sâmbătă, aprilie 20, 2024

Cristalin, direct si fara echivoc: Ioan Stanomir catre Vasile Ernu

Pe portalul „LaPunkt”, profesorul Ioan Stanomir publica un text remarcabil prin capacitatea de a sintetiza argumentele esentiale pentru care nu se poate pactiza cu noul radicalism utopic. Indiferent de vestmintele cu care defileaza, neo-bolsevismul este bolsevism, adica opusul umanismului. Contine in sine samburele terorii (ideologice si politice) precum ghinda pregateste stejarul. Cultul organizatiei monolitice, al violentei justificata de deciziile unei Istorii divinizata, mistica Revolutiei totale, toate sunt acolo, asa cum erau si atunci cand Albert Camus si-a ridicat vocea impotriva revolutionarismului iresponsabil sartrian. „L’anticommuniste est un chien” spunea Sartre in plin delir stalinist. Infamia, de atunci sau de acum, trebuie desemnata drept ceea ce este.

Suntem unii care am interiorizat lectia lui Camus. Stim ce inseamna universul concentrationar. Nu ne jucam cu asemenea teme. Altii raman fideli leninismului dintotdeauna. Aflu ca dl Vasile Ernu, anti-anticomunist de profesie, a participat la Universitatea de Vara de la Ramnicu Sarat organizata de IICCMER. La fel, era anuntata intial participarea domnului Daniel Barbu, nu mai putin infocat in a combate „iluzia anticomunismului”. Nu stiu daca a mai ajuns, fiind domnia sa probabil extrem de ocupat cu sustinerea proiectului de lege privind Rosia Montana. E nevoie sa numesc ce inseamna prezenta lor acolo? In repetate randuri, Vasile Ernu a atacat insasi filosofia anticomunismului (ma refer la cel civic-democratic), a persiflat-o si a denigrat-o cu toate mijloacele retorice posibile, de la invectiva la insinuare.

Cine uita, nu merita. Este, cred, mult adevar in aceasta formulare. Ni se spune ca in 2013 nu mai e nevoie sa tinem minte. Ca uitarea e preferabila memoriei. Ni se servesc “noi” panglici ideologice, de fapt reciclari jenante ale celor vechi, vetuste, gaunoase, sterile si imbibate de sange. (VT)

“Dragă Vasile,

Lupta pentru Roşia Montană este şi lupta mea. Dar este o luptă pe care o văd dusă nu spre a restaura etatismul şi spre a reporni “lupta de clasă”- este o luptă dată pentru libertăţile constituţionale, pentru civism şi demnitate, o confruntare cu un stat abuziv, corupt şi coruptibil. Şi în acest punct, cred, ne despărţim. În privinţa ţelurilor şi a idealurilor. Manifestul pe care tu l-ai reprodus nu vorbeşte în numele meu. După cum cred că nu vorbeşte nici in numele altora care nu împărtăşesc elanurile tale leniniste. “Ce –i de făcut”. Prin ton şi titlu, totul are un aer familiar.

Dragă Vasile,

Nu sunt parte a acelui “establishment conservator” la care faci aluzie în titlul textului tău. Citindu-ţi paginile, am avut sentimentul că această entitate difuză este o obsesie a ta şi a colegilor tăi de crez social şi politic. “ Conservatorismul” este, în lectura dată de tine, cu ghilimele de rigoare, continuatorul forţelor întunecate ale “reacţiunii” cu care regimurile de democraţie populară se luptau în anii comunizării central– europene. Deşi nu aparţin acelui “establishment”, aş fi devenit, la rândul meu, un duşman al poporului. Logica revoluţiei, indiferent de coloratura ei, se hrăneşte cu materialul victimelor de serviciu.

Nu am fost şi nu voi fi niciodată un ”conservator” în accepţiunea pe care tu o dai acestei direcţii intelectuale. Dar sunt şi mă recunosc a fi liberal – conservator într-un sens care nu are nimic în comun cu ghilimele peiorative. Sunt conservator în măsura în care rămân fidel unei linii a libertăţii, moderaţiei şi prudenţei care îşi are originile în Burke, Madison, Constant sau Tocqueville. Moderaţia este, adesea, una dintre acele valori judecată a fi rece, inatractivă şi irelevantă. Într- adevăr, moderaţia nu poate face să se ridice baricade. Dar pe cărămizile moderaţiei se pot ridica societăţile plurale, în cadrul cărora demnitatea umană să fie garantată, iar arbitrariul statului eliminat.

Dragă Vasile,

Suntem, poate, fiecare în felul său, expresia unor tipuri umane şi intelectuale diferite şi ireconciliabile. În tine recunosc tradiţia iacobină europeană şi demonismul intelighenţiei bolşevizante ruse. Pentru tine, şi asta se poate vedea din manifestul pe care l-ai ataşat răspunsului tău, ( un manifest pe marginea caruia sper să revin într-un text viitor), guvernarea înseamnă desfăşurarea unei lupte care se dă sub semnul utopiei şi al luptei de clasă. Pentru tine, baricadele, materiale sau imaginare, sunt mediul în care te simţi cu adevărat viu, sunt energia care îţi alimentează gândurile şi scrisul.

În ceea ce mă priveşte, în calitate de liberal-conservator,aspiraţiile îmi sunt mult mai nespectaculoase şi terestre. Spre a–l relua pe Michael Oakeshott, pentru mine guvernarea nu poate fi întruchiparea unui vis generos şi irealizabil, ci doar efortul de a gândul cadrul în marginile căruia acţiunea umană să se poată realiza. Acolo unde tu defrişezi un câmp pentru ingineria utopică, eu văd un spaţiu modelat de destine umane concrete, încadrat de regulile modeste ale statului de drept. Îmi recunosc această limitare intelectuală. Este parte din substanţa mea şi nu o reneg.

Dragă Vasile,

Am deprins această ostilitate faţă de mirajul utopic atât din lecturi, cât şi dintr-o biografie care a fost, ca şi a ta sau a lui Angelo, petrecută în umbra comunismului biruitor. Am văzut, cu proprii mei ochi, buldozerele scurmând în carnea caselor care se află peste drum de blocul meu: astăzi, în locul acestor destine lichidate metodic, în numele progresului, se ridică un centru comercial. Un centru comercial aşezat pe temeliile unui “circ al foamei” ceauşist. Sacrificiul vieţilor, oricât de modeste în aparenţă, nu poate fi justificat de nici o ambiţie adamică. Prometeu nu poate elibera omenirea pârjolind, spre a face loc unei lumi cu linii perfecte.Vei spune că sunt un ins captiv în logica “războiului rece”. Poate că ai dreptate. Unele bătălii nu ajung niciodată la căpăt. Înfruntarea cu utopia şi cu radicalismele ideologice este parte din destinul meu, după cum a fost parte din destinul celor de dinaintea mea.

Dragă Vasile,

Stânga revoluţionară nu deţine un monopol al inimii şi al compasiunii. De cele mai multe ori, sunt chiar aceşti iluminaţi ai idealului cei ce calcă în picioare demnitatea omenească pe care pretind că o apără. În clipele în care evocăm “lupte de clasă”, fie şi la nivel european, este important să ne amintim că, înainte de a fi încazarmaţi în “clase” antagonice, oamenii sunt personalităţi dotate cu raţiune şi sensibilitate autonome. Comunitate , iar nu colectivism: nuanţele se cer reamintite.

Dragă Vasile,

Închei această scrisoare cu gândul de a o continua. În definitiv, una dintre libertăţile pe care moderaţii le admiră profund este chiar această libertate paradoxală a îndoielii şi criticii.”

http://www.lapunkt.ro/2013/09/16/spiritul-critic-si-baricadele-o-scrisoare-catre-vasile-ernu/

Textul lui Ioan Stanomir este continuarea unei polemici desfasurata pe portalul „LaPunkt”. Recomand articolul lui Angelo Mitchievici:

http://www.lapunkt.ro/2013/09/13/despre-ciorbe-stricate-si-alte-feluriun-raspuns-lui-vasile-ernu/

Pe aceeasi platforma, cititorii interesati pot gasi dreptul la replica al lui Vasile Ernu.

http://www.lapunkt.ro/

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Eu inteleg ca va grabiti foarte tare si cu ardoare, din fuga trenului, vreti a demola bolsevismul – aveti, probabil dreptate. Insa asta nu e un motiv, atunci cand se publica o critica in extenso a ceva sa omiteti si textul original al lui Vasile Ernu sau un link catre el, pentru a vedea si cititorii, eventual, ce e atat de insidios si odios acolo. Gasesc scrisorile contra acuzatoare, regasesc raspunsul la raspunsuri, dar baza unde e??! Multumesc.

    • Daca aruncati o privire pe dosarul Stalin, veti constata ca nu ma grabesc catusi de putin, ca nu „demolez bolsevismul din fuga trenului”, ca aici, pe „Contributors” s-a purtat si se poarta o dezbatere veritabila despre stalinism ca varianta exacerbata a leninismului. Cunoasteti un alt loc unde se deruleaza, in Romania, o asemenea discutie? In articol, mentionez unde a aparut dreptul la replica al lui Vasile Ernu (dand doua linkuri la platforma LaPunkt). Pentru a raspunde solicitarii Dvs, am mai adaugat un link generic, la intreaga platforma. Articolul este despre o pozitie de principiu si, propune, in preambulul meu, o contextualizare istorico-politica. Toutes proportions gardees, referinta la faimoasa polemica dintre Camus si Sartre are o semnificatie precisa si mi se pare de o ardenta actualitate. Nu am discutat, cum nu discuta nici profesorul Stanoimir, manifestele politice ale domnului Ernu. Mai dau o data linkul:

      http://www.lapunkt.ro/

      • Domnule profesor – iertaţi-mă că „mă bag” – nu vă mai obosiţi să-i daţi, cu bună credinţă, linkuri dlui Orăşanu, nu de linkuri duce lipsă domnia sa… Fiţi sigur că ştie să-şi acceseze informaţia care-l interesează; nostimada e că-l interesează mai mult să facă pe victima (vezi, Doamne, ce informaţie trunchiată i se serveşte) şi să vă „gratuleze” triumfător cu un „Mulţumesc” pe care probabil că şi-l percepe ca fiind de o ironie devastatoare – maaamă, ce v-a zis-o :) ! Mi-e milă de mica lui aspiraţie neîmplinită: să-şi tragă un pic de glorie şi simpatie de circumstanţă, pe Contributors, încercând să vă pună superior la colţ pentru că aţi „îndrăznit” să nu vă placă robespierrii ăştia postmoderni nevoie mare (Ernu e doar unul dintre ei, žižekul nostru dâmboviţean, cheguevarul nostru cu master şi aură de filosof, care stârneşte atâta admiraţie printre spiritele slabe de înger la subconştient)…

        • eugen chirovici,
          Probabil ca dl Orasanu urmareste exact ceea ce spuneti. Dar de ce nu i-o spuneti d-lui in mod direct?! Sa vorbesti cu cineva, in timp ce te adresezi altuia e lipsa de respect fata de ambii, chiar daca numai unul merita amenda.
          Pe de alta parte, ar putea exista un motiv: textul dlui Ernu este net mai bun decat cel al dlui Stanomir. Primul aduce argumente clare, isi asuma o pozitie si aduce argumente. In schimb scrisoarea dlui Stanomir este o repetitie interminabila a unei idei pe care inca n-a emis-o. Si face asta pe un ton prefacut smerit si retinut, insa silindu-se sa inghesuie toata moralitatea umana in cufarul din dreapta, pentru ca apoi cititorul sa nu poata decat concluziona ca n-a mai ramas nimic si pentru stanga lui Ernu.
          Si nu doar atat: dl Stanomir este profund incorect. Daca nu acorda macar o minima prezumtie de incredere interlocutorului, ar fi trebuit sa renunte a-i mai scrie sau sa-l combata cu argumente. Dar chiar in primul paragraf al scrisorii sale, dl Stanomir il acuza pe „Draga Vasile” ca ar fi leninist si ar sustine un stat „corupt si coruptibil”. Si asta desi dl Ernu a scris explicit in textul sau ca nici vorba de asa ceva.

          • Textul lui Ernu nu e chiar de o deosebita claritate si joaca asta cu Lenin (ba-l inviem, ba-l ingropam) ma cam calca pe nervi. Lenin e un personaj interesant, care merita studiat, cu bunele si relele lui, dar tragand linie si adunand cred ca nu avem multe de invatat de la el. Ca sa nu zic ca nici macar succesul loviturii de stat din 1917 – pentru care l-ai putea admira asa, la modul inconstient si total neutru – nu-i apartine decat in mica masura, meritul principal fiind al lui Trotsky. Dar sa zicem ca ar fi un filon de descoperit cat de cat in Lenin, facand abstractie de toate greselile pe care le-a facut, asa cum e instructiv si sa citesti din Principele, tot nu vad de ce se joaca Ernu cu imaginea lui, doar pentru a provoca, lucru evident dupa mine. Sincer, cred ca Ernu spune adevarul atunci cand recunoaste, in „Nascut in URSS”, ca educatia de la scoala l-a facut sa-l admire pe Lenin si sa vada in el un reper dincolo de orice. Si cred ca atitudinea e similara cu cea a necredinciosilor sau a agnosticilor care au fost educati intru credinta si care au „nostalgia credintei” (a la Pasolini). E ceva dincolo de tine, tine de ceea ce ti s-a indus cand ai fost mic. Si cam atat.

            • Maxa,
              nu sunt un fan al lui Ernu si al „invataturilor” din textele sale. Dar dintr-un asmenea text, precum cel luat la scarmanat, pe langa dorinta de provocare, evidenta este si pozitia d-sale. Ori asta e relevant pentru a numi un text „bun”. Spre deosebire, din textul domnului Stanomir aflam orice, numai ceea ce d-lui este nu. O suma de delimitari si drumuri care se despart e tot ce ni se ofera.
              Ca prezentarea convingerilor sale e facuta incisiv de dl Ernu ar putea avea o explicatie in urma invitatiei de a evolua pe terenul advers, alternativa ar fi fost acceptarea infrangerii avant la lettre: d-lui nu avea decat o mutare si trebuia sa anticipeze totul.
              E foarte probabil ca d-sa sa fi fost inoculat, prin educatia primita, cu admiratia pentru un lider cum a fost Lenin, dar e posibil si ca, instinctiv, sa accepte ca fara vreun Lenin n-ar fi avut acces la educatie. Credeti ca ceilalti nu-si vand gogosile la pachet cu ideologie?! Ba bine ca nu! Si o spune chiar si Vasile Ernu. Se poate sa ramai cu sechele doctrinare de cand erai mic, dar asta nu e totul. Uneori se intampla sa ai o revelatie in miez de noapte si sa descoperi metehnele doctrinei in care ai crescut si sa-ti pui toata abnegatia in slujba celei care i se opune. Cu aceeasi tenacitate si daruire.

            • Hantzy,
              Inteleg ce spuneti, insa Ernu nu poate fi luat in serios. Rareori, cand devine grav si mai are si cate-o sclipire, mi se pare o voce care merita luata in considerare. Dar cand scrie astfel de texte, intr-un stil ironico-provocator si cu un aer de lejeritate, nu prea. Si asta si pentru ca – trebuie sa recunosti – nu prea are talent literar sau nu are suficient. Exista o anumita nostalgie si lejeritate slava in scrisul lui care-mi place, dar nu e suficient de izbutit stilul. Si atunci cand joci alba-neagra cu personaje precum Lenin, iar apararea ta este ascunderea indaratul unei lejeritati ironice care sufera din cauza stilului, nu prea ai cum sa atragi simpatii.
              Asta nu inseamna ca sunt de acord cu procesele de intentie facute de Profesor, de Stanomir, de ILD si de altii oricaror „stangisti” de azi.

      • Aveti dreptate. Se pare ca „aici, pe «Contributors» s-a purtat si se poarta o dezbatere veritabila”, care insa are si comentarii „secretizate” :-)
        Am scris un comentariu in care am reprodus unele dintre ideile domnului Vasile Ernu („pentru conformitate”) si am dat si link-ul spre articolul care a declansat „dezbaterea”. Probabil ca va fi desecretizat dupa vreo 15 de ani (la fel ca si arhivele Securitatii). Pentru moment, voi renunta la citate si voi incerca doar „desecretizarea” link-ului articolului care provoaca atata ingrijorare in randul oamenilor „de bine” :-) Sper sa am mai mult succes de aceasta data!

        http://tinyurl.com/qbvyjr5

        • Am facut link la portalul unde a aparut dreptul la replica al-dlui Ernu. Am facut link la articolul d-lui Mitchievici caruia ii replica dl Ernu. Exista link dat de un cititor aici pe forum. Deci, va rog mult sa renuntati la mania persecutiei (daca se poate).

  2. Stanomir vorbeste aici cam prea mult despre sine, parerea mea. Intr-un fel exact asta acuza si Ernu: mai lasati frate obsesia auto-catalogarilor, cu sau fara ghilimele. Mai uitati-va si in jur.

  3. este asta o polemică sau o întrecere de popularitate în curtea liceului?

    Dacă Tismăneanu et Co. nu începe să demonstreze riguros, discursiv, conceptual, critic (în sensul kantian), științific, nu anecdotic, legatura necesară astăzi, în acest punct al istoriei, dar și în general, între a te declara de stânga (și a studia Marx, a pronunța „Lenin”, etc.) și tendințe (politice?) criminale reale (adică demonstrabile factual și codificabile juridic), va trebui să conchidem că procesul de intenție și, cum se poate constata și mai sus, proferarea insultei sunt epistemologic necesare, puncte nodale ale metodei și ale demonstrației. Prezența insultei (a unui fantasmat „cutare nu merită!”) este ceea ce face „intriga” textului, și demonstrația – convingătoare. Dacă cineva este „scuipat afară”, există sens.

    • Va jucati cu cuvintele. Nimeni, in orice caz nu Ioan Stanomir, Angelo Mitchievici sau eu, nu a afirmat ca a studia Marx ar implica vreo frauda morala ori intelectuala. Retineti ca sunt coordonatorul a doua colectii in Romania in care au aparut si autori marxisti (Slavoj Zizek), post-marxisti (Dick Howard) sau marxologi de prim rang (Raymond Aron, Robert C. Tucker). Nu e nimic grav sa te declari de stanga. De stanga a fost, de pilda, Leon Blum. Problema insa este alta, iar Dvs stiti acest lucru. Diferenta dintre stanga democratica si cea radicala (neo-iacobina, bolsevica) este decisiva. In secolul al XX-lea, la Kronstadt, Barcelona, Budapesta, ea s-a tradus in plutoane de executie. In Romania, Ion Flueras si Iosif Jumanca, social-democrati autentici, au murit in temnitele comuniste.

      • în ciuda distincției pe care o faceți, problema (vă) rămâne. De pildă, cazul lui Ernu: unde e chemarea la violență (politică) în textele acestui autor? Fără metonimie!

        • V-as ruga, cat pot de gentil, sa renuntati la semnele de exclamare. macar pe acest forum :)

          Cand vorbesti despre actualitatea lui Lenin, cand sustii necesitatea reaprorprierii sale intr-un proiect revolutionar in zilele noastre, cand stii ce a insemnat bolsevismul, chemarea la violenta nu are nevoie sa fie explicita. Leninism inseamna cultul violentei, al partidului de avangarda si al vointei istorice.

          • Imputati cam usor crime grave celor ce nu va impartasesc convingerile politice. Buna manevra de excludere din discutie, dar cam ne-liberala.

  4. Imi pare rau ca nu sunt polonez.
    Polonezii au avut o solidaritate romanii nu au si nu vor avea.
    Ne place sau nu europa este condusa de o clasa a oamenilor de bine proveniti din comunistii aripa tinara exemplu Merkel sau anarhistii si comunisti internationalisti precum Baroso, cam tot ce este capetenie este metamorfozat in democrat dar ascunde adevarul citecului golanilor:
    oamenii de bine numiti si necomunisti si fara de rusine
    In fapt un neocomunism a pus stapinire pe europa.
    In aceste conditii articlole independente si impartiale precum acesta sunt o nota discordanta in simfonia propagandistica actuala.
    Daca cineva privea sambata televiziunea BBC ar fi vazut un sir de emisiuni despre Germania si \merke si invers.
    Inscrierea lui tovei Merkel in partidul comunist si participarea ca propagandista de frunte a fost prezentata cosmetizat pentru ca sa nu para ceea ce a fost fripturism.
    Teoria este buna dar praftica ne omoara.

  5. Wishful thinking domnule Manu! La noi n-a fost niciodata pe primul loc anticeausismul. anticomunismul sau cum doriti sa-i spuneti; n-a ajuns niciodata. Daca ar fi ajuns, cu totul alta clasa politica am fi avut acum (nu derbedei iresponsabili) si cu totul alt popor, nu o populatie derutata, salbaticita.

  6. Dl. Manu – lasand la o parte ticneala legata de politic, eu nu inteleg cum te poti declara „de dreapta” si te poti duce sau sustine o demonstratie alaturi de figuri ale intelectualismului si activismului de stanga romanesc: Vasile Ernu, Costi Rogozan, d-na Pippidi (unde sunt zielele in care a catalogat discursul lui Ponta drept „impecabil”?)? Alaturi de tineri care poarta tricouri cu Che Guevara si care scandeaza „Jos Capitalismul”, poarta un mesaj anti-corporatist (desi lucreaza la corporatii multinationale si beneficiaza de ultimele realizari tehnologice)? Jos $istemul!$ :-) It gets old!

    Impartasesc frustrarea legata de proiectul RM, de netransparenta, de haos legislativ si politic, de prezumtiva coruptie. Inteleg ca prevderile contractuale cu RMGC nu sunt perfecte. Dar de aici pana a te proclama de dreapta si a protesta cu sticle PET impotriva a tot, a dori terminarea proiectului -asta fara a oferi altenativa sau a oferi ceva nerealist- este distanta mare.

    Poate vine ca o supriza pentru dvs., dar a doua parte a dreptei despre care sustineti ca s-a ocupat exclusiv de „spectrul ideologic” si de lupte prostute pe Internet chiar a produs ceva in anii acestia. Exista un raport oficial, profesionist intocmit, de o comisie care a gasit regimul comunist drept criminal. Desi pare „nimic” pentru unii, acel document ne-a trecut in rand cu lumea. Asa cum s-a intamplat si cu raportul comisiei Wiesel. Ne-a scos din barbarie, din grota in care am alergat bezmetic decade intregi cantand o pereche de tarani prosti care ne-au calcat in picioare.

  7. Vin din orizonturile culturale si geografice basarabene. Si vreau sa subliniez ca Ernu nu este reprezentativ pentru Basarabia nici ca traditie culturala, nici ca probitate intelectuala. Omul a ocupat nisa basarabeanului rusificat (cultura ruseasca, kalashnikov, votca, accent, simpatii de stanga si prorus). Dar ii da acestei nise niste dimensiuni jenante prin pretentiile pe care le are. Pentru ca in ultima instanta ce vrea omul? Integrare si acceptare sociala. Da, din pozitii totale antimainstrean, extremist de marginale. Si aici este cazul sa vorbim cu ce rasufla (calc rusesc in stitul lui Ernu). El vine cu un amalgam utopic, un melange de marginalitate si radicalism dintr-o pozitie de marginalprin definitie diferit si extremist. (Atentie ii lipseste violenta fizica, desi e plin de abuzuri logice, anacronisme, semiadevaruri si sofisme). Arma lui este acest discurs marginal, dar foarte antiromanesc (antidemocratic, antimajoritar, procomunist, prorus, iacobin, etc.) Ar parea straniu, dar Ernu nu vrea nimic mai mult decat sa isi asigure aceasta pozitie marginala care ii asigura o lupta nesfarsita si un viitor confortabil in societatea romaneasca. Ernu nu doreste schimbarea sistemului. Vrea doar sa-i fie permisa parazitarea acestuia. Gresesc acei care il cred serios. Are prea multe contradictii in discurs. Ernu nu vrea sa fie luat in serios. Dar are nevoie de scandal. Iar asta i se ofera. Abordarea lui e simpla de tot. Si aparent serioasa. Pai, ce nu au fost lucruri bune in comunism? Da, au fost. Pai, sa nu-l diabolizam atunci. Si hai sa vedem ce a fost bun. E logica broastei testoase care niciodata nu e intrecuta de Ahile. E o logica care din punct de vedere politic a produs Rusia lui Putin. Ernu si Putin? Parca il vad cum se revolta la auzul acestei asocieri. Dar nu scria la un moment dat ca Donbasul este motorul economiei ucrainene. Si a gresit. Pentru ca Ucraina se descurca si fara Donbas. Da, dar nu l-a sprijinit pe Putin fatis… etc. Asta esta apa tulbure in care se descurca de minune Ernu. Cei care nu inteleg, nu inteleg ca nici diavolul nu este negru complet. Dar diavolul nu poate fi, nu este si nu are nevoie sa fie negru suta la suta. Jocul de-a alba neagra, aproximatiile (gen п = 3) asta ii este meseria.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro