marți, martie 19, 2024

Criptoantisemitismul domnului Șimonca? Despre unul din lucrurile care nu se fac. Și care totusi se face… (Actualizat)

Aflu că în același număr al „Observatorului Cultural” în care istoricul Marius Oprea numește Centrul pentru Combaterea Antisemitismului drept „Centrul pentru Combaterea Foștilor Deținuți Politici”, dl Ovidiu Șimonca imi cere dovezi pentru afirmația mea că il socot antisemit. (Update: Dl Ovidiu Șimonca a răspuns in „Observator Cultural” la acest articol. Nu se distanțează nici acum de revoltatorul text al lui Marius Oprea publicat in acea revistă pe care o conduce, impreună cu doamna Carmen Mușat. Nu spune nici acum că orice implicatie cauzală, directă ori mediată, intre pozitiile politice ale cuiva si originea etnică a acelei persoane este o ignominie. Da, domnule Șimonca, voi studia cu maximă rigoare fenomenul criptoantisemit, mai ales in incarnarea sa ostentativ corectă politic si istoric, o formă de mistificare prea frecventă in zonele stangiste vestice pentru a avea nevoie de o deconstrucție hiper-sofisticată. Da, domnule Șimonca, „brucanizarea” ori „rollerizarea” cuiva cu care te afli in dezacord este o formă de criptoantisemitism. Este o stigmatizare. O practicau Eugen Barbu, Mihai Ungheanu, Artur Silvestri, Marian Popa si Mihai Pelin, este in continuare practicată de personaje pe care chiar nu vreau să le mai numesc. Nu vă prefaceți că nu știți acest lucru! Din punctul meu de vedere, acest dezgreabil si indezirabil „dialog” incetează acum. Nu ii voi mai răspunde d-lui Șimonca. Vorba unui bun prieten, avem treabă!) De fapt, mă gândeam la el ca la un antisemit rușinat, așa cum o spuneam, cu toate dovezile aferente prezente, într-un eseu din 2010 apărut pe blogul meu. Dl Ovidiu Șimonca nu împărtășește multe din obsesiile ortodoxist-securiste care circulă prin diverse publicații. Dl Șimonca face parte din altă categorie, aceea, insidioasă, a criptoantisemitismului voalat, deghizat, deci acel antisemitism care poate recurge la cele mai perfide atacuri mimând un fel de bună-credință. Ca atunci când, fiind atacat imund de un grup huliganic antisemit (atacat în efigie, nu eram prezent fizic acolo, altfel mă lapidau) la un fel de „protest” în fața Ambasadei SUA, dl Șimonca a avut grijă ca mai întâi să deplângă incidentul. După care, odată „acoperit” de această superficială distanțare, să mă anunțe că îmi binemerit soarta, că luările mele de poziție pot duce la asemenea reacții. Deci, blame the victim.

Îi precizez domnului Șimonca un lucru semnificativ: sunt politolog, studiez fenomenul antisemitismului în variile sale ipostaze de peste trei decenii. Nu este unul monocrom, există diferite forme de antisemitism, la fel cum există și grade de intensitate. Unii vorbesc despre iudeofobie. Există o întreagă literatură pe tema Zydokomunei, adică a mitului unei conspirații mondiale iudeo-bolșevică. Tipul de cauzalitate pe care l-a invocat dl Șimonca în 2010, și de care nu s-a delimitat nicicum vreme de cinci ani, aparține modului de gândire antisemit, intră în categoria fantasmei țapului ispășitor. În rest, nu pot decât să-mi exprim mirarea că dl Șimonca nu a găsit de cuviință să ceară darea în judecată a lui Victor Ponta, prim ministru al României, atunci când l-a numit pe Mircea Mihăieș „fascist bătrân” și „neo-nazist”. Indignări cu geometrie variabilă într-un timp al disprețului, spre a relua titlul un roman de Malraux.

Prima întrebare a oricui vrea să participe în chip onest la această discuție, deci chiar și dl Șimonca, în pofida polemicilor din trecut, ar trebui să fie: Are VT autoritatea științifică, deci profesională, pentru ca afirmația să fie validă? Ar fi el un martor credibil într-un proces pe acest subiect? A publicat studii în reviste recunoscute în plan epistemic și respectate moral despre antisemitism, fascism, extremism, limbaje totalitare? Exemple: East European Politics and Societies, Partisan Review, Gazeta Wyborcza, Idei în dialog, Nexus. În OC, au scris elogios despre lucrările mele pe subiect profesorii Caius Dobrescu și Victor Neumann. Deci, pe această bază consensuală, VT poate fi numit un expert. Sigur, și experții se pot înșela. Dar atunci proba erorii trebuie să o facă dl Șimonca. De pildă, să admită public că nimic, dar absolut nimic pe lumea asta nu justifică huliganisme antisemite. Că a scrie despre cauzalități gen focul și fumul în asemenea cazuri este o expresie a antisemitismului, la fel ca propozițiile gen „Brucan generează antisemitism”.

Aș ține să adaug, pe langa argumentul competenței academice, pe care sper că nici măcar „Observatorul Cultural” nu mi-l poate nega, există și un element, recunosc, de natură personală. Ca om care s-a aflat de sute de ori in poziția de obiect al celor mai abjecte insulte antisemite, am invățat cum să recunosc un antisemit. Fie el si unul rușinat.

Apoi, în text se spune limpede că despre antisemitismul d-lui Șimonca am mai scris. Când anume? În 2010. Deci domnii Serban Foarță, Liviu Ornea, Paul Cernat et alii, vor observa că a durat circa cinci ani pentru ca dl Șimonca să reacționeze. Nu contestând factual și logic ce scrisesem atunci, ci amenințându-mă cu tribunalul. Acum, este nervos că nu i-am răspuns instantaneu, in două zile.

Meditând la un raspuns pentru dl Șimonca, mi-am amintit de modul in care a fost prezentat dl Dorin Tudoran in Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului in România (Editura Polirom, 2005, pp. 380-383). Mă refer la tematica „monopolului prin suferință” (propriu unui anume grup etnic, i.e., evreii) si la modul cum se examinează articolele lui D. Tudoran drept „derapaje” (in niciun caz filosemite). Fie-mi permis să am și eu dreptul să consider editorialul lui Ovidiu Șimonca din 2010 și articolul lui Marius Oprea din 2015 drept „derapaje” similare.

De ce l-am numit pe dl Șimonca antisemit rușinat? Nu pot decât să-i îndemn pe domnii Foarță, Ornea și Cernat să piardă câteva minute citind motivele.
Citatele sunt foarte clare:

1. „Dezavuînd comportamentul antisemit împotriva lui Vladimir Tismăneanu, putem să remarcăm, pe de altă parte, modul în care analistul de Washington s-a poziţionat pe scena politică românească – de natură să-i aducă prejudicii.” – Prin urmare, antisemitismul ca prejudiciu devine consecintă a opiniei politice. Perfecta continuitate de la logica „Homo Brucanus” – optiunea politică a unei persoane de origine evreu poate explica antisemitismul impotriva acelei persoane.

2. „…cine seamănă vînt culege furtună. Nu se poate să te porţi cu mănuşi, să-i menajezi pe Băsescu, pe Boc, pe Videanu, pe Udrea, iar pe toţi ceilalţi să-i consideri o adunătură de şnapani. A privi violent într-o parte şi extrem de îngăduitor în cealaltă parte este marea problemă a analizei politice româneşti.” – articolul se deschide cu o condamnare a antisemitismului si se inchide cu una a opțiunii politice a lui VT. In această construcție ‘logică’, antisemitismul si opțiunile pro-Băsescu sunt poziții comparabile, intră in acelasi gen ideologic, deci justifică cauzalitatea. QED.

Azi îl numesc un criptoantisemit pentru că îl consider responsabil de publicarea, fără nicio delimitare, a articolului lui Marius Oprea, cu al său titlu revoltător, char dezgustător. Preiau conceptul din excepționala carte de dialoguri dintre Peter Vardy si Imre Toth, In viata sunt lucruri care nu se fac. Și totusi se fac (Humanitas, 2014, p. 144). In opinia mea, dl Șimonca a făcut, prin editorialul din 2010, un lucru care nu se face. Azi, se adaugă o nuanță la ceea ce-am scris in 2010–tăcerea complice in raport cu articolul scandalos al lui Marius Oprea și focalizarea iritată, chiar ritualic-amenințătoare, pe mine.

In loc de concluzie: Imi cer aşadar scuze pentru o oarecare imprecizie terminologică. Dl Șimonca nu este antisemit. El este criptoantisemit, o categorie pe care imi propun să o studiez cu maximă acribie. Categorie formată din cei care, atunci cand nu te „esentializează” (stigmatizează) drept Homo Brucanus, te desemnează, in virtutea aceleiaşi obsesii, drept Homo Rollerus. Ce am eu in comun cu Brucan si Roller? Evreitatea. Criptoantisemitul o ştie foarte bine. Din acest motiv ii alege pe Brucan si pe Roller ca termeni de comparație.

Sincer vorbind, Patrick de Hillerin, cu a sa enormitate despre mine ca un fel de Serghei Mizil, este aberant, dar nu este antisemit. Nu gandeşte rasial, ba chiar rasist. Criptoantisemitul, un rasist care se ignoră, va jura că nu este antisemit. Și poate că o şi crede. E genul care iți oferă imediat lista autorilor evrei cu care e prieten, pe care ii promovează. Nu-l publica furibundul antisemit Nichifor Crainic (catuşi de putin cripto) pe evreul Tudor Vianu in Gândirea? In analiza ideologiilor, fenomenul are un nume: alienare sau falsă conștiință.


http://www.dorintudoran.com/un-linsat-pentru-eternitate-belicosul-rollerica/

https://www.contributors.ro/cultura/imperiul-minciunii-intactul-felix-decomunizarea-si-adevarul-istoric/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-silviu-brucan-marele-maestru-al-mistificarilor/

https://www.contributors.ro/cultura/un-posedat-ideologic-cine-a-fost-mihail-roller/

http://www.observatorcultural.ro/*articleID_28114-articles_details.html

Iată mai jos textul meu din 2010:

Ovidiu Șimonca și problema antisemitismului

Mărturisesc că nu-mi face nici cea mai mică plăcere să scriu aceste rânduri. Editorialul lui Ovidiu Șimonca din Observator Cultural este însă plin de inexactități și afirmații care distorsionează natura activității actuale a IICCMER. Nu aș fi scris acest text dacă ar fi fost vorba de un articol de opinie al ziaristului Șimonca. Dar este editorialul unui important săptămânal cultural care își face un titlu de onoare din respingerea oricărei forme de intoleranță. Iar Ovidiu Șimonca este numărul doi, redactorul-șef adjunct al OC. Nu mai vorbesc de numele sonore care fac parte din consiliul consultativ, persoane cunoscute pentru opiniile lor anti-șovine și anti-totalitare, inclusiv un fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste cu care IICCMER colaborează direct (Sorin Alexandrescu, Ştefan Borbely, Paul Cornea, Caius Dobrescu, Mihaela Anghelescu Irimia, Liviu Papadima). Mă întreb dacă acești intelectuali pe care îi cunosc și îi respect au citit textul d-lui Șimonca și mă întreb ce reacție au avut, dacă au avut.

Primul titlu pe care m-am gândit să-l dau acestei intervenții era “Ovidiu Șimonca și ispita antisemitismului”. Trec peste atitudinea condescendentă (ori chiar mai rău) în raport cu mine și cu dl Mihail Neamțu, ca și peste suveranul dispreț arătat față de un demers științific perfect normal precum conferințele academice. Nu cred că problema expertizei științifice validată internațional în analiza și interpretarea dictaturii comuniste din România poate fi expediata atât de ușor. Trec peste ignorarea școlilor de vară, a colaborării cu Arhivele Naționale, cu CNSAS, cu Fundația “Corneliu Coposu”, cu Fundația “Konrad Adenauer”, cu Asociația “21 Decembrie”, cu Institutul Diplomatic Român, pe linia recuperării moștenirii exilului democratic. Trec peste ignorarea portalului mineriadei, a expoziției din pasajul Pieții Universității, elemente-cheie pentru a pricepe atacurile antisemite recente împotriva mea ca Președinte al Consiliului Științific (cei câțiva demonstranți protestau împotriva “anexării” analizei mineriadei de către “Tismăneanu și ai lui”).

Ceea ce uimește este faptul că dl Șimonca ocultează faptul că IICCMER a continuat să ofere elemente dezbaterii publice pentru aducerea în fața justiției a criminalilor securiști (v. workshopul despre călăul Gh. Enoiu “Tortura este profesiunea mea”), continuă să publice fișele matricole ale deținuților politici, colaborează cu Evenimentul Zilei în mod constant pe teme legate confruntarea cu trecutul dictatorial, analizează sistematic instituțiile comuniste (v. recenta dezbatere despre Comisia Controlului de Partid), susține apariția unor cărți de mare valoare legate de crimele și de ideologia comunismului, de destinele unor pesonalități remarcabile în acei ani tragici, de soarta minorităților naționale sub regimul comunist, de tulburătoarea și însângerata perioadă de după prăbușirea oficială a regimului totalitar, este implicat în proiectul Muzeului Național al Dictaturii Comuniste. Nu este scopul meu să documentez aici exhaustiv aceste contribuții. Există site-ul IICCMER care poate fi consultat de orice persoană interesată. Există o conducere executivă care poate oferi suficiente informații. Recomand în acest sens lectura Comunicatului publicat pe data de 16 august de către Comitetul Director al IICCMER:

http://www.crimelecomunismului.ro/

Personalizarea excesivă a discuției și fixarea obsesională pe persoana mea (ori pe a altcuiva) mi se par penibile, reducționiste, simplificatoare și păgubitoare. Dar și revelatoare, din nefericire. Dragoș Paul Aligică a publicat anul trecut în Idei în dialog un articol ce-și menține pe deplin actualitatea (“Controversele Tismăneanu”). Trec și peste ideea absurdă și insultătoare că oameni ca H.-R. Patapievici ori Mircea Mihăieș ar fi cumva “remorcați” de mine pentru a servi o fictivă mașină progandistică pro-Traian Băsescu (aflați în “trena” mea). Nu ni se acordă, se pare, creditul autonomiei de gândire, al independenței de atitudine. Suntem marionete, ființe fără demnitate și fără libertate interioară. Suntem deficitari la capitolul onoare. Oricum, în spiritul jurnalisticii autentice, ar fi normal ca Ovidiu Șimonca să viziteze IICCMER și să constate la fața locului ce se face și ce nu se face acolo. Redacția OC și sediul IICCMER nu se află pe planete diferite. Firesc ar fi să compare ceea ce se face în Institut cu obiectivele stipulate în mandatul nostru.

Ar trebui discutat atent și responsabil un lucru extrem de important: niciun fel de atitudine publică a mea ori a oricui altcuiva, pro sau anti o personalitate politică, nu poate justifica în chip “cauzal” (vântul și furtuna) antisemitismul. O intervenție pe forumul OC semnată “Aya” luminează cu exactitate acest element. A afirma (ori a sugera) public acest fals nexus (VT a îmbrățișat cauza lui Traian Băsescu, a devenit un “propagandist”, a mers la Neptun în 2007, a zămislit “vântul”, deci iată de unde se naște “furtuna”) îl califică, din punctul meu de vedere, uman, dar și profesional, pe Ovidiu Șimonca drept promotor al unei argumentații de tip antisemit (deocamdată rușinat). Andrei Pleșu a publicat recent în Adevărul un text cât se poate de limpede legat de aceste atacuri venite dinspre extrema dreaptă (revista Axa și alte asemenea formațiuni). Nu e vorba de mine, ci de un principiu: antisemitismul este intolerabil, este imund, este abject. Fără niciun fel de adăugiri, fără explicații suplimentare, fără echivocuri și mai ales fără inventarea de cauzalități justificative.

Judecarea cuiva pe bază de antecedente genetice (origine socială ori etnică) este o atitudine inadmisibilă, ofensatoare și repugnantă. Niciun intelectual democrat nu poate accepta acest gen de cauzalitate pe care istoricul Léon Poliakov o definea drept diabolică. Exercițiul de șchiopătândă logică și inexistentă empatie al lui Ovidiu Șimonca este un ecou al pozițiilor de genul: “X” a colaborat cu comunismul, “X” este evreu, de ce se miră “X” că este atacat de pe poziții antisemite (pe care eu, firește, am grijă să le declar blamabile). Dacă Ovidiu Șimonca ținea să condamne aceste atacuri pestilențiale, trebuia să se mențină la subiect, nu să propună o divagație explicativă, de fapt o raționalizare menită să devină justificare. Nu știe el oare că, spre a relua ideea lui Sartre, nu evreul creează antisemitismul, ci antisemiții îl construiesc pe evreu? Nu este la curent cu scrierile unui cunoscut prozator român pentru care există o legătură (tot quasi-cauzală) între “comportamentul evreilor” în iunie 1940 și masacrele antisemite care au urmat după iunie 1941?

Ovidiu Șimonca are merite importante în jurnalistica democratică românească. În ultimii ani am ajuns pe poziții adeseori divergente, chiar greu de reconciliat, dar n-am uitat dialogurile noastre. El nu este Dan Culcer, iar Observator Cultural nu este Asymetria. N-aș polemiza niciodată cu Dan Culcer tocmai pentru că îi știu fixațiile. Cum nu polemizez cu Vadim și alții ca el. Ovidiu Șimonca a făcut și erori (între acestea, cum probabil o recunoaște chiar el, încrederea în Cornel Nistorescu, asocierea nemijlocită cu el și cu campaniile sale la un ceas când acesta nu mai avea nici cea mai mică legătură cu fostul director al Evenimentului Zilei din anii luptei împotriva mexicanizării țării). Toți putem face ceea ce se cheamă des faux pas. Putem discuta multe lucruri în care suntem în dezacord câtă vreme nu practicăm critica de anihilare. Dacă aș fi în locul lui Ovidiu Șimonca mi-aș reciti textul și aș înțelege că am alunecat pe o pantă lamentabilă. Sper sincer că nu și ireversibilă.

PS: Este interesant că dl Șimonca face un număr considerabil de precizări pe forum, de dimensiuni egale cu editorialul său. Rămâne însă faptul că articolul se intitulează “Cine seamănă vânt culege furtună” și se referă expressis verbis, în primul paragraf, la atacurile antisemite împotriva mea, după care urmează povestea “cauzelor furtunii”. Unele dintre aceste atacuri infame au fost respinse cum se cuvine în articolul menționat al d-lui Andrei Pleșu (celelalte au venit ulterior). Simplu, clar, tranșant, fără fandări și fără trimiteri piezișe la pretinse explicații pentru ceea ce este absolut nejustificabil. Aceste atacuri nu au nimic de-a face cu schimbarea conducerii IICCMER ori cu analiza pe care o fac situației din România și pe care Ovidiu Șimonca o consideră “propagandă pro-Traian Băsescu”. Ele durează din anii ’90, cum ușor poate constata dl Șimonca dacă va răsfoi presa extremistă (și nu numai, ba chiar și cea fesenistă) a epocii. Îi reamintesc că în 2006, în Ziua, doamna Miruna Munteanu publica un articol, cu “argumente” similare celor din Asymetria, intitulat “Tismăneanu, comunismul și evreii”. Mi-e teamă că noua tematică, la care regret să-l văd subscriind, ar suna “Tismăneanu, Băsescu și evreii”. Asociat așadar cu Băsescu, susținându-l pe acesta, Tismăneanu să nu se plângă că devine ținta atacurilor antisemite. “Cui i-e frică de lup nu se duce în pădure”. Deci, devenind, în opinia sa, “partizanul” lui Traian Băsescu, aș fi declanșat “furtuna antisemită”. Îmi pare rău, dar nu am cum să accept o asemenea logică întoarsă pe dos. Este un non sequitur care mă stupefiază și mă înfioară. (Updated 16 august 2010)”

http://www.observatorcultural.ro/Cine-seamana-vint-culege-furtuna*articleID_24121-articles_details.html

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/08/15/ovidiu-simonca-si-problema-antisemitismului/

https://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/30/naivitatea-sarmanului-ovidiu-simonca/

https://www.contributors.ro/cultura/a-fost-ucis-un-brad-tanar-ioan-petru-culianu-ar-fi-putut-implini-65-de-ani/

http://www.observatorcultural.ro/Cerere-catre-profesorul-Vladimir-Tismaneanu*articleID_31296-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/Centrul-pentru-Combaterea-Asociatiei-Fostilor-Detinuti-Politici*articleID_31264-articles_details.html

http://www.evz.ro/cui-prodest-de-la-porunca-vremii-prin-romania-mare-la-observator-cultural-1022549.html

Recomandări bibliografice:

http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-via%C5%A3%C4%83-sunt-lucruri-care-nu-se-fac-%C5%9Fi-care-totu%C5%9Fi-se-fac

http://www.polirom.ro/catalog/carte/fantasmele-salvarii-381/

http://press.princeton.edu/titles/6280.html

http://www.polirom.ro/catalog/carte/comisia-internationala-pentru-studierea-holocaustului-in-romania-%E2%80%93-raport-final-1914/

Pentru expertiza mea in chestiunea variilor chipuri ale antisemitismului post-comunist, cazul românesc:

Vladimir Tismaneanu, „Fascism, Anti-Semitism, and Mythmaking in East Central Europe–the Case of Romania,” in Randolph L. Braham, ed. „The Destruction of Romanian and Ukrainian Jews During the Antonescu Era.” Social Science Monographs; East European Monographs, no. 483. Boulder; New York: Columbia University Press, 1998 (http://www.phdn.org/archives/www.ess.uwe.ac.uk/genocide/reviewsh15.htm)

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Domnule Tismaneanu, fara a ma compara cu dumneavoastra pot afirma ca am avut cateva discutii in contradictoriu, pe diferite teme, care s-au incheiat cu replica suprema „tu vorbesti, mai cheliosule?” (da, am o chelie olimpiana pe care o maschez prin faptul ca mi-am ras complet podoaba capilara). Am intalnic cazuri de „replici supreme” la adresa grasilor, a slabilor, a persoanelor cu ochelari etc. In toate cazurile este vorba de neputinta gasirii unor argumente, inlocuite cu clasicul „ba, da’ de ce nu ai basca!”.

    Cu toate acestea as dori sa pot contrazice un evreu – sau chiar sa critic actiunile statului Israel – fara a mi se reprosa un presupus antisemitism si fara sa precizez de la bun inceput ca nu sunt antisemit dar… sunt doar in dezacord cu opinia interlocutorului. Dupa parerea mea, aceasta este o problema majora (si care poate duce, prin insistenta si exagerare) la antisemitism: daca un act reprobabil din partea lui Gheorghe se soldeaza cu o injuratura din partea mea, se cheama ca am reactionat la agresiune; in schimb, daca acelasi schimb de „amabilitati” are loc intre mine si (eternul) Itzic se cheama ca sunt antisemit.

    Regret, ora este tarzie si nu mai am energia necesara unor precizari gen „honni soit qui mal y pense” insa sunt convins ca aveti capacitatea sa intelegeti ceea ce spun.

    • P.S. Respectivele discutii in contradictoriu le-am avut cu altii, nu cu dumneavoastra – scuze pentru imprecizia limbajului.

    • Voi sustine intotdeauna, fara rezerve, dreptul la opinie. Deci si dreptul Dvs de a critica unele actiuni ale statului Israel. O face Amos Oz, de ce n-ar face-o si altii? Nu cred ca, in orice discutie despre actunile guvernului israelian, e nevoie sa probam ca nu sintem antisemiti. Eu cand stau de vorba cu cineva nu-l intreb ce nationalitate are. Mi se pare irelevant. Vreau sa-i cunosc argumentele, nu originea etnica. Va asigur ca as fi avut exact aceeasi pozitie in raport cu dl Simonca si daca nu eram evreu. Detest criptoxenofobia, oricum si oriunde s-ar manifesta ea. Chiar si atunci cand defileaza, ipocrit, in hainele corectitutudinii politice.

      • Pare sa existe o asimetrie in sistemul legal din multe tari.

        Astfel, exista legi generice impotriva xenofobiei.

        Si legi specifice, deseori mai drastice, impotriva antisemitismului. Inclusiv in tari care istoric n-au avut nimic negativ cu evreii, ever.

        E posibil ca asta sa-i „partializeze/subiectivizeze” pe unii impotriva comunitatii/tarii respective.

        Asa cum unii dintre romani sunt frustrati ca romilor li se acorda legal anumite „drepturi” de care majoritarii nu beneficiaza.

      • Problema e ca acuzatia de „criptoantisemitism” nu se sustine decat printr-o lectura extrem de tendentioasa a textului sursa, o lectura tip Antena3. O. Simonica pare sa fie jenat ca-si alatura glasul unui cor de contestatari antisemiti si incearca sa sublinieze motivele de fond pentru care contesta persoana lui Tismaneanu.
        Cauzalitatea „vant – furtuna” nu se referă la o furtuna antisemita, ci la furtuna criticilor legitime cauzate de comportamentul ilegitim, in opinia autorului, de care se face vinovat Tismaneanu. Nu exista nici o legatura intre paragraful introductiv, care incarca sa delimiteze clar cadrul discutiei, in zona argmentului rational, si concluzia amintita.

      • Stimate Domnule Tismaneanu,
        Amos Oz este unul dintre „noii evrei” ai lui ben Gurion, de teapa „omului nou” pe care doreau sa-l creeze comunistii si legionarii, hitleristii si stalinistii; de origine evreu, el ii uraste pe evrei ca orice anisemit.
        Iar in privinta „criticarii anumitor actiuni ale Statului Israel” – e vorba de antisemitism, de-abia deghizat. Dupa atentatele infioratoare de la Paris, au inceput imediat sa circule teorii de conspiratie, dupa care in spatele lor se afla serviciile secrete israeliene (ca si in spatele atacurilor din 11 septembrie…). Orice-ar fi, jidanii si biciclistii poarta vina.
        Si cele mai bune ganduri.

        • „Iar in privinta “criticarii anumitor actiuni ale Statului Israel” – e vorba de antisemitism, de-abia deghizat.”

          Deci QED, domnule Tismaneanu, sau dupa cum spuneam, daca nu sunt de acord cu actiunile statului Israel sunt antisemit. Pai cum sa mai porti o conversatie pe teme de – in fond – geopolitica atunci cand interlocutorul te acuza ca n-ai basca?

  2. D-le Tismaneanu, mi se pare ca intrati in ceea ce as putea numi „deget de manusa”.

    Cripto-antisemitismul e un concept destul de alunecos, chiar daca sunt de acord ca exista pattern-uri sau „cuvinte cod” prin care pot fi identificati antisemiti nedeclarati ca atare.

    De ce insa sa intrati intr-o astfel de disputa? In loc sa vorbiti de pe o platforma inalta (pe care o aveti de la Raportul Tismaneanu incoace), a opta sa intrati in dialog pe subiectul etniei pentru a combate pe unii sau altii mi se pare o risipa. PE mine cel putin ma interseaza mai mult ce credeti despre Stalin, URSS, Ceausescu, Basescu, Ponta, SUA, UE etc decat despre Simonca.

    Am observat ca sunteti un spirit polemic, that you like a good fight, dar totusi… Cine e Simonca?! Never heard of him.

  3. Cred ca fraza din text care spune ca „Judecarea cuiva pe bază de antecedente genetice (origine socială ori etnică) este o atitudine inadmisibilă, ofensatoare și repugnantă.” nu poate fi valabila. Va dau cateva exemple : ” romanii sunt un popor cu inteligenta peste medie, dar lenesi, superficiali si te pot trada daca interesul lor le-o cere” ;” nemtii sunt un popor tenace cu inclinatie deosebita pentru masini, motoare, tehnica, dar cu un aer de superioritate fata de alte natii” ; ” chinezii sunt meticulosi, cu inclinatie spre lucruri miniaturale, dar isi insusesc fara jena tehnologiile altora fara a cumpara licente”; ” evreii sunt neintrecuti in finante, comert, cinematografie, au suferit in istorie, dar nu accepta zicala ca ceea ce tie nu-ti place altuia nu-i face” etc etc.
    Toate aceste referiri pe baza de antecedente genetice sunt inadmisibile,ofensatoare si repugnante ? Nu. Sunt pareri ale unor largi categorii de cetateni romani. Nu-mi cereti vreun studiu sociologic care sa spuna asa ceva. N-am, dar intrebati pe orice cetatean cum sunt romanii, nemtii, chinezii, evreii si veti vedea ca nu lipsesc referirile de mai sus. Daca m-am referit si la evrei cred ca nu voi fi considerat antisemit, sau ma insel ?

    • Problema este creata de manipularea constienta a „sentimentului popular”. In timpul crizei economice si inflatiei catastrofale din Germania din 1929-1933, ideea ca „evreii sunt neintrecuti in finante, comert” a intrat cat se poate de natural in discursul antisemit al partidului national-socialist al muncitorilor din Germania (NSDAP).

    • ” evreii sunt neintrecuti in finante, comert, cinematografie, au suferit in istorie, dar nu accepta zicala ca ceea ce tie nu-ti place altuia nu-i face”
      Zicala e de origine evreiasca, Talmudul Babilonian, tractatul Shabbath, folio 31a.
      Dupa cate inteleg, va referiti la indrazneala noastra de a ne apara de bestiile sangeroase care ne ataca?
      Ce obraznicie! Evreii indraznesc sa nu mai mearga ca turma la abator!
      Asta chiar ca merita mentionat.

  4. Dopa parerea mea – si cu scuze adresate domnului Tismaneanu pentru faptul ca sunt off-topic – ar trebui ca societatea moderna sa fie „oarba”, in sensul de color-blind, religion-blind, gender-blind etc. Aceasta reprezinta, de fapt, esenta non-discriminarii. Daca vom continua sa discriminam pozitiv sub pretextul unor datorii istorice ne vom trezi in mod sigur cu o recrudescenta a resentimentelor, cu efecte previzibile.
    Argument valabil in toate cazurile, fie ele PC sau nu.

    • @iosiP

      Spuneti ca „societatea moderna sa fie ‘oarba’, in sensul de color-blind, religion-blind, gender-blind etc. Aceasta reprezinta, de fapt, esenta non-discriminarii.” Si mai jos „Argument valabil in toate cazurile.” Dati-mi voie sa nu fiu de acord cu dvs. pt. simplul motiv ca regulile de care vorbiti, desi absolut necesare evitarii discriminarii, nu sunt valabile cand chiar subiectul lor este in discutie. De exemplu, nu poti face abstractie de islam atunci cand vorbim de terorismul islamist. Cum nu poti face abstractie de culoarea pielii in cazul de la Fergusson si New York; sau netinand cont de gen in cazurile de violenta conjugala sau mutilare genitala, etc. Altfel, cadem intr-o penibila corectitudine politica ce nu face altceva decat sa nege si deci sa altereze serios realitatea data. Va dau doua exemple ce reies din atentatul din Franta.

      1. Se incearca delimitarea islamului de islamism. O consider o eroare identica cu cea in cazul marxism vs. leninism sau stalinism.

      2. Se idealizeaza grupul editorial al publicatiei Charlie Hebdo ridicand mizeriile staliniste proferate de acesti marxisti idioti la rang de model de libertate de expresie. Spun staliniste pt. ca intr-o poza aparuta zilele acestea cu editorul sef ce a fost asasinat apar pe fundal mai multe poze cu Stalin si insemnele comuniste. Trebuie sa precizez ca sunt total impotriva oricarei violente fizice aplicate unor indivizi din cauze de conflict de idei. Ma refer doar efectele aberante provocate de corectitudinea politica. Pe una din pancartele demonstrantilor din Paris scria „Nu, oricarei forme de fascism” Pai islamismul e mult mai aproape de comunism decat este de fascism, atat dpdv ideologic cat si institutional. Singurul lucru ce difera este proprietatea privata.

      • Exista antisemitism,ete structurat istoric si fixat stereotipic. Mai mult, in spatiul occidental, manifestarile antisemite sunt interzise prin lege, tocmai pentru ca exista antisemitism structurat si persistent, ceea ce nu evapora antisemitismul ci doar reduce malignitatea lui sociala prin interzicerea unor comportamente. Legea nu poate interzice gandirea si simtirea cuiva ci doar traducerea ei in comportamente expres interzise. Antisemitismul este taxat si sub raport etic, dar cum stim taxarea etica depinde de siuarile colective fata de anume atitudini si fapte, altele decat cele interzise prin lege sanctionate in justite.Daca si cand va disparea rezerva, sau ostilitatea fata de evrei, este greu de spus, nu imediat doar pentru ca exista un larg consens ideatic si politic potrivit caruia manifestarea antiemita se cuvine a fi ingradita, cu speranta ca in timp se va dilua si ce sta in spatele ei. Antisemitimul nu este siungura organizare mental emotionala „anti”. In Europa rezerva si ostilitatea de grup fata de alt grup este endemica. Tocmai incercam s-o diluam pentru a face posibila UE, gandita ca in fina o federatie. In prim moment ne prefacem doar ca n-ar exita, tehnica nu foarte productiva. Nu cred ca este nevoie de o poveste foarte lunga pentru a explica cum s-au nascut ,perpetuat, intarit aceste „anti” si cu ce functii si urmari sociale. La nive de profesionisti ar fi jignitor, lucrurile fiind cunocute, iar pentru neprofesionisti ar fi mult prea lunga vorba si prea tehnica pentru a fi urmarita si inteleasa. Analiza foarte subtila a Domnuui Tismaneanu, „psihanalitica” excede prin finete, atat stiintificul cat si utilitatea pedagogica, inteegem in fapt ca o personalitate academica din SUA, autor de articole publicate in reviste excusive, cu autoritate in Romania prin „condamnarea comunismului” considera ca Domnul Ovidiu Simonca ar fi cripotoantisemit, ceea ce ar putea fi adevarat nefind un fapt exceptional. Ce ar trebui sa urmeze, eventual sa nu i se mai publice productiile , atisemitismul fiind oficial prohibit.

  5. Dle Tismaneanu,
    Ma bucur ca mi-ati dat ocazia s-o reintalnesc pe Aya, o amica din virtual si care combatea activ apud 2007 pe un blog, in sprijinul neconditionat pentru o mare slabiciune a ei si care era AN, motiv care nu m-a impidecat ca eu, adversar politic al lui AN, sa o apeciez foarte si sa avem o buna relatie internautica . Din pacate in ultima vreme nu mai stiu nimic de ea . Citind ce a scris ea la articolul din 2010 al dlui Simonca indicat aici cat si disputa cu dl Simonca consider ca acestea lumineaza suplimentar cele scrise de dl Tismaneanu.
    Prima interventie a Aya-ei este :

    Vladimir Tismaneanu intre antisemitism si asaltul pentru decredibilizarea intelectualului
    Aya – Sambata, 14 August 2010, 05:02
    VLADIMIR TISMANEANU INTRE ANTISEMITISM SI ASALTUL PENTRU DECREDIBILIZAREA INTELECTUALULUI

    urmand respectivul schimb de replici in care intervin si altii, asa ca cei interesati de aceasta disputa merita sa citeasca acele comentarii de la : http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles%7Cdetails?articleID=24121&pageID=2#comments

    PS Util pentru mine si schimbul de opinii dintre dvs si dl iosiP cu ale carui idei sunt de acord.
    De acord ca si dvs cu ce spune adi. :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro