuşirea regimului comunist, pentru cine nu vrea să fie oaia neagră a lumii intelectuale (a celei umaniste cu precădere), anticomunismul este un discurs obligatoriu (accentuez asupra cuvântului discurs), parte a unui terorism intelectual soft“, scrie Bianca Burţa-Cernat în „Observator cultural“ din 19-25 septembrie.

Şi, ca şi cum atâta n-ar fi destul, autoarea crede de cuviinţă să afirme că o sumedenie de opere literare, istorice, filosofice, cinematografice, fiction sau nonfiction, care ar „ieşi pe bandă rulantă“, ceas de ceas, zi de zi şi în proporţie de masă, la fel ca simpozioanele, granturile sau bursele care „se nutresc, de ani buni, din materia parcă inepuizabilă a indignării noastre anicomuniste post factum“.

O primă observaţie este că „alarma“ este cu desăvârşire falsă: numărul operelor de tot felul consacrate evocării regimului trecut dintr-o perspectivă anticomunistă este la noi incomparabil mai mic decât în Rusia sau alte ţări din fostul lagăr răsăritean.

În afara câtorva cărţi, fiction sau nonfiction, datorate îndeosebi unor tineri autori, tentaţi mai cu seamă de reconsiderarea comunismului decât de critica ei din unghi anticomunist, există extrem de puţine opere inspirate de un anticomunism sănătos. Doar cinematograful face excepţie, cu binecunoscutele filme premiate la mari festivaluri din lume.

Încă nu ne-am despărţit de comunism

De unde, aşa dar, premisa articolului că anticomunismul ar fi o formă soft de „terorism intelectual“? Problema este, din contra, că nu ne-am despărţit cu adevărat de comunism, nici în comportamentul politic şi social, nici, cu atât mai puţin, în mentalitatea culturală. O dovadă este chiar raţionamentul Biancăi Burţa-Cernat: „…Mi-au trebuit cam douăzeci de ani pentru a ajunge să accept că în intervalul ’48-’89 s-a mai întâmplat şi altceva în afară de orori, că nu tot ce s-a realizat atunci se cade aruncat la gunoi“.

Chestiunea e rău pusă: sigur că, în jumătatea de secol de comunism, s-au clădit blocuri, s-au construit şosele, s-a născut o industrie, dar oare toate acestea sunt opera comunismului sau ar fi fost şi opera regimului democratic, dacă n-ar fi fost distrus cu brutalitate de comunism şi, încă, la un „preţ“ economic, social şi uman mult mai mic?

E complet ilogic să afirmi că „dispreţul nostru faţă de ceea ce s-a clădit în vremurile de tristă amintire“ nu e „legitim“, fiindcă, vezi bine, circulăm astăzi pe aceleaşi şosele proaste ca înainte de 1989, pe care n-am fi făcut decât „să le cârpim periodic“. Lasă că e exagerată remarca (uită-te în jur, fetiţo, şi spune-ne, cu mâna pe inimă, dacă multe lucruri mai seamănă cu cele de dinainte de 1989!), dar, şi dacă ar fi adevărat că nu se face tot ce ar trebui să se facă, asta ar absolvi oare comunismul de dezastrul material în care a lăsat ţara Tocmai falsele valori cultivate sistematic de ideologia comunistă stau la baza unei şcoli care avea drept scop crearea «omului nou». Ideal pe care îl vedem realizat astăzi, deşi ieri îl credeam utopic.

A doua observaţie este că prăbuşirea regimurilor comuniste a avut atât o cauză de natură economică şi socială, constând în acel „preţ“ prea mare de care vorbeam, cu alte cuvinte, în ineficacitatea lor, cât şi o cauză morală, mai exact, ideologică, aceea care constituie temeiul atitudinii anticomuniste pe care autoarea articolului o consideră terorism intelectual. „Să fie îndreptăţit dispreţul nostru faţă de şcoala românească de dinainte de 1989, când tentativele reformiste de după n-au reuşit decât să ducă această instituţie în faliment?“, se întreabă retoric Bianca Burţa-Cernat. Una e una, alta e alta. Nu e nicio legătură între cauzele dificultăţilor şcolii în trecut şi astăzi. Amestecul nu slujeşte la nimic. Autoarea nefericitei comparaţii ar trebui să ştie că tocmai Ideal pe care îl vedem realizat astăzi, deşi ieri îl credeam utopic.

„Retorica anticomunistă“ şi torţionarii

Cum poate fi justificată această orbire? Sunt şocat să citesc o mărturisire ca următoarea: „…Trebuie să mărturisesc că am un recul spontan faţă de lipsa de obiect a actualei retorici anticomuniste, ai cărei partizani se luptă cu (şi totodată cheamă la luptă împotriva unor) ina-mici imaginari“ (subl. mea – N.M.).

Reculul meu faţă de acest fel de a gândi nu e spontan, ci îndelung elaborat de experienţa acumulată într-o viaţă – aveam cincizeci de ani în 1989 – trăită sub regim comunist. Nu cred că autoarea articolului vrea să ştie ce înseamnă cu adevărat terorismul intelectual.

Consideraţiile ideologice ale Biancăi Burţa-Cernat n-ar trebui luate în serios, dacă n-ar ridica o problemă serioasă: ce determină o parte a generaţiei tinere actuale să considere anticomunismul o probă de „discurs propagandistic având ca refren un enunţ deconcertant de simplu (sic!) – comunismul este rău – ca morală a fabulei“? Şi de ce atât de repede după colapsul regimului şi înaintea unui examen temeinic sau măcar a colectării tuturor mărturiilor?

Să aduc aminte că nici unul din cei 55 de torţionari, comandanţi de lagăre (din care trăiesc încă mai puţin de jumătate), n-a fost condamnat? Că nici măcar nu le-au fost reduse pensiile exorbitante de care se bucură după atâţia ani de „muncă“. Articole precum acela al Biancăi Burţa-Cernat pot fi interpretate, la rigoare, ca un apel la clemenţă. Nu de alta, dar nu cumva să devenim terorişti intelectual, pradă retoricii anticomuniste şi a unui discurs propagandistic!”

http://adevarul.ro/cultura/carti/anticomunismul-terorism-intelectual-1_524ee41ec7b855ff56fcb8a1/index.html

Pentru cei interesati:

http://tismaneanu.wordpress.com/2012/11/09/doamna-bianca-burta-cernat-si-marile-confruntari-ideologice-ale-lumiii/

Update (7 octombrie 2013): in „Adevarul”, Andrei Plesu publica un remarcabil articol legat direct de subiectul discutat mai sus, inclusiv tema caintei, a expiatiunii, a reconcilierii si a iertarii. Iata concluzia:

„Problema este că „creştinii” noii obedienţe sunt începători. Ei nu pot evita unele derapaje diletante, de care creştinii autentici sunt (în general) scutiţi. Ei nu par (încă) să înţeleagă că „a nu judeca” nu echivalează cu ”a ierta”, dacă cel în culpă nu cere iertare şi nu se căieşte. ”A nu ţine minte răul” nu e totuna cu un soi de angelism lipsit de discernămînt. Iar a fi iubitor şi tolerant nu e acelaşi lucru cu a nu mai percepe diferenţa dintre bine şi rău, a privi virtutea şi viciul cu aceeaşi pioasă cordialitate. Iar cînd Iisus vede dinţii strălucitori ai cîinelui mort, el vrea doar să îndemne la valorificarea înţeleaptă a resurselor (ascunse) de frumuseţe existente în lumea creată şi nicidecum la apologia cadavrului canin sau a putorii lui. Deocamdată, dintr-un motiv sau altul, doctrinarii comunismului recuperabil, par să fi decis că hoitul încă mişcă şi, mai ales, că el nu pute chiar aşa de tare. Cine continuă să simtă mirosul şi înţepeneala cadaverică e un elitist snob, un politicianist veros, un prost într-ale istoriei. Aşa o fi! În acest caz, mă declar culpabil: nu sunt pregătit, deocamdată, să percep mirosul de roze al rahatului. Ştiu că lucrurile sunt „complexe”, că în orice dezastru există episoade de umanitate şi nobleţe (am spus-o şi în cronica mea la filmul lui Stere Gulea), dar nu cred în binefacerile comunismului şi nu cred că eşecul capitalismului românesc se poate justifica prin „excesele” anti-comunismului militant.

Constantin Noica ne-a povestit, la un moment dat, că, în preziua ieşirii din închisoare, i s-a organizat, lui şi altor ”colegi”, un tur de informare propagandistică prin România ”nouă”, cea a ”realizărilor” populare, de natură să justifice măsurile severe luate împotriva ”reacţionarilor”. ”Vedeţi ce lucruri frumoase am făcut în aceşti ani?” ”Într-adevăr – a răspuns (încă) deţinutul – dar eu am intrat în puşcărie întreg şi acum sunt o epavă. Pe mine şi pe toţi cei ca mine ne-aţi urîţit!” Mă impresionează nonşalanţa celor care trec cu uşurinţă peste costul „lucrurilor bune” aduse ţării de comunism. Eu sunt încă marcat de imensa urîţenie cu care s-au plătit aceste ”lucruri bune”. Vorba lui Dostoievski: cît valorează un castel construit pe cadavrul unui copil? Şi, la urma urmelor, care castel?”

http://adevarul.ro/news/societate/condamnarea-crestina-anti-comunismului-1_52526087c7b855ff560b6e70/index.html

Concluzia mea: In cartea sa despre Orwell, Christopher Hitchens aminteste ideea lui Robert Conquest de a constitui un „United Front Against Bullshit”. O alianta a celor care nu suporta falsificarile, minciunile, distorsionarile deliberate, idealizarea coloniilor penitenciare si ironizarea pana la negare a valorilor democratice si a adevarului istoric. Mi se pare o idee excelenta.

Distribuie acest articol

60 COMENTARII

  1. Fenomenul nu este nou…istoricii il numesc predictia lui Eisenhower. Cand generalul american a inspectat in persoana pentru prima data un lagar nazist recent eliberat de aliati a fost ingrozit de atrocitatile pe care le-a putut vedea. Apoi a dat urmatorul ordin: Get it all on record now – get the films – get the witnesses – because somewhere down the road of history some bastard will get up and say that this never happened.

  2. UNA – Marele explorator Sir Henry Morton Stanley a plecat în 1874 de pe coasta africană a Oceanului Indian pentru a găsi izvoarele Nilului. După trei ani se afla pe cursul inferior al fluviului Congo pe punctul de a lămuri traseul complet al acestuia. Între timp traversase continentul de-a latul, cu eforturi şi suferinţe cumplite. Iată ce i-a spus unul din oamenii săi, cu care pornise din Zanzibar:
    – Puternicul stăpîn e înţelept. El scrie într-o carte tot ceea ce se întîmplă. În fiecare zi are ceva de scris. Noi, negrii din ZANZIBAR, nu ştim nimic şi nu avem MEMORIE. Ceea ce am văzut ieri, uităm astăzi.
    PUTERNICUL stăpîn NU UITĂ NIMIC.

    ZANZIBAR !

    A DOUA – Pînǎ la urmǎ tot Soljeniţîn le zice cel mai bine (Arhipelagul GULAG vol.II pag.144):

    În general – ne spun acum cei ce n-au trăit toate astea pe pielea lor, cei ce îi executau pe alţii ori se spălau pe mîini, ori se făceau că plouă – de ce să ne amintim de toate astea ? De ce să zgîndărim vechile răni ? (Rănile LOR !!)
    La această întrebare i-a răspuns încă Lev Tolstoi lui Biriukov (Convorbiri cu Tolstoi): ”Cum adică, de ce să vorbim ? Dacă am avut o boală grea, de care m-am tratat, vindecîndu-mă definitiv, voi vorbi întotdeauna cu bucurie despre acest lucru. Într-un singur caz n-am să pomenesc de ea: dacă sunt la fel de bolnav, ba chiar mai rău, şi vreau să mă înşel pe mine însumi. Cînd ne amintim trecutul şi-l privim în faţă, violenţa săvîrşită astăzi se dezvăluie şi ea”.

    Sǎ privim trecutul în faţǎ ? Ce-i aia TRECUT ?
    …o epocă anterioară naşterii voastre, care vă stîrneşte doar o vagă curiozitate…
    …prin însăşi faptul că voi încă nu existaţi, vremurile acelea par ciudate, aproape fantastice…. zac în acelaşi album cu epocile în care se mai credea în vrăjitorie, iar oala de noapte
    ţinea loc de WC fiind folosită şi de adulți…

    A TREIA ȘI ULTIMA – Fiindcǎ cine stǎpîneşte prezentul, stǎpîneşte trecutul. Şi cine stǎpîneşte trecutul, „aranjeazǎ” viitorul. CUM VOR MUŞCHII LUI !

    ZANZIBAR !

  3. Va intrebati: „cum este posibila orbirea neghioaba in ceea ce priveste totalitarismele epocii moderne la un ceas cand informatia istorica este coplesitoare?”

    1. Explicatia „orbirii neghioabe” a multora dintre cei care s-au format in comunism se gaseste chiar in articolul dvs.:

    „Nu anticomunismul democratic a zamislit un univers terorist, ci pedagogia comunista a Omului Nou, viziunea absurda care sustinea plasticitatea conditiei umane, convertea educatia in sclavie mentala, indoctrinare si inregimentare … Tocmai falsele valori cultivate sistematic de ideologia comunista stau la baza unei scoli care avea drept scop crearea «omului nou». Ideal pe care il vedem realizat astazi, desi ieri il credeam utopic”.

    2. „Orbirii neghioaba” a unora dintre cei care s-au format in comunism precum si a unor tineri care nu s-au format in comunism este o reactia la incercarile repetate de manipulare a populatiei care care au ca scop inducerea ideii ca social-democratia este sora cu socialismul care este frate cu comunismul. Se creaza voit o confuzie careia ii cad prada si unii politicieni. Priviti doar comentariile republicanilor americani vis-a-vis de „Obamacare”:

    „Am auzit cuvantul «socialist» fiind pronuntat de Rick Perry, Newt Gingrich, Rick Santorum, Sean Hannity, Rush Limbaugh si altii. Presedintele Obama, atentioneaza ei, este un socialist. Criticii striga, «Obamacare este socialism!» … Aceasta ma ofenseaza, si bagatelizeaza experienta a milioane de oameni care au trait si continua sa traiasca sub o borma brutala de socialism”.

    http://www.nytimes.com/2012/07/11/opinion/obama-the-socialist-not-even-close.html

    DEX: SOCIALISM 1. formatiune social-economica intemeiata pe proprietatea colectiva asupra mijloacelor de productie si de schimb, ca urmare a desfiintarii claselor sociale.

    Neoliberalii folosesc aceeasi strategie ca si comunistii: „falsele valori cultivate sistematic” duc la „crearea omului nou neoliberal”. Gandirea critica fundamentata pe date statistice este inlocuita de gandirea dogmatica. Este o pozitie extremista care duce la reactii extremiste in directie contrara.

    • Miasmele malefice ale COMUNISMULUI au pervertit și socialismul,

      Înainte de WW1 socialiștii europeni formaseră partide solide (laburiștii britanici, social-democrații germani, ba chiar și etern-zgubiliticii francezi) care abandonaseră ferocea luptă de clasă și distrugerea „revoluționară” a „vechii” societăți pentru simpla luptă parlamentară. Pe atunci cei ce continuau linia extremistă, cu bombe și atentate, se numeau – nota bene – ANARHIȘTI (vezi resurecția curentului respectiv cu devastări „bombarole” și furibunde bătălii anti-polițienești la fiecare summit). Înainte de 1914 existau lideri socialiști impecabili d.p.d.v. moral și simultan politicieni consumați (Liebknecht, Plehanov, Jean Jaures, Ramsay McDonald).

      DAR… cînd Lenin a instaurat puterea sovietelor (de muncitori, MARINARI și țărani) – adică teroarea pe față și pe scară largă – S-A INSTALAT CONFUZIA. Fiindcă scopurile cele mai înalte declarate de ambele mișcări erau aproape identice, o grămadă de oameni NU I-AU MAI PUTUT DISTINGE (printre alții HITLER). STALIN de-a dreptul îi ura pe socialiști.

      După aproape un secol AR TREBUI SĂ FIM MAI SAGACI. Dacă ne învîrtim doar în jurul lui Obama și al SPD cădem exact în capcana lui Lenin.

      • Comentariul tau confirma afirmatia mea de mai sus: „exista incercari repetate de manipulare a populatiei care care au ca scop inducerea ideii ca social-democratia este sora cu socialismul care este frate cu comunismul”.

        Laburistii britanici, social-democratii germani, democratii americanim, etc. NU sunt socialisti. Dupa cum scrie si in DEX, socialismul este o „formatiune social-economica intemeiata pe proprietatea colectiva asupra mijloacelor de productie si de schimb, ca urmare a desfiintarii claselor sociale”. Laburistii britanici, social-democratii germani, democratii americanim, etc. garnteaza proprietatea privata si NU incearca sa desfiinteze clasele sociale. S-A INSTALAT CONFUZIA datorita manipularilor repetate ale neoliberalilor, care catalogheaza drept „socialism” orice masuri serioase si necesare de asistenta sociala promovate de guverne.

  4. eu de mult nu mai sper intr o vindecare; daca se va intimpla o revenire spre un sistem de valori universal acceptabile,asta se va face doar pe cale biologica.
    a fost o perioada de timp relativ lunga ptr fiintza umana, a acestui regim,care a permis fabricarea. s a fabricat un popor( unul care shtie ca are 2000ani) si nishte cariere.
    intr o discutzie cu un fost coleg,aflat de peste 20 ani in vest,am sesizat ca atunci cind atingi subiecte care demonstreaza criminalitatea regimului,ma roaga sa tac !

    • In evolutia noastra ca popor ,(analizind un pic istoria si formandu-ma sub ,,comunism”) am constatat si constat (consternandu-ma) ca dintotdeauna am fost la ,,mina” altora si am adoptat si acceptat imediat, tot ce venea dinafara granitelor .Comunismul a venit cu senilele tancurilor rusesti si s-a pliat pe activitatile politice de la noi,dar oare de ce asa usor?Fanariotii au condus si inca conduc la noi si au adoptat repede si noua ordine venita din est cum au schimbat-o repede in ’89 in contextul prabusirii dirijate de occident,a comunismului.Occidentul daca nu reusea aceasta lovitura risca sa-se vada obligat sa -si schimbe sistemul.Au reusit sa distruga sistemul estic si au tras foloase mari si le trag in continuare folosindu-se de masele largi de muncitori si tarani care ,la ora actuala,nu o duc cu nimic mai bine decit innainte ci din contra:-obligati la imigrare,la frica zilei de maine,plata impozitelor si taxelor exorbitante.Citi dintr-o suta de cetateni romani au siguranta zilei de maine (cum ,de bine de rau,aveau altadata)?Daca in Romania se pastrau industria si organizarea taranilor in cooperative am fi avut sanse mari sa traim bine si sa avem sperante pentru copiii nostri,caci avind putere economica am fi vazut cu alti ochi viata si altfel am fi vazuti si apreciati de altii.S-a distrus repede numai pentru ideea ca a fost facut sub comunism si nu sa construit nimic la loc deoarece cind iti dai foc la casa trebuie sa ai resurse sa faci repede alta.Pacat de atitea suferinte si chinuri indurate ca sa se ajunga pina-n ’89 si sa trebuiasca sa ne raspindim prin lume ca sa putem trai ,generandu-se atitea noi tragedii .Pacat ca cei ce au ,,idei” nu stiu sa le faca folositoare si cei ce au o oarecare putere de a indrepta lucrurile ,cauta doar profit personal si imediat.Sintem de rasul-plansul!

  5. Problema cred ca este prost pusa. Ceea ce este repugnant la anticomunismul din ziua de astazi nu este faptul ca pune in discutie ororile din perioada regimului comunist, ci, in primul rind, modul in care este utilizat de propovaduitorii lui lipsiti de scrupule. Repugnanta este folosirea suferintelor reale ale unor oameni pentru a te scoate in evidenta si a promova in ierarhia sociala si universitara, pe tine si eventual, pe prietenii tai. Ceea ce scirbeste foarte mult este ca, in majoritatea cazurilor, oameni care nu au nici un fel de intelegere a ceea ce s-a petrecut inainte vreme, se folosesc de anticomunismul de fatada ca de un fel de stindard care arata ca ei ar fi de partea buna a baricadei.
    Alta problema este calitatea acestui anticomunism, lipsit de orice intelegere si care foloseste de multe ori instrumentele intelectuale ale activistilor din vremurile de demult. Este inspaimintatoare, de multe ori, intrasigenta lor revolutionara, impartirea celor din jur intre „ai nostri” si dusmani, inutilitatea oricarui dialog purtat cu ei pe baze rationale. Limitarea intelectuala a discursului lor este atit de evidenta, incit nu poti sa nu remarci asemanarile intre ceea ce spun ei si latraturile activistilor de pe vremuri, bineinteles cu semn schimbat. Asta ca sa nu mai spun de explicatiile simpliste pe care le au la orice eveniment istoric, orbirea lor fata de continuitatile istorice care exista indiferent de ceea ce a facut sau nu regimul comunist. Identificarea oricarui rau istoric de la noi cu urmarile comunismului, a oricarei aberatii comportamentale larg raspindite cu mutatiile pe care le-ar produs regimul comunist este pur si simplu stupefianta. Anticomunismul nostru a devenit o teorie de un simplism consternant, care explica orice pe baza putinului care se stie despre comunism si urmarile lui. Si activistii de altadata tot pe un asemenea simplism ideologic se bazau.
    Si, in fine, ceea ce mai repugna si mai mult la anticomunismul romanesc este ferocitatea lui tardiva. Au trecut 24 de ani de cind Ceausescu nu mai e si toate compromisurile si lasitatea de care a fost afectata societatea romaneasca in vremea lui pare ca se vor razbunate acum. Ceea ce este penibil, compromisurile dinainte vreme nu se mai pot spala printr-o atitudine intransigenta ulterioara si de fatada. Cred ca o urma de incercare de intelegere a ceea ce s-a intimplat cu adevarat atunci, dar si inainte de instaurarea comunismului ar avea mult mai multa valoare decit repetarea unor lozinci prostesti la nesfirsit. Este adevarat ca multi dintre neo-stingistii de acum nu au idee de ceea ce a insemnat cu adevarat comunismul, dar mai penibil este ca nici anticomunistii nu stralucesc prin lecturi si, mai ales, prin intelegerea a ceea ce citesc la comanda. Este rau sa nu o citesti pe Mandelstam, dar mai penibil e sa citesti asa ceva si sa ramai in minte doar cu citeva lozinci.

      • Cred ca ceea ce impresioneaza mai mult la Madelstam, dar si la Grossman, este intelegerea trista a iadului din jurul lor, lipsa oricarei dorinte de condamnare, venita din constientizarea limitelor oamenilor, dorinta de a lasa o marturie a ceea ce a fost, fara a pretinde mai mult. Cred ca personaje precum Ikonnikov din „Viata si destin” ar fi privit cu tot atit de multa scirba de anticomunistii de azi, precum de activistii sovietici si nazisti din roman. Ma intreb citeodata ce ar spune N. Mandelstam vazind cum sint folosite astazi citate din cartile ei.
        Este prea mult daca cer sa nu mai fie utilizate citate din astfel de autori, numai ca sa dam in cap cine stie caror pusti, carora li se pare ca a fost totusi bine pe vremea lui Ceasca? Ce-ar fi sa utilizam numai ce am scris si credem noi, fara sa mai chemam in sprijin morti care nu mai pot protesta?

        • Da, este prea mult. Cel putin nu pe acest forum. Stiti ceva, comentariile Dvs nu sunt nici pertinente, nici politicoase. Nu doriti sa polemizati, doriti sa intimidati si sa striviti. Nu aveti niciun credit sa dati asemenea sentinte. Fiecare autor sau comentator are dreptul sa citeze ce crede de cuviinta fara a fi admonestat si insultat din spatele unui bizar pseudonim. Diatribe de tip anti-anticomunist sunt salutate pe alte platforme. Aici ati spus ce-ati avut de spus. Nu va cenzureaza nimeni, dar cred ca genul de mesaje cu care veniti tine de o agenda propagandistica penibila (un cuvant care va place). Ii rog pe cititori sa se refere la articol, nu la acest gen de comentarii in fond neavenite. Cred ca n-ati citit nici Nadejda Mandelstam, nici Vasili Grossman. Dar, cred ca nu gresesc, ati citit capodoperele neo-stangiste…

    • In anii ’50 , apropo de inscrierea masiva in PMR a oportunistilor , comparind cu cei aprox. 1000 membri pina in 1945, exista o zicere: „Putini am fost, multi am ramas ! ”

      Cred ca expresia s-ar potrivi ca o sinteza a comentariului lui Satanae , cu care sint de acord in totalitate.

  6. „Ce determină o parte a generaţiei tinere actuale să considere anticomunismul o probă de „discurs propagandistic având ca refren… – comunismul este rău-…“?”
    Raspunsul meu ar fi:MODUL in care se procedeaza!
    Evident ca este important CE sau CAT(?) se face pentru memorie,dar mi se pare esential CUM!
    Tinerii de azi (ca si cei de ieri!) nu vor fi tentati nici macar sa intre in discutiile celor care trateaza ororile unei pagini de istorie,oricare ar fi ea si oricat de apropiata in timp,deci simplu de insusit,atat timp cat nu considera ca ar vreun rol activ in cadrul acestor analize!Ei trebuie sa fie direct implicati si sa se simta utili,ca sa adere la o cauza…Niciodata tanara generatie n-a avut vocatie de papagal,de ce ar fi romanii de azi primii care sa se declare implicit de acord cu viziunea unuia sau a altuia,doar pentru ca respectivul a trait acea epoca si eventual,se exprima de la o tribuna prestigioasa…?
    Noi (sunt nascuta in 1990) preferam sa privim inainte ca sa vedem unde pasim,si consideram ca nu suntem responsabili de trecut,ci doar(!) de prezentul si de viitorul nostru!
    C’est déjà pas mal…
    Nu neg nimic din apartenenta la istoria pe care o am in comun cu inaintasii mei,nu absolv pe niciun criminal de aboiminatiile savarsite,consider ca nu e datoria mea sa-i urmaresc sau sa ma extaziez cand unul sau altul este prins…!???
    Mai cred ca privitul permanent in urma dauneaza,de aceea,cand conduc o masina,de ex,nu stau cu ochii in retrovizor,prefer sa ma uit la drumul meu inainte!

    • Stimată „născută în 1990” !

      Repet pentru Dvs. (fiindcă se pare că nu ați citit ce am scris – „năpustirea impetuoasă asupra subiectului”, un defect tipic tinereții):

      – Puternicul stăpîn e înţelept. El scrie într-o carte tot ceea ce se întîmplă. În fiecare zi are ceva de scris. Noi, negrii din ZANZIBAR, nu ştim nimic şi nu avem MEMORIE. Ceea ce am văzut ieri, uităm astăzi.
      PUTERNICUL stăpîn NU UITĂ NIMIC.

      Sǎ privim trecutul în faţǎ ? Ce-i aia TRECUT ?
      …o epocă anterioară naşterii voastre, care vă stîrneşte doar o vagă curiozitate…
      …prin însăşi faptul că voi încă nu existaţi, vremurile acelea par ciudate, aproape fantastice…. zac în acelaşi album cu epocile în care se mai credea în vrăjitorie, iar oala de noapte
      ţinea loc de WC fiind folosită şi de adulți…

      DE UNDE VREȚI SĂ AFLAȚI CE S-A PETRECUT DECÎT DE LA CEI CE AU TRĂIT ACELE TIMPURI ?

      ATUNCI CÎND REFUZAȚI SĂ PRIVIȚI ÎN RETROVIZOR SÎNTEȚI O MATERIE PRIMĂ PERFECTĂ PENTRU MANIPULARE.

      Exact cum spuneam: cine stǎpîneşte prezentul, stǎpîneşte trecutul. Şi cine stǎpîneşte trecutul, „aranjeazǎ” viitorul. CUM VOR MUŞCHII LUI !

      ZANZIBAR, dragă Ela ! Adică negrul ăla de acum 150 de ani (trăit printre papagali) a priceput perfect UNDE E PUTEREA.

      • ma gindesc ca anticomunismul asta de parada a inceput cu marea rivolutzie;nu,nu aia socialista,ha ha.
        poate oltenii din Craiova dushi cu trenurile,atunci in decembrie,la Timisoara sa i puna la punct pe vagabonzii vindutzi agenturilor straine si ajunshi azi revolutzionari cu certificate sau informatorii si securistii infiltratzi printre rasculatzi,tot certificatzi de acest stat, sa poata spune mai multe despre acest anticomunism

    • „Those who cannot remember the past are condemned to repeat it”

      George Santayana (1905)” Reason in Common Sense”, volume 1 of „The Life of Reason”

    • Dar si evitarea retrovizorului are riscurile sale.
      La unul dintre acestea se refera urmatorul citat:

      „Freedom is a fragile thing and is never more than one generation away from extinction.”

    • @Ela

      „Mai cred ca privitul permanent in urma dauneaza,de aceea,cand conduc o masina,de ex,nu stau cu ochii in retrovizor,prefer sa ma uit la drumul meu inainte!”

      E de fapt mai bine. la volan, sa fii constient de ce se intampla in toate directiile. Tehnica se numeste „counting the potential problems” si este parte din „drivers’ education classes”.

      Intr-o tara ca Romania, anticomunismul si-a pastrat valoarea si actualitatea pentru ca tara a ramas, in ce priveste mentalul colectiv, in comunism.

      • Sunt ultimul care sa conteste persistenta alarmanta a formelor mentale comuniste in Romania si nu doar acolo. Am scris chiar aici, pe „Contributors” despre manipularile memoriei de catre forte politice ce vor sa-si plasmuiasca/poleiasca imaginea anti-comunista din (impure) ratiuni oportuniste. Pe de alta parte, credeti ca anti-nazismul in Germania, fundament al Republicii Federale, este actual pentru ca Germania a ramas, „in ce priveste mentalul colectiv”, in nazism? Cat priveste privitul inainte cand conduci, este esential, imi spun toti soferii pasionati. Dar accidentele se produc si cand te trezesti izbit din spate, de la dreapta sau de la stanga (ma rog, de la extreme)…

        • Cantonîndu-ne strict în plan concret: ceea ce mă exasperează în România atunci cînd conduc este necesitatea absolută de a privi FOARTE frecvent în retrovizor, altfel mă trezesc cu tot felul de hăbăuci în spinare. De multe ori opresc, pur și simplu, și-i las să treacă în față de frica unor tentative de depășire riscante. Repet – vorbesc chiar despre probleme de circulație, nu construiesc parabole.

          Deși poate se ascunde ceva și sub obiceiurile astea…

        • De la reunificare (1989) pana acum au avut loc cel putin 10.000 de incidente in care au fost implicati unii dintre cei (in jur) de 100.000 Neo-Nazi din Germania (Skinheads). Sunt toti oameni nascuti mult dupa razboi si, logic, actiunile lor reprezinta un mental colectiv, poate nu majoritar, dar in orice caz substantial. Nici nu e de mirare, atata vreme cat o majoritate a populatiei germane era profund antisemita, inainte de venirea NSDAP la putere in 1933 (v. Browning, 1992, Goldhagen, 1996).

          • Ce sa inteleg? Ca denazificarea a esuat? Ca Germania si germanii sunt in continuare prizonierii miturilor rasiste de dinainte de 1933? Ca intregul sistem educational german din ultimele decenii a capotat? „Poate nu majoritar” scrieti. Deci, cumva, „poate majoritar”. Eu unul ma indoiesc.

            • Denazificarea a reusit. A ramas doar, aproape neschimbata, frica de Celalalt.

            • Veti concede ca frica de Celalalt, construirea simbolica a inamicului, diabolizarea diferentei, stigmatizarea alteritatii, nu sunt fenomene exclusiv germane…

      • Nu, România nu a ramas in comunism. E suspendata in „no land”, undeva intre comunism, socialism, liberalism, neoliberalism, etc. E cum e mai rau: s-a desprins de comunism si acum orbecaie fara repere culturale si sociale, fara valori.

        • Doamna GORGA, ma scuzati, dar afirmatia dumneavoastra este o nastrusnacie Total FALSA !
          Romania este in plin Post-Comunism TOTALITARIST !

        • D-na Gorga, nu sunt de acord in intregime cu ce spuneti. Cred ca mentalitatea colectiva este bine impiciorongita in comunism. Realitatea nu este deloc roza. Nu ma refer numai la cea mai mare parte din romanii din Romania, dar si o parte semnificativa din cei care au emigrat: imposibilitatea de a se integra, de a trai in incertitudine, constanta blamarea strainilor, exacerbarea imperfectiunilor societatii adoptive in care traiesc, constanta tendinta de a reveni la trecut. Acestea au devenit deja reflexe.
          Imi aduc aminte cand mi-am intrebat bunica -asta Inainte de 1989- cum se traia in Romania inainte de razboi? La scoala auzeam numai grozavii despre inechitati sociale, mizerie, greve, burghezia rapace, etc. Dupa introducerea referitoare la ce cafea Julius Meinl adusa de la Vienna gasea ea in tinerete la bacania din colt (transformata de regimul comunist intr-o cofetarie/gogoserie mizerabila de cartier) mi-a raspuns scurt: in general era foarte bine pentru ca lumea era proasta. Am zambit fara sa spun nimic. Apoi ea a continuat…acum e greu pentru noi pentru ca prostimea s-a smecherit si ne conduce.

    • Ela, esti sincera si chiar ai dreptate. Avem nevoie de punctul tau de vedere.

      Evident, nu este datoria generatiei tale sa identifice importanta anti-comunismului, si nici sa se implice activ intr-o dezbatere ciudata, din punctul tineresc de vedere. Generatiile mai putin tinere simt insa pericolul discursului populist, practicat tot mai insistent peste tot in lume.

      De aceea Ela, pentru noi, parintii si bunicii vostri, este o datorie sa va ferim cit putem de ispita egalitatii de tip comunist. Istoria comunismului are o relevanta actuala deosebita. Nu este vorba doar despre adevar si istorie. E mai mult decit atit si deosebit de important.

      Ecourile discursului anti-comunist se vor intinde peste viitor. Un viitor pe care incercam sa-l aparam de ispitele ideologiei comuniste, si mai ales de cruzimea practicilor comuniste. Pericolul comunist este aici Ela, dar va persista si acolo, in viitor. Va pindeste pe voi cu zimbet viclean. Noi stim si il demascam.

      • Din cate stiu (am fost acolo in 2008), sunt zeci, sute de tineri care participa scolile de vara organizate, de doua decenii incoace, in cadrul Memorialului de la Sighet. La fel, sute de tineri, de-a lungul anilor, au participat la scoli de vara la Ramnicu Sarat, la concursurile organizate de IICCMER etc Oricine a vizitat Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington a putut constata prezenta masiva a tinerilor, inclusiv adolescenti, intre vizitatori. Exista memorie si exista ceea ce se numeste post-memorie, invatarea lectiilor trecutului prn cunoastere, prin lecturi, prin vizitarea locurilor de memorie.

        http://www.contributors.ro/cultura/naufragiul-comunismului-si-resurectia-memoriei/

    • De acord cu Dvs ca memoria nu este ceva impietrit, ca este nevoie de interactiune, de cultivarea empatiei, de o implicare a vizitatorului, cititorului etc in actul memorial. Altfel, intr-adevar, este o actiune unidirectionala care poate genera rezistenta psihologica. Nu suntem responsabili pentru trecut, intr-adevar, dar suntem responsabili pentru actiuni menite sa impiedice repetarea acestor orori.

      • Multumesc pentru remarcile dvs,dle Tismaneanu si domnilor DanielS,Vasiliu Mircea Paul,Peter Manu,Viorel Popescu,H.Lecter.
        Va multumesc mai putin ;) pentru „scurtatura” pe care o faceti intre : a nu fi preocupat de trecutul comunist,si a nu fi interesat de acest subiect…”nu stau cu ochii in retrovizor” nu inseamna (pentru mine!) ca nu-l folosesc!?
        Nu doresc sa reiau ceea ce mi se pare ca ati interpretat un pic exagerat,ceea ce ramane important este MODUL in care imi demonstrati ca se procedeaza in Ro pentru sensibilizarea tinerilor,adica mai mult moralizator decat prietenos si complice…Ori nu suntem in nicio competitie,si nici nu ne detestam,ci dorim cu totii o societate sanatoasa si eliberata de frustrari…
        Citam cu alt prilej pe Montaigne „copilul nu este un vas pe care sa-l umpli,ci un foc pe care-l aprinzi”,deci indiferent cat ar fi de logic ca doar contemporanii unor evenimente pot sa aduca marturia acestora,tot logic este ca fiecare om interpreteaza acelasi eveniment din propriul punct de vedere,si pentru ca eu sa il impartasesc pe al dvs,lipsesc argumente…sau o maniera mai detasata de a le expune!
        Trecutul nu mai poate fi modificat,tot ceea ce putem face azi referitor la el este sa sa-l interpretam intr-un mod lucid si constructiv,si sa ne eliberam de resentimente si de ura!
        Germania,Birmania,Australia,Spania,Portugalia,etc. au reusit sa ierte,noi de ce n-am face-o?

        • Din punctul tau de vedere, as vedea lumea asa cum o vezi tu. Dar ne ceri performante care ne depasesc. De asemenea, ceri si performante care ii depasesc pe tineri. Cred ca putem sa ne acceptam cu limitele noastre.

          Nu este foarte important ca tinerii sa inteleaga toti, totul, imediat. Memoria lucreaza prin repetitie si prin intensitatea trairilor. Cind va trebui sa va aduceti aminte anti-comunismul, sint siguri ca va veti aduce aminte. Veti stii, asa cum stim noi acum importanta demersului anti-comunist. Istoria se leaga.

          • Pentru mine cea mai buna pedagogie este exemplul dat,acesta este motivul pentru care nu ader la acest tip de discurs (si cam atat!) anticomunist…Nu spun ca e inutil,dar a devenit ca muzica din ascensor,adica atat de des repetata incat face parte din decor,indiferent ca e Mozart sau Xulescu,nu are nicio incidenta efectiva…Ce efecte concrete a produs pana azi?Cine si cum dirijeaza tara de 23 de ani,timp in care si comunistii si anticomunistii au avut aceleasi sanse de manifestare?Faptul ca ies analfabeti si agramati dupa bancile scolilor romanesti este doar din vina elevilor,sau au si profesorii partea lor de responsabilitate…?
            Nu e nevoie sa fi trait epoca de „trista amintire” ca sa inteleg ca astazi suntem martorii unei hiperbolizari a tot ceea ce era mai detestabil atunci!Care este reactia oamenilor de buna credinta acum,si care au fost consecintele rezistentei intelectualilor,de ex,in toti acesti ani de cand traim in acest ersatz de democratie…?Un pamflet suplimentar,o polemica exacerbata,timp in care Iliescu&co isi continua linistiti opera de naruire a demnitatii romanilor!?E bine pentru usurarea unor constiinte,dar efectul pare sa fie fix nul in viata oamenilor,de aceea parintii ni s-au saturat de discursuri sterile,iar unii dintre noi avem sansa sa nu le mai auzim!!!
            Toate aceste randuri ca sa raspund intrebarii :de ce tineretul considera anticomunismul ca pe o „alta” propaganda?

  7. De 3 „numere” (in Obs.Cult.) gura Biancai Burta-Cernat nu mai tace improscind cu „bullpetrolshit” pe peste tot. Oare de ce Dle. Tismaneanu, nu raspundeti raspicat acestor aberatii ingrozitoare, decit sa re-plicati re-publicind aici articolul lui Nicolae Manolescu, care si asa are ecouri slabe si contradictorii ? Nicaieri nu se accentueaza Rolul nefast al acestei „a NEW-Passonaria” Bianca Burta-Cernat in cuibul de „Viespi” care este Obs. Cult. si de departe nu se pun ” les pendules à l’heure” nici macar suficient in ceea ce privesc gogomaniile nenumarate ale acestei propagandiste „periculos-necuviincioasa”. Ar fi trebuit direct si concret un raspuns pe masura ! Asteptam !

    • Tema este mai larga decat un serial semnat de o persoana sau alta. Cred ca dl Manolescu a semnalat critic ce este de semnalat. Prefer aici si acum sa explorez ideile care fac posibile pozitii precum aceea din serialul pe care il amintiti.

      • Va multumesc, dle. Tismaneanu, pentru raspuns.
        Articolul-Reactia Dlui. Manolescu este cam Singura, cam IZOLATA !
        TIMPUL TRECE ! „MOARTE” (UITARE) SIGURA !
        Ma scuzati, dar au trecut DEJA 24 de ani ! Si NIMIC !

  8. Problema este anticomunismul activ politic, nu cel anti-totalitar (care e victorios de mult). Utilizarea anticomunismului ca scula activa in marasmul politic de la noi, pentru a lustrui pe cine trebuie si a ostraciza pe cine trebuie.

    Asta e clar atunci cand vezi ca anticomunismul politic aureoleaza o gramada de lume buna, mai putin anticomunistii sadea.

  9. Cat despre celebrul argument: „sigur că, în jumătatea de secol de comunism, s-au clădit blocuri, s-au construit şosele, s-a născut o industrie, dar oare toate acestea sunt opera comunismului sau ar fi fost şi opera regimului democratic, dacă n-ar fi fost distrus cu brutalitate de comunism şi, încă, la un „preţ“ economic, social şi uman mult mai mic?”

    Io-te cate a construit regimul democratic in 24 de ani, mai bine de jumatate din intreaga perioada comunista. Sosele si autostrazi de-ti iau ochii, blocuri nenumarate, industrii coplesitoare. Tara duduie. Viitorul suna bine.

    Asta nu inseamna ca regret acel regim, doamne fereste, sau ca neg in vreun fel suferintele umane. Dar e surprinzator ca niste anti-totalitari declarati sa devina atat de rigizi cand e vorba de a lua in discutie si alte aspecte ale unei realitati complexe. Repet, *a lua in discutie*, nu a instaura de maine revolutia proletara.

    • Kinn suneţi drăguţ!
      Sigur nu trăim în aceaşi ţară! În propriul oraş, Baia Mare,
      am rămas surprins de transformarea suferită de ceea ce în „iepocă” se numea
      zona industrială vest. Chiar dacă sunt încă destule urme ale „măreţelor realizări ale poporului sub înşeleapta conducere a partidului comunist în frunte cu geniul Carpaţilor(iar în epoca ceva mai îndepărtată a iubitului dej) au apărut noi fabrici impecabile, noile străzi din Mocira ori Săsar au într-adevăr case de locuit nu celulele insalubre numite blocuri de nefamilişti din Baia Mare. Aşa că până la urmă conteză ce vrei să vezi şi ce regreţi. Poate regreţi că în loc să ai doar beneficii, fără muncă, acum poţi avea dacă munceşti. Excepţi desigur cei pe care i-aţi cocoţat la putere în speranţa că vă vor da şi vouă. La bună vedere. Felicitrări pentru ZANZIBAR!”

      • Traiasca Baia Mare! Viitor de aur tara noastra are! De la 20 mii oameni in 1948, aproape 150 mii in 1990, la 123 mii in 2011.

        Desigur, gradul de urbanizare n-o fi unui din indicii fundamentali ai dezvoltarii economice. 25% in 1945, 50% in 1985, tot pe la 50% in 2013. Unei parti de 25% din populatie i s-a rapit magia feerica a experientei budei de lemn din fundul curtii, inlocuind-o cu – oroare – canalizare, apa si sapun. Plus electrificare, cai ferate, asfalt

        Dar hei, desigur, Mocira si Sasar rastoarna absolut totul. Istoria contemporana trebuie rescrisa. Traiasca Sasar! Mocira presedinte!

    • N-ati inteles ce s-a construit post-revolutie. Eu as zice doar ca se putea mai mult. Ma rog, aici e chestie de obiectivitate, de perceptie si de gust.

      Deocamdata avem cea mai rapida retea de internet din Europa. Sau altceva. In 2010 am plecat de la 0 (zero) productie energie electrica eoliana. Astazi producem in medie peste 500 MW eolian, adica 8% din necesarul electric al tarii. Ar fi fost si mai mult daca guvernul Ponta n-ar fi interupt brutal investitiile. Mai sint multe altele, dar asa cum v-am spus, e chestie de perceptie si de gust. Iar progresul Romaniei comuniste a fost cam 20% din progresul unei tari normale, fara totalitarism si prostii ideologice.

      Dar e clar. Dumneavoastra vreti solutii pentru prezent, pentru criza economica, criza sociala, etc. Ei bine, nimeni nu are cum sa stie perfect solutia. Doar asa, vag, detectam solutii tehnologice, morale si politice. Si mai detectam alte crize si alte pericole. Nu e cazul aici sa dezvoltam amplu asemenea subiect. Dar toti sintem dornici sa gasim solutii. Poate aveti chiar dumneavoastra idei bune si predictii mai precise.

      • Si de ce nu vrei sa te compari cu perioada precedenta, asa, pentru control? Adica ne guduram bucurosi si numaram eolienele altora (ca nu-s ale „noastre”, sunt ale altora, cel putin ale mele nu-s), dar daca vrei sa numeri stalpii nostri de inalta tensiune facuti ante ’89 esti repede etichetat comunist.

        Despre asta e vorba. Ca sa poti face o comparatie onesta, tre sa lasi lumea sa cantareasca onest ambele parti. Dar chiar libertatea comparatiei este atacata prin anticomunismul politic.

        • N-ati inteles cit de putin si prost s-a facut in timpul comunismului. N-ati inteles risipa de resurse si truda inutila. N-ati inteles decaderea morala. Trebuie sa comparati bugetele nationale per locuitor al statelor libere, cu cel al statelor comuniste. Studiati un pic numerele. Acestea vorbesc de la sine, mai bine decit as face-o eu prin exemple concrete.

          N-ati inteles nici evolutia Romaniei post-comunism. De data asta nu ne putem compara nici cu trecutul, nici cu tarile bogate. Dar aveti totusi alte exemple in lume, pe care le evitati. Puteati privi zonele eliberate economic ale Chinei comuniste. Puteati trage si de-acolo o concluzie de comunism. Am senzatia ca veti trage iarasi concluzia eronata.

          Dumneavoastra vorbiti despre comparatii oneste? Cine v-a oprit pina acum sa faceti comparatiile pe care vi le-am evidentiat eu? Dar Coreea de Nord de ce n-ati comparat-o cu Coreea de Sud? Dar Germania libera cu fosta Germanie comunista? Dar Japonia cu Rusia?

          Cine v-a oprit sa faceti comparatii libere si oneste? Ce libertate a dumneavoastra v-am atacat eu acum? V-a izbit cumva evidenta? Nu?! In acest caz, ma scuzati. Numai atit ma duce capul.

          • Comparatiile pertinente nu le fac eu prin comentarii, si nici nu ma intereseaza estimarile dumitale din burta. Comparatiile pertinente le fac altii, atat timp cat exista climatul de a le face. Nu ma intereseaza concluziile cat comparatia.

            Dar, s-avem pardon, nu exista climatul de a face astfel de comparatii, ci de a ne intrece cine e mai anti-comunist. Spune-mi tu unde gasesc eu pe net o poveste despre eforturile economice, a beneficiilor si a costurilor programelor de alfabetizare, de electrificare, de constructie a cailor ferate, a spitalelor, a cartierului X, a infrastructurii sau a orice altceva s-a mai facut in 40 de ani etc. Nicaieri, totul este bagat dupa bau-bau-ul social (evident important, dar nu unic) , de-ai ajuns sa te lauzi cu pamantul vandut sub eolienele altora pe care le invarte vantul drept mare realizare economica contemporana.

  10. Am primit astazi un email pentru descretirea fruntilor. Din pacate nu este doar amuzant, ci si incarcat de adevar. Il redau fara ghilimele:

    INAPTOCRAŢIA: Un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce; şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii, cei mai puţin în stare să se întreţină singuri sau să se realizeze, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă.

    Margaret Thatcher: Socialismul nu durează decât până se termină banii altora.

    Winston Churchill: Socialiştii sunt precum Cristofor Columb: atunci când pleacă nu ştiu încotro se duc, iar atunci când ajung, nu ştiu unde se află.

    La următoarele alegeri, votaţi cu Ali Baba. Cel puţin veti fi siguri că nu vor exista decât 40 de hoţi.

  11. Daca mi se permite o parere de stanga, ceea ce e mai greu pe contributors, as spune ca iluziile anticomunismului se refera chiar la reziduurile vechiului regim astazi (si de 25 de ani incoace).

    Burghezia rosie, elita de mucava, de incompetenti si de iresponsabili, de ticalosi in fond, are mare vechime in Romania. Asa cum au maimutarit regimul parlamentar in Romania interbelica, o societate neofeudala economic, au siluit socialismul in anii 1948-1989. Crimele economice ale regimului comunist sunt comparabile cu stagnarea in precapitalism acum. Cea mai mare parte a societatii romanesti nu apartine si nici nu intelege regimul economic al capitalismului, bazat pe competitie profitabila, nu pe exploatarea statului in folos personal.

    Experimentul neoliberal capitalist de azi spre aceaesi fundatura ca in 1989. Domnul Tismaneau pune totul pe seama reziduurilor comuniste, cand doar o teorie a subdezvoltarii la orice nivel explica cel mai bine decalajele civice, economice si morale fata de tarile dezvoltate.

    • Va rog mult sa nu-mi atribuiti lucruri pe care nu le-am spus. Nu pun totul pe seama reziduurilor comuniste. Tin cont si de reziduurile fasciste, for instance. Tin cont si de disparitatile din sistemul mondial, dar nu impartasesc teoriile de tip neocolonialist si sau dependentist. Tema articolului este insa clara, banuiesc. Nu e vorba de „siluirea socialismului”, whaever that means, ci de distrugerea statului de drept, a elitelor, a proprietatii, a constitutionalismului, de sociocid, de deprorari si arestari in masa, de „procese-spactacol”, de propaganda idiotizanta, de gandire dubla etc Nu am ales intamplator motto-ul din Nadejda Mandelstam.

    • @vicus
      Ar trebui sa incetam in sfirsit sa perpetuam mitul „sioluirii socialismului”. Intre 1948 si 1989 nu s-a „siluit” socialismul, s-a aplicat socialismul real ! Mitul care pretinde ca socialismul lui Marx, cel „bun” a fost „siluit” de Stalin – citi vechi tovarasi n-au suspinat . „Ei daca ar fi trait Lenin…- e o constructie care face abstractie de adevarul istoric. Sa ne reamintim msfirsitul „Manifestului Comunist, text fondator, in care Marx cerea distrugerea lumii vechi prin violenta ! Traditia comunista deci e perfect coerenta, de la Marx la Lenin, Stalin, Mao, Ceausescu sau Pol Pot, neuitindu-l pe Kim ir Sen ! Disidenta au reprezentat-o socialistii reformisti, care au refuzat violenta, Comunistii din Romania, n-au „siluit „nimic, erau fideli modelului initial.

  12. Si nepublicarea unor comentarii este un fel de raspuns, dle. Tismaneanu. Mai ales ca nu injuram si nu insultam pe nimeni. Ce s-ar mai putea spune decit q.e.d.?

  13. Exceptional sintetizeaza citatul din Nadejda Mandelstam una din realitatile cele mai adinci ale totalitarismelor.
    Apoi, as dori sa arata ca nimic nu o indreptateste pe d-na B. B. Cernat (sotia d-lui Cernat, micul critic coleg de redactie) la a se considera o autoritate in ceva. Oamenii au avut sansa sa fie agreati de stapinii revistei Observator Cult. si sa li se publice ceea ce scriau (asta vine la pachet cu obligatia de a cinta in struna politicii oficiale a revistei). Este pur si simplu o chestiune de intimplare si nu de valoare.

  14. In Germania consamnarea tecutului (iarasi, cel nazist, nu cel al lui Gysi care e bine mersi in Bunderstag) est o penitenta impusa de Aliati. In special Franta, care a facut cel mai putin pentru infrangerea Germniei (mai putin chiar decat Romania. Vinovatia Colectiva a scos Germania de pe harta politica pentru 50 de ani. De la Kohl si Schroder lucurile se schimba, si daca stiu cat de cat istorie, vom putea vedea o Germanie orientate spre Est ca pe vremea lui Bismark si Dreikaiserbund. Romania, mereu in Mlastina, nu are nici dinamismul Montagnard si nici subtilitatea Girondina. A da mereu vina pe altii pentru caderile noastre de character inseamna sa uitam comportamentul altora. De la Armia Krajowa la lanturile umane de la Praga. Atunci cum sa condamnam sincer si total comunismul cand asta inseamna sa ne rusinam de propria neputinta morala. Cum se face ca Bulgaria si Romania sunt singurele tari ce nu s-au rasculat ?
    In ceea ce priveste rolul Mass Media in promovarea ideologica:

    the large bureaucracies of the powerful subsidize the mass media, and gain special access [to the news], by their contribution to reducing the media’s costs of acquiring […] and producing, news. The large entities that provide this subsidy become ‘routine’ news sources and have privileged access to the gates. Non-routine sources must struggle for access, and may be ignored by the arbitrary decision of the gatekeepers

    Herman and Chomsky – Manufacturing Consent

  15. Domnule Tismaneanu, notez ca ruptura creierului de realitate, amnezia sau denigrarea memoriei si purtatorilor ei, fac parte din noua patologie sociala. Ca si ( bine zis) “vasta ignoranta”. La care as adauga vasta lipsa de bun simt, vasta suficienta, vasta aroganta. Deh, ” il y a du stock” cand e vorba de “merde” intelectual si atitudinal. In fond, sa nu uitam, intelectualilor lumii ( nu muncitorilor cu spinarea), unora de mare impact ( talent scriitoricesc sau oratotic) le datoram nenorocirea comunista si nenorocirile ideologice, utopice, in general.
    In fine, personal, pentru ca astfel de “stocuri” vor exista intotdeauna, nu doar ca nu cred ( niciodata n-am crezut) in teoria lui Fukuyama privind moartea ideologiilor – e contrafactuala, ca si moartea utopiilor; tentatia lor tine de natura umana, in fapt de slabiciunile caracterului si intelectului. Dar cred ca tentatia comunista, seductia acestei stupide ideologii, nu va muri niciodata. Indiferent de crime si orori, de date si fapte ( mi-e greu sa uit ce spunea Reagan – comunistii i-au citit pe Marx si Lenin, anticomunistii i-au inteles). Indiferent de numele, rebrandingul pe care il va primi ( sunt cetateni care nu sesizeaza radacina comuna cu “justitia sociala”; cetateni care nu pricep ca a fi anti-capitalist egal comunist; nici legatura cu socialismul, social-democratia, etape intermediare, n-o sesizeaza; tot din”vasta ignoranta” si incapacitate intelectuala, desigur). Asadar, nu cred ca tentatia comunista va muri vreodata ( sau, in fine, nu curand). Pentru ca se bazeaza pe pacate umane comune ( prostie, inclusiv prostie sofisticata, cu diploma, mediocritate, invidie, amnezie, suficienta, ignoranta sau, cum mai delicat spunea Besancon, inocenta). Si pentru ca nu poate fi dezinventat, iar oamenii nu pot fi toti egal de inteligenti si de morali.
    Intre timp, post-materialistii chic ( alta ideologie de fapt) gen Alina Mungiu ( si epigonii) sau duduia mentionata in articol, scapa din vedere realitatea: in 2011 61% din populatia Romaniei considera comunismul o idee buna ( dar prost aplicata, na); in 2012 54% vroiau inapoi in comunism; in 2013 62% dintre tinerii intre 18 si 35 de ani considerau egalitatea e mai importanta decat libertatea. E vorba, deci de ruptura creierului lor de realitate. Si bineinteles, de tendinta spre coprofagie dublata de atributele atitudinale tipice ideologului stangist ( intelectual) ca aroganta ( ei sunt chic, updated si progresisti) si dispretul fata de semeni, oricare, nu doar fata de opozantii intelectuali. Indiferent de discurs (in genere ipocrit) si prezentare, oamenii astia isi dispretuiesc semenii; daca nu i-ar dispretui, ar fi mai atenti la realitatea sociala si la natura umana, deloc updatata, ci la fel :)
    Nu-i nimic. Insistam cu „terorismul intelectual”. Teroarea adevarului adica. Iar dvs o faceti excelent. Si vor ramane si in generatiile urmatoare destui care sa “terorizeze” repetand adevarurile vechi. In fond, nu tot tineretul vrea egalitate in loc de libertate, iar gandirea critica nu se pierde de tot, chiar daca “afecteaza” doar o minoritate. Eu, de exemplu, n-aveam decat 22 de ani in 1989. N-am trait ororile naziste, nici teroarea comunista a anilor 50. Prieteni mai tineri, nici ei. Dar invatam permanent, nu uitam si transmitem mai departe. In ciuda incercarilor de intimidare din partea intelectualilor chic.
    PS: Stiti, nu de mult, glumeam pe tema asta – cineva mi s-a plans ca il tot terorizez (astea au fost cuvintele) cu diverse adevaruri, pe care nu dorea sa le stie, ca-l tulburau. Ei, se pare ca nu era singurul care considera ca adevarul „terorizeaza”. Fuga de realitate pare a fi un nou simptom al patologiei sociale. Asa ca asumarea “terorismului intelectual” de gen, ramane nu numai o datorie, ci si o dovada de sanatate mintala, pentru care multumim lui Dumnezeu :)

    • Va multumesc mult pentru acest comentariu dens si, vai, cat se poate de actual. Experienta mea in Vest imi dovedeste ca poti sa te mentii onest fara a esua academic, dar pentru aceasta e nevoie de curaj spiritual si de onoare intelectuala. Pot dialoga cu oameni ai stangii democratice (un Michael Walzer, de pilda, ori un Jeff Isaac), dar nu am cum sa port un dialog veritabil cu fanaticii ori cu poltronii. Aveti dreptate, cand ignoranta se ingemaneaza cu aroganta, drumul spre dogmele cele mai aiuritoare este pregatit. Ma inspaimanta orice absolutism, orice dictatura, politica ori mentala.

      Modelul meu este Leszek Kolakowski. La fel, Isaiah Berlin, Hannah Arendt, Raymond Aron, Friedrich Hayek, Norman Cohn, Francois Furet, Robert Conquest, Arthur Koestler, Daniel Bell, Monica Lovinescu, Hans Jonas, Robert C. Tucker, Juan Linz. Nu fac parte dintre admiratorii unor Isaac Deutscher, Ralph Miliband, ca sa nu vorbesc de Althusser, Badiou ori Zizek. Nu pot pricepe cum un ganditor sofisticat precum Gianni Vattimo dedica o carte, scrisa impreuna cu Santiago Zabala, lui Chavez, Castro, Lula si Morales (v. „Hermenetutic Communism: From Heidegger to Marx,” New York, Columbia University Press, 2011, p. VIII). Dar Vattimo nu a trait un lumea devastata moral, economic si sociala a totalitarismului comunist. Cei despre care scrieti, y compris autoarea serialului din „OC”, au auzit, au vazut, au citit. O inteleapta vorba spune ca nimeni nu poate fi mai orb decat cel care refuza sa vada…

      Am purtat si port polemici intelectuale cu cei care sustin ideile radical-utopice opuse statului de drept, capitalismului liberal, tolerantei burgheze pe care o acuza, in concordanta cu tezele lui Marcuse, ca este una represiva. Da, nu ma feresc sa fac elogiul burgheziei, clasa sociala pe care Marx o socotea condamnata la pieire cataclismica. Nu cred nici in „ipoteza comunista”, nici in „orizontul comunist” pe care unii au ajuns sa-l exalte din nou, in pofida hecatombelor secolului trecut…

      http://frontpagemag.com/2013/vladimir-tismaneanu/why-kolakowski-matters/

      http://frontpagemag.com/2013/vladimir-tismaneanu/truth-memory-dignity-why-does-monica-lovinescu-matter/

      http://www.lapunkt.ro/2013/10/05/in-memoriam-juan-linz-un-clasic-al-stiintelor-politice/

  16. Da, am citit la sursa articolele d-nei Burta-Cernat din Observator Cultural. Am vrut sa inteleg mai bine de unde vine acesta luare de pozitie, de altminteri foarte intalnita in Romania…”da, dar in comunism s-au construit sosele, blocuri de locuinte, fabrici, uzine…astia de acum ce-au facut?” The capitalism sucks. Hai ca nu a fost atat de rau cum se spune! De ce unii din intelectuali „ne terorizeaza” cu anticomunismul lor?

    Acum e limpede precum cristalul. Tanara autoare nu a experimentat pe propria piele „binefacerile” Iepocii de Aur (sic). Lipsa de instructie a tineretului in perioada post-1989 referitor la ce a fost in trecut, amnezia selectiva a parintilor acestora visavis de regimul Ceausescu (toata lumea avea case, avea locuri de munca, o Dacie, un telecolor, se mergea la mare, etc.) a format o noua generatie in mare pare nepregatita pentru prezent. Exista o mare diferenta intre cum se face educatie tineretului in occident si ceea ce se intampla acum in Romania. Apropos, nu pricep de ce studiul Holocaustului si al perioadei comuniste prin care a trecut blocul de tari est-european este optional. In necunostinta de cauza, se continua un experiment social cu efecte nu prea fericite pentru viitor. Cand vor fi pe picioarele lor acesti tineri nu vor fi pregatiti pentru viata, vor avea asteptari nerealiste, nu vor putea trai in incertitudine, vor fi frustrati. Total debusolati si prada usoara radicalismului si falselor valori.

    Autoarea continua in episodul 3 aclamatiile la adresa filmului d-lui Stere Gulea: „Sunt o baba comunista”. Vedeti cum merg lucrurile in occident? Tinerii sunt someri, nu au bani sa isi plateasca ratele la casa si se intorc din America in Romania pentru a fi salvati de parintii lor cu un pumn de dolari :-) Desertaciunea desertaciunilor, totul este desertaciune! :-) Asta imi aduce aminte de ecranizarile pieselor de teatru ale lui Paul Everac -e.g. Un fluture pe lampa- visavis de mirajul occidentului care se dovedea de fiecare data putred si cinic, emisiuni tv. pe care le „savuram” impreuna cu bunicii mei in fata unui televizor alb-negru, cu tuburi catodice, pe vremea celei mai prospere si demne ere din istoria poporului roman.

    Din pacate, majoritatea romaneasca nu se poate desprinde de comunism, nici dupa aproape un sfert de veac de la prabusirea sistemului. Mentalitatea multora ramane intepenita in proiect si va trece muuuulta apa pe Dunare pana la normalitate.

  17. Din cite inteleg , un aspect al articolului de fata este actualitatea discursului anticomunist,(nu numai in RO) sub diferite aspecte si fatzete. In acest context, as dori sa va adresez o intrebare la care dvs. sinteti cel mai indreptatit on earth sa raspundeti.

    La locul unde dvs. lucrati , Maryland College , a existat centrul pt. politici comparate si studiul totalitarismelor (comunismul fiind unul din ele). Dvs. erati conducatorul acestui centru care avea un buget frumusel. Din cite sint informat (si doar stiti ca sint bine informat :wink: ) la inceputul anului bugetul centrului a fost desfiintat (nu redus , ci facut zero) . Cind ati intrebat de ce, vi s-a raspuns , de la nivel superior , ca tematica nu mai e de actualitate , ca nu e importanta, etcsamd. (reproduc nu textual, ci in rezumat). Centrul a ramas simbolic (pe hartie) dar fonduri zero (si nu din cauza crizei financiare sau Obamacare blocade).

    As dori sa va intreb : sinteti de acord cu explicatia ce vi s-a dat ? Este aceasta motivatie impartasita si la alte centre universitare sau numai (coincidenta ? ) la centrul coordonat de dvs. ? Este studiul totalitarismelor (y compris comunismul ) considerat desuet pe bune sau au fost alte ratiuni ?

    Cred ca , oarecum , sint pe topic. Multumesc.

    PS. As dori , daca se poate, sa adresati comentariul si intrebariile asa cum le-am formulat. Daca preferati a analiza persoana sau stilul si motivatiile mele, mai bine cenzurati comentariul. Multumesc.

    • Universitatea mea se numeste University of Maryland si este situata in zona metropolitana a Washingtonului, in orasul College Park. Centrul la care va referiti s-a numit si se numeste Center for the Study of Post-Communist Societies. Nu a avut alt titlu niciodata. In perioada cand exista un buget, a fost sustinuta revista „East European Politics and Societies” al carei editor am fost intre 1998 si 2004. Nu stiu ce numiti un „buget frumusel”. Bugetul a fost drastic redus, alaturi de cele ale altor centre, acum cinci ani, dar centrul a continuat sa organizeze dezbateri cu studentii doctoranzi, conferinte, simpozioane etc Am primit sprijin financiar din partea departamentului si colegiului. In plus, multe actiuni academice se fac pe baza de voluntariat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro