joi, martie 28, 2024

Criza nuanțelor sau despre globalizarea măgarului și elefantului

Oricine ascultă măcar ocazional un canal de televiziune ca Fox News, comparîndu-l, de pildă, cu CNN, poate observa polarizarea stridentă, specifică politicii americane, între republicanii conservatori, ce sînt priviți, după accentuarea influenței Sudului biblic în politica americană, ca un ”partid al lui Dumnezeu”, și democrații progresiști ce susțin ”valori de stînga” (politici asistențiale, drepturi ale minorităților, drepturi ale animalelor, politici ale mediului etc.), fiind criticați drept comuniști mascați – Partidul Democrat ar fi, afirmă unii conservatori creștini, o adevărată legiune a Anticristului.

Această dihotomie poate oferi avantajul clarității ideologice – care lipsește, de pildă, cronic în politica românească. ”Cetățeanul turmentat” nu e o invenție americană, ci balcanic-autohtonă. Dificultatea apare însă atunci cînd, din cauza internalizării dihotomiei, se construiesc așteptări ideologice alb-negru care tind să subestimeze importanța unui discernămînt individual ce trece prin propria reflecție și conștiință. Și cînd acestea par a încuraja o înregimentare grăbită la valori și atitudini grupate în bloc după culori politice.

De pildă, în 2006, văzînd hecatombele care au urmat intervenției americane în Irak din 2003 și haosul terorismului confesional care a înflorit în regiune după debarcarea de la putere a lui Saddam Hussein, am scris în presa românească un articol în care argumentam împotriva legitimității acestui atac, care de altfel nu a primit girul Consiliului de Securitate al ONU. La ora aceea muriseră deja în Irak peste 100.000 de oameni, cei mai mulți în atacuri teroriste organizate de Al-Qaeda irakiană, din care s-a născut ulterior gruparea Statul Islamic. Între timp, cifrele victimelor terorismului s-au dublat și s-au triplat – și asta nu doar în Irak… Articolul era destul de singular în peisajul publicistic de atunci, majoritatea experților, jurnaliștilor și intelectualilor susținînd intervenția NATO în Irak, la care desigur participau și trupe românești. Era perioada în care președintele Băsescu susținea celebra sa ”axă București-Londra-Washington”. Am primit diverse critici și atenționări colegiale, dar cel mai tare m-a surprins un rechizitoriu făcut de o activistă conservatoare, care a pledat cu pasiune împotriva poziției mele mai ”pacifiste”. Ea folosea și argumente morale, ce aminteau că Saddam Hussein fusese autorul unor genociduri, dar cel mai ferm argument împotriva non-intervenției în Irak era că, la marșurile din Occident împotriva intervenției, participaseră și homosexuali. Simpla participare la proteste a unor oameni cu o orientare sexuală diferită era suficientă pentru a arunca asupra cauzei o lumină sumbră sau chiar diabolică. Și, dacă nu ar fi murit deja atîția oameni în Irak, poate aș fi înțeles cumva această reticență conservatoare, ca pe efectul unor valori și credințe personale, în cazul ei de natură religioasă. Ce mi-a fost mai greu să pricep a fost totuși felul cum ”întinarea cauzei” de către persoane LGBT precumpănea, în logica ei, asupra gravității masacrelor teroriste din perioada ”tranziției de la autoritarism la democrație” din Irak.

Analiza mea de atunci era critică nu doar față de politicile militare preemptive ale lui George W. Bush în Irak, ci și față de încercarea Washingtonului de a modela Irakul post-Hussein după o rețetă democratică americană. Ascensiunea la putere a șiiților în urma alegerilor libere din 2005 a stîrnit mînia extremiștilor suniți și a generat un sîngeros război civil purtat de ”gherilele” teroriste afiliate organizației lui Bin Laden. În plus, s-a dovedit că arestarea sau demiterea ofițerilor militari care făceau parte din partidul Baʹath (al lui Saddam Hussein) n-a fost deloc o idee bună. Ulterior, ofițerii arestați au fost eliberați din închisori de gruparea ISIS și șomerii din fostul Baʹath ce aveau expertiză militară au fost convinși sau constrînși să lupte pentru expansiunea teritorială a acestei grupări. Putem sugera chiar că apariția unei structuri islamiste atît de radicale ca ISIS, ce întrece în violență și anvergură chiar și gruparea Al-Qaeda, n-ar fi fost posibilă fără intervenția militară occidentală din 2003 în Irak.

Între altele, în același articol ”recomandam” și o politică mai prudentă a Statelor Unite față de Iran, după consecințele dezastruoase, în plan umanitar, social și politic, ale intervenției în Irak – încercînd să explic de ce ar fi trebuit să fie evitată o nouă intervenție militară în regiune și un nou proces de  democratizare forțată dictat de Washington. Nu vreau să spun că am avut dreptate în toate privințele. Unele judecăți erau probabil pripite și meritau întîmpinări critice. Totuși, am ajuns acum în situația în care un guvern mai moderat de la Washington are o abordare mai curînd cooperantă decît beligerantă a relațiilor cu Teheranul, și în care eșecul experimentelor de ”colonizare politică” a Orientului Mijlociu este recunoscut mai lucid. Sînt nuanțe care s-au obținut totuși cu multe costuri și care ar fi putut exista mai demult în politica externă americană, dacă și filosofia din spatele diplomației SUA ar fi fost una mai complexă și realistă.

Dihotomia de mai sus nu e însă, așa cum am sugerat de la bun început, prezentă doar în politică. Ea a proliferat, migrînd mai ales în ideologiile culturale și religioase. Mai mult, putem constata că globalizarea  a favorizat răspîndirea ei mult dincolo de granițele americane. ”Stînga” și ”dreapta” reapar cînd te aștepți mai puțin, în cele mai surprinzătoare contexte și împrejurări. Ce e mai trist este însă să constați că, din cauza asta, riscăm uneori să ne pierdem și cosmopolitismul, ironia, culoarea verbală și aprecierile cordiale – adică cele mai benigne trăsături culturale ale spiritului nostru balcanic.

Nu mă miră, de pildă, să citesc extrase de pe ”blogosfera” catolicilor conservatori americani care se dezic de enciclica ecologistă a Papei Francisc – și de costurile economice pe care le incumbă –, acuzîndu-l de ”marxism” sau fantazînd asupra unei sumbre conspirații închipuite între Che Guevara, Papa Francisc și Marx. Deși liderul catolic în discuție insistă că nu susține ”marxismul”, ci doctrina socială a propriei biserici. Ceea ce are sens, dacă ne gîndim că despre economia de solidaritate și neajunsurile egocentrismului capitalist a scris magisterial și predecesorul său, Benedict al XVI-lea, în pofida etichetei ”conservatoare” care i-a fost mereu aplicată  – și care, probabil, l-a ferit de acuzațiile de ”marxism” după publicarea enciclicei sale ”de stînga”, Caritas in veritate (2009). Totuși, cînd regăsesc exact aceleași acuze la cei mai inteligenți și nuanțați intelectuali ”balcanici” pe care îi cunosc, încep să mă întreb dacă nu ne aflăm – cu toții – într-o criză severă a nuanțelor. Dacă nu doar o activistă conservatoare, altminteri o persoană remarcabilă, ci și cei mai subtili intelectuali ajung să nu mai vadă că sărăcia și suferința multor contemporani sînt accentuate de economia profitului și de indiferența ecologică, considerînd că e o ”cauză întinată”, din cauză că e susținută și de progresiști, acesta poate fi un simptom acut al simplificării gîndirii noastre, probabil ca efect al globalizării tensiunilor ideologice dintre cele două partide de peste ocean.

Dihotomia între ”marxiști răi” și ”conservatori buni” este și o moștenire a Războiului Rece și a McCarthyism-ului. Înțelepciunea convențională a McCarthyism-ului afirmă că tot ce este anti-capitalist este comunist și tot ce e comunist – totalitar. Și, evident, orice anti-comunist are datoria de conștiință să combată tot ce este anti-capitalist. Această universalizare pripită funcționează și în sens invers. Oricine e rezervat față de mișcări de genul Occupy și nu gustă discursul anti-capitalist al unui Noam Chomsky sau propaganda populistă a unui Tsipras devine suspect de ”conservatorism politic”.  Cred că ieșirea din acest binom obsesiv se face cînd un adept al mișcărilor Occupy apreciază economia de solidaritate propusă de Benedict al XVI-lea în Caritas in veritate și un teolog conservator recunoaște că reflecțiile teologice despre demnitatea creației din Laudato siʹ a lui Francisc sînt pline de sens.

Dar, cum asemenea aprecieri sînt de ordinul excepțiilor, nu știu de fapt care e soluția la dilema ideologiilor care ne confiscă nuanțele. Probabil că un remediu, evocat deseori și de Vladimir Tismăneanu, ar fi cel propus de Kolakowski: să devii ”eclectic”, un liberal-conservator-socialist. Ceea ce poate angrena riscul – și sînt sigură că Kolakowski mi-ar da dreptate –de a ieși din logica ideologică a ”ne-grădinăritului” tot cu ajutorul unei formule ideologice, care ar avea doar avantajul complexității. Mai sigură ar fi, probabil, o regăsire a complexității reale a lumii. Sau, dacă contactul cu realitatea nu ne este la încemînă, putem încerca să reinventăm un alt animal ideologic, să spunem zebră sau girafă, care să ne îmbogățească logica cu un terț (a treia cale, un conservatorism sau un progresism queer etc.), ajutîndu-ne să ieșim din confruntarea destul de sterilă între măgarul progresist și elefantul conservator.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Doamna Palade,

    Ca unul care locuieste de vreo 15 ani pe celalalt mal al Atlanticului, pot sa va spun ca polarizarea e numai la nivel de partide politice.

    Intre democrati si republicani este un electorat de 40% care este independent, fie pentru ca sunt scarbiti de clasa politica americana sau nu se simt reprezentati in congres.

    Intre cei 40% sunt si eu. Nu ma pot identifica nici cu democratii, care au dus o politica externa slaba, au o tendinta de a risipi banul public si dau nas sindicatelor, si nici cu republicanii, in general conservator social, insa au risipit banul public cu razboaie iresponsabile insa au avut o politica externa si economica in general buna.

    Probabil m-as alinia intr-o buna masura cu libertarienii, insa si ei merg prea departe cu doctrina.

    Insa daca republicanii ar renunta complet la retorica conservatoare probabil m-as identifica mai bine cu politicile lor. Sa nu uitam ca in istoria moderna republicanii au fost partidul progresist al lui Abraham Lincoln, iar democratii erau cei conservatori.

    Inversia s-a petrecut dupa mijlocul secolului trecut, cand partea conservatoare alba din statele sudice nu s-a mai simtit reprezentata de democrati si au trecut in masa la republicani, care astfel au devenit conservatori…

    Cei 40% sunt electoratul target pentru orice fel de alegere prezidentiala americana sau chiar alegeri pentru congres de catre ambele partide.

    • Va fi un 2016 interesant!
      Deja a inceput nebunia vorbelor, pentra ca apar cei ce isi doresc investitura partidului.
      Deocamdata inca sunt la faza „pe scoala”. Repede, din toamna, septembrie octombrie va ajunge la faze superioare, cu scormonit in biografii.
      Sarabanda vorbelor aruncate va incepe o data cu ianuarie viitor, cind au loc primele alegeri in primele state. Vor avea loc si primele replieri si abandonuri…
      In 2012 lupta cea mai interesanta a fost la democrati intre madam Clinton si Obama. Cite cuvinte grele si-au aruncat cei doi in campania preliminara…
      Si cit i-a titiit fundul „marelui” Obama chiar si inainte de inceputul conventiei democrate… Fara sprijinul clanului Clinton nu pupa Casa Alba…
      Sa vedem cit o va sprijini pe Hilary in noua campanie.

  2. Criza nuanţelor pare că a luat sfârşit in familia ultraconservatorilor Bush.

    După ce in 2004* juniorul Bush susţinea sus şi tare introducerea unui amendament ‘homofob’ in constituţie, iată că recent** s-a aflat că era cât p-aci să oficieze o căsătorie intre lesbiene…probabil la presiunile soţiei.

    * http://www.nytimes.com/2004/02/24/politics/24CND-GAY.html

    ** http://www.cbsnews.com/news/george-w-bush-reportedly-offered-to-officiate-same-sex-wedding/

    *** http://www.cbsnews.com/news/george-hw-bush-a-witness-at-same-sex-wedding/

    Deci turbaţii elefanţi au lăsat-o mai moale, s-au temperat, ba chiar molipsit de febra căsătoriilor excentrice, dar măgarii roşii, papa şi radicalii activiştii lgbt rămân cum am stabilit: marxişti sadea, pentru că nu au dat niciun semn că ar fi dispuşi să accepte vreun compromis democratic in vreo chestiune, vor totul sau nimic. Iar acest ‘totul’ are legătură cu instalarea la putere a proletariatului sărac [cum in mod expres a cerut tovărăşul Franciskovici in vizita de lucru din Bolivia], cu ridicarea ideologică a minorităţii culturale inventate [prin diktat al Tribunalului Poporului in USSA], cu distrugerea familiei monogame heterosexuale [un impediment serios pentru Revoluţia finală marxistă].

  3. Contra acestei dihotomii mentionate mai sus se inscriu eforturile pentru a gasi o asa numita Cale a treia de evolutie in viitor a omenirii pe marginea careia am mai publicat pe aici asa ca acum am o ocazie sa revin si poate ce spun va fi privit acum cu ceva mai multa atentie:

    Vaticanul a inteles de ceva vreme prin credinta si etica crestina(sunt texte catolice importante), ceea ce eu sustin tot de niste zeci de ani si anume ca daca omenirea a cunoscut pana acum doar doua cai clare din punct de vedere doctrinar pentru dezvoltarea social-economica si anume :
    a)marxism-leninismul (este suficient sa spun marxismul) cu postulatul sau privindpropriectatea comuna asupra mjloacelor de productie care sunt compuse din mijloacele de munca (uneltele, infrastructura adica ansamblul mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii acţionează asupra obiectelor muncii, modificîndu-le potrivit scopului urmărit de ei.) si obiectele muncii, care sunt in principiu lucrul sau complexul de lucruri asupra cărora acţionează omul în cadrul procesului de producţie, direct sau cu ajutorul mijloacelor de muncă, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale,.la primul nuvel al proceselor de productie obiectele muncii sunt resursele naturale sub diversele lor forme adica pămîntul, pădurile, minereurile, apele, materiile prime , la urmatoaele nivele fiind deja obiecte rezultate intr-un proces anteror de productie.. Din respectivul postulat decurg toate celelalte elemente doctrinare si ca o parazitare si intr-o mare masura aproape intreaga socializare nu numai a mijloacelor de productie ci si a fortelor de productie adica si a fortei de munca creand asrfel o forma vansata si adaptata la conditiile moderne nu a comunei primitive cum cred unii ci a despotismului asiatic;
    b) capitalismul cu postulatul sau fundamental privind proprietatea privata asupra mijloacelor de productie si cea strict individuala si inalienabila asupra fortei de munca din care deriva drepturile persoanei si individului, cale mult mai buna decat cea marxista caci desi nu inlatura definitiv exploatarea o resrange la maximum fiind astfel cel mai perfectionat pana azi mod de productie prin care a trecut omenirea de la comuna primitiva prin sclavagism si feudalism, comunsmul find incheierea caii care incepe cu comuna primitiva si continua cu despotismul asiatic in care despotul este ulterior inlocuit de Partidul unic totalitar
    Dar capitalismul nefiind perfect avand o eroare intrinseca a permis dezvoltarea utopiilor de natura marxist -totalitara,
    Raspunsul teoretic este cea de a treia cale de dezvoltare socio-economica in care postulatele fundamentale sunt cele capitaliste cu o modificare care tine de natura noetica a omului si pe care crestinismul o presimte si anume in locul proprietatii comune sau private asupra mijloacelor de productie se va institui principiul de operare adica care in practica se va afla in spatele celor ce se vad si anume proprietatea privata doar asupra mijloacelor de productie cu exceptia resurselor naturale care in calitatea lor de bun al umnanitatii sunt de jure in proprietate comuna administrarea de facto a acestei forme de proprietate insemnand tocmai constructie efectiva in teorie si practica a aceste Cai a treia.
    Astea le-am mai scris chiar si pe acest portal acum un an, dar nu sunt inca intelese caci nici macar nu le inteleg (altfel ar fi enuntat ei aceste postulate)desi de aproape o suta de ani incepand cu ideie legate de venitul de baza garantat ( Le Mouvement Français pour un Revenu de Base or Unconditional Basic Income-UBI ), de ideea alocatiei de somaj si a altora ca efect al realizarii unui drept si nu a unei clemente sau pomeni sociale, si nume mari in stiinta economica si in filosofie au clamat acestea fara insa sa stie ce trebuie pus in fundamentul teoretic al cerintelor lor.
    Avem exemple si mai vechi si anume: fiziocratii in secolul al 18-lea sau precursori si mai vechi trecand prin Thomas Morus , Johannes Ludovicus Vives, Thomas Jefferson, Antoine de Caritat, marquis de Condorcet se ajunge la Thomas Paine care la sfarsitul secolului 18 scrie negru pe alb care ar fi sursa unui venit cuvenit de drept : Payments were to go to every person, rich or poor, healthy or disabled. It is “a right, and not a charity, that I am pleading for.” He wanted the funds to come from a “ground-rent” paid by property owners. This is just and proper, he argued, because the earth is “the common property of the human race” and everyone deserves a share. Urmeaza un Henry George care dupa inca o suta de ani, in 1879 spune: “There is a fundamental and irreconcilable difference between property in things which are the product of labor and property in land.”
    Apoi urmeaza o pleiada de savanti mai ales economisti renumiti, oameni politici de prima marime, care fiind adepti ai UBI, din pacate nu reusesc sa ajunga la motivatia stiintifica bazata pe principiul proprietatii comune asupra resurselor naturale de care s-au apropiat cei doi precursori principali citati , ramanand doar la motivatii bazate pe etica sociala si pe dorinta de pace sociala.
    Mai trebuie sa adaug ca pe un precursor al Caii a treia pe Jean Bodin(1530-1596) citat de romanul Gh. D. Ranzescu intr-un eseu politic si filozofic intitulat “Primatul spiritualitatii in viata de stat”, publicat chiar in 1945, adica in anul in care comunistii l-au aruncat in inchisoare printr-un proces politic. Apud Gh Ranzescu , Jean Bodin a fost un precursor al sistemului democratic de drept scriind : “Constitutia este suveranul de drept” iar accentul in opera lui se pune pe democratia caracterizata prin libertate si egalitate. Adica, spun eu, ceea ce este propriu caii a treia mai sus prezentata.
    Este de remarcat ca si francezul Jacques Duboin (1878-1976) preocupandu-se de probleme de acest fel a scris in 1955 propozitia: ” L’homme possède le droit à la vie, car il le tient des lois de la nature. Il a donc droit à sa part dans les richesses du monde. Grâce à son travail, il pourrait se procurer cette part et ainsi gagner sa vie”(http://revenudebase.info/2014/08/08/jacques-duboin-abondance/#comment-80967)
    Toate acestea ne fac sa fim convinsi chiar daca tocmai lipsa mai larga si mai deplina a intelegerii si acceptarii acestei motivatii etice dar si profund rationale care este principiul proprietatii comune asupra resurselor naturale a facut ca UBI sa nu fie inca pus in practica si Calea a Treia de dezvoltare economica sa nu se deschida larg in fata noastra, ca totusi viitorul apartine acestor idei care isi vor gasi probabil si o fundamentare privind punerea lor in practica.
    Asadar aceasta Cale a Treia este de rescris, asta pentru ca sunt unii care vorbesc si scriu in numele ei, dar de fapt pe langa ea.
    Mai multe despre acestea la :
    http://ionceldomn.blogspot.ro/2014/08/postulates-of-economics-or-third-way.html
    http://ionceldomn.blogspot.ro/2013/02/stinta-economica.html

  4. Eu cred că „Cetățeanul turmentat” actual e un produs al presei. În loc să-i servească faptele, presa-i servește mereu interpretările faptelor.
    „Stânga” și „dreapta” nu sunt fapte, sunt condimente puse de presă în fapte, astfel încât „Cetățeanul turmentat” să guste numai ce-i place lui.

    Când se trezește din turmentație, Cetățeanul nu mai e nici de „stânga”, nici de „dreapta”, ci scârbit de politică și de sluga ei, presa.

  5. …de unde si succesul mondial al celor 50 nuante de Grey ;)
    Se pare, deci, ca la baza, adica atunci cand o face liber si neindoctrinat, omul gandeste si simte nuantat! Numai ca, autonomia a devenit un lux pe care foarte putini si-l pot permite, si atunci, respectiviii hapy-few se folosesc de pozitia lor dominanta pentru a atrage multimile de domesticit, si ulterior cotizante (!), catre tabara lor.
    Apoi, prin exercitiu si repetitie, fiecare aderant va fi convins ca exact asa gandea si el…
    Din fericire, romanii nu sunt expusi acestor pericole de indoctrinare, inspre conservatorism sau progresism, si asta din lipsa leader-ilor de opinie sau, mai bine spus, a versalitatii opiniilor leader-ilor locali :) , ca sa nu mai vorbim despre reputatia magarului sau exotismul prea indepartat al elefantului, in conceptia locala…Zebre sau girafe mai lipsesc din Parlamentul Romaniei, ca sa faca menajeria completa :) :) :)

  6. „cei mai subtili intelectuali ajung să nu mai vadă că sărăcia și suferința multor contemporani sînt accentuate de economia profitului și de indiferența ecologică”. Au dreptate acesti intelectuali. Saracia si suferinta exista acolo unde este prea putin capitalism (in Grecia de ex.), nu acolo unde e prea mult. Si in care dintre tarile capitaliste avansate exista indiferenta fata de mediu? Cumva in SUA? (vezi gazele de sist)

    Si n-am inteles partea cu „văzînd hecatombele care au urmat intervenției americane în Irak din 2003 și haosul terorismului confesional … am scris un articol în care argumentam împotriva legitimității acestui atac”. Adica atacul ar fi fost legitim daca nu erau multe victime?

    Legitimitatea si oportunitatea (eficienta) atacului din 2003 sunt probleme diferite.

    • @DanT

      „Oxfam a tinut prima pagina a ziarelor anul trecut la Davos dupa ce a prezentat un studiu care arata ca cei mai bogati 85 de oameni din lume detin aceeasi avere ca cei mai saraci 50% (3,5 miliarde de oameni). In acest an, proportia este si mai mare: doar 80 de oameni au aceeasi avere ca mai mult de 3,5 miliarde, fata de 388 in 2010”.

      http://tinyurl.com/jw37xpg

      Daca niste sisteme economice fac posibila situatia in care 80 de oameni au aceeasi avere ca mai mult de 3,5 miliarde de oameni, atunci toate argumentele despre „prea putin capitalism” nu reprezinta decat niste interese cinice ale unor ipocriti egoisti.

      Sa vedem niste statistici din SUA aparute in articolul din 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”:

      – 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
      – 50% dintre americani detin mai putin de 1% din bogatia natiunii.
      – 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
      – Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
      – Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente (asigurate de stat) pentru a supravietui.
      – 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !
      – 43% dintre americani au contribuit cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie.
      – In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” de 16%, ajungand la 7.8 milioane (2,5% din populatia SUA).

      Aceste date arata ca:
      1. Regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta URIASA dintre cei putini si bogati (pe de o parte) si cei multi si saraci (pe de alta parte) nu se poate justifica cu argumentul diferentei de valoare dintre aceste categorii, ci este rezultatul acestor reguli economice imorale.
      2. „Scara valorilor” a fost distorsionata de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului, pentru a justifica aceasta situatie.
      3. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe (este evident, vezi rezultatele obtinute de „Occupy movement”, cu sloganul „We are the 99%”), deci sunt condamnati la saracie, in numele „moralitatii” religiei al carui dumnezeu este „Mana Invizibila”.

      http://tinyurl.com/muydca8

      „Cele mai fericite tari din lume sunt in nordul Europei, potrivit clasamentului „Raportul Fericirii in Lume 2013” („World Happiness Report 2013”), publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):

      1. Danemarca
      2. Norvegia
      3. Elvetia
      4. Olanda
      5. Suedia

      17. SUA

      90. Romania

      http://tinyurl.com/olywf78

      In articolul: „Ce poate SUA sa invete despre fericire de la Danemarca”, Jeffrey Sachs (care la 28 de ani a devenit profesor permanent – „tenure” – de economie la Harvard) spune: „Intr-adevar, exista ceva care face ca lucrurile sa mearga bine la latitudinile nordice. Tarile din top cinci sunt: Danemarca, Norvegia, Elvetia, Olanda si Suedia. … Ceea ce caracterizeaza social-democratiile scandinave nu este numai prosperitatea economica, ci si puternica lor retea de suport social, coruptie redusa, rezultate excelente („terrific”) in sanatate (obtinute cu un sistem public universal de asigurari de sanatate) si o puternica etica sociala, care nu considera acumularea de bani ca fiind lucrul cel mai important in viata. … De asemenea, raportul pune in evidenta efectele benefice ale fericirii. Oamenii fericiti traiesc mai mult, sunt mai productivi, castiga mai mult, sunt cetateni mai buni. … Daca guvernele noastre vor intelege mesajul principal al acestui Raport al Fericirii in Lume, si anume faptul ca ar trebui sa masoare si sa promoveze satisfactia vietii cetatenilor, atunci vom constui o lume mult mai buna pentru noi si pentru copiii nostri”.

      http://tinyurl.com/orenr7z

      http://en.wikipedia.org/wiki/Jeffrey_Sachs

      Parametrii de competitivitate, conform „The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2013–2014”:

      Pozitiile pe care le ocupa tarile nordice („socialiste”) in raport cu Statele Unite:

      Produsul intern brut pe cap de locuitor:

      3 – Norvegia – 99.462 Dolari
      7 – Danemarca – 56.202 Dolari
      8 – Suedia – 55.158 Dolari
      11 – SUA – 49.922 Dolari

      Speranta de viata:

      10 – Suedia – 81,8 Ani
      13 – Norvegia – 81,3 Ani
      28 – Danemarca – 79,8 Ani
      34 – SUA – 78,6 Ani

      Protectia dreptului de proprietate:

      10 – Norvegia – 6,0 Puncte
      14 – Suedia – 5,9 Puncte
      24 – Danemarca – 5,4 Puncte
      33 – SUA – 5,2 Puncte

      – Cooperarea in relatia angajat-angajator:

      3 – Danemarca – 5,8 Puncte
      4 – Norvegia – 5,8 Puncte
      17 – Suedia – 5,7 Puncte
      42 – SUA – 4.7 Puncte

      – Increderea in profesionalismul managementului:

      3 – Norvegia – 6,2 Puncte
      4 – Suedia – 6,1 Puncte
      6 – Danemarca – 6,0 Puncte
      15 – SUA – 5,6 Puncte

      Independeta justitiei:

      5 – Norvegia – 6,3 Puncte
      8 – Danemarca – 6,2 Puncte
      9 – Suedia – 6,2 Puncte
      32 – SUA – 5,0 Puncte

      Increderea in politicieni:

      4 – Norvegia – 5,7 Puncte
      6 – Suedia – 5,6 Puncte
      16 – Danemarca – 4,5 Puncte
      50 – SUA – 3,3 Puncte

      Lipsa favoritismului practicat de guvernanti in beneficul unor indivizi sau firme:

      2 – Suedia – 5,3 Puncte
      8 – Norvegia – 5,0 Puncte
      16 – Danemarca – 4,4 Puncte
      54 – SUA – 3,3 Puncte

      Plati informale si mita:

      6 – Norvegia – 6,3 Puncte
      10 – Suedia – 6,2 Puncte
      15 – Danemarca – 6,1 Puncte
      38 – SUA – 4,9 Puncte

      – Disponibilitatea noilor tehnologii:

      2 – Suedia – 6,5 Puncte
      3 – Norvegia – 6,5 Puncte
      6 – SUA – 6,4 Puncte
      29 – Danemarca – 5.9 Puncte

      Calitatea sistemului educational:

      17- Suedia – 5,0 Puncte
      18 – Norvegia – 5,0 Puncte
      21 – Danemarca – 4,9 Puncte
      25 – SUA – 4,6 Puncte

      – Procentul utilizatorilor de Internet:

      2 – Norvegia – 95,0 %
      3 – Suedia – 94,0 %
      4 – Danemarca – 93,0 %
      20 – SUA – 81,0 %

      Procentul total al taxelor (din profit):

      28 – Danemarca – 27,7 %
      87 – Norvegia – 41,6 %
      107 – SUA – 46,7 %
      120 – Suedia – 53.0 %

      • Mult mai scrii, frate!
        In tarile nordice exista suficient de mult capitalism incat sa PRODUCA bogatie. Si exista si politici sociale care sa o imparta.
        In Grecia capitalismul e profund viciat de sectorul de stat, de numarul mare de bugetari, de pensionarile anticipate, de coruptie, clientelism si evaziune fiscala.

        Noteaza-ti: capitalismul produce bogatia unei natiuni. Nici o tara nu se poate dezvolta fara capitalism. Apoi vine socialismul si imparte aceasta bogatie. Putem discuta daca aceasta impartire e legitima sau nu. Dar ca sa imparti trebuie sa ai ce imparti! Fara capitalism, deci fara dezvoltare, ce sa imparti? Saracia?

        • @DanT

          Nu este vorba despre „suficient de mult capitalism” ci despre cultura si educatia popoarelor nordice:

          Independeta justitiei:

          5 – Norvegia – 6,3 Puncte
          8 – Danemarca – 6,2 Puncte
          9 – Suedia – 6,2 Puncte
          32 – SUA – 5,0 Puncte
          84 – Grecia – 3,4 Puncte
          114 – Romania – 2,8 Puncte

          Increderea in politicieni:

          4 – Norvegia – 5,7 Puncte
          6 – Suedia – 5,6 Puncte
          16 – Danemarca – 4,5 Puncte
          50 – SUA – 3,3 Puncte
          138 – Grecia – 1,9 Puncte
          141 – Romania – 1,8 Puncte

          Plati informale si mita:

          6 – Norvegia – 6,3 Puncte
          10 – Suedia – 6,2 Puncte
          15 – Danemarca – 6,1 Puncte
          38 – SUA – 4,9 Puncte
          76 – Romania – 3,8 Puncte
          91 – Grecia – 3,6 Puncte

          Lipsa favoritismului practicat de guvernanti in beneficul unor indivizi sau firme:

          2 – Suedia – 5,3 Puncte
          8 – Norvegia – 5,0 Puncte
          16 – Danemarca – 4,4 Puncte
          54 – SUA – 3,3 Puncte
          113 – Grecia – 2,6 Puncte
          137 – Romania – 2,2 Puncte

          – Cooperarea in relatia angajat-angajator:

          3 – Danemarca – 5,8 Puncte
          4 – Norvegia – 5,8 Puncte
          17 – Suedia – 5,7 Puncte
          42 – SUA – 4,7 Puncte
          124 – Grecia – 3,7 Puncte
          139 – Romania – 3,3 Puncte

          Ciudat socialism exista in Romania si in Grecia! Romania si Grecia au un coeficient de inegalitate sociala cu 40% mai mare decat media europeana (pe ultimele locuri, alaturi de Bulgaria). Tarile nordice au cei mai mici coeficienti de inegalitate sociala (si cu toate astea, ca au cele mai bune performante economice).

          Iata, intr-o lista a tarilor din Europa, cat este raportul inegalitatii veniturilor (S80/S20) in anul 2013:

          Norway – 3,3
          Czech Republic – 3,4
          Iceland – 3,4
          Finland – 3,6
          Netherlands – 3,6
          Slovakia – 3,6
          Slovenia – 3,6
          Sweden – 3,7
          Belgium – 3,8
          Austria – 4,1
          Malta – 4,1
          Hungary – 4,2
          Switzerland – 4,2
          Denmark – 4,3
          France – 4,5
          Germany – 4,6
          Luxembourg – 4,6
          United Kingdom – 4,6
          Ireland – 4,7

          Media Europeana 4.7

          Cyprus – 4,9
          Poland – 4,9
          Croatia – 5,3
          Estonia – 5,5
          Italy – 5,7
          Portugal – 6,0
          Lithuania – 6,1
          Latvia – 6,3
          Spain – 6,3
          Bulgaria – 6,6
          Greece – 6,6
          Romania – 6,6

          http://tinyurl.com/nhmx5w3

          Produsul intern brut pe cap de locuitor (in lume):

          3 – Norvegia – 99.462 Dolari
          7 – Danemarca – 56.202 Dolari
          8 – Suedia – 55.158 Dolari
          11 – SUA – 49.922 Dolari
          36 – Grecia – 22.055 Dolari
          69 – Romania – 7.935 Dolari

          Tot la capitolul „ciudat socialism exista in Romania si in Grecia” se incadreaza si urmatoarea statistica:

          „Romania a inregistrat, de departe, cea mai redusa pondere a compensarii salariatilor in PIB, de doar 31,3% sau 65% din media europeana. Edificator este faptul ca pe locul al doilea al acestui nedorit top se situeaza Grecia, cu 33,4%, in timp ce sapte state membre UE au ponderi de peste 50%, nivelul maxum fiind atins in Danemarca (53,1%).”

          http://tinyurl.com/pm3b4q6

          http://tinyurl.com/pb5ptnb

          http://tinyurl.com/nrdf8rg

          „Mult capitalism” exista in SUA. Conform CIA: „SUA au unul dintre nivelurile cele mai ridicate ale inechitatii printre tarile cu dezvoltare similara. SUA se situeaza la acelasi nivel cu Uruguai, Nicaragua si Venezuela, potrivit CIA” (Indexul GINI).

          http://tinyurl.com/ol2x6hr

          „U.S. poverty rates higher, safety net weaker than in peer countries” – Economic Policy Institute, Washington

          http://tinyurl.com/ccmco87

          • E vorba si de capitalism (doar capitalismul produce bogatie), si de cultura si civilizatia popoarelor nordice – vezi „Etica protestanta si spiritul capitalismului” a lui Max Weber.
            E semnificativ faptul ca pe primele locuri la PIB/locuitor sunt statele cu o puternica etica a muncii, indiferent de politicile sociale: statele scandinave, dar si SUA.
            In tarile scandinave cetatenii nu abuzeaza de programele generoase de asistenta sociala. Cine poate munci, munceste.

            E fundamental gresita ideea ca alte tari ar putea ajunge la nivelul de dezvoltare al scandinavilor daca ar introduce sistemul social de acolo. In tari ca Grecia, Italia, Spania, Portugalia redistribuirea, asistenta sociala generoasa ar descuraja munca si initiativa. Foarte multi cetateni ar prefera sa fie intretinuti de stat. Bugetul s-ar dezechilibra, economia ar intra in criza.

            Intelegi?

            • @DanT

              Cred ca tu nu intelegi! „Nivelul de dezvoltare al scandinavilor” nu poate sa fie atins prin masuri fiscale (dupa principiul „cine imparte, parte-si face” – condamnand la saracie cronica un mare procent din populartie). Este esentiala schimbarea din temelii a mentalitatilor romanilor. Acest lucru nu este posibil decat prin schimbarea din temelii a sistemului educational (incepand cu o reforma radicala a programei scolare si a politicilor de personal – inclusiv salarizarea cadrelor didactice). Nu ne putem astepta ca niste parinti inculti, sau mass-media comerciala (si/sau corupta) sa contribuie la acest demers.

              O analiza a domnului Valentin Lazea, economist-sef al BNR, analiza publicata in data de 12.1.2015:

              „Este cunoscut faptul ca nivelul salariilor din Romania este printre cele mai scazute din Europa”.
              „Acest lucru este posibil din cauza valorii adaugate mici incorporate in produsele si serviciile romanesti”.
              „Exporturile romanesti de bunuri si servicii din ultimii ani prezinta in marea lor majoritate o valoare adaugata mica, cu inovatie putina sau absenta. Iar acest lucru trebuie pus in legatura directa cu nivelul scazut de instruire”.
              Ultima editie a testului international PISA, din 2012 (care testeaza capacitatea de gandire si asociere de idei a elevilor de 15-17 ani, mai degraba decat simpla inmagazinare de cunostinte) arata ca Romania ocupa pozitii codase, chiar si in raport cu Europa Centrala si de Est: locul 45 din 60 de tari la matematica, locul 49 la stiinte si locul 50 la citirea si intelegerea textului (!!), lucru deosebit de grav intr-o lume care se bazeaza din ce in ce mai mult pe informatie”.

              http://tinyurl.com/k9ukgmh

              Deficitul cognitiv-stiintific al publicului romanesc este unul dintre cele mai mari din Europa si nu pare sa se imbunatateasca. Citatul provine dintr-un studiu finantat de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica din Romania si ale carui rezultate au fost publicate in 2010: Proiectul STISOC – Stiinta si societate. Interese si perceptii ale publicului privind cercetarea stiintifica si rezultatele cercetarii”.

              „Una peste alta, concluziile autorilor raportului nu sunt incurajatoare: Publicul romanesc prezinta unul dintre cele mai mari deficite de cunoastere stiintifica a publicului in context european : doar 1 din 7 romani dispune de o cultura stiintifica consolidata si activa”.

              Dar, dincolo de aspectul fascinant, din punct de vedere antropologic, al modului in care romanii de azi vad si inteleg lumea, dintre multele informatii cuprinse in raport una pare cu deosebire tulburatoare si ne loveste drept intr-un punct nevralgic.

              Tarile mai bogate au o cunoastere stiintifica mai buna.

              Se poate observa o relatie direct proportionala intre nivelul de dezvoltare economica al unei tari , masurat prin PIB pe cap de locuitor, si nivelul stocului public de cunoastere stiintifica al populatiei.

              http://tinyurl.com/mhfsnoy

              Conform SONDAJULUI „Eurobarometer Poll 2010”, la afirmatia „Cred ca exista un Dumnezeu”, au raspuns pozitiv (procent din populatia tarii):

              Romania – 92%
              Danemarca – 28%
              Norvegia – 22%
              Suedia – 18%

              (n.m. vezi coloana a 2-a, NU coloanele 3 si 4, in care apar notiunile de „spirit sau forta vitala”)

              Conform Gallup poll 2007–2008, procentul celor care raspund cu NU la intrebarea: „Ocupa religia un loc important in viata ta?„, este urmatorul:

              Suedia – 83%
              Danemarca – 80%
              Norvegia – 78%
              Romania – 18%

              http://tinyurl.com/kga7o8v

              Presedintele SUA, Barack Obama:

              „In SUA, o provocare majora o reprezinta revitalizarea abilitatilor si interesului studentilor pentru matematica si stiinta.” … „Studentii americani ocupa locul 21 in lume la pregatirea stiintifica si locul 25 la matematica, punand astfel SUA in dezavantaj in sectoare vitale precum cel medical, energetic si de securitate”.

              http://tinyurl.com/ybnaobc

              SUA a devenit un lider global, in mare parte, datorita geniului si muncii sustinute a oamenilor ei de stiinta, a inginerilor si a inventatorilor. Totusi, astazi aceasta pozitie este amenintata deoarece putini studenti americani isi doresc sa devina experti in domeniul stiintei, tehnologiei, ingineriei si matematicii (abreviat STEM in engleza) – si datorita putinilor profesori care se specializeaza in aceste domenii. Presedntele Obama a facut o prioritate din cresterea numarului studentilor si profesorilor competenti in aceste domenii vitale”.

              http://www.ed.gov/stem

            • Mult succes in imbunatatirea performantelor poporului roman prin intermediul educatiei (multumesc pentru gandul bun cu marirea salariilor profesorilor – sunt profesor:)
              Dar atitudinea fata de munca, de sistemul de justitie etc. tin de factori culturali care transced educatia formala. Nici o reforma a educatiei nu-i va face pe italieni sa munceasca precum nemtii.
              Problema e ce facem acum, inainte de ipotetica transfigurare a poporului roman prin educatie.
              E clar ca asistenta sociala e cauza nr. mare de romani care prefera sa nu se angajeze. Taranii de ex. traiesc din produsele gospodariei proprii, mai lucreaza uneori ca zilieri, incaseaza ajutorul social – pare mic, dar pentru ei e important – alocatiile copiilor si alte forme de sprijin. Poate Romania sa progreseze astfel? Pe tema asta nu ai statistici?

          • Tot la capitolul „ciudat socialism exista in Romania”, Romania aloca doar 15,6 din PIB pentru „cheltuieli cu protectia sociala”, in timp ce media europeana este de 29,5%.

            Denmark – 34,6
            France – 34,2
            Netherlands – 33,3
            Ireland – 32,5
            Greece – 31,2
            Finland – 31,2
            Belgium – 30,8
            Sweden – 30,5
            Italy – 30,3
            Austria – 30,2

            EU – 29,5

            Germany – 29,5
            United Kingdom – 28,8
            Switzerland – 27,5
            Portugal – 26,9
            Spain – 25,9
            Slovenia – 25,4
            Iceland – 25,2
            Norway – 25,0
            Serbia – 24,7
            Luxembourg – 23,3
            Cyprus – 23,1
            Hungary – 21,8
            Croatia – 21,1
            Czech Republic – 20,8
            Malta – 19,3
            Slovakia – 18,4
            Poland – 18,1
            Bulgaria – 17,4
            Lithuania – 16,5
            Romania – 15,6
            Estonia – 15,5
            Latvia – 14,0

            http://tinyurl.com/nhqx5bs

            In cifre absolute, Romania aloca 861 Euro pentru „protectia sociala”, fata de media europeana de 6.731 Euro:

            http://tinyurl.com/om2v6eu

            Daca folosim „paritatea puterii de cumparare standard” (cheltuielile raportate la preturile din tara respectiva), Romania aloca pentru „protectia sociala” doar 2.102 PPS/locuitor, adica CEL MAI PUTIN DIN EUROPA (Bulgaria aloca 2.202 PPS/locuitor – Danemarca aloca 10.461 PPS/locuitor – media europeana este de 7.598 PPS/locuitor):

            http://tinyurl.com/qdz3n2c

        • Capitalismul desigur ca este mai bun decat marxist leninismul dar nu este comparabil cu un sistem al lui Homo noeticus, fiind al unui soi de simian dotat cu computer dotat cu identitate si noncontradictie, dar si cu ghiare, dinti sistem de marcare al teritoriului cu excremente, pofte absolut animalice si pentru care sacrifica oricand gramul de nous cu care este inzestrat la nastere.
          Dar cum omenirea ete inca majoritar simiana nu avem ce face…:)

  7. Pertinent, curajos, chiar riscant, prin continut, articolul dvs. S-ar putea sa aveti surpriza unei „reactii rapide” a Grupului de la „lapunkt+ inliniedreapta”, apoi o sugestie specifica de la Societatea Deschisa, plus un bonus de „incadrare operativa” din partea StimNoiCui. Vor curge recomandari „prietenesti” de prudenta si rationalitate, intelegerea situatiei, „vezi ce scrii/spui”, „nu ne faceti greutati” si alte amabilitati gen perioada 1960 – 1970.
    Timpuri interesante….. Va tin pumnii :)

    • Pai dacă i-ati invocat, au și apărut. Vorba celor de la Monty Python : „Nobody expects the Spanish Inquisition!” :)

      Despre articol: cred ca ambele tabere – ultra-conservatorii și socialiștii puri și duri – se pot lauda cu o trăsătură de caracter comuna și anume lipsa oricărei onestitati. Orice e scuzabil pentru a-si murdari adversarii mai noi sau mai vechi.

      Remarc insa ca un fenomen precum Tsipras (care e el însuși departe de canoanele extremismului, e cel mult demagog pe alocuri) e inexistent în SUA sau în Europa de Vest, pe când ultra-conservatorii sint o voce foarte puternica în SUA și cu destul de mulți admiratori și în Europa de Vest.
      Nici unii, nici alții nu-s realmente atât de periculoși pe cât s-ar vrea, insa pot sprijini chestii ceva mai extreme (începând cu invazii și bombardamente masive în numele drepturilor omului si terminând cu revoluții sangeroase).

  8. Am mai auzit aceste indemnuri la moderatie, nuantare si deplangerea polarizarii de la voci de la centru, precum CNN. Cititorii avizati traduc imediat asta in lingua franca: republicanii aia hrapareti, conservatorii extremisti si rednecsii de la Tea Party sa faca bine sa nu mai fie asa de dreapta, sa se mute binisor la centru, ca n-avem nevoie de scandal si tensiune, avem nevoie de pace si armonie. Si multi republicani cuminti si pragmatici se conformeaza, in mnumele pacii si prieteniei. Si asa ce era dreapta devine extrema dreapta, ce era centru devine dreapta, ce era stanga devine centru. Intre timp, democratii progresisti se muta incetisor si ei, ca doar n-or sta pe loc, ca asa e natura progresismului. Ce era radical odata (casatoria homosexuala) devine lege.

    Asa ca sugerez si eu, in contra-balans, niste lecturi pentru pastrarea perspectivei

    Despre apelurile la moderatie: http://inliniedreapta.net/dereferinta/dreapta-stanga-si-moderatia/ (ca tot veni vorba de In linie dreapta)

    Despre mutarea centrului: http://gatesofvienna.blogspot.com/2011/05/lean-to-left.html

    Despre moderatia economica: http://www.blogary.ro/editorial/prietenilor-mei-de-dreapta-care-sint-de-stinga-2/

    Despre razboiul din Irak: http://www.theaugeanstables.com/2007/11/07/the-pcp-myths-of-the-west-at-war/

    • Foarte bun articolul de pe Grajdurile lui Augias, ar trebui publicate (și traduse în românește) cât mai multe materiale de acest fel, care prezintă lucrurile în ADEVĂRATA lor perspectivă!

  9. Mintea nu poate fi depasita printr-un mecanism propriu ei si anume alegerea. Alegand o idee far inseamna practic a o circumscrie celorlalte idei. Compozita astfel rezultata este diferita doar prin perspectiva complexitatii ideilor, adica numarul lor a crescut cu una si astfel numarul combinatiilor, aranjamentelor si permutarilor acestor idei creste corespunzator generand material de discutie, dezbateri oarecum steril tinandu-i pe neavizati ocupati.

    Pentru a putea fi depasita mintea si mecanismul ei trebuie inteles. Pentru asta trebuie inteleasa distinctia intre continut, adica productiile mentale si procesele cognitive care fac acest produs posibil. Mintea prin prisma continutului poate fi a unui biolog, a unui economist, a unui jurist, profesor, artist, sahist, politolog, istoric, psiholog. Fiecare astfel de continut poate la randul lui sa fie mai mult sau mai putin rafinat dar asta nu il face sa fie mai continut decat un alt continut. Cognitia se maturizeaza in momentul in care apare o distinctie, identificabila, intre continut si procesele cognitive care opereaza cu acest continut. Limbajul este o forma de expresie a productiilor cognitive, un suport care face posibila expresia ideilor, a gandurilor. La fel muzica si arta sunt modul in care omul isi exprima emotiile, un strat mai subtil al fiintei umane care poate fi inteles direct si fara a apela la cuvinte.

  10. Nu urmaresc CNN pentru ca nu merita si nu-mi place sa urmaresc propaganda socialista. Nu urmaresc nici Fox, pentru ca nu il am in grila.

    Cred ca acest domn a sintetizat foarte bine problema Statelor Unite: http://pjmedia.com/tatler/2015/07/19/sheriff-david-clarke-everything-obama-touches-turns-to-crap/

    Daca stam putin sa gandim, si daca in acest timp nu citim Puffington Post, atunci lucrurile se vad cam asa:

    1. In 2008 in Irak era pace, nu erau atentate cu bomba, nu mureau soldati americani sau irakieni. S-a schimbat prezidentul, si… avem ce avem.

    2. In 2008, in Egipt, Libia, Tunisia, Siria, Yemen, Nigeria, samd., era pace si liniste. S-a schimbat prezidentul, a venit unul nou, a sprijinit dusmanii Americii in defavoarea aliatilor ei si… avem ce avem.

    3. Noul prezident lasa Afganistanul de izbeliste, deja talibanii s-au repezit sa preia puterea, si ar fi si luat-o pana acum, dar nu au avut suficient timp la dispozitie sa se ocupe numai de asta, fiind un pic ocupati sa se bata si cu Daesh.

    4. Iranul va avea in scurt arma nucleara. Militiile finantate de Iran, impreuna cu chiar fortele lor armate actioneaza in Siria si Irak. Actualul prezident vrea sa se faca prieten cu mullahii din Iran. Rezultatul? Arabia Saudita se gandeste sa-si faca si ea arma nucleara si se aliaza cu Israelul, pentru ca pe America nu mai poate pune baza.

    In concluzie, este cam asa cum a spus un domn (nu mai tin minte cine): „Bush a facut multe greseli. Dar de cand a venit Obama, a continuat tot ce a facut rau Bush, iar ce a facut bine Bush, a stricat.”

    • Si inca ceva: cum considerati actiunea lui Clinton – un democrat – in Serbia? Legala, morala, si oportuna? Dar actiunile lui Kennedy si ale lui Johnson – amandoi democrati – din Vietnam?

    • Felicitări pentru comentariu, este cel mai bun făcut până acum! Și pentru că spuneți lucrurilor pe nume, trebuie să vă așteptați la atacuri din partea stângiștilor….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro