marți, martie 19, 2024

Conflictul civilizaţiilor: în ce sens mai e Europa de azi creştină?

Liderii religioşi europeni din ultimele decenii, mai ales Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, au asumat o echivalență între centralitatea istorică a „Europei creştine” şi nucleul de iradiere al credinţei creştine. Benedict al XVI-lea în special a privit re-evanghelizarea Europei ca pe o misiune cheie a pontificatului său. El a amintit constant că întîlnirea credinţei creştine cu raţiunea şi celelalte valori ale Iluminismului a fost istoric posibilă numai pe acest continent. Desigur, atît Ioan Paul al II-lea, cît şi Benedict al XVI-lea au străbătut apostolic lumea şi au vizitat continentele mai recent creştinate. Dar nici unul din ei nu a părut pregătit să asume faptul că Europa de azi nu mai este un centru de iradiere al credinţei creştine, ci doar un tip de civilizaţie formată (şi) cu ajutorul valorilor creştine.

Problema actuală cea mai acută, în raport cu indiferenţa religioasă crescîndă a europenilor şi practica religioasă a musulmanilor din diferite valuri de imigraţie, nu este însă aceea a unui „conflict inter-religios”, întrucît, în pofida mesajului și carismei celor doi papi evocați mai sus, în Europa lipsește tot mai mult primul termen al relaţiei, i.e. dedicarea religioasă creştină. Tensiunea pare să se consume mai curînd, aşa cum a anticipat Huntington în 1993, la nivelul unei ciocniri a civilizaţiilor. Ideologiile şi economia, chiar dacă importante, nu mai sînt în prim-planul politicii globale contemporane. Astăzi mainstream-ul politic occidental se referă mai des la identităţi culturale şi recunoaşterea lor decît la ideologii (ca în perioada Războiului Rece) și nivelul economic (ca în perioada colonialismului și post-colonialismului). Se vorbeşte mai mult de coabitări respectuoase și sinteze pacifiste între culturi diferite, decît de contradicții ideologice și ierarhii economice.

Dificultatea fiind bineînţeles că Europa, de pildă, nu poate urma acest ideal al convieţuirii multiculturale fără a plăti nici un preţ. De exemplu, o ”sinteză multiculturală” între creştinism şi islam îi poate pune în pericol pe evreii europeni supravieţuitori ai Holocaustului – este un fapt că, în Franţa şi în alte părți, a apărut o nouă formă de anti-semitism, care face din „ocupaţia israeliană” o justificare pentru o simpatie tot mai clară pentru cauza naţionalistă arabă. Sigur că nici armata statului Israel nu descurajează, prin prezenţa sa brutală în teritoriile palestiniene, acest tip de retorică. Dar efectul este că noul anti-semitism este marginal ataşat de vechiul anti-semitism şi tinde să privilegieze și protejeze în schimb islamul. Prin urmare, nu e vorba atît de o convieţuire multiculturală cu toată lumea, cît de o substituire a evreilor cu musulmanii la capitolul ”prietenilor din alte culturi” cu care sîntem dispuși să conviețuim.

Ceea ce e „ameninţat” în primul rînd de actualul conflict al civilizaţiilor, nu este aşadar „moştenirea creştină”, în condiţiile în care credinţa creştină ţine în Europa mai mult de istorie. În pericol este pur și simplu civilizaţia europeană. Normalitatea omului european civilizat de azi. Libertatea cuvîntului, democraţia, egalitatea de şanse şi în faţa legii, Renaşterea, Iluminismul, muzica arta, literatura – împreună cu valorile creştine care susţin demnitatea omului şi importanța relaţiilor interpersonale – toate acestea sînt expuse unei relativizări riscante dacă se acceptă chiar și implicit ideea unei ”sinteze” între creştinism şi islam.

Islamul nu a avut parte – am afirmat-o de multe ori – de un Iluminism. Există, desigur, artă şi cultură islamică (să nu uităm de Califatul de la Cordoba), există mari filozofi şi mari mistici musulmani. Dar aceste lumini ţin de „perioada clasică” a islamului care nu pare de altfel ținută la mare preț, cu excepţia unor intelectuali musulmani care trăiesc în Occident, de elitele musulmane de azi. Ţările din golf, de pildă, strălucesc prin puterea economică şi diplomaţia cu miros de petrol cu Occidentul, nicidecum prin artă şi cultură. „Excelează” în schimb prin fundamentalism religios intens exportat în ţările sunite din jur şi prin finanţarea privată a terorismului. Nici în ţările islamice mai puţin prospere nu se afirmă prea uşor creativitatea artistică şi literară. Majoritatea scriitorilor şi gînditorilor originali şi nealiniaţi din aceste ţări au şansa unei cariere doar dacă pleacă în Occident, trăind la adăpost de cenzură, constrîngeri de conformitate şi persecuţii (nu în totalitate, aşa cum ştim din biografia scriitorului Salman Rushdie).

Frust vorbind, ”sinteza” sugerată implicit de unii partizani ai multiculturalismului de azi, pacifiști și iubitori de identități culturale diferite, se vrea între acest tip de cultură islamică, ostilă creativităţii, drepturilor şi libertăţilor, care nu e dispusă să se întîlnească cu modernitatea, şi cultura europeană occidentală. Forţînd puţin nuanţele, mă întreb dacă e posibilă o „sinteză” între formele mai blînde ale grupării islamiste central-africane Boko Haram, ce militează împotriva educaţiei religioase occidentale, şi cultura care îi ia încă pe filozofii greci, pe maeştrii Renaşterii, pe gînditorii iluminişti care au întemeiat universalitatea drepturilor omului, pe Bach, Mozart, Beethoven şi Chopin ca puncte de reper. Şi, dacă da, care sînt condiţiile de posibilitate ale unei ”sinteze” între două universuri de valori atît de contradictorii?

Desigur, o sinteză nu înseamnă nicidecum o fuziune. Dar elementele unei sinteze trebuie să fie cît de cît compatibile logic. În orice caz, trebuie să existe posibilitatea de a stabili nişte baze comune. De pildă, în cultura europeană s-a realizat o mare sinteză în Evul Mediu între filozofia greacă şi teologia creştină. Ulterior, Renaşterea a fost produsul unei sinteze între spiritul clasic şi valorile antropocentrice moderne. În ambele cazuri a fost construită sau descoperită o bază comună. Toma de Aquino a argumentat în favoarea compatibilităţii dintre raţiunea filozofică şi credinţă. Renaşterea şi-a „însuşit” o parte din idealurile Antichităţii, pe motivul că exprimau cel mai bine spiritul umanist. Îmi e foarte greu să-mi imaginez o sinteză similară între valorile culturale ale Europei de astăzi şi un islam aflat într-o fază, ne place sau nu, „medievală”. Această observaţie generală nu înseamnă bineînțeles că nu există indivizi musulmani particulari cu care dialogul inter-cultural e perfect posibil sau cu care europenii vorbesc aceeaşi limbă. Dar aceştia sînt de obicei critici faţă de încremenirea islamului în stadii ”medievale”. Ideea unui „Iluminism” de care ar avea nevoie islamul e de altfel apărată şi de antropologul religiilor de origine algeriană Malek Chebel, autorul unui Manifest pentru un islam al luminilor (2004), care trăieşte şi publică în Franţa.  Şi, desigur, există vocile multor feministe musulmane din diaspora occidentală ce susţin o modernizare a islamului în spiritul drepturilor universale ale omului. Cele mai multe din ele au trebuit însă să-şi conteste o parte din valorile submisive moştenite de la cultura islamică (destinate în special femeilor) pentru a-şi afirma talentele şi personalitatea.

În rezumat, sînt sceptică în privinţa posibilităților de ”sinteză multiculturală” între culturile occidentală şi islamică, care nu i-ar putea aduce daune şi prejudicii celei dintîi. Nu din motive strict religioase, de felul celor invocate de cei mîhniți că ”multiculturalismul înseamnă o moschee înălțată pe ruinele unei biserici”, cît mai ales culturale şi civilizaţionale. „Ciocnirea civilizaţiilor” nu pare doar o teorie academică abstractă destinată unui club de specialiști prinși în jocul cu mărgelele de sticlă. „Societăţile paralele” ce au apărut la suburbiile mai multor oraşe vest-europene, adevărate ghetouri unde criminalitatea e răspîndită și credințele jihadiste fac ravagii, sînt numai unul din efectele acestui conflict. Iar politica „de la centru” a respectului pentru identităţile culturale nu face decît să sporească, paradoxal sau nu, marginalizarea şi frustrarea locuitorilor acestor suburbii. În loc de a afirma că avem cu toții o umanitate comună (rațională) și drepturi universale, dar că, întrucît culturile particulare nu sînt totdeauna compatibile, trebuie să încercăm să purtăm un dialog al rațiunii, identităţile europene se tot diluează şi mlădiază ”multiculturalist” pentru a-i asimila politicos pe noii veniţi.

Creştinismul european, atîta cît a mai rămas din el, pare la rîndul său cuprins de fervoarea acestui spirit self-effacing, părînd a uita de revelaţia evanghelică și de transcendenţa lui Isus Cristos și adoptînd un umanitarism ce îmbrățișează fratern și necondiționat pe toată lumea – ceea ce e nobil, meritoriu, și în acord cu caritatea creștină, dar pare să piardă din vedere vestirea esențială a Evangheliei că ”Împărăția Cerului s-a apropiat”. Crucea a devenit Crucea Roșie. Isus e un hippie multiculturalist, bun amic cu Profetul. Nu se mai prea înțelege de ce a fost numit Cristos (Mesia) și Mîntuitor. Biserica nu mai e o barcă de salvare a sufletelor, ci mai curînd a trupurilor sutelor de mii de refugiaţi care fug disperaţi din zonele de conflict și sărăcie – urmînd a se „ciocni” apoi abrupt de civilizaţia europeană și a redescoperi consolator doctrinele medievale ale islamului, eventual cu sprijinul profeţilor online ai Statului Islamic.

Cît priveşte cultura europeană occidentală, cu moştenirea ei creştină şi întîlnirile sale cu modernitatea, milioane de atei occidentali recunosc la ora actuală că o preferă net „obscurantismului islamului” – iar actele de violență orbească asupra victimelor de pretutindeni ale islamismului, din Pakistan pînă în California, nu pot să nu îi confirme în această preferință, chiar dacă știe toată lumea   că ”islamul nu este identic cu extremismul islamic”. Richard Dawkins se declară fericit că e „un anglican cultural” – cineva care s-a format în ambianța unei culturi creștine de tip occidental –  și nu are tangențe culturale cu ”o anumită religie violentă”. Evident, e o remarcă lipsită de nuanțe. Dar e totuși clar că nu e vorba aici de religie, ci de civilizaţie. Conflictul nu este inter-religios…

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. „In pericol e pur si simplu Civilizația europeana”. Ce s ar face bravii creștini romani fără inventarea unui Dușman care sa pună chipurile in pericol „valorile” tradiționale?
    Nici nu știți cați romani de buna credință care nu au ieșit o data din România va împărtășesc ideile!

    • @George Coman (27/08/2016 la 13:16)

      „Nici nu știți cați romani de buna credință care nu au ieșit o data din România va împărtășesc ideile!”

      As indrazni sa completez cu cei care nu stiu nici ce vecini are Romania sau alte asemenea (a se vedea „VAX POPULI” – umor, umor dar crud de avevarat

    • Ce s-ar face bravii atei fara iluzia ca toti crestinii sunt ingoranti, prosti, inculti, fara scoala, care pupa moaste si nu au iesit niciodata din tara? Ar mai dormi bine noaptea? Pentru ca argumentele lor cam la nivelul asta sunt.

  2. Erori fundamnetale, stimata doamna !
    Europa nu esteun tip de civilizaţie formată (şi) cu ajutorul valorilor creştine ci un tip de civilizatie formata exclusiv datorita valorulor crestine.
    Civilizatiile , asa cum sint concepute dela Toynbee la ( in special ) Huntington, sint constituite in jurul unor valori fundamentale religioase.

  3. Dacă hermeneutica istorică a lui A. Toynbee este corectă, avem motive temeinice să ne înspăimântăm, și asta pentru că din confruntarea dintre modelul occidental și ascensiunea islamică este evident cine va avea câștig de cauză. Dacă efectul psihologic al terorismului ar fi o consolidare a militantismului cetățenilor occidentali în favoarea propriilor valori, atunci speranța nu ar fi complet pierdută, dar moleșeala secularistă nu este de bun augur, iar varianta ,,ochi pentru ochi” este, oricum, perdantă.

  4. „Conflictul civilizatiilor” nu ar trebui in niciun caz luat ca ceva subinteles, transat si acceptat. Facem din fantasma unui autor de texte de geopolitica a expansiunii un decret politic sau o biblie/coran/talmud religios pentru toate popoarele si natiunile lumii? Ar fi o eroare impardonabila, pentru ca mai degraba este vorba de o conflictualizare politica a civilizatiilor, asa cum mai mult decat ne sugereaza armele, logistica, comunicarea, consilierea si multe alte aspecte de cel mai inalt nivel civilizational, incontestabil occidental, pe care le detin barbarii si agramatii recrutati din randurile islamului marginal pentru a ucide in scopuri politice.

    „In ce sens mai e Europa de azi crestina?” Eu cred ca in cel mai cultural mod posibil, avand in vedere ca religia amprenteaza puternic orice cultura, ca este cea care modeleaza sistemul de valori si de productie al unei comunitati, indiferent ca este una tribala sau superevoluata. Este suficient sa comparam nivelurile de civilizatie materiala si de civilitate spirituala ale oricarui neam din lumea omeneasca pentru a constata ca ele tin in primul rand de diferentele religioase, dar si ca civilitatea este deasupra civilizatiei, nu civilizatia deasupra civilitatii, pentru ca o civilizatie fara civilitate este condamnata la crize, violenta civila, promiscuitate si, in extremis, la disparitie.

    Pe scurt, raspunzand la intrebare, Europa de azi este tot atat de crestina pe cat de budista este China, ortodoxa Rusia, hinduista India, islamica Turcia, iudaic Israelul si asa mai departe, referindu-ne, evident, la religiile majoritare. Predictiv, se poate spune si altfel, crestinismul, islamismul si iudaismul, pentru a ma referei doar la primele trei religii monoteiste, vor fi in masura in care acel identitar sacrosant „Eu sunt cel ce sunt” va fiinta si va fi respectat ca o cutuma a identitatii celuilalt/celorlalti, definibila prin identitarul laic „Tu esti cel ce esti”, la care obliga alteritatea democratiei. Sa nu uitam, cand punem astfel de intrebari, care ar putea avea la origine o indoiala sau un obiectiv politic, ca religia parintilor este cea mai de pret mostenire si cel mai important certificat de identitate spirituala, nu numai individual dar si de neam, care face ca fiecare individ sa se adauge la poporul sau. Ar fi inutil, cred, sa mai redemonstrez ca religia parintilor fondatori ai Americii, intelegand prin parinti fondatori nu numai cei cativa presedinti ci milioanele de americani ai generatiilor trecute, care a facut America Mare, se reproduce prin mecanismele memoriei si mostenirii de la o generatie la alta. Fara memorie si mostenire nu exista supravietuire, cu atat mai putin crestere, daca identitate nu e, nimic nu e.

  5. Europa de Vest se indreapta rapid catre islamo-africanizare. Demografia catastrofala combinata cu apatia politica in fata invaziei si colonizarii le-au incheiat istoria. Vor ajunge ca albii Boer din Africa de Sud care sunt pe „Genocid Watch”

  6. In micul meu bloc in ultimii 40 de ani toti au devenit romani, au adoptat limba romana drept limba materna, si practica exclusiv religia ortodoxa; unguri, tigani, urcrainieni, bulgari si ceva ramasite de pe la studentii africani… Acum au format familii mixte iar nepotii sunt 100% romani. Religia reformata, limba ungureasca si tiganesca sunt istorie. Asimilarea e singura solutie!

    • E foarte interesant exmplul si foarte adevarat ce spuneti.
      Asimilarea este singura solutie de supravietuire a unei ” civilizatii, ca sa ne pastram in cadrul termenilor discutiei.
      Multicuturalismul, a permis reintroduerea tribalismului in Euroa si America de Nord si este la originea prabusirii civilizatiei crestine de model european. Teoriie societatii deschise au pus umarul la aceasta autonimicire.

  7. Articolul este al unei persoane sceptice (o si recunoaste) care incearca sa spuna ceva ce nu se leaga. Chiar propune „trebuie să încercăm să purtăm un dialog al rațiunii” chiar daca nu crede in solutia propusa (trebuie…..sa incercam…..sa purtam…..) „pentru a-i asimila politicos pe noii veniţi”. Serios ? Islamul a cautat o fisura in lumea occidentala (politica, culturala) si a gasit-o. Nu avem curajul sa recunoastem ca nu avem un raspuns adegvat la violenta si agresivitatea musulmana. Avem capacitate de descurajare impotriva atentatelor? Nu avem. Avem un dialog confesional? Nu avem. Avem o dezbatere politica europeana? Nu avem. Germania si Franta au o agenda proprie pe care vor sa o impuna celorlalti. La un an de la inceputul migratiei, Europa nu are un plan de integrare. Emigrantii nu vor integrare. Suedia a primit 160000 si muncesc doar cinci sute. Cind se vor termina banii de ajutor social va exploda si bomba. Pastrati distanta!!

  8. Problema este că Islamul a creat și monștri. Asistăm la un conflict între civilizația creștină
    occidentală și monștrii creați de Islam; și NU la un conflict între civilizații.
    Iată exemple de monștri creați de Islam:
    1. Teroriștii islamiști. NU pot fi încadrați în nici o civilizație.
    2. Persecuțiile la care sunt supuși creștinii în țările islamice (în timp ce islamiștii au toate
    drepturile în Europa).
    Articolul este bun, la fel sunt toate articolele autoarei.

    • Islamiștii au toate drepturile în Europa şi SUA fiindcă le-au fost date de nişte băştinaşi. Care nu erau inconştienţi, ştiau foarte bine ce fac.

      Exemplu: tatăl criminalului Omar Mateen din Orlando spune “îi ura pe homosexuali de când a văzut unii pe stradă în fața nevestei și copilului său”.

      Ceea ce, din câte s-a aflat mai târziu despre obiceiurile la orizontală ale criminalului, e fals. Dar chiar dacă ar fi fost adevărat, nu are logică. Ar fi însemnat ca tipul să plănuiască luni de zile un atentat, să îşi procure bani, arme, acte false şi alte bunuri, numai fiindcă a văzut într-o zi pe stradă pe unii pe care i-a crezut homosexuali.

      E la fel de absurd ca şi cum ai vedea un raket moldovean furând un portofel pe stradă şi drept răzbunare ai strânge arme şi cele necesare să te duci să faci un atentat la Chişinău.

      Nu. Tipul a spus asta către presă (NU către poliţie sau procurori) fiindcă ştia că există un grup social numeros printre americani şi europeni care l-ar susţine, atâta vreme cât aud de la el ceea ce vor să audă.

      Ceea ce vor să audă poate fi: homosexualii trebuiesc împuşcaţi în stradă. Dar poate să însemne şi că sărbătorirea Halloweenului trebuie pedepsită cu arderea de viu a celui care o face. Lucru care l-a spus un rromân verde, ortodox de pe vremea zalmoxistului Burebista. Sau că un club e un templu al Satanei menit să îi lipsească pe oameni de ruşine. Lucru pe care l-a spus rromâ… moldoveanul verde Savatie Baştovoi.

      Chiar aici, pe contributors.ro, s-au spus lucruri asemănătoare. Inclusiv chestiunea cu homosexualii din stradă. Chiar cu aceleaşi cuvinte cu care a vorbit tipul pomenit mai sus.

      Există un grup social de europeni şi americani care îi cred pe musulmani a fi nişte creaturi cu o moralitate superioară. Din punctul lor de vedere, musulmanul păros cu turban şi musulmanca îmbăsmălită sunt un fel de sfinţi. Un fel de războinicii întunericului, luminii, amurgului şi alte titluri din astea umflate. Au venit să facă ei curăţenie în Europa, s-o salveze de sataniştii care joacă Pokemon Go.

  9. exact asa gandesc si eu! intre civilizatia europeana (estica si vestica, deopotriva) si lumea islamica a existat, dintotdeauna, cel putin incompatibiltate, daca nu conflict deschis; trasaturile atat de opuse ale celor doua conceptii despre viata si societate le fac ireconciliabile.

  10. Obscurantismul nu poate veni decat din lipsa de intelegere. Daca islamul accepta religiile cartii de unde a aparut intoleranta fata de islam a crestinismului. In primul rand ca e ilogic intrucat Iisus a trecut la cele vesnice inainte de nasterea lui Mahommed deci aceasta intoleranta religioasa vis-a-vis de islam nu are cum sa fie decat o creatie a modernitatii si nu apartine crestinismului in niciun fel.

    Pe de alta parte este absolut straniu ca se vorbeste de ecumenism si ca Sinoadele ecumenice se tin in lipsa unor biserici autocefale dar vai ecumenismul se opreste subit cand intra in contact cu alte religii. Pare cel putin ciudat acest izolationism ecumenic.

  11. Incet-incet se dumiresc si cei mai entuziasti:
    „Sute de mii de refugiaţi vor fi expulzaţi din Germania în următorii trei ani, preconizează Ministrul de finanţe al landului Bavaria, Markus Soder.
    Chiar şi cu cele mai bune intenţii, nu va fi posibil să integrezi cu succes atâţia oameni din culturi complet străine”.

  12. – De la Iluminism si Revolutia franceza istoria occidentala e un sir de revolutii singeroase si razboaie , o goana pt. cucerirea resurselor planetei . Terorismul nu este inventia islamismului , a fost si a ramas o realitate a civilizatiei occidentale , incepind , sa spunem , cu anarhistii rusi . Fondatorii islamismului integrist au invatat din Occident , au amestecat ideologii radicale occidentale cu Islamul ; sint un fel de iacobini – revolutionari musulmani !
    – Cind se analizeaza serios un fenomen se au in vedere cauzele multiple . Mare parte din ,imigranti, sint cetateni europeni , urmasi ai unor cetateni europeni proveniti din colonii , nu ,invadatori, . Cum au ajuns magrebinii in Franta sau indienii in Anglia ? Iar imigrantii de azi de ce fug din Siria sau din Irak ? E ca si cum s-ar spune ca ,afro-americanii, au invadat America alba !
    – Exista si astfel de versiuni ale multiculturalismului – cocteil , dragi postmodernistilor , in mod obisnuit insa este vorba nu despre amestecuri sau ,sinteze, ( cum ii place lui Rushdie ) ci de simpla convietuire , care a existat ( de milenii ) si mai exista in multe locuri .Conflictul civilizatiilor teoretizat de Huntington e un scenariu ideologic , ca si istoricismul marxist , conflictul real este intre interese foarte materiale , ca intotdeauna , cultura servind ca arma metapolitica . N.B. – Pe la ultraortodocsii nostri marii eretici sint considerati nu musulmanii , ci ,papistasii, … L’enfer c’est les autres , diferitele soiuri de reptilieni .
    – Doar citiva ciudati se mai ocupa , azi , in Occident , cu Platon , Augustin , Dante sau Goethe , altele sint ,elitele, acum : Nietzsche , Freud , Heidegger , Sartre , Bataille , Deleuze , Badiou , Marcuse , Adorno , Negri , Zizek , Foucault , Derrida , Altizer , buni crestini , unul si unul … ( Noi nu stim nimic despre culturile chineza , japoneza , indiana , iraniana etc. , pt. ca , in infatuarea noastra eurocentrica , nu ne intereseaza si credem ca nu exista , rasismul ne bintuie inca subconstientul ) . Budrillard aplauda dupa 9/11 , acel episod suprem de deconstructie a capitalismului , Foucault ( profetul normalitatii anormalului ) marturisea , la sfirsitul vietii ( dupa unele ,schimburi culturale, prin Iran ) , ca cea mai buna solutie pt. civilizatia actuala ar fi deflagratia nucleara … Mai degraba iubire postmoderna arzatoare decit conflict , masochismului unora le raspunde sadismul celorlalti ( si nu e doar o metafora ) .
    – cind argumentele se ofileasc lupta ,culturala, se duce intre bikini si burkini . Mai ramine ca Papa sa laude marxismul ( hm …) , poststructuralismul , post- , cyber- si trans-umanismul …

  13. Destul de multe cuvinte si eforuri pentru o idee care cred ca se impune de la sine. Cine o poate contrazice si cu ce argumente? Cei din Boko Haram sau ai lui Ben Laden sau ai Isis-ului sau chiar ai seicilor arabi care ii finanteaza pe mai toti acestia? :)

  14. Mie mi se pare ca nimeni nu sustine si nici nu a sustinut ca modelul occidental ar trebui sa fie o sinteza intre crestinism si islam.
    Modelul social occidental este pur si simplu neutru in raport cu vreo religie sau ideologie anume. Este insa bazat pe toleranta si respect fata de minoritati.
    Asta inseamna ca exista norme juridice obligatorii (penale, administrative, etc), care sint rupte de vreo morala anume si care pot fi justificate dpdv pragmatic.
    Cit timp respecta respectivele norme, fiecare e liber sa aiba propria religie/ideologie si un comportament in acord cu acestea. Adica sa fie hipiot, punker sau metalist, crestin practicant sau calugar budist, etc.
    Cu musulmanii e la fel: cit timp respecta ordinea publica, isi pot practica cultura, religia si traditiile. Daca vor sa puna bombe (sau sa isi persecute nevestele), nu mai poate fi ok si vor fi reprimati de fortele de ordine. Asa a fost pina acum si asa va fi si in continuare.
    Deci despre ce „sinteza” vorbim?

  15. Civilizaţiile nu sunt neapărat generatoare de conflict, ci eventual de falii, de separări, poate de tensiuni. Cele ce pot conduce sigur la conflict şi violenţă sunt ideologiile şi doctrinele extremiste sau idolatrizate. Ca dovadă simplă e faptul că toţi teroriştii ce provin din altă civilizaţie nu devin terorişti decât după ce sunt îndoctrinaţi. Nici civilizaţia şi nici credinţa sinceră nu îl face pe om terorist, ci doar îndoctrinarea. Fascismul a apărut în civilizaţia apuseană, dar nu din cauza ei, ci tot datorită unei ideologii extremiste. Dar e adevărat că unele falii inter-civilizaţionale pot ajunge sol fertil unor astfel de ideologii şi doctrine dacă nu se iau măsuri.
    Măsura ce ar trebui luată nu e împotriva unei civilizaţii sau alteia, ci împotriva „cărturarilor şi fariseilor” ce propagă astfel de ideologii şi doctrine. Dar şi intelectualii şi factorii responsabili ai acelei civilizaţii ar trebui să le denunţe şi să le interzică.

  16. În primul rând,ortografierea corectă este Iisus Hristos nu Isus Cristos;nu ştiu dacă este o premeditare sau o eroare.
    În al doilea rând,civilizaţia europeană cu atributul ei fundamental „democraţia” nu este de esenţă creştină(evanghelică) ci este simbioza filozofică dintre Vechiul Testament şi raţionalismul plus iluminismul european.Să mă explic,deşi chestiunea este demult cunoscută.
    Esenţa omului după Facere/Geneză este Libertatea obţinută prin „păcatul originar”,când Omul,îndemnat de Diavol,nu a ascultat porunca lui Dumnezeu şi a muşcat din „pomul cunoaşterii Binelui şi Răului” ceea ce i-a atras pedeapsa cu moartea din partea Divinităţii.De atunci atributul cel mai de preţ al existenţei umane este libertatea.
    Ulterior a apărut creşinismul cu marea idee a Iubirii şi a Reînvierii.Aproape 1500 de ani s-a căutat să se impună aceste idei ca organizare a societăţii,care a dus la multe crime,dar fără un succes major.A fost aşa zisul obscurantism al Evului Mediu.Care a avut ca singur efect pozitiv aplecarea către valorile antice(inclusiv Vechiul Testament…) din perioada Renaşterii,apoi mişcarea filozofică a raţionalismului(Descartes,Cogito ergo sum) şi mişcarea atee,de natură masonică,a iluminismului.
    O teribilă sinteză filozofică între Vechiul Testament,Raţionalism şi Iluminism s-a produs şi care a revalorizat noţiunea de Libertate individuală.A urmat elaborarea doctrinei libertăţii sociale care a fost teoretizată,preluată de liberalismul clasic şi impusă politic în Constituţia SUA şi apoi în cea franceză.

    Ca să închei:civilizaţia europeană NU are la bază creştinismul ci principiul Libertăţii,care este aprioric creştinismului.
    Tocmai de aceea,şi aici îi dau dreptate autoarei,NU poate exista intersecţie între civilizaţia europeană şi lumea islamică.Am încercat mai sus să explic asta.

    • Fiindca deschizi aceasta discutie desi cred ca am mai spus asta trebuie sa revin:

      Nu consider civilizatia europeana complet definita prin sintagma de civilizatie iudeo-crestina ci o civilizatie iudeo-crestina doar in sensul in care in crestinism s-ar introduce si semnificatiile suplimentare fata de cele religioase bazate pe Biblie (Vechiul si Noul Testament esential fiind Noul Testament ) pe baze culturale si filozofice greco-romane preluate apoi de germani odata cu civilizarea acestora in Sfântul Imperiu Roman (în latină Sacrum Romanum Imperium, în germană Heiliges Römisches Reich), numit din 1512 alternativ şi Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană (în lat. Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicae, în germ. Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation)
      Crestinismul a adus in mod clar principiul libertatii si a raspunderii individuale .
      Aici nu cred ca incape discutie. Fara crestinism, fecundator al culturii greco-latino- germane((anglo-franco-saxona), traiam in despotismul de tip asiatic (modul de productie asiatic ) de care in sec 20 s-a apropiat cel mai mult bolsevismul sovietic si in general comunismul cu toate variatiunile sale neesentiale.

      • Sunteţi în eroare.Libertatea vine din Vechiul Testament.Creştinismul a introdus principiile Iubirii şi Învierii,a devenit apoi un fel de ideologie şi apoi a devenit forţă politică conducând practic toate statele europene(orice rege,ca să fie rege acceptat,trebuia să obţină acordul şi binecuvântarea Papei de la Roma.Apoi Renaşterea,Raţionalismul(Descartes,Spinoza,etc) şi Iluminismul au reluat tema Libertăţii şi prin liberalism au impus-o politic în Constituţia SUA,apoi a Franţei,apoi la toate celelalte state europene.Statul a devenit laic,adică fără Biserică ca element conducător.Tocmai de aceea bisericile creştine nu se mai regăsesc ca structuri ale statului şi de aceea Europa devine din ce în ce mai atee.Nu creştinismul este soluţia Europei.
        Aiici fac observaţia că Islamismul este deja o ideologie cum a fost şi creştinismul(numai că acum 500 de ani).Adică Islamismul este în urma evoluţiei Europei cu 500 de ani;ei ar vrea să ne arunce direct în alt Ev Mediu.Aceasta este de fapt imposibilitatea cuplării musulmanilor la Europa.

        • „Principiile iubirii si invierii” sunt dintotdeauna, erau si in Vechiul Testament. Vechiul si Noul Testament sunt un intreg, impartit in 2 „carti” prin intruparea lui Isus Hristos. Isus Hristos a venit tocmai ca sa arate ce fusese descris in Vechiul Testament.

          Crestinismul n-a fost niciodata forta politica. Oameni si institutii autointitulate crestine au fost. O mare diferenta. Crestinismul a fost si este cunoasterea si acceptarea lui Isus Cristos si insusirea invataturilor Lui. Nu a Papei, nici a altui om sau institutie. Biserica Catolica nu detine monopolul crestinismului sau vreun copyright. Nici nu este si nu a fost singura biserica crestina. Deci sa nu amestecam lucrurile.

          Iluminismul si alte curente au imprumutat din etica crestina, imaginandu-si ca acele principii sunt „de bun simt” si ca pot fi mentinute si fara crestinism. Numai ca fara crestinism, ele devin doar niste pareri subiective care pot fi deformate sau chiar desfiintate, dupa bunul plac al celor care au putere de influenta mai mare. Cand nu mai ai un reper fix, totul devine relativ. Un timp totul merge bine din inertie si totul pare roz. Peste generatii se vad consecintele.

          Europa a beneficiat de peste 1000 de ani de educatie crestina. Altfel nu am fi avut un sistem cu „drepturi” si „libertati”.

  17. Ca să comentez pe scurt, articolul nu prea se leagă bine, în sensul în care nu are o temă centrală bine defintă.

    Văd două teme discutate.

    În privința la cât mai e Europa creștina, nu văd ca mai este mai mult decât cu numele sau tradiția.

    În privința multiculturalismului a eșuat lamentabil. Problema e că țările UE nu au fost niciodată deschise la diversitate etnică sau culturală. Pentru ei integrarea nu poate să fie decât totală.

    Dacă bunăoară nu arăți sau suni ca un francez, nu o să fii niciodată acceptat în Franța, chiar dacă ești la a treia generație.

    În privința asta, europenii și-au făcut-o cu măna lor și acum suportă consecințele.

    Ceea ce ar fi trebuit să facă era un program pilot de imigrare din afara UE cu o masă mică de migranți și să studieze cum se adaptează noii veniți și mai ales dacă sunt acceptați de localnici. Dacă ar fi făcut asta ar fi păstrat nivelul imigrației din Africa și Orientul Mijlociu la nivel suportabil.

    Însă aroganța i-a pierdut.

    Situația e destul de diferită în SUA, în condițiile în care majoritatea migranților cel puțin au valori comune de origine europeană. Imigrația din Africa și Asia la nivelul populației americane e destul de redusă, ceea ce a făcut acceptarea și integrarea lor mai ușoară. Musulmani sunt doar 4% din populația SUA, și mai mulți sunt americani convertiți decât musulmani născuți ca atare prin alte țări.

  18. Sunt deja in Europa cativa islamici moderati celebri care au capitulat in fata ideeii de realizare a unui Islam moderat. Noroc ca mai incercam noi sa ii integram, acum cand 1 milion de turci in Germania se raliaza spontan la Erdogan, in Koln.

    Iti trebuie putin Rudolf Otto sa intelegi ca pentru un Islamic soarele va rasari intotdeauna de la Mecca nu de la Bruxelles, si ca NICIODATA nu va exista alta autoritate ultima pentru ei decat Mecca si ca nu poti integra metafizica din Mecca in imanenta Bruxelles-ului

    Restul este degringolada noastra multi-kulti care nu face decat sa ofere timp bombei demografice si culturale care va duce la mutarea durabila a frontierei crestino-islamice de pe Mediterana pe axa Viena-Bruxelles-Paris, adica ne asteapta decenii si mai grele si mai framantate, in care pacea sferei europene va fi de domeniul trecutului.

    • În contextul din prezent, „islamic moderat” sună precum „democraţia originală” în 1990-1996. Cu nişte reprize de prelungiri până prin 1998-1999.

      Adică: era cât se poate de OK, e democraţie, pacea şi înfrăţirea între popoare… atâta vreme cât în familiile „de la blocurile gri” disciplina e menţinută cu palma şi cureaua, singura formă de predare la şcolile la fel de gri e învăţatul pe dinafară ca robotul, iar miliţienii bântuie printre blocuri cu pulanul. În rest, trăiască tovarăşu’ Iliescu.

      Şi alde Erdogan o ţine pe-a lui, că el e ales democratic, statul turcesc e laic, aşa scrie în Constipaţie sau Constituţie sau ce au ei. Şi numărul de burka de pe străzi creşte. De la an la an, de la zi la zi şi de la oră la oră. Dar, ce să-i faci, el nu e maniac religios, el e moderat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro