marți, martie 19, 2024

Cum să citim Coranul: mic îndrumar pentru bunii musulmani

O-la-la, ce titlu arogant… le dăm noi sfaturi cum să-şi citească propria scriptură, care şi aşa în Islam are un statut mai aparte faţă de Biblie sau Tora în celelalte religii ale cărţii, fiind mult mai invocată şi prezentă în viaţa de zi cu zi. Hiper-imperialism cultural, am putea zice. Dar ce să facem, aici am ajuns: lecturile mot-a-mot ale Coranului îmbrăţişate de unii în ultima vreme au ajuns să ne creeze tuturor dileme de civism şi, periodic, de securitate, aşa că suntem practic siliţi să aruncăm un ochi în ograda vecinului Abu (al-Baghdadi) şi să ne dăm cu presupusul. In ce mă priveşte, răul a fost deja făcut. Acum două săptămâni, imediat după atentatul de la Paris, mi-am băgat deja nasul unde nu-mi fierbea oala cu articolul de aici, susţinând două lucruri:

(a) Că, după umila mea părere, dar şi citând nişte antropologi ai religiei, textul scripturilor ce stau la baza civilizaţiilor mari şi complicate, cu vechimi de mii de ani, nu crează el însuşi, în mod determinist, o anume practică socială, pentru că poate fi citit în multe feluri. Marea Tradiţie este înconjurată de o sumedenie de Mici Tradiţii, de sorginte regională, istorică, etc, ce îi dau cheia de lectură sau măcar accentele. Deci n-are sens să căutăm în “esenţa Islamului” cauzele violenţelor, nici să privim terorismul contemporan drept o fatalitate ce ţine de ciocnirea apocaliptică a civilizaţiilor.

(b) Insă întâmplarea face ca în ultimele decenii printre musulmani, în special cei arabi, să fi câştigat un ascendent interpretările radicale ale textelor sfinte, care aleg din Coran şi Hadith (tradiţia privind faptele şi învăţăturile Profetului, codificată mai târziu) părţile cele mai intolerante şi le dau o lectură strict literală. Asta ar fi ca şi când noi am selecta din Evanghelii doar Matei 10:34 (Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie) şi am face din asta principiu universal de guvernare, în numele lui Isus. Faptul că marea masă de musulmani nu ia parte activă la agresiuni fizice în numele credinţei lor nu înseamnă că nu există în sânul comunităţii un asemenea model cultural de prestigiu, al războinicului sau martirului sinucigaş, ce crează debuşee sociale pentru tineri debusolaţi sau aventurieri politici care îi manipulează pe primii. Noi n-avem modelul, ei din păcate au ajuns să-l aibe ca Mică Tradiţie, e un adevăr incontestabil.

Ca atare, îndrăzneam să sugerez, soluţia convieţuirii paşnice ar fi o de-radicalizare a lecturii Coranului în interiorul comunităţii, bazată pe un alt tip de interpretare. Iar că asta nu ar fi o fantezie o demonstrează istoria: au existat şi există în Islam şi asemenea Mici Tradiţii mai paşnice, mai puţin fundamentaliste (ori raţionaliste, ori mistice), unele chiar vechi şi prestigioase; dădeam acolo şi câteva exemple răzleţe. Aceste comunităţi procedează ca şi noi astăzi, cu pasajele mai sângeroase din Biblie, din care nu ne mai facem flamură şi program de guvernare.

Ei bine, după ce m-am cam hazardat cu sugestia mea, eram totuşi dator să revin şi să arat că o lectură mai tolerantă a Coranului nu e o utopie şi că este doar un accident nefericit al istoriei să fim contemporani cu o estompare a Micilor Tradiţii mai tolerante şi o ascensiune a celei mai proaste. Şansa ar fi să fie resuscitate celelalte şi delegitimată ultima, iar în acest efort ce trebuie, evident, să vină din interiorul comunităţii, putem da şi noi o mână de ajutor, măcar spunând lucrurilor pe nume şi informându-ne mai corect atunci când vorbim. Nu de alta, dar chestiunea e urgentă deoarece societăţile musulman-arabe învecinate Europei sunt foarte tinere, stagnează economic, deci tineret debusolat şi în căutarea unor soluţii simple şi radicale pentru sensul vieţii este din belşug pentru ani buni de aici înainte.

Şi ca să nu vorbim doar aşa, politicos şi la modul general despre toleranţa în Islam, iată aici celebrul “verset al sabiei” din sura 9, citat cel mai adesea pentru a demonstra că Islamul este prin definiţie o religie dură şi războinică, care oferă doar convertirea sau moartea:

Iar când se vor încheia lunile cele sfinte, atunci omorâţi-i pe idolatri oriunde îi aflaţi! Prindeţi-i, împresuraţi-i şi întindeţi-le lor orice cursă. Insă dacă ei se căiesc, împlinesc rugăciunea şi plătesc dania, atunci daţi-le lor drumul, căci Allah este iertător, îndurător.” (Q9:5)

(Pentru bună măsură, al nostru Deuteronom 20:16-17 e şi mai neiertător, convertirea lipsind din meniul de opţiuni: “Dar în cetăţile popoarelor acestora, a căror ţară ţi-o dă ca moştenire Domnul Dumnezeul tău, să nu laşi cu viaţă nimic care suflă / Ci să nimiceşti cu desăvârţire popoarele acelea, pe hetiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău”)

Doar că în Coran, câteva versete mai jos, politica faţă de necredincioşi se relaxează substanţial în “versetul tributului”, care a fost multe secole chiar principiul de guvernare în Califat:

Luptaţi împotriva acelora care nu cred în Allah şi nici în Ziua de Apoi şi nu opresc ceea ce Allah şi trimisul său au oprit şi nu împărtăşesc religia Adevărului, dintre aceia cărora li s-a dat Cartea, până ce ei nu vor plăti tributul cu mâna lor, fiind ei supuşi!” (Q9:29)

E cam obscur, dar apare aici posibilitatea ca cel puţin creştinii şi evreii să poată trăi în linişte alături de musulmani (cu politeiştii e mai greu) şi să le fie garantată viaţa şi proprietatea în schimbul unui impozit (tribut) şi a unui statut social vag inferior (supunerea). Este exact ce s-a întâmplat în Imperiul Otoman sub sistemul numit millet, care la vremea aceea era unul din cele mai luminate forme de guvernare inter-confesională din Europa, cel puţin dacă o comparăm cu Reconquista, alungarea evreilor şi războaiele religioase de pe continent.

Surpriza mare vine însă în sura 2, într-un verset ce pare că instituie liberul arbitru şi arată că adoptarea unei religii obţinută cu forţa nu are valoare:

Nu este silire la credinţă! Deosebirea dintre calea dreaptă şi rătăcire este vădită…” (Q2:256)

Pentru mulţi comentatori ai Coranului – între care, curios, şi pentru Sayyd Qutb, un scriitor şi teolog musulman radical, întemeietor al Fraţiei Musulmane din Egipt, spânzurat în 1966 pentru complot împotriva preşedintelui secular Nasser – aceasta e dovada că Islamul a descoperit libertatea de conştiinţă înaintea modernilor, un principiu fundamental al drepturilor omului, prin contrast cu intoleranţa de care dădeau dovadă creştinii din Roma şi Bizanţul antichităţii târzii. Nu contează dacă aceşti comentatori exagerează cu romantizarea propriei istorii; important este că ei înşişi, din interiorul confesiunii, percep ca pe o valoare interpretarea alternativă, suficient de mare încât să-şi revendice gelos tradiţia toleranţei – şi face asta chiar un radical precum Qutb.

Iar cu asta ajungem la marele paradox al evoluţiei interpretării Coranului în epoca modernă, pe care noi, din afara comunităţii, nu-l prea percepem în adevărata sa amploare. De fapt, ar fi trebuit sa zic involuţie dacă termenii de felul ăsta n-ar fi aşa incorecţi politic. După cum ne arată scurt şi clar aici reputatul arabist Michael Cook (Cambridge şi Princeton, ca să ştim despre ce vorbim), în Islam s-a întâmplat ceva ciudat cu gândirea doctrinară, în răspăr cu sensul mişcării celorlalte civilizaţii către modernitate:

  • Intâi de toate, ca şi în alte civilizaţii, a existat o istorie lungă şi diversă a interpretării textelor sfinte (Coran şi Hadith), cu gânditori de toate soiurile şi nuanţele, care peste secole a produs un mozaic de şcoli de gândire, tradiţii locale, soluţii de adaptare la diversele contexte sociale, etc. Ca notă de culoare, a existat o şcoală radical-raţionalistă la Bagdad (Mutazila), mult înainte de Toma d’Aquino.
  • In secolul XIX, cu precădere spre sfârşitul său, a apărut un curent de gândire modernizator robust, ilustrat de teologi musulmani prestigioşi, care au lucrat inclusiv la reconcilierea Coranului cu ştiinţa modernă, adică la un proiect liberal şi iluminist, precum Muhammad Abduh sau Rashid Rida. Ultimul a argumentat chiar că selecţia naturală şi teoriile lui Darwin n-ar fi incompatibile cu credinţa, baza acceptării acestor noi evoluţii ale gândirii moderne existând în Coran, că dobânda e un instrument economic legitim şi că reprezentarea formei umane în artă (inclusiv prin statui!) nu pune probleme doctrinare atâta vreme cât reprezentările respective nu fac obiectul veneraţiei religioase. Ce este extraordinar, cel puţin din perspectiva zilei de azi, e că asemenea oameni nu erau nişte marginali sau dizidenţi persecutaţi care scriau pe undeva în exil, ci se numărau printre cei mai influenţi intelectuali arabi ai vremii lor, ocupând poziţii înalte în sistemul de justiţie sau în universitatea Al-Azhar din Cairo, centrul gândirii islamice (fondată în anul 970). Este imposibil să nu te întrebi cum ar fi privit ei afacerea cu caricaturile de la Charlie Hebdo; probabil, foarte diferit de cum o face establishmentul islamic de azi.
  • Printr-o formidabilă suceală a sorţii, curentul modernizator aproape că s-a stins după jumătatea sec XX iar gândirea islamică s-a mutat treptat-treptat către interpretări şi practici zise “tradiţionaliste” – ceea ce e o eroare terminologică, pentru că tradiţia, cum am văzut, era mare şi complexă. De fapt la ce asistăm noi acum este o neo-radicalizare a Islamului bazată pe o lectură îngust-literală a textelor sacre şi pe o încercare de a uniformiza imensa diversitate de practici şi atitudini, punându-le într-un canon puritan decretat ca “singura şi adevărata credinţă”. Acest salafism care a prins rădăcini şi este astăzi promovat propagandistic drept singura ortodoxie musulmană (trăgând cu toate tunurile mass media vechi şi noi, puse la dispoziţie de societatea contemporană), încercându-se marea omogenizare în jos, este el însuşi un curent nu foarte vechi şi pentru o bună bucată de vreme marginal în Islam, iniţiat de un imam pe nume al-Wahhab în sec XVIII. Dacă vreţi, forţând un pic lucrurile, poate fi considerat o reacţie patologică la modernizare a unei societăţi periferice (sau recăzute la periferie), aşa cum în Europa şi China am avut comunismul sau în America Latină teologia eliberării.

Care sunt cauzele pentru care centrul de greutate al gândirii religioase s-a deplasat în ultimele decenii către ultra-conservatorism, în special în lumea arabilor musulmani, astfel încât un vechi radical precum amintitul Qutb, considerat un pericol maxim în anii ‘50-‘60, ar fi azi cam pe la centru-dreapta spectrului politic, este mult prea complicat de explicat pe scurt; şi evident, sarcina mă depăşeşte. Un bun început de discuţie în această direcţie îl face aici Andrei Cornea, când punctează corect câteva lucruri prea puţin înţelese la noi, unde caricatura istorică  trece drept analiză. Anume, că modernitatea de tip european şi-a exportat prin globalizare nu doar produsele standard (secularizarea, raţionalismul ştiinţific, revoluţia industrială şi liberalismul politic) dar şi contra-reacţiile la acestea.

Anti-occidentalismul s-a inventat în formele sale standard tot în Occident (nu mai citez acum toată pleiada de autori şi activişti de toate naţiile şi orientările, de la extrema stângă la extrema dreaptă, mergând de la autocritica socială plauzibilă pana la forme patologice ale urii de sine) iar din repertoriul imens de modele de prestigiu cultural, practicanţii tiermondismului (de la Ghandi, Nasser, Senghor şi sociologii latino, până la khmerii roşii sau Osama bin Laden) au putut alege tot ce li se potrivea mai bine. Lumea arabă a experimentat inclusiv proiecte seculare, cvasi-marxiste (la nivel de stat militarist în Egipt, Siria sau Libia; sau ca formă de insurgenţă armată prin Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei); sau proiecte naziste: vezi povestea în perpetua dezbatere a marelui mufti al Ierusalimului şi lider palestinian Haj Amin al-Husseini, apropiat al lui Hitler şi mare antisemit, şi rolul jucat de acesta (sau nu) în Holocaust.

Decredibilizarea globală a acestor ideologii, interminabilul conflict arabo-israelian şi diplomaţia impenetrabil-bizantină din jurul său, alinierile strategice bizare din timpul Războiului Rece, diverse alte accidente istorico-politice – toate acestea au făcut cumva ca meniul de răspunsuri al lumii arabo-musulmane la provocările modernităţii să se îngusteze foarte mult. Ce vedem că a rămas pe agendă, ca ancoră identitară şi instrument de rezistenţă şi promovare culturală, e din păcate doar acest neo-fundamentalism wahhabist, invenţie a modernităţii, transformat dintr-o doctrină obscură a unui imam din deşertul Arabiei într-un buldozer nivelator al întregii civilizaţii islamice. Praful s-a ales din diversitatea socială şi culturală a unei zone geografice imense, ca şi din proiectul modernizator de la începutul sec XX.

Toate acestea nu sunt o fatalitate istorică ci o evoluţie care ţine de împrejurări şi care încă nu a înghiţit toate comunităţile musulmane cu adevărat tradiţionale. Vedem că terorismul instrumentat de wahhabişti ca proiect civilizaţional a prins în multe ţări, dar nu în toate; a prins printre tinerii dezorientaţi de origine maghrebină din Vestul Europei, dar nu în rândul musulmanilor “istorici” din Estul Europei şi Balcani, nici măcar al acelora care au trecut recent prin conflicte deschise (tătarii din Crimeea, albanezii kosovari, bosniacii, etc). Şi mai vedem, cum ziceam, că deşi e poate mai greu cu Coranul decât cu Noul Testament, deoarece referinţele războinice sunt realmente mai multe, textele sfinte permit interpretări complexe, mai puţin literale, pe care chiar teologii islamici le-au favorizat în trecutul nu foarte îndepărtat.

In volumul pe care l-am citat, Michael Cook e de părere că neo-radicalismul musulman este o modă intelectuală care va trece. Putem contribui şi noi la asta, din afara fenomenului, măcar făcând un pic mai clare toate aceste lucruri.

(Pentru citatele din Coran am folosit traducerea mai veche în limba română, de la începutul sec XX, cele mai noi părându-mi-se cam stângace şi pe alocuri eronate – prin comparaţie cu ediţia-standard în engleză, desigur; la originalul arab n-am din păcate acces)

Distribuie acest articol

108 COMENTARII

  1. Revelator articol, ca si cel al domnului Cornea. Concluzia logica mi se pare a fi ca singura scapare este izolarea religiilor iudeo-crestino-islamice in primul rind, dar nu numai, de politica mai ales si apoi de celelalte aspecte ale vietii cotidiene.
    Religia trebuie sa se limiteze la „cele sfinte” si sa lase cotidianul in seama legilor.
    Religiile sa stea in biserici, moschei, temple si sa astepte acolo sfirsitul lumii sau un nou mesia sau ce vor vrea si sa nu se amestece in cele „lumesti”. Daca popii, imamii, rabinii nu si-ar mai da cu parerea cind nu este treaba lor nu ar mai nici o problema legata de conflicte religioase de orice fel.
    Mult mai clar decit orice „carte sfinta” este mesajul lui John Lennon:

    Imagine there’s no countries
    It isn’t hard to do
    Nothing to kill or die for
    And no religion too
    Imagine all the people
    Living life in peace…

    Mai simplu decit atit nu cred ca se poate!

    • Inteleg, desi nu prea vad cum sa izolam marile religii de toate aspectele vietii cotidiene, ca ele cam despre asta sunt :) E mai complicat decat atata. Si cu riscul sa va supar si mai mult, mi s-a parut totdeauna ca piesa lui Lennon e un cantec extraordinar de frumos, dar cu cele mai naiv-infantile versuri si mesaj care au existat vreodata. Spiritualitatea flower power fiind si ea una din formele occidentale de anti-occidentalism si antimodernism intr-o anumita perioada, dar una blanda si benigna, sa nu exageram

      • aici m-ati lovit feng-shui, o fi flower-power naiva, insa nu antimodernista (sau ce-i cu pursuit of happiness in SUA?).
        arma impotriva tuturor ideologiilor (religioase, politice sau chiar flower power – ca si acolo-s extremisti, chipurile ultra-liberali) este umorul, asa am supravietuit comunismul, asa combatem si celelalte frici (teroristi, ebola, cutremur, faliment).
        ce facem cu nebunii astia fara simtul umorului? din cele 3 optiuni (love it, change it or leave it) se pare ca trebuie sa ne impacam cu ideea ca nu-i putem schimba asa de usor, nici ignora, doar relativiza si caricaturiza pana isi dau seama si copiii lor ca nu-s demni de urmat ca model

      • Inceputul a fost facut. In lumea occidentala amestecul bisericilor in cele lumesti este restrictionat iar numarul ateilor este in crestere. Daca pe linga atei ii adaugam pe cei care doar cred in Dumnezeu dar nu practica, in unele state credinciosii sint chiar in minoritate. Chiar in cea islamica a existat un inceput care acum se afla in regres (Turcia lui Ataturk, Egiptul). Niciodata evolutia nu este liniara. Cit despre Lennon, o fi naiv, dar cam are dreptate. In fond nimic nu este vesnic, nici statele si nici religiile. Poate urmasii nostri vor avea ocazia sa le vada disparind. Evident daca nu va disparea oamenirea inainte (sau simultan cu ele). Religia a creat premisele auto-distrugerii (Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” Gen 1,28). Pina cind nu se schimba acesta conceptie asupra lumii (care, culmea, a fost preluata si de comunisti) viitorul este sumbru.

        • Faceti niste zig-zaguri cam ametiotoare, de la Biblie la comunisti, apoi la Lennon si retur.

          Asta vi se pare solutie la problemele lumii actuale? Flower-power, sa dispara toate religiile si ideologiile, sa ajungem cu toti atei si sa ne iubim ca fratii?

          Sa imi spuneti si mie de unde procurati tigarile :)

          Dar, ca sa intru si un jocul asta:cu/fara crestinism sau islamism, cu/fara comunism, omul e tot parsiv. Tot vrea sa aiba bunuri, tot vrea sa aiba pamant, mancare, bautura, haine, arme, case, camile si femei, tot o finta egoista ramane, in esenta si e gata sa faca multe lucruri urate altor oameni ca sa ajunga la chestiile de mai sus. Nu suntem o specie cu adevarat sociala, precum furnicile sau albinele. Si, daca tot ati inceput cu Biblia, ati putea sa vedeti ca si cele 10 porunci exact cu problemele astea se confruntau si incercau sa le mai corecteze (si eu zic ca nu au facut deloc o treaba rea, privind la scara istoriei ultimilor 2000 de ani) Adica poruncile astea si versurile alea sirop ale lui John Lennon nu sunt atat de departate, ca substanta, pe cat s-ar parea.

      • Biblia a fost folosita sa justifice orice, si mai este si azi… asta nu-i descalifica mesajul, ci e lasat la latitudinea oamenilor sa decida daca cred sau nu, si sa traga consecintele corespunzatoare. In cum se foloseste o carte intervine factorul uman: poti avea musulmani cu scopuri cinstite, si „crestini” cu scopuri murdare. Dar in esenta, mesajul unei cartii il vezi si dupa mesagerul ei: Isus si Mohamed – e de ajuns sa vad viata fiecaruia ca sa cunosc scopul si mesajul lor in mare, iar diferenta specifica e ca de la cer la iad.

        La o citire normala, de bun simt (daca omul mai are o constiinta), nu se poate deduce din textul mentionat ca Isus indeamna la sabie. Un principiu de bun simt in orice afirmatie/argumentatie/discutie etc. a oricarui om e ca nu poti lua o propozitie din contextul ei – cred ca multe probleme au aparut astfel.

        „Sabia” la care se refera Isus e explicata in urmatoarele versete: suferinta de care va avea parte cine doreste sa fie ucenic al Lui, nu ca ucenicul va provoca suferinta. Mai jos am pus pasajul Matei 10:16-39, pastrand doar versete mai reprezentative pt. discutie (ca sa nu plictisesc pe cine ar citi – totusi pt. o intelegere in profunzime trebuie timp si atentie alocate, nu merge ca la fast food cu D-zeu):

        „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. […] Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor. Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor. [..] Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. […] Ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche să propovăduiţi de pe acoperişul caselor. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. […] Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”

        Religia nu poate mantui, nici moralitatea, nici paganitatea… dar e Unul care poate si El schimba oamenii din interior :) [mantuirea, ca termen in original, nu e restrictionata la semnificatia principala de salvare a sufletului, ci poate insemna si depasirea starii umane decazute, eliberarea de firea pacatoasa, vindecarea sufleteasca si trupeasca etc.]

      • Domnule Ionita,

        Consider articolul dvs interesant si avand o documentare si argumentatie corecta, ca de altfel si buna parte a comentariilor cititorilor.
        Personal, am o buna experienta in lumea arabo-islamica si am studiat Coranul, asa ca imi permit sa fac unele aprecieri cu caracter general privind Islamul.
        In primul rand, Islamul este o religie a supunerii si nu a pacii, cum incearca sa o prezinte partizanii sau o parte mai putin cunoscatoare a musulmanilor.
        In al doilea rand, Islamul este o religie militanta (razboinica) care s-a impus prin forta si nu prin iubirea aproapelui.

        Dupa desfiintarea Califatului de catre Atta Turk, in lumea islamica nu mai exista o autoritate centrala care sa clarifice sau sa impuna interpretari ale Coranului sau ale Sharia. Fiecare Imam, autodeclarat sau nu, poate emite propriile interpretari (Fatwa) care devin obligatorii pentru slujitorii lui Allah. De aici, s-a ajuns la pulverizarea doctrinelor islamice.

        In orice religie, dogmele nu pot fi negociate si deci nu se poate ajunge la un numitor comun, la o formula religioasa universala, menita sa satisfaca toate credintele. Cele mai crunte razboaie s-au purtat pe taram religios si conflictul actual generat de adeptii Islamului fundamentalist cred in misiunea lor mesianica ce nu poate fi pusa in discutie.
        Din pacate, opiniile si luarile de pozitii provenind din lumea occidentala( sau iudeo-crestina) nu au impact asupra adeptilor acestei versiuni a Islamului,ci doar cele provenind din randurile comunitatii islamice.

        Si ca opinia mea sa nu para apocaliptica, in sensul ca nu este nimic de facut in fata acestei ofensive a Islamului fundamentalist, imi permit sa sugerez doua cai de abordare.
        Lumea democrata, occidentala, trebuie sa dea dovada de mai multa determinare si coeziune in confruntarea cu aceasta versiune de Islam, atat in ceea ce priveste lupta impotriva terorismului de sorginte islamica, cat si in confruntatera ideologica. Un reviriment al valorilor crestine autentice ar putea deveni o contributie substantiala pe frontal ideologic.
        Sprijinirea ideilor rationale si ale adeptilor convietuirii pasnice din lumea islamica poate contribui la descurajarea si scaderea influentei extremistilor musulmani.
        Concesiile facute in fata pretentiilor fundamentaliste sunt total contraproductive.

        Apreciez efortul dumneavoastra si va incurajez sa continuati pentru ca nu se poate sa ne bagam capul in nisip. Nu putem sa acceptam oferta intunecarii mintii promovata de o doctrina religioasa profund viciata.

    • Wahabismul si Sionismul au trecut aproape simultan,de la mofturi religioase, la doctrine politice si sociale. In permanent conflict, amandoua fac export de instabilitate, oriunde ajung.Partinirea crestinilor Euroamericani, nu a avut alt rezultat predictibil, in afara transformarii lor in victime colaterale , in acest conflict in care nu au ce cauta!

  2. mica-mare problema de care se izbeste orice incercare de dialog cu islamul radical este ca el le ofera maselor de ratati orgoliosi o alinare a propriilor complexe de inferioritate si o justificare permanenta a esecului, cu vinovati, fireste, din afara cercului lor! iesirea din starea de inapoiere a lumii islamice presupune renuntarea la foarte multe din obiceiurile/traditiile/naravurile pe care le practica; ar fi un purgatoriu pe care am mari indoieli ca musulmanii chiar vor sa si-l asume, indiferent cat de rationale ar fi luarile lor de pozitie in public; exploatarea slabiciunilor lumii iudeo-crestine este incomparabil mai facila, fiindca le permite cresterea nivelului de trai fara schimbarea modului de viata

  3. Aș completa făcând referire și la numeroase exemple din sufism, bunăoară poetul și misticul al-Hallaj, cel care a fost torturat și ucis la Bagdad pentru un vers în care spunea „Adevărul sunt eu” și care în momentul execuției s-a rugat pentru cei care i-au cerut moartea.

    „L-am văzut pe Dumnezeu cu ochiul inimii,
    am întrebat: Cine ești? Mi-a răspuns: Tu”

    referințe (ambele disponibile pe archive.org):
    – Muslim saints and mystics, Tazkira Tul Awliya Fariduddin Attar
    – Rumi’s Metaphysics of the Heart, Mohammed Rustom

    • Sufismul este una dintre acele Mici Traditii de intindere si durata impresionanta, care ofera alternative la wahhabismul pe care multi occidentali contemporani, educati doar din tabloide si stiri tv, au ajuns sa-l echivaleze cu Islamul ca atare (ceea ce, coincidenta, doresc si wahhabistii :)
      Sufismul este mistic, deci a produs individualisti precum cel pe care ii mentionati, si a fost persecutat adesea de fundamentalisti.
      Nu vreau sa ma gandesc ca ar face ISIS cu dervisii invartitori pe care ii puteti vedea in Turcia, care practica rugaciunea prin dans :) sau cu cei care vand acele pietre cu ochiul mistic, in aeroport la Istanbul
      Unde in Coran gasim justificata rugaciunea prin dans? la ghilotina cu ei!

  4. Deuteronom e din Tora sau Vechiul Testament. Citatul nu este reprezentativ pentru crestini. In Evanghelii este ceva asemanator? Nu!

    • Nu e, ca nu vrem noi sa fie… daca alegeam sa fie reprezentativ, ar fi fost, aveam o baza, cum zic tovarasii.
      Oricum, am pus deoparte formularea memorabila – Vechiul Testament nu ne reprezinta :)

      • Se trec cu vederea prea usor diferentele dintre Vechiul Testament si Coran. In Vechiul Testament, pasajele care indeamna la violenta
        -sunt adresate doar poporului evreu, care la acea vreme era guvernat teocratic de insusi Dumnezeu; cele din Coran tuturor credinciosilor musulmani, si cum islamul este religia adevarata, prin extensie, intregii umanitati;
        -sunt indreptate impotriva unui popor anume (amoritilor). Daca un evreu ar vrea sa le aplice astazi literal nu ar avea cum, pentru ca amoritii nu mai exista. Cele din Coran sunt indreptate impotriva tuturor necredinciosilor; adica nemusulmanilor
        -sunt limitate la un moment istoric anume; cele din Coran sunt universale
        -sunt justificate de faptele abomunabile savarsite de acel popor; in Coran; justificarea este necredinta in islam

    • Ei asta-i buna! Adica ce e in Vechiul Testament, BAZA religiei crestine, imbogatita mai apoi cu Noul Testament, nu e reprezentativ pentru crestinism?? Unde aflati gogosi din astea? Religia noastra se mai numeste si iudeo-crestina, tocmai pentru ca pleaca de la iudaism(fatalmente, Isus a fost si a murit iudeu, nu si-a negat nicio clipa credinta).
      Putina lectura, domnilor,putina lectura, ca ajuta, credeti-ma!

  5. Domnule Ionita, faceti greseala de a va baga nasul unde nu va fierbe oala.

    Vechiul testament la care faceti referire reprezinta legea veche, pe care o tin vecinii lor evreii si in ziua de astazi. Crestinismul, dupa cum ii spune si numele, se bazeaza pe invataturile lui Cristos, cuprinse in Evanghelii si celelalte carti ale Noului Testament. Cristos a venit tocmai pentru a elibera omul din chingile legii talionului, si pentru a-l mantui.
    Citatul dvs din vechiul testament nu reprezinta o lege pe care a dat-o Dumnezeu pt om, ci reprezinta descrierea anumitor fapte care nu pot fi desprinse din contextul de acum 6-7000 de ani, greu de inteles astazi pentru omul modern, prea grabit sa inteleaga ‘the big picture’ si numai ce vrea el sau ce i se pare lui. Deci Dumnezeu nu a dat niciodata porunca general valabila: ucideti necredinciosii (cum vedem peste tot in Coran).

    Citatul din Noul Testament cum ca n-am venit sa aduc pacea ci sabia nu reprezinta, oricat de fortat ati incerca sa interpretati vreun indemn la violenta, ci descrie mai degraba tocmai atrocitatile la care vor fi supusi apostolii crestinismului din pricina credintei lor.
    Daca dvs gasiti vreun indemn cat de mic la violenta de orice fel in invataturile crestine, eu il mananc.

    La coran lucrurile sunt mult mai clare. Indemnul la ucidere a necredinciosilor este o datorie sfanta, repetata obsesiv pe tot cuprinsul cartii, pe langa alte sfaturi binevoitoare spre exemplu referitoare la femei: daca sunt neascultatoare, loviti-le, samd.
    In coran, oricat ai incerca sa gasesti intelesuri duhovnicesti, ele nu exista, iar lumea musulmana nu pare oricum deschisa in a cauta asa ceva.

    De aceea, cei care fac atrocitati in numele crestinismului nu pot fi numiti crestini, pe cand cei care nu participa la razboiul sfant in numele lui alah si a lui mohamed, nu pot fi numiti buni musulmani, conform celor doua invataturi. Sper ca sesizati diferenta.

    • Iata o persoana cu certitudini, exact ce ne trebuie. De curiozitate, sa stiti ca marea disputa intre comentatorii Coranului este exact cea la care va referiti pt Vechiul testament: ce anume din text e principiu general si ce anume este fapt istoric „justificabil intr-un anume context” in care se alfa profetul acum xxx ani, etc. Fix asta dezbat si ei, iar raspunsurile sunt mai diverse decat va imaginati. Iar pentru citatul din Noul testament, pasajul cu sabia, este o decizie sa-l interpretam canonic asa, textul ca atare nu e lipsit de ambiguitati si poate fi luat in multe feluri, daca nu ne-ar calauzi interpretii

      • nu vreau sa va calauzesc eu, dar, daca ati vrea sa iesiti din ignoranta ati putea citi interpretarile sfintilor parinti. Si spun ignoranta, pentru ca sunt plictisit de vesnicele evocari are versetelor din deuteronom in discutii legate aberant de crestinism (niciodata legate de legea mozaica), si de persecutiile papalitatii eretice (declarata la Marea Schisma din 1024) fata de cei pe care ei ii declarau la randul lor eretici (printre care si adevaratii crestini, care au avut de suferit in timpul cruciadelor).
        Apoi sa cititi si interpretarile ‘sfintilor imami’ asupra ce e de interpretat in coran, si poate asa o sa va fie mai clar de ce toate actele de terorism din lumea asta sunt facute exclusiv de musulmani, in numele profetului si a lui alah.

        Cunosc insa tipul de filosofie pe care-l practicati, cum ca ar exista fanatici religiosi cu justificare scripturistica in fiecare religie, filosofie care in final duce catre un fel de ecumenism transreligios cu elemente comune din fiecare religie, la care ar fi bine sa aderam toti, fiindca, nu-i asa, suntem o societate globala de-acum. Cetateni ai planetei, nu ai unei tari sau a alteia, cu acelasi dumnezeu, cu d mic, indiferent de religie.. Cu fostii crestini occidentali e mai usor, ei au renuntat la Dumnezeul lor de ceva vreme, mai greu o sa fie cu islamistii care nu numai ca nu au de gand sa renunte, dar sunt din ce in ce mai multi si mai multi si mai ‘credinciosi’ valorilor islamice, si mult mai putin deschisi corectitudinii politice occidentale, noua religie postcrestina.

        • Din afirmaţia cu „sfinţii imami” m-am prins că nu ştiţi şi nu vreţi să înţelegeţi ce e cu lumea islamică. În primul rând, vorbiţi de şiiţi, o confesiune (sunniţii, majoritari, le zic sectă, aşa cum „ortodocşii” vorbesc de neoprotestanţi), iar discursul războinic musulman este o alegorie despre cum să-ţi trăieşti viaţa într-un mod corect moral. Nu o fi abordarea perfectă, dar dacă imamul este bine instruit şi bine intenţionat şi învăţăcelul are urechi şi minte, atunci nu avem de ce să ne face griji. Dar ce ne facem cu BOR-ul nostru, plin de farisei, escroci, securişti şi legionari? Sau cu excesele bisericii (cu b mic) de-a lungul istoriei, care dovedesc că toleranţa este mai degrabă o consecinţă a Reformelor protestantă şi catolică şi a Iluminismului? Acestea din urmă au neutralizat abuzurile, conflictele şi tensiunile religioase şi au retras din sfera publică religia, nu creştinismul răsăritean, calcedonian sau oriental, rămase la periferia civilizaţiei europene încă din secolele 13-14 şi cu înclinaţii teocratice.

          • vedeti, n-ati citit macar ce-am scris mai sus, dar, fiind setat pe ideea de a lovi in Biserica, nu mai aveti ochi pentru argumentele interlocutorului. Ma vad nevoit sa ma repet, asa cum dusmanii lui Dumnezeu repeta la infinit placa asta: nu Bisericii apartin atrocitatile evului mediu, ci tocmai ereticilor exclusi din Biserica la Marea Schisma. Eretici care ii considerau eretici pe cei care nu respectau dogmele dumnezeului lor, diferit de aceasta data de Dumnezeul crestinilor din care ei fusesera exclusi, si care interzice violenta, ridicand la rang de lege absoluta iubirea de semeni. Aceste atrocitati, din nenorocire, au dus la o alta erezie si mai mare, si anume protestantismul, intr-un fel justificat de actiunile catolicismului de ev mediu.

            Exista un adevar cu BOR-ul in structurile ei superioare actuale, care nu prea mai slujeste crestinismul, ci un alt zeu, banul. Sunt multi astfel de preoti, dar este cel putin dubioasa perseverenta cu care aceste cazuri sunt expuse mediatic in detrimentul celor de buna credinta, cu singurul scop de a decredibiliza crestinismul. Crestinismul perceput astazi destul de laic, ca un soi de adunare, partid politic, care-si schimba orientarea si crezurile in functie de cum bate vantul, decat o multime de oameni care adera la valorile si invataturile lui Cristos. Ca atare, cei din cadrul BOR care nu adera la aceste valori, nu pot fi numiti crestini, e o chestiune de logica elementara.
            Dar de ce sa ne miram ca la nivelul de apostazie al societatii actuale avem si astfel de preoti? Astea sunt vremurile, iar situatia actuala a fost prezisa de mult. Dupa cum spunea un mare monah, despre semnele vremurilor din urma: preotii vor fi ca mirenii, iar mirenii ca dracii.

            • Nu aţi lămurit pe nimeni despre ce eretici excluşi de la Marea Schismă vorbiţi sau care e Dumnezeul occidentalilor la care au renunţat (sper că nu catolici). Ţineţi cont că aici nu e o platformă teologică, aşa că va trebui să explicaţi mai în detaliu. Nu sunt nici pe departe un extremist şi nu am venit cu vreo lectură, însă retorica dvs. lasă de înţeles că aveţi un discurs ortodoxist, că atunci v-aţi descalificat. Protestanţii nu sunt eretici şi nici romano-catolicii; nu au fost consideraţi decât în Evul Mediu, până când, după multe războaie inutile şi sângeroase şi reforme structurale, s-au gândit la instruirea religioasă bazată pe textele sfinte şi pe dogmă, nu pe o „tradiţie” lipsită de o minimă analiză şi interpretare critică a textului religios. Şi nu mă refer la o desfiinţare a textelor sfinte, ci la însuşirea raţională şi personală a dogmei. Tradiţia răsăritenilor a însemnat şi înseamnă două lucruri: 1. Biblia+Sfinţii Părinţi şi eventual, anumite credinţe teologumene, dar asta numai în anumite cercuri; 2. „Tradiţia”, acel cuvânt mare aflat mereu în gura preoţilor, dar niciodată citit, ce să mai zic de înţeles, de majoritatea enoriaşilor, aflaţi mereu într-o stare de analfabetism. Aşa că perspectiva ortodoxistă „creştini adevăraţi-eretici” este una anacronică şi pur propagandistică, nicidecum adevărată. Papa este un creştin, un catolic din Blaj sau Paris ori Buenos Aires şi un protestant din Berlin ori un neoprotestant de Lugoj sunt tot atât de creştini cât este un răsăritean de Dorohoi ori un Martor de nu ştiu unde (apropo, ei sunt de inspiraţie nestoriană) sau un turc din Isaccea secolului 14 şi un romeu din aceeaşi vreme. Totul ţine de credinţa personală şi, de la un punct, de dogme, dacă vorbim de confesiune (nu erezie, că nu mai suntem nici măcar în secolul 18, OK?).

      • Domnule Ioniță, textul de la Matei 10, 34 este destul de clar nefiind un indemn la violență, dimpotrivă. Iisus (eu îl scriu cu doi i) a vrut să arate că învățătura s-a va stârni împotriviri firești din partea celor care nu prețuiesc valorile Sale. Aceasta este sabia la care facea referire. O singură data a îngăduit o sabie, a lui Petru, și asta doar pentru a-i spune, la momentul potrivit, ”bagă în teacă sabia, căci oricine scoate sabia, de sabie va pieri.”
        Asadar, indicarea textului, în unuldin primele paragrafe casusceptibil de indemn la violenta mi se pare fortata. O fi anticlericalismul o modă dar, vorba aia, ”cu capra ce-ati avut!”

    • @franco
      e ca si cum ati spune „dar Biblia nu trebuie luata literal!”

      Culmea, exact asta le tot spun si eu credinciosilor pe care-i vad in jurul meu, fara prea mare succes – ei continua sa sustina ca Dumnezeu a creat lumea, de exemplu.

      si, in calitate de necunoscator, as vrea sa va intreb daca totusi Vechiul Testament reprezinta sau nu pana la urma cuvantul lui Dumnezeu, asta principial vorbind, adica din punct de vedere al unui credincios.

      multumesc

      • din punct de vedere al unui credincios Biblia reprezinta cuvantul lui Dumnezeu. Crestinismul se bazeaza insa pe Noul Testament, pe invatatura lui Iisus. Legea veche e mai mult pentru a intelege contextul intruparii lui Dumnezeu, cat de cazuta era lumea dinainte. Cum tot in Biblie spune, aceasta se interpreteaza in Duh. Fara interpretare din partea celor care au primit duhul (in speta a apostolilor) nu o putem intelege, dupa cum marturiseste famenul egiptean care citea din scriptura, in faptele apostolilor: „intelegi tu ceva din ce citesti”? „Cum sa inteleg, daca nu ma va povatui cineva?”. Apoi, se precizeaza, despre apostoli: Cristos le-a deschis lor mintea sa priceapa Evanghelia. Deci, nici apostolii nu intelegeau cuvintele lui Iisus de multe ori, dar, prin staruinta lor Dumnezeu le-a dat intelegere.
        Orice citat aiurea ( si in ziua de astazi numai asta se intampla), inteles dupa mintea ratacita a omului te poate duce catre moarte, pentru ca litera ucide, pe cand duhul da viata.

        Sunt sute de versete biblice despre cum se pot interpreta si citi scripturile astfel incat citate extrase si intelese dupa bunul plac sa nu-si aiba rostul. Sigur, e pentru cine vrea sa inteleaga. Cine nu vrea, pur si simplu tranteste 2 versete din deuteronom, si pt el aia e crestinismul, ca a zis Dumnezeu sa omori. Ce poti sa le ceri unor astfel de oameni?

    • Nu era Biblia „Cuvântul lui Dumnezeu”? Dacă da, argumentul că VT nu ar fi de fapt duce la concluzia că logica dvs. are probleme. MARI! Să nu încercăm să o întoarcem – Biblia ca întreg a fost şi este interpretată într-un fel, în mod oficial (canonic), iar „descrierea unor fapte de acum 6000-7000 ani” e o prostie cât casa, de dată recentă. Lumea nu este doar de atâta vreme şi sunt convins că nu vă ghidaţi după calendarul bizantin (dacă ştiţi ce e), aşa că încercaţi să citiţi şi altceva în afară de aberaţiile protocroniste invocate.

      • sunteti un extremist incorigibil macar prin violenta limbajului cu care incercati sa ma convingeti sa citesc ce vreti dvs. Nu am afirmat ca lumea este de 6-7000 de ani (desi o varsta a ei e greu sa mi-o puteti demonstra dvs), ci ca faptele descrise in deuteronom au acea varsta, chestiune evident usor demonstrabila. In rest nu cred ca parerea dvs merita un raspuns, sunt parerile dvs si cu asta basta.

  6. E interesant cum de fapt nu e despre religie ci despre bani, putere, influenta. Si mai interesant e cum se pune batista pe tambal. E mai simplu sa vorbesti despre cele care nu se vad si despre care nu se poate spune nimic. Alftfel ar trebui sa vezi influentele din zona. Cine a starnit cuiubul de viespi. Cine finanteaza pe cine. Cine sustine. Cine beneficiaza de… si altele.

    Dar o ardem intelectual si vorbim despre religie…

    • Pai da, o ardem si noi intelectual, ce sa facem, dacat atata putem..
      Pentru lecturi marxiste, cu lupta de clasa, sau conspiratii cu cabala globala, cititi si dv pe siteuri de profil, ca sunt destule.

      • 1. politica = despre realitate. realitate = cine finanteaza + cine manipuleaza + cine beneficiaza. (capitalism nu?)

        2. „cele care nu se vad si despre care nu se poate spune nimic” = ALM

        3. negati influentele/interesele din zona?

        4. „Pentru lecturi marxiste, cu lupta de clasa, sau conspiratii cu cabala globala, cititi si dv pe siteuri de profil, ca sunt destule.” = va cam plac omuletii de paie….:)

        • Foarte tare definitia. Nu neg si nu retrag nimic :)
          Dar am fi mult mai castigati daca ne-ati spune pe scurt cum vedeti dv lucrurile: cine finanteaza / beneficiaza / manipuleaza?
          Si prin ce mecanisme?

    • va recomand sa cititi intai Biblia, si abia apoi Coranul. Altfel sunteti in pericol de convertire, ca si miile de europeni care merg in orient sa preia invataturi binevoitoare de la ISIS sau ISIL, pe care sa le aplice apoi cand se intorc. Si se vad rezultatele.

      • vigilent ca la oastea Domnului, sa nu cumva sa fuga vreo oita :)
        de la distanta m-ati simtit ca sunt pe cale de convertire la Islam, acum daca am citit si o introducere in Coran si discut niste chestii, ba chiar mai am nitel si-mi iau bilet de Siria
        problema e ca dv nu prea faceti diferenta intre dezbatere si cateheza – si asta e si problema care a enervat lumea cu predarea religiei in scoli, Daca se facea ce trebuie nu cred ca iesea atata taraboi

  7. Multi oameni sunt ingroziti de cele intamplate in Franta si pe buna dreptate. Cei doi frati au omorat oameni nevinovati pentru blasfemie. Dar acest lucru este politica de stat in tarile cu regim islamic. Pentru blasfemie vei fi omorat si in Iran (nu sunt arabi), Arabia Saudita, Pakistan(nu sunt arabi), Afganistan(nu sunt arabi)… Nu numai, legea islamica (sharia) prevede pedeapsa cu moartea si pentru alte lucruri „foarte grave”: renuntarea la religia islamica, homosexualitatea, adulter… fapte goaznice! Ori aceasta sharia isi are sursele in Islam! De ce oare lumea nu este la fel de ingrozita de aceste fapte? Pentru mine jihadismul si islamismul sunt frati buni!
    Cred ca primul pas (foarte mare) pentru a scapa de islamul radicat ar fi renuntarea la islamism! Cand separarea religiei de stat va deveni realitatea in toata lumea islamica, lucrurile se vor schimba!
    Observ ca in ultimul timp Imperiul Otoman este dat exemplu pozitiv. Era un spatiu foarte avansat cu millet, devşirme, catedrale transformate in moschei… Frumos! Ne-aducem aminte cum aratau tarile romane iesite din Imperiul Otoman! Si azi ne mai plangem ca avem sechele din perioada cu pricina!

    • Originea în Islam? Mă îndoiesc! Sodomia era pedepsită şi în… Biblie. Adulterul, la fel. Apostazia, cam oriunde exista şi există o societate tradiţionalistă şi religioasă. Inclusiv la grecii antici, cine nu adora zeul cetăţii (zeul principal) nu putea fi cetăţean. La fel era şi la Roma, nu mai zic de Bizanţ sau de alte câte şi mai câte civilizaţii. Pe de altă parte, sufismul ne oferă numeroase exemple legate de tolerarea celor de altă credinţă (confesiune, religie, unele confrerii chiar faţă de atei) şi chiar a homosexualităţii şi pedofiliei. Nu mai ţin minte cine a scris: „Nimic nu poate fi mai plăcut decât compania unui flăcău fără mustaţă” (citat aproximativ). Însă, atenţie, nu vorbesc generalităţi! Au existat numeroase confrerii care promovau abstinenţa (chiar legându-şi obiecte metalice de testicule) şi jihadul în forma sa adevărată (lupta cu răul şi cu tentaţiile lumeşti), nu cea pervertită. Bineînţeles, ca orice religie, promovează superioritatea sa, tot aşa cum creştinismul (mai ales cel răsăritean, proclamat şi considerat eronat de alţii „ortodox”) a făcut-o şi o face în rândul membrilor comunităţii de adepţi. Marketing…

      • vad ca problema ta principala e ortodoxia. Ok, fiecare e liber sa creada ce vrea, tocmai asta e libertatea pe care ti-o da invatatura crestina, spre deosebire de cea musulmana pe care o venerezi.
        Apostazia e pedepsita in crestinism prin excluderea din Biserica si de la tainele ei. In care, ca si apostat, oricum nu crezi. Deci te-as ruga sa nu mai imprastii minciuni.
        In islamism te rog sa ne confirmi tu ce patesc apostatii, pentru ca aici vad ca stii mai bine dogmele.

      • Deci sharia (legea islamica) nu isi are sursele in islam: in Coran si in Hadith? Asta e buna! Nu mai vorbesc ca dupa dumneavostra: „jihadul *este în forma sa adevărată (lupta cu răul şi cu tentaţiile lumeşti)”! In razboaiele pe care le-a dus Mohamed, de fapt ducea un razboi cu tentatiile lumesti si cu „raul’. De asemenea spuneti cateva gogomanii despre Roma antica de exemplu. Dar noi nu suntem in Roma antica si nici macar in Evul Mediu. Noi traim in secolul al XXI-lea. Ori, in secolul al XXI-lea sunt state islamice care omoara oameni pentru blasfemie, aspostazie, homosexualitate…etc. Mai mult, se practica evalvios si religios, tortura sub diverse forme, lipidarea, biciuirea….etc. In secolul al XXI-lea! Oameni maturi se casatoresc cu fetite de 9 ani!
        Religia trebuie separata de stat si jihadistii si ilamistii cu regimurile lor cu tot trebuie sa devina istorie, altfel in zonele respective Coranul va fi citit cum zice politica de stat.

        • OK. Poate nu am reuşit să mă fac înţeles cum trebuie. Sharia este una, iar Coranul este altceva (una-i legea, cealaltă, e o carte). Islamul şi jihadul sunt două lucruri care nu ar trebui confundate deloc cu islamismul şi jihadismul, care sunt ideologii, nu religii sau principii. Şi dacă tot suntem în secolul 21, ce a făcut Mohammed în secolul 7 nu are relevanţă 100%, ci faptul că lumea tratează problema democratizării lumii islamice din perspectivă creştină, de parcă religia are vreun merit. Newsflash: religia şi democraţia nu s-au împăcat vreodată şi nu o vor face. Cine nu respectă regulile este automat exclus, fie că viu sau mort, iar uneori este tratat ca mort. Forul de dezbateri nu există, opoziţie nu poate exista, fiindcă toate religiile monoteiste au supravieţuit şi s-au dezvoltat prin violenţă. Ştim cu toţii cum a fost tratat Isus de către semenii săi evrei, ştim cu toţii că, după ce o variantă de creştinism a devenit religie oficială la Roma şi apoi unică, au început şi respectiv, s-au intensificat persecuţiile asupra „ereticilor”, iar în cazul Islamului, lumea încă poate vedea live conflictele religioase între sunniţi, şiiţi şi kharajiţi.

          Dar are ochelari de cal şi uită că norocul Europei a venit de la multipolaritatea politică şi Iluminism, ce au însemnat pe rând, slăbirea şi apoi sfârşitul teocraţiei papale şi reformarea instituţiei bisericii apusene, stimulată de discursul simplificat şi mai practic al Reformei protestante. Ceva, ceva a pătruns şi în Transilvania, cu unirile din 1697-1701 şi cu Şcoala Ardeleană, apoi cu autocefalia din 1865 (atunci a semnat Cuza decretul; în 1885 s-a încheiat oficial procesul) şi secularizarea din Principate. Dar astea au fost post-factum, după sute de războaie religioase, fratricide şi patricide şi conflicte între state şi biserică şi între biserică şi variante diferite de ceea ce ar fi putut fi confesiuni, dar au fost catalogate secte şi eradicate prin sabie. Că au invocat Deuteronomul sau nu, prea puţin contează şi se ştie; e meritul laicilor şi muuuult mai târziu, al unor clerici cu mai multă minte că au oprit violenţa şi au retras religia din sfera politică şi au subordonat-o statului. La noi, biserica a fost prea puternică până la sfârşitul secolului 19 şi încă mai are un cuvânt de zis unde nu ar trebui. Se vede că ne lipseşte tradiţia instituţională, având în vedere că biserica română este independentă de puţină vreme.

          Revenind la Islam, este descentralizat, nu mai are califat, care putea ţine în frâu şi uniformiza politicile religioase. Din 1924 încoace, nu a mai invocat nimeni pretenţii la titlu, aşa că lumea musulmană a rămas fărâmiţată în mai multe state, iar natura califatului presupunea o conducere similară cu a Romei antice, cu excepţia că „împăratul” nu era zeu, ci doar locţiitor. Din păcate, pentru că altfel, totul rămâne la latitudinea imamilor să instruiască oamenii spre bine. Dar să-mi spună cineva dacă, în condiţiile unei sărăcii mari şi ai unei societăţi despotice şi închise, cum poate cineva care nu a călătorit vreodată să-şi închipuie că poate fi mai bine decât în sistemul în care a crescut. Asta e problema lor – una în care socialul este amestecat inevitabil cu religiosul, pentru că Islamul nu a cunoscut traumele creştinismului, cele pe care unii insistă să le uite.

          Partea bună a lucrurilor este că, în ţările în care au existat asemenea convulsii, cauzate de lideri influenţaţi de laicism, Turcia kemalistă, chiar Albania şi Bosnia pline cândva de sufiţi Bektaşi şi musulmanii minoritari din Balcani şi estul Europei sunt înclinate spre pace şi traiul în comun cu cei de altă religie. Au cunoscut democraţia şi beneficiile ei şi au retras religia din politic cu succes. Şi Siria, Maghrebul, Egiptul, ţările Asiei interioare, dar şi Azerbaidjanul au religia în afara discursului politic, cu toate riscurile unor democraţii aproape inexistente şi a unei sărăcii răspândite, de care profită fel de fel de parveniţi populişti şi despotici. Când saudiţii sau popii din Iran nu se vor mai agăţa de putere şi vor lăsa oamenii să decidă şi să călătorească mai des, inclusiv imamii şi mai ales în vestul Europei, astfel de nebunii medievale ar înceta. Este totodată, păcat că se uită moştenirea sufismului, responsabil pentru legăturile culturale intra- şi inter-comunitare şi de educarea relativă a populaţiilor aflate în interiorul statelor musulmane.

          Ca dovezi, sunt statele enumerate şi trecutul european creştin pre-modern… Şi Imperiul Otoman, dacă lăsăm la o parte eterna teză a demonizării invadatorului care a îmbogăţit Principatele o vreme, dându-le drept de comerţ, şi boierimea. Fetwa-urile emise de ulemalele ei sunt la fel de modernizatoare şi relevante precum Conciliile din Vest şi Sinoadele din Est şi ele au format anumite gândiri în Islam, împreună cu cele emise de Califatele precedente. Astfel, jihadul a ajuns să însemne un război cu sine, deci o alegorie; tot aşa, regimurile tip millet şi dhimmi au ajuns anacronice. Să-l lăsăm pe Mohammed, când nici religia nu era bine închegată.

          Superioritatea invocată a religiei încă din Coran, blamată de ipocriţii care nu contenesc să o laude pe cea a creştinismului, nu mai este decât sentimentul credinciosului care îşi consideră credinţa superioară celuia de altă religie, ceea ce este un fenomen tipic pentru orice persoană de pe glob, încă din Antichitate, de când poate fi observat (apropo de „gogomanii”, dle „antropolog”). Acum se merge pe logica: nu poţi să-i negi dreptul omului de a crede altceva decât crezi tu, pentru că ai impresia că eşti „pe drumul cel bun” („ortodox”), iar asta islamofobii (cei mai mulţi creştini, ce surpriză!) nu pricep (pe lângă incultura şi intoleranţa lor).

          Fiecare înţelege ce vrea din comentariul de faţă… Sunt prea multe de zis în privinţa unei populaţii care are dreptul să ştie ce e mai bine şi să trăiască decent, dar soluţia este educaţia şi posibilitatea musulmanilor de a înţelege că se poate mai bine prin imami mai călătoriţi, instruiţi şi binevoitori, nu continua demonizare a Vestului ori a musulmanilor de către unii creştini mai înapoiaţi sau de populişti influenţi şi „carismatici” care profită de primii.

          • „Şi dacă tot suntem în secolul 21, ce a făcut Mohammed în secolul 7 nu are relevanţă 100%, ci faptul că lumea tratează problema democratizării lumii islamice din perspectivă creştină, de parcă religia are vreun merit.” Dupa paragraful asta m-am oprit: am defilat putin ca sa estimez lungimea comentariului dumneavoastra si am luat hotararea sa raspund: va intemeiati argumentele pe o presupunere eronata. Perspectiva lumii occidentale nu este deloc crestina, ci laica. Statele europene au parasit de mult timp perspectiva religioasa, crestina, tocmai in asta consta diferenta enorma pe care dumneavoastra nu o vedeti. A vedea militantismul si violenta islamismului ca pe o confruntare intre Islam si Crestinism este o greseala vizibila si de pe Luna. In urma cu cateva zile, in Nigeria, gloata musulmanilor indignati de caricaturile din Charlie Hebdo a incendiata vreo sapte biserici crestine. De ce? Jurnalistii de la Charlie Hebdo sunt atei, o buna parte dintre ei fiind etnici evrei.

            • Dacă mi-aţi fi citit şi alte comentarii (vedeţi mai sus), aţi fi observat că sunt de acord cu dvs., iar ceea ce am scris în comentariul la care aţi răspuns se referă la contextul profund subiectiv şi partizan de acum şi al neînţelegerii cauzelor (din lipsă de cultură, reavoinţă sau altele) care au dus şi duc la episoadele din Nigeria, Sudan, Franţa ş.a.m.d.. Trebuie să spun că întâlnesc din ce în ce mai des discursuri ortodoxiste sau oricum, pro-creştine când e clar cazul absenţei laicizării (complete) a statelor musulmane şi nu a unei confruntări civilizaţionale a la Samuel Huntington, asta cu complicitatea elitelor politice, profund corupte şi de regulă, controlate de câteva familii sau clici (saudiţii şi ayatolahii iranieni, printre alţii). Siria, Iranul, Libia, Maghrebul, Irakul, Afganistanul şi Turcia au importat cândva multe din ideile occidentale şi s-au dezvoltat pe măsură până când s-au îmbătat mulţi de putere şi au uitat de fişa postului, astfel că după 2000, multe au început (sau au continuat, după caz) să se confrunte cu şomaj galopant în rândul tinerilor, cu autocraţii (sau teocraţii) din ce în ce mai feroce, deci şi cu societăţi din ce în ce mai închise, ori graniţele închise reprezintă primii paşi către construirea unei imagini că „nu se poate mai bine”. Asta suprapus pe lipsa unei tradiţii democratice şi a unei societăţi deschise, pe cale de consecinţă. Ar mai fi şi problemele structurale ale Islamului, pe care le-a menţionat oricine a studiat puţin istoria religiilor (descentralizarea, imamii radicali şi credincioşii debusolaţi şi frustraţi până la sociopaţi). Dar nu e vina oamenilor de rând, pe care, vedeţi, îi preocupă treburile cotidiene mai mult decât orice şi nu caută, vai!, să cucerească „Europa creştină”. Asta e numai în imaginaţia unor paranoici frustraţi, pe care ferească de ceva să nu fi de acord cu ei…:))

          • Apologetica Islamului pe care o practicati dumneavostra nu este foarte originala. Am mai auzit-o si la altii prin occident. Probabil ca sunteti un musulman practicant infocat.
            Mi-a placut mai ales: „norocul Europei a venit de la multipolaritatea politică şi Iluminism”. Imi si imaginez cum „Europa” umbla pe o campie si deodata vede o piatra, si sub ea ce sa vezi: „iluminismul” si „multipolaritatea politică”! Nu e vorba despre niciun noroc domnule. Au existat oameni care au gandit aceste lucruri si au existat populatii care sa accepte si sa interiozeze aceste valori. Auzi la el, norocul! Si modernizarea Romaniei (proaspat iesita din minunatul imperiu Otoman) a fost tot o chestie de noroc, nu un act deliberat al elitelor tarii. Ce impiedica elitete din unele tari musulmane sa-si modernizeze si ei societatile?
            Mi-a placut si discursul despre cat de linistita era lumea musulmana si cat de razboinica era lumea crestina!
            „Să-l lăsăm pe Mohammed, când nici religia nu era bine închegată”: pai cum sa-l lasam cand Coranul este opera lui, iar Hadith sunt despre viata lui, si viata lui serveste drept exemplu oricarui musulman. Il lasam, dar daca lasam si rezultatele existentei lui, nu mai exista Islamul.
            Inca ceva, toata aceasta plangere de mila cu saracia, nu tine. Ce-a fost mai intai Islamul politic sau saracia? Cand in Romania ne plangem de diferite neajunsuri (inclusiv saracie) si spunem ca vina e in alta parte, ni se da peste nas ca pasam problema si nu ne asumam propriile vini. Vad ca despre anumite tari e acceptabil acest discurs. Eu zic sa va maturizeze! Saracia si-o provoasca ei insisi! Si saracia nu justifica toate ororile pe care le vedem azi. Nu toti saracii se duc la jihad! Ori astazi, oameni care traiau (unii nascuti si crescuti) in prospera Franta (nu in orientul apropiat sau Magreb) omoara alti oameni si justifica aceste lucruri prin intermediul Islamului. Alti „europeni” pleaca sa faca macel in Siria!
            Tari ca Turcia au reusit sa obtina pace si crestere economica datorita faptului ca statul este laic (inca -> Erdogan) si oamenii practica dimensiunea religioasa a Islamului, sau nu practica deloc. Cand dimensiunile politice si sociale ale Islamului sunt puse in practica, cu sharia si tot tacamul, iese cu scantei.

    • Din punct de vedere al convieţuirii religiilor, Imperiul Otoman era mult peste lumea occidentală unde intoleranţa religioasă şi fanatismul erau mai mult regulă decât excepţie. E adevărat că principatele aveau o poziţie periferică imperiului dar după cum vedem, nu am fost obligaţi să ne convertim. Nici grecii nu au fost. Patriarhul Ortodox îşi avea în continuare sediul la Constantinopol. Sigur că au fost islamizări forţate în Albania sau Bosnia, dar Balcanii au rămas ortodocşi deşi au fost sub ocupaţie turcă sute de ani. Conquistadorii i-au convertit pe cei pe care nu i-au omorât într-o generaţie.

      Necredincioşii plăteau tribut şi aveau unele restricţii, dar puteau face afaceri în imperiu, nu exista monopol. Ba erau mulţi în administraţia lor, de exemplu, printr-o interpretare a Coranului, nu aveau voie să vorbească limba necredincioşilor, deci sute de ani translatori au fost creştinii, inclusiv valahi.

      Decăderea imperiului şi asuprirea principatelor nu prea are legătură cu religia lor, sau nu direct în orice caz. Şi Transilvania a fost asuprită şi pot spune că din unele puncte de vedere (asuprirea ţărănimii) mult mai rău decât în principate unde situaţia ţăranilor era destul de bună până pe la începutul secolului XIX. Iar Transilvania era sub ocupaţie „catolică”.

      • Au existat convertiri fortate in tot imperiul. Principatele Romane au avut un statut special, dar in Balcani au fost convertiti foarte multi, au fost colonizati turci. Situatia de astazi din Grecia este rezultatul unui schimb de populatie (Acropole a fost moschee odata). Bulgaria are si azi, dupa plecari masive de musulmani, o buna parte din populatie musulmana (turci, pomaci). Iar in Turcia, Anatolia si Tracia sunt complet musulmane. In Evul Mediu zonele alea erau inetegral crestine! Dar nicio vorba despre devşirme: copii crestini platiti ca sclavi tribut musulmanilor, islamizati si traformati in ieniceri pentru a le da in cap populatiilor din care au venit, in caz ca aveau ceva de zis. Sfanta Sofia si alte sute de biserici au devenit moschei, dupa o macelarire a populatiei Constantinopolelui! Imperiul Otoman, in spiritul tolerantei si iubirii intre miletturi, isi incheie apotetotic existenta cu genocidul Armenilor!
        Vrei sa spui ca in principate situatii taranimii a inceput sa se inrautateasca odata cu inceperea despartirii de imperiu :”în principate unde situaţia ţăranilor era destul de bună până pe la începutul secolului XIX”? Cred ca glumesti! Deci spolierea facuta in principate de otomani si de buna parte din domnitorii fanarioti a facut bine taranimii!

        • Eu susţin că Imperiul Otoman era mai tolerant cu alte religii decât erau ţările creştine. Sigur că au fost convertiri forţate, sigur că au fost cazuri de asupriri pe baze religioase. Dar ca tablou general, deşi balcanii au fost sute de ani sub ocupaţie otomană, musulmanii sunt o minoritate cu excepţia Albaniei şi a Bosniei.

          Şi nu aş putea spune vreodată că ocupaţia turcă a fost pozitivă. Situaţia ţăranilor din principate s-a deteriorat (atenţie, nu situaţia ţării în general) după liberalizarea comerţului cu grâne (care înainte de războaiele ruso-turce era monopol al turcilor), după regulamentele organice impuse de la Skt Petersburg şi copierea modelului administrativ occidental.

          • @rz
            Imaginea care ne-o facem despre Imperiul Otoman si toleranta lui mi se pare complet gresita. O prima chestie e citi tineri erau convertiti fortat fiind luati de la familiile lor si transformati in ieniceri? De ce sint Albanezi sau Bosniaci musulmani daca nu conversiuni fortate?
            Sigur, pt. niste sute de ani imperiul otoman a fost in deriva sau tot in retragere, nu a a mai fost asa bataios sa extinda teritoriile islamice ca abia le puteau controla pe cele existente (inclusiv cu functionari crestini si evrei, tolerati pt. acest motiv), iar in final califatul turc a disparut. Insa hai sa luam un test de turnesol: numarul evreilor in Europa sau in Imperiul Otoman (si crestinii si musulmanii ii priveau ‘altfel’ pe evrei). Sigur ca in Europa au fost alungati, din multe locuri (Spania 1492, Anglia, din Germania, etc.) insa daca nu au fost omoriti sau convertiti acestia s-au mutat in alta parte (in ghetourile italiene de unde plateau taxe Papei, apoi in Polonia-Lituania, Rusia, etc.) Au fost multe pogromuri in Europa (/ Rusia) dar sa spunem la sfirsitul secolului XIX sau inceputul XX unde traiau mai multi evrei? Printre crestini sau printre musulmani? La musulmani mi se pare au dus-o mult mai greu incit convertirile la religia islamica sa scape de poveri s-au facut mult mai des decit credem noi (ce s-a intimplat cu evreii din Spania musulmana sau nordul Africii islamice?).
            E in zilele noastre o poveste frumoasa despre ‘toleranta’ otomanilor, care daca te uiti la detalii nu mai e chiar asa, un detaliu fiind chiar numarul evreilor cred.

          • Subscriu! Toleranţa religioasă a otomanilor le-a permis stăpânirea Balcanilor şi conservarea statutului Principatelor. Din situaţia asta însă, s-au îmbogăţit doar negustorii, unii cămătari, beii, sultanul şi boierii; restul, majoritatea, după cum aţi zis…
            Turcii au moştenit arhitectura instituţională a selgiucizilor, astfel că probleme mari nu au fost. Cazurile Albaniei şi Bosniei încă nu sunt foarte clare, însă din ce am citit, voluntarismul a fost mare, la fel şi aportul dervişilor, în condiţiile în care despre biserica „bosniacă” nu se ştiu prea multe (nu prea sunt documente). Unii spun că ar fi avut trăsături similare cu ale Islamului, dar nimic nu e sigur…

            http://en.wikipedia.org/wiki/Bosnian_Church

          • Domnule, nu are logica ce spuneti: „Situaţia ţăranilor din principate s-a deteriorat (atenţie, nu situaţia ţării în general) „. Pai taranii reprezentau majoritatea covarsitoare a oamenilor din Principatele Romane.

            • Situaţia principatelor e complet off topic. Deşi ceea ce am spus poate părea paradoxal, în acea perioadă ţara a trecut printr-o modernizare accelerată, a preluat modelul administrativ francez, a început o viaţă politică cât de cât democratică, s-au unit principatele, cultura a înflorit, ţara şi-a refăcut armata, şi-a câştigat independenţa, şi-a dezvoltat infrastructura, s-au secularizat averile mănăstirilor şi s-a dezvoltat un început de capitalism. Probabil exact acest capitalism a înrăutăţit situaţia ţăranilor. Moşierii preferau traiul modern de la oraş lăsând arendaşii să scoată cât mai mult din moşie. Sunt mai multe cauze, asta e numai una.

              Deci putem privi situaţia ţării ca fiind mult mai bună, nimeni nu poate nega asta, însă situaţia ţărănimii ca fiind mult mai grea. La o analiză mai atentă nu e nici un paradox.

  8. Apropo de interpretări subiective ale Coranului, din nou istoria ne demonstrează cum lipsa unei instruiri religioase adecvate şi incertitudinile legate de ziua de mâine duc nu neapărat la radicalisme, dar cu siguranţă la construirea unui discurs radicalist justificativ. Pentru mine, Turcia rămâne o sursă inepuizabilă de exemple legate de toleranţă şi intoleranţă confesional-religioasă, abuzuri şi lejerităţi şi de reacţii şi contra-reacţii la modernitate. Aş începe cu selgiucizii, iniţial căpetenii tribale, apoi elita politică a unui stat populat de creştini şi controlat de seminomazi analfabeţi, păstori şi aproape muritori de foame, pentru care jaful putea fi justificat în Coran în condiţiile în care dacă murea o parte din turmă, nu mai aveau din ce să trăiască (din cauza economiei anti-autarhice specifică nomadismului pastoral) şi erau obligaţi să jefuiască, inclusiv de la triburile învecinate, dacă era necesar. Poate că aceasta fusese una din cauzele expansiunii emiratului otoman de la Osman Ertughrul la Murad al III-lea în lumea islamică.

    Rămânând tot la selgiucizi, ei au avut o vreme nişte vecini, Danişmenzii, care obişnuiau să târască afară din case creştinii pentru a-i duce la moschei sau meceturi, spre deosebire de musulmanii din Rum, care îi taxau şi nu le permiteau să deţină averi mari sau funcţii administrative, ceea ce a dus şi la convertiri de formă, mai ales din rândul refugiaţilor politici bizantini, dar asta e altă poveste. La un alt nivel, dervişii din confrerii sau kalendarii (cei pustnici) erau asemănaţi sihaştrilor creştini răsăriteni şi preoţilor (papades) făcători de minuni, pentru că erau carismatici şi reprezentau şi apărau comunitatea, adesea una mixtă. Sufismul, de altfel o anticameră a Islamului, a fost filtrul credinţelor neislamice şi totodată, filtrul ideilor coranice, în funcţie de auditoriu, confrerie, pregătirea personală şi obiectivele dervişilor.

    De exemplu, cei din ordinul Rifa’iyya (îmblânzitori de animale, automutilatori şi mâncători de şerpi), primii care au ajuns şi în spaţiul românesc, în secolul 13, odată cu turcii colonizaţi de bizantini în Dobrogrea (strămoşii iniţial musulmani ai găgăuzilor), urmăreau să-şi consolideze tariqatul în Hoarda de Aur populată de tătaro-cumani de toate religiile şi confesiunile şi preluaseră idei din Coran referitoare la pacea dintre musulmani (Hoarda şi Ilhanatul se războiau la acea vreme) şi lupta cu creştinii (în sensul ofensivei misionare şi a superiorităţii Islamului în faţa celorlalte religii – mai ales creştinismul apusean ori nestorian!, animismul/tengriismul şi budismul). Nu ştim încă cum au fost recepţionate mesajele în rândul populaţiei de rând, pentru că Dobrogea a fost creştinată relativ rapid până la cucerirea otomană, iar din Hoarda de Aur încă populată de seminomazi au continuat expediţiile de jaf în Rusia şi alte părţi, dar şi conflictele intertribale.

    Cu siguranţă, atât în Evul Mediu, cât şi acum, violenţele fizice justificate prin citări inadecvate din Coran au avut şi au legătură cu mediul politic şi/sau cu persoane cu interese în acea sferă. Tot ce au avut nevoie acei oameni au fost o masă de oameni ajunsă la limita disperării (seminomazi flămânzi şi dependenţi de turme şi respectiv, de şomeri săraci şi poate, orfani, fără repere morale), de câţiva imami sau altfel de personaje influente din comunitate (dervişi, kalendari), de un pretext catalizator (infidelii, Occidentul decadent, caricaturi obscure, dar blasfemitoare) şi BOOM (poate la propriu)!

  9. Cand jihadul mic a fost o preocupare centrala a islamului de la inceput pana in zilele noastre e cam greu sa sustii ca el ar fi o traditie mica. Primul pas in reformarea islamului ar fi recunoasterea acestor probleme cu interpretarea traditionala a coranului, ori tocmai acesta este pasul pe care asa-zisii moderati refuza sa il faca. Urmariti-l pe Robert Spencer pe marginea subiectului.

    https://www.youtube.com/watch?v=CKuZD-uvU5c

    • ideii/argumente in aceeasi directie sustinuta de dvs…
      1. Mahomed – modelul islamic a purtat la vremea intemeierii religiei musulmane vreo 70-80 de razboaie – ar fi in medie ca 1 razboi la doua luni…
      2. pe vremea cand musulmanii erau inca o minoritate in Mecca, Mahomed a zis locuitorilor majoritari “voi cu religia voastra, noi cu a nostra”. dupa ce s-a intors cu o armata de 10.000 de oameni si i-a cucerit pe mecani nu a mai existat decat o singura religia acolo: mahomedanismul. cam atat despre toleranta religioasa la musulmani.

      sa trecem in zilele noastre…
      3. cum se face ca aceste grupari islamice radicale sunt prezente in toata lumea islamica, din Asia si pana in Europa ? in ciuda tuturor intepretarilor moderate ale Coranului, s-a gasit in aproape orice comunitate islamica loc pentru fundamentalism manifestat prin terorism la scara larga: al-Qaeda, Boko Haram, Fratia musulmana, Caucasus Emirate, East Turkestan Islamic Movement, Hamas, Hezbollah, Indian Mujahideen, etc. http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_designated_terrorist_organizations
      4. cum au “condamnat” musulmanii acea caricatura a lui Kurt Westergaard, care il desenase pe Mahomed avand o bomba “fictiva” in turban ? au protestat in strada si au fost omorati cateva sute de oameni. e vorba despre marile comunitati musulmane, nu despre cativa fanatici. acelasi lucru si acum dupa Paris. Je suis Kouchi!
      intre timp in numele lui Mahomed si al lui Alah explodeaza bombe care nu sunt fictive, mor oameni care sunt cat se poate de reali si nevinovati, dar nu vedem o indignare de aceeasi amploare a comunitatilor musulmane.

    • Cine e Robert Spencer si de ce ar trebui sa ascult ce zice? nu-l cunosc, e vreo autoritate?
      Asa cum fac mereu online, rog pe cei care comenteaza sa nu mai trimita referinte bibliografice criptice la carti, loguri, etc, doar ca sa para destepti si informati, ca nu le urmareste nimeni.
      Ci sa spuna direct de ce e sursa aia importanta si care-i ideea principala colo.
      Deci?

      • In prima instanta e cineva care are ceva de spus pe marginea subiectului, si ideile/afirmatiile lui trebuie judecate dupa meritele lor.
        Apoi, auzi de la el multe lucruri pe care nu le prea auzi din alta parte.
        Mai departe, are o cantitate substantiala de materiale. Daca pe cineva intereseaza subiectul, mai devreme sau mai tarziu va da peste el, daca nu il evita dinadins.
        Mai este cineva care se ocupa de ani buni cu norma intreaga de documentarea actiunilor jihadiste, printre altele prin site-ul jihadwatch.org
        Opiniile sale i-au atras condamnari organizatiilor de musulmani (nu stiu daca nu si cateva fatwa) si a establishmentului, de exemplu printr-o interdictie de a intra in Marea Britanie.

  10. Foarte frumos şi instructiv articol. Chiar înduioşător aş spune. Cum altfel aş putea privi altfel tentativa de a oferi un filtru de lectură creştinilor, agnosticilor şi ateilor ce se văd confruntaţi zilele astea cu o ploaie torenţială de citate coranice, filtru meşterit intr-un ghid adresat in mod caraghios musulmanilor?

    E nevoie să învederez absenţa bunilor musulmani de pe forum? Nu. Şi atunci cui se adresează autorul? păi, bunilor creştini, agnostici şi atei care incep să se gândească serios cum ar arăta lumea lor dacă ar fi cucerită de Islam, deci, unor indivizi îngrijoraţi in sinea lor de expansiunea islamului care ar putea totuşi să iasă din sine şi să-şi exprime aversiunea faţă de islam in public, ba chiar să se unească şi să se organizeze şi să militeze pentru modificarea politicii Occidentului vizavi de lumea islamică. Or, aşa grozăvie nu poate fi de dorit, dragi creştin, agnostici şi atei ataşaţi de valorile europene. Mai bine ar fi să staţi liniştiţi la locurile voastre căci, vezi doamne, Islamul nu este rău in esenţa lui, ci doar prin interpretările răuvoitoare ale unor extremişti. Iar postura de dhimmi nici măcar nu este chiar aşa de nasoală, ci un onorabil „statut social vag inferior”. Iar impozite oricum plătiţi şi acum, ce-o fi atât de rău in a le plăti unui calif care, spre deosebire de zăbăucii de politruci europeni, nu-i aşa, „îţi garantează viaţa şi proprietatea”? Şi, la o adică, vă puteţi converti, islamul garantează şi libertatea de conştiinţă, aşa o descoperit gurul Qutb, şi o face cu mult inainte ca occidentul să inventeze drepturile omului. Şi e firesc să vă convertiţi, căci Allah este dumnezeul nepervertit, iar mai devreme sau mai târziu o să ajungă in inimile voastre. desigur, nu prin violenţă, ci prin meditaţie paşnică, aşa cum arată clar Coranul. Iată de ce:

    „soluţia convieţuirii paşnice ar fi o de-radicalizare a lecturii Coranului în interiorul comunităţii, bazată pe un alt tip de interpretare. Iar că asta nu ar fi o fantezie o demonstrează istoria: au existat şi există în Islam şi asemenea Mici Tradiţii mai paşnice, mai puţin fundamentaliste”

    iar domniile voastre, buni creştini, agnostici, atei, dar nu şi politeişti, e cazul să vă împliniţi datoria civică de a căuta pacea socială prin acceptarea convieţuirii in interiorul comunităţii islamice. Intraţi in Islam, căci poarta vă e larg deschisă! Iar Allah are nevoie de înţelepciunea voastră, de spiritul vostru civic, de know how-ul vostru pentru a câştiga polemica cu wahabiştii, aceste satane care au răstălmăcit cuvântul Lui. Polemică, iară nu război, căci aşa cum arată Coranul, jihadul nu inseamnă măcel, ci strădanie personală in căutarea Adevărului şi a Binelui. Allah are nevoie de erudiţia voastră, de harul vostru de oratori şcoliţi in marile universităţi apusene, de la Oxford la Bucureşti, pentru a-i învinge pe oştenii satanei din Arabia Saudită. Dar aveţi grijă, nu vă atingeţi de bunii musulmani din Bosnia, Kosovo şi Albania, ăştia sunt pâinea lui Allah, ei sunt neprihăniţi şi neatinşi de flama wahabismului aşa cum rezultă din basmalele lor multicolore.

    Şi nu vă preocupaţi de aşa-zisa normă de drept divin, Şaria, şi nici de aspectul politico-teocratic al religiei islamice, căci nu este adevărat, Islamul nu este politic, nu este ideologie, şi doar wahabiştii vor să vă facă să credeţi asemenea erezii. Nu vă lăsaţi corupţi de propagandiştii occidentali atei ai wahabismului. Ateii militanţi nu sunt altceva decât uneltele wahabismului, ei se sunt cei ce se ocupă cu colportarea minciunilor defăimătoare despre natura Islamului. Şaria nici nu există in Coran, e o născocire a acestor rău-voitori extremişti, xenofobi, islamofobi şi antisemiţi. Şi homofobi. Şi naţionalişti. Şi marxişti. Şi socialişti. Şi islamişti. Adevăraţii islamişti sunt chiar agenţii de influenţă atei ai Arabiei Saudite care se ascund sub o sumedenie de ideologii demonice ca să arunce cu noroi in bunul Islam.

    Dar oamenii de bine ai Europei, din fericire majoritari, vor ştii să se ferească de aceşti instigatori la intoleranţă religioasă. Nu avem nevoie de un nou război religios, cum s-a intâmplat in secolul 17, când căpeteniile eretice ale Europei au înecat in râuri de sânge bunii creştini, sau, mai înainte, in secolul 12, când hoardele rapace ale papilor au invadat Ţara Sfântă după ce au intărâtat bunii cavalerii creştini impotriva musulmanilor levantini. Dar cavalerii creştini au scăpat in cele din urmă de sub jugul satanic al papilor şi au fraternizat cu bunii şeici ai Orientului. Pentru că Allah e mare!

    Aşa să ne ajute Allah! Să fie pace in lume!

    • mda:)), un rezumat pe cat de ironic, pe atat de concis si elocvent al articolului alambicat si amatoricesc scris de d-l Ionita.

    • YAHWE ESTE DUMNEZEUL ADEVARAT, DUMNEZEUL lui Avraam, Isaac (nu Ismael) si Iacov (Israel). Si ISUS HRISTOS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU! Iar allah nu are nimic in comun cu DUMNEZEUL crestinilor si al evreilor! Mohamed nici nu mai intra in discutie!

      • @YHWE
        Da domnule, YAHWE e Dumnezeul adevărat, numai că Yahwe nu e altceva decât o traducere a a lui Allah. Allah nu are cum să fie ulterior lui Yahwe pentru că arabii au fost primul neam omenesc pe pământ şi ei au primit numele lui Dumnezeu direct de la El. Adam [=Azzam] a fost arab. Evreii sunt şi ei tot nişte arabi, dar şi-au uitat parţial originile in captivitate, cât or fost robii faraonilor.

        insă la faza cu Isus, eu zic că te-nşeli dumneata şi toţi bunii creştini cărora le-a fost dată învăţătura falsificată a unor iudei răzvrătiţi:
        „ISUS HRISTOS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU!”
        Asta e doar o opinie, iară nu adevărul adevărat aşa cum e ştiut in ceruri şi cum profetul Machomad o arată elocvent căci era in legătură directă cu ingerii-secretari ai lui Allah. Isus e recunoscut de Allah şi o afirmă clar in Coran, dar NU ca fiu, ci ca profet. De altfel, dacă Dumnezeu i-ar fi fost părinte lui Isus oricând putea să-şi facă un test de paternitate şi să-l expună intregii omeniri, dar nu a făcut-o niciodată şi nici nu a dat vreun semn că şi-ar dori recunoaşterea odraslei. Allah nu are copii făcuţi cu oamenii, căci este impotriva naturii încrucişarea inter-specii, e ca şi când oamenii şi-ar dori să se corcească cu porcii, o abominaţiune, ca să-i mântuiască, deci e mare blasfemie să-l suspectezi pe Allah de asemenea întreprinderi murdare. Creaţia lui Allah nu implică in niciun fel carnea decăzută a omului! Allah nu poate vorbi prin pântecul unei muieri, oricât de neprihănită ar fi, ci numai prin gura unui profet, obligatoriu mascul! Toată doctrina asta a fiului divin e împrumutată de iudei de la grecii antici, numai ăia îşi amestecau in neştire şi intr-o obscenitate totală zeităţile cu creaturile pământene. Este simptomul unei elenizări maladive pe care bietul popor evreu a trebuit să o suporte in timpul ocupaţiunii romane. Dar Allah e mare şi toţii fiii săi falşi vor fi zvârliţi de la sânul său batjocorit de superstiţiile şi braşoavele politeiştilor! Şi oricum Isus a fost prost interpretat, căci el voia să zică că este fiul lui Dumnezeu in sensul că este o creaţie divină, tot aşa cum toţi oamenii sunt creaţii divine, desigur unii -prorocii şi sfinţii- dăruiţi din naştere cu un aparat de recepţie special pentru a ţine legătura cu Cerul.

  11. Nu e vorba de Coran sau Mahomed. E vorba de saracie, prostie si disperare. Acum ceva ani eram si noi „islamisti”. Aruncam in aer redactii si asasinam jurnalisti. In numele lui Marx,Lenin,etc. Occidentul a gasit solutia prin aducerea tuturor saraciilor estice in ograda lui. Pentru a scapa de migratia transfugilor traitori din ajutoare sociale si de politica imbecila si criminala a liderilor comunisti. Cu gandul de a ne invata lectia muncii si prosperitatii. Grea incercare si pentru ei si pentru noi. Fenomenul a luat amploare. Popoare dupa popoare vin spre Occidentul prosper, impinse de saracie si intaratate de perfidia unor regimuri incapabile, corupte si criminale. Poate gestiona Occidentul atata saracie si disperare? Sau va cadea sub asediul gloatelor oarbe si totul va sfarsi in haos, ca de atatea ori in istorie?

    • Terorismul, in forma pe care o cunoastem, este terorismul arab. Acesta a fost inventat si dezvoltat de KGB in tarile arabe de prin anii ’60 ai secolului XX, ca un instrument de lupta contra Occidentului. Este una dintre contributiile la civilizatie aduse de bolsevici si de KGB, totusi, Occidentul si SUA sunt blamate pentru tot ce este rau pe lumea asta.
      Toata lumea ar trebui sa stie lucrul acesta, de aceea sunt surprins sa vad atatea cautari de explicatii in religia islamica (nu spun ca nu or fi existand si din astea) pentru terorismul din ziua de azi. De ce nu vede nimeni ca este doar o prelungire a aceluiasi terorism arab dezvoltat de Rusi? Aveti astfel explicatia si de ce numai anumite tari, societati islamice sunt patrunse de fenomen.

  12. Si inca o precizare: Deuteronomul este din Vechiul Testament sau Tora. Noua invatatura, din Noul Testament (= scripturile) este reprezentativ pentru crestinism. Prin urmare, constructia pe citatul respectiv seamana a straw man argument.

    • In Noul Testament 2 Timotei cap 3 vers 16 scrie „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu…„. Asadar si Vechiul Testament este Cuvantul lui Dumnezeu. Dar ca orice text, se interpreteaza printr-un studiu istoric, gramatical si literar. Pe de alta parte Biblia este o carte deosebita fata de alte carti prin faptul ca doar ce-l ce are Duhul Sfant dat de Dumnezeu o poate interpreta corect. Si aici nu ma refer la preoti ci la oricine a fost nascut din Dumnezeu(vezi Evanghelia dupa Ioan cap 3). Noul Testament este cladit pe Vechiul Testment si toate principiile din NT se gasesc si VT. Deuteronomul face parte din Vechiul T. a crestinilor si din Tora(cele cinci carti ale lui Moise) evreilor!

  13. d-le Ionita, mai bine ramaneti la ceea ce cunoasteti cu adevarat. bineinteles, oricine are dreptul la o opinie – atat dvs. cat si comentatorul de mai sus pe care il tratati cu superioritate si ironie. dar, cu privire la invatatura musulmana sau cea crestina, dati-mi voie sa imi spun si eu opinia in urma lecturarii articolelor dvs. nu pareti mai mult decat un profan, care a prins un subiect de senzatie si cauta rating. zic asta, in primul rand pentru ca nu stiu ca dvs. sa fi publicat vreun studiu/carte islam, respectiv crestinism. da, exact! va supuneti unei astfel de critici in momentul in care incepeti sa citati si sa intepretati „umil” versete din aceste carti. apoi, deduc acelasi lucru cu privire la autoritatea dvs. in domeniu din felul in care scrieti, cautand mereu(subliniez, mereu) suport la autori straini.

    si daca tot veni vorba de autori avizati propun cititorilor sa il asculte/citeasca cu privire la Islam pe acest domn: Hamed Abdel-Samad. fiu al unui iman si fost membru in fratia musulmana din Egipt. el este expert in Coran si autorul cartii „Fascismul islamic”. asta, ar fi cu atat mai interesant pentru dvs. d-le Ionita cu cat Abdel-Samad contrazice tocmai prima dvs. teza, cum ca “esenţa Islamului” nu sta in cauzele violenţelor, etc.
    din pacate nu am decat referinte in limba germana, sper sa va descurcati:
    https://www.youtube.com/watch?v=-BaUqEqnW9o
    https://www.youtube.com/watch?v=oMFOCHY1ppU

    rezumatul ar fi…
    evident nu putem pune aproape un sfert din populatia lumii in categoria radicalilor musulmani, dar aceste miscari islamice radicale isi au modelul in:
    1. Coran
    2. viata lui Mahomed
    a incerca la nesfarsit sa ascundem sub pres, problemele reale ale islamului nu ne face mai intelectuali, mai buni sau mai toleranti, ci dimpotriva mai ignoranti. si asta o spune cineva venit din interior, care banuiesc ca are tot dreptul la un punct de vedere care sa merite atentie.

    • Ce sa facem stimate dle, uite ca de nevoie ajung sa se pronunte profanii, asa prost cum pot si ei, daca adevaratii specialisti in cartile sfinte si lumea araba stau ascunsi pe undeva si nu zic nimic in public (afara de dl Cornea). Eu sunt sigur ca e plina Romania de astfel de experti, doar ca ei sunt in silenzio stampa :)
      Si scuze ca am apelat la „autori straini” – stiu ca nu-i ok, dar acum stiti si motivul

  14. Un exceptional articol. Față de cele menționate, față de Biblie, în speță ”Vechiul Testament” și mai ales față de fragmentul citat din acesta, cred că e mereu important să arătăm că acesta este o ISTORIE ; a poporului evreu, preluată și de alții care n-o puteau face decât preluându-l ca lectură simbolică, e vorba în primul rând un document inestimabil pentru o întreagă epocă la care altfel nu am fi avut acces . E vorba de fapte PETRECUTE care nu îndeamnă la repetarea în viitor! Lecturarea simbolică a acestor texte să zicem ”interpretarea autentică” ar trebui să vină de la depozitarii acestei istorii și nu de la teologii creștini care, după părerea mea, o iau (inclusiv cei mari) pe arătură. Sunt , e-adevărat, și ”cărți” în Vechiul Testament care permit lectura simbolică dar ele nu conțin îndemnuri la ”jihad”, la război sfânt.
    Apoi, îmi cer scuze Domnule Ioniță că în contextul unui asemenea superb tur de forță cum e articolul Dvs. mă trezesc să-mi exprim o nedumerire care tine de ignoranța personală: când au fost bizantinii intoleranti? N-am întâlnit niciodată în cele citite că s-ar fi dedat la extreme precum arderi pe rug sau la persecuții față de necreștini. Dimpotrivă, existau școli evreiești în Bizanț și sinagogi…

  15. Sigur un astfel de text genereaza foarte multe comentarii: inca unul inutil aici, al meu.

    Pe mine m-ai pierdut cu „vag inferior”. Nu a fost deloc vag, nu se pot construi biserici noi (vezi in turcia cite biserici noi s-au construit in ultimii 100 de ani?), nu se pot renova decit cu aprobare de la musulmani, nu puteau purta decit anumite haine, construi anumite case, fara arme si calarit cai si tone de alte reguli de acelasi fel, lucruri ce acum au devenit „vag inferior”. Ramin surprins.

    „curentul modernizator aproape că s-a stins după jumătatea sec XX iar gândirea islamică s-a mutat treptat-treptat către interpretări şi practici zise “tradiţionaliste”

    Hai sa dam din nou referinta wikipedia-stie-tot: http://en.wikipedia.org/wiki/House_of_Wisdom

    „Decline under Al-Mutawakkil
    The House of Wisdom flourished under al-Ma’mun’s successors al-Mu’tasim (r. 833–842) and his son al-Wathiq (r. 842 – 847), but considerably declined under the reign of al-Mutawakkil (r. 847–861).[11] Although al Ma’mun, al Mu’tasim, and al Wathiq followed the sect of Mu’tazili, which supported mind-broadness and scientific inquiry, al-Mutawakkil endorsed a more literal interpretation of the Qur’an and Hadith. The caliph was not interested in science and moved away from rationalism, seeing the spread of Greek philosophy as anti-Islamic”

    „Traditionalistii” au cistigat puterea nu in secolul XX ci IX cu califi de genul Al-Mutawakkil cind filosofia greceasca a ajuns interzisa sub nobila idee ca „Allah nu poate avea reguli sau logica” ca e e presus de orice, asa ca logica si stiinta nu-si mai au rostul.

    Oricum discutiile despre Islam sint mult mai vaste decit orice carte scrisa pina acum si pt. simplul motiv ca istoria si interpretarile (cu diverse scoli de gindire) se intind pe mai mult de 1000 de ani. Despicam si noi firul in patru, inutil.

    Intrebari: citi din invatatii arabi au avut probleme cu liderii religiosi (califi) fiind inchisi, omoriti , interzisi sau cartile arse? Ce s-a intimplat cu Mutazila sau House of Wisdom, date referinte aici? In ce secole?

    • Inteleg detaliile, dar nu si argumentul mare pe care vreti sa-l aduceti, adica unde bateti.
      Adica, daca a existat o scoala rationalista in sec VIII-X si ea a pierdut apoi teren, asta exclude complet ca ar fi putut exista inca un curent modernizator in sec XIX, adica o mie de ani mai tarziu? Care e logica, in ce fel datele dv contrazic ce am spus eu, asta nu inteleg

      • „a pierdut apoi teren”

        Parerea mea e ca scoala rationala a disparut (filosofie, arte, stiinte, medicina, etc.) odata cu instalarea Islamului dur (i-au trebuit niste sute de ani sa elimine diversele curente, tot asa cam cum a fost cu crestinismul secolelor 3-5, cind au fost eliminate diverse credinte considerate eretice). La musulmani de prin secolele 14 pina in 19 nu a fost mare lucru din punct de vedere rational sau artistic. Artele au disparut cu exceptia caligrafiei, matematica si astronomia erau bune pt. stabilit mostenirile sau orele de rugaciune (descrise in Coran / Hadit), insa astea s-au stabilit de acele scoli ale intelepciunii citeva sute de ani mai devreme. De murit se murea cind vrea Allah, la ce buni doctorii (care oricum nu aveau voie sa cerceteze corpul unui mort)? Samd.

        Intrebarea asta ramine: https://answers.yahoo.com/question/index?qid=20110925131956AAmRbR8

        Nu mai conteaza daca in secolul 19 rationalitatea islamica s-a trezit un pic sau nu, intrebarea mea e cum de interpretarea dura a cartilor lor sfinte e atit de rapindita incit in toata lumea asta nu au fost niste manifestatii impotriva extremistilor musulmani?

  16. Inainte de a citi coranul ar fi mai indicat sa arunci o privire asupra celui care l-a scris. marele profet a ajuns pare-se pe la damasc de unde s-a inspirat „copios” din religia crestina! apoi omu’ profetu’ s-a casatorit de vreo 3 ori, ultima data cu o fetita de 9-10 ani! Mai vrei sa mai citesti ce a scris un individ pedofil si un mare criminal pe deasupra? eu, nu, multam frumos, niciodata!

    • Biografia profetului poate fi rezumată pe o singură pagină de hârtie, atât timp cât colectăm lucruri cunoscute, verficate de istorici si învățați, din surse de proveniență sigură, pe care le putem crede. Profetul a avut multiple neveste (13 ca să fim mai precis). După moartea primei neveste (Khadija, cu 15 ani mai mare decât Mahomed) Profetul s-a căsătorit în multe cazuri din obligație. Trebuie să reținem că Profetul nu a fost numai un lider religios, ci și unul poitic și ca urmare astfel de alianțe erau curente la acea vreme. Nu există dovezi că ar fi consumat căsătorii cu minore.

      • spuneti-le ca nu exista dovezi ca Mahomed ar fi consumat casatorii cu minore acelor lideri religiosi musulmani care isi apara profetul in aceasta cauza. printre argumentele aduse de ei, pe langa cel al contextului istoric, fiind si acela ca i-ar fi fost ingaduit de Allah sa se casatoreasca cu o minora odata ce aceasta a avut prima menstruatie.
        evident, acelasi lucru si cu aceeasi siguranta sa il sustineti si in fata musulmanilor contemporani care urmeaza exemplul profetului in privinta casatoriilor cu minore.

      • „Nu există dovezi că ar fi consumat căsătorii cu minore.”

        http://en.wikipedia.org/wiki/Aisha
        „According to Sunni scriptural Hadith sources, Aisha was six or seven years old when she was married to Muhammad and nine when the marriage was consummated”

        „Minor” in zilele noastre nu e la fel cu „minor” in acele vremuri, trebuie facuta diferenta.

        • Încă odată, ce scrie în Hadith despre Mahomed nu este necesar și adevărat. Pur și simplu nu se știe cu exactitate acest lucru. Prima hagiografie a lui Mahomed a fost scrisă la aproximativ 70 de ani de la moartea Profetului, de către Ibn Ishaq, și reprezintă o colecție de istorisiri ce circulau pe cale orală la acea vreme, „în popor”. Vorbim despre lucruri care s-au întâmplat (sau nu) aproximativ cu 1400 de ani în urmă.

          • „Încă odată, ce scrie în Hadith despre Mahomed nu este necesar și adevărat”
            Inca o data: spune-le tu musulmanilor ca Hadith-ul nu este adevarat. Pai atunci in ce cred oamenii aia daca nu in Coran si Hadith? Ce este adevarat? Ce spune Bogdan Brebenel?
            Daca punem in discutie cartile sfinte (iar Hadithul intra in aceasta categorie) ce mai ramine din toate religiile lumii? Evangheliile la citi zeci de ani sau sute au fost scrise dupa Hristos? Ca sa nu mai spunem de Vechiul Testament.
            Nu arunca doar idei personale aiurea.

  17. Toate cărțile sfinte (incluzând pe cele creștine și iudaice) și hagiografiile au fost supuse interpretărilor de-a lungul veacurilor. Nici Coranul și nici biografia Profetului nu fac excepție. În general, interpretările au servit unui scop sau trend specifice unei perioade istorice (expansiunea unei religii, subminarea altei religii concurente, ascensiunea unor curente radicale sau moderate, controlul maselor, etc.). În fine, pentru omul modern, lectura acestor cărți sfinte -dacă individul ține cu tot dinandinsul să o facă- ar trebui să fie o experiență relaxată, o sursă de informare despre ce poate produce imaginația omului de-a lungul timpului. Despre dezastrele ce pot rezulta în urma acceptării fără filtru a acestor colecții plictisitoare de pilde care ba îndeamnă la armonie și pace, ba la agresivitate și intoleranță.

  18. Am rasfoit si eu Coranul, acum cateva zile, de curiozitate,( sa inteleg cum e cu fanatismul asta turbat..n-am reusit) exact in versiunea propusa de dvs.
    Gasesti ce vrei, pe ce esti „setat”: vrei toleranta, OK, sunt recunoscuti „profetii” crestini si evrei, ba chiar cu respect, nici nu mai stii daca citesti Vechiul testament sau Sura Al-xxx.
    Vrei omor? Iarsi OK, gasesti indemnuri la omor cat cuprinde, dar parca nu in halul in care se „practica” acum. Nu ca un alt hal ar fi tolerabil…dar trebuie sa fii dus bine cu pluta sa justifici ucideri in masa, civili pasnici, femei si copii in numele oricui Dumnezeu sau Profet. O nebunie, oricum ai lua-o.

    Ma gandeam, asa, ca prostu`, cititor pasionat de SF, ca mult mai simple si clare sunt cele 3 legi ale roboticii:
    1.Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău.
    2.Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o ființă umană, atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1.
    3..Un robot trebuie să-și protejeze propria existență, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2.
    Nu ca nu le-ati sti, dar daca inlocuim robot cu credincios, ordin cu invataturi (propovaduite in cartile sfinte,oricare ar fi ele), supunerea cu respectul, existenta cu credinta am avea asa:
    1. Un credincios nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău .
    2. Un credincios trebuie să respecte invataturile atât timp cât ele nu intră în contradicție cu Legea 1.
    3. Un credincios trebuie să-și protejeze propria credinta atât timp cât acest lucru nu intră în contradicție cu Legea 1 sau Legea 2.
    Apoi poa` sa fie orice despicare de fir in paispe…

    • Slavit fie Asimov!
      Sa nu uitam si Legea 0:
      A robot may not harm humanity, or, by inaction, allow humanity to come to harm.
      (Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău umanității sau să permită prin neintervenția sa ca umanitatea să fie pusă în pericol.)
      Aceasta nu poate fi extisa la credinciosi! Partea a doua a legii i-ar obliga sa salveze omenirea de ea insasi! Cam asta isi inchipuie ca fac si fanaticii religiosi.

    • Asimov a gandit si a expus clar ceea ce gandea. Din pacate, textele „sfinte” sunt pline de aberatii care se cer interpretate pentru a corespunde – macar tangential – cu morala actuala.
      Sau dupa cum am mai spus: daca pot angaja doi exegeti ai Bibliei (Coranului etc.) demonstrez rapid ca Mein Kampf este un superb roman de dragoste.

      Doamnelor si domnilor, nu mai „interpretati”, luati cartile sfinte ad literam ca de-aia sunt sfinte. Iar dupa ce faceti acest exercitiu vedeti ce mai ramane din ele, in conditiile eticii si moralei actuale. Punct!

    • Cred ca se face o greseala. Islamul nu se bazeaza numai pe Coran, ci si pe Hadith. Trebuie citit Coranul dar si Hadith, pentru ca in Islam, Mohamed este omul perfect si un exemplu pentru fiecare musulman.

  19. Si o alta completare importanta, nu stiu daca a fost facuta: Islamul recunoaste parte din Vechiul Testament, inclusiv Deuteronom (parte din Torah) – http://en.wikipedia.org/wiki/Islamic_view_of_the_Christian_Bible

    Asa ca citatul dat se aplica si lor, musulmanilor, la fel ca noua.

    Cum au spus si altii, e mult mai relevant Noul Testament ca aceasta e cartea de capatii a crestinilor, nu istoria si legile evreiesti (care evident sint acceptate si ele). Iar la crestini interpretarea figurativa a textelor sacre e acceptata de toata lumea, nu ca interpretarea literala a Coranului, cum o fac majoritatea musulmanilor. Cuvintul „sabie” poate fi interpretat in multe feluri. Comparam mere cu pere.

  20. Concluzia mea e ca bunul Dumnezeu, desi omniscient si omnipotent (deci stia ce e de facut si putea s-o si faca), a facut totusi o treaba absolut execrabila cand a venit vorba sa transmita oamenilor mesajul lui.

    Eu daca eram Dumnezeu, sincer va spun ca m-as fi descurcat mult mai bine – as fi dat 2-3 porunci acolo, hai maxim 10, spuse pe sleau, si toata lumea ar fi fost multumita (keep it simple stupid).

    Cat de greu putea sa fie?!

      • A, nu cred ca cu cele 3 ale roboticii, mi se par riscante din pricina conceptului de „rau”, parte din binomul bine/rau, care e greu de definit fara ambiguitati sau referinte la un anume sistem de valori.
        Dupa cum stim din filmul „I, robot”, depinde ce se intelege prin „rau” :-)

        Nu, mie aia cu „Sa nu ucizi” mi se pare foarte ok, la fel si aia cu „Sa nu furi”… parca sunt de gasit si prin religie chestiile astea, cred… da, sigur sunt! Tocmai de asta nu mai inteleg nimic din toata tevatura asta cu exegeza.

      • Solutia? Sincer? Dezasamblarea „programatorilor” care fac softurile robotilor mi se pare singura solutie. Cel putin pe termen scurt intoarcerea obrazului este sinucidere curata.
        Dar va propun un pasaj din articolul dlui Liiceanu:
        „Într-unul din cazuri, însăși religia este cea care, prin potențialul ei afectiv enorm, încă netemperat și neîngrădit, generează această violență. Iar argumentul că în aceste cazuri nu de religie e vorba, ci de o deformare a ei este unul subțire. Toate idealurile trag după ele, susținând că nu le aparține, istoria exceselor și crimelor pe care le-au generat. Vrând-nevrând, trebuie să avem curajul să discutăm despre miezul fierbinte al religiilor cu care ne-am trezit de la naștere în brațe. Și, atunci, să avem curajul să punem întrebarea: „Ce ne facem cu religia?”. Ce ne facem cu potențialul ei exploziv? Ce ne facem, vorba lui Cioran, cu trecerea de la adorație la epilepsie? Cum e cu putință ca slujirea unui zeu să provoace deopotrivă lacrimi de iubire și sânge?”
        Sa asteptam raspunsul, in articolul urmator…eu unul sunt extrem de curios.

  21. io am senzația că procesul de „neo-radicalizare a Islamului bazată pe o lectură îngust-literală a textelor sacre” a fost un lucru inițiat cu un scop anume, calculat, pe post de unealtă – și nu numai ca reacție la modernitatea occidentului -, scăpat ulterior din mână, cum s-a întâmplat cu radicalizarea bolșevică de la începutul secolului 20, după care ne-am procopsit cu 80 de ani de comunism și încă 25 de post-comunism.

  22. Nu e chiar atat de paradoxal – evolutiile recente, ultimii 1015 ani, la ele ma refer. Exista si alte opinii asupra islamului si jihadului – teoria clasica si evolutiile contemporane in plina desfasurare, si legatura cu textele sacre. De la unii care nu sunt istorici, ci specialisti (profesori univeristari) in studii religioase (islamice si crestine) si politice (tot reputatie internationala). Adica au o viziune interdisciplinara. Si uite, ca o coincidenta de nume, tot Cook il cheama si pe asta, dar e american si David. El spune, despre teorica clasica a jihadului (si cum citim coranul pe tema) asa:

    https://ihincu.wordpress.com/2015/01/13/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-ii-de-la-mecca-la-apocalipsa-jihadul-clasic/

    Iar despre jihadul contemporan spune asa (si nu doar el, dar si altii care au comparat prin 2007 radicalismul lui Sayyid cu ideologiile totalitare ale lui Marx si Hitler):

    https://ihincu.wordpress.com/2015/01/17/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-iii-jihadul-contemporan-si-delirul-multicultural/

    Si n-am terminat, abia am inceput (pentru ca ei, cei care cu asta se ocupa permanent, continua sa cerceteze si sa publice/relateze). Din pacate, si islamismul si jidadismul continua, intr-un ritm care si pe analisti ii depaseste (actualmente, specialistii pe domeniu si in terorism vorbesc deja de „jihadul apocaliptic global”)

    Iar problema ramane deopotriva religioasa si politica. Religioasa musulmana, inca de la textele sacre (or fi confuze, dar nu prin partile esentiale, si nici macar in literatura clasica). Si politica, adica forate corect politica, pardon, iresponsabil ipocrita.

    Numai noi, pe aici, pe unde inca nu ne-a lovit inca (de unde nici nu se prea vorbeste despre asta), ne facem ca-i „prea complicata” pentru a fi expusa coerent publicului si explicata. Si, uite, desi dupa 11 septembrie in occident s-a publicat mult si bine pe tema asta, la noi tot nimic nu e traduce. Zero. Nada. Nimic relevant.

    N-a zis nimeni ca-i simplu. Dar nici atat de complicat de spus lucrurilor pe nume, daca tot ii citim pe aia care studiaza ca ocupatie cotidiana problema asta „complicata”. DAr nu vrem. Pentru ca ori nu stim, ori nu vrem sa stim. :)

    De retinut ar fi ca ceea ce scria in 2005 (Understanding jihad) David Cook, deja e partial depasit de ce se intampla in ultimii ani (trebuie updatat cu noile evolutiil; deocamdata a mai facut-o in niste studii; probabil mai urmeaza)

    De retinut de asemenea ca in islamul contemporan (conform celor care stau cu ochii pe asta zilnic, printre care si Cook) 1. nu exista separatia puterilor in stat, si a dreptului canonic de cel secular, nici macar acolo unde pare sa existe (e o fatada, si aia partiala); deci sa nu ne facem iluzii ca acolo are democratia liberala vreo sansa, cata vreme ramane in vigoare in cultura sociala, juridica si institutionala Coranul; are insa sanse aia proletara radicala (cum de alfel se si intampla; din feudalism in socialism musulman) 2. este un haos de autoritate religioasa , judiciara si legislativa (care se confunda inca, more or less, in toate tarile musulmane) care si el predispune la discretionarism (pe baza de Coran, sa ne-ntelegem, si a ce interpreteaza ulama, care sunt astfel investit cu autoritate divina, inlocuitorii lui Allah pe pamant, care doar Allah le stie pe toate, si numai astia stiu ce stie Allah), Si la radicalism. Si finalmente la totalitarism.

    In fine, uite, pentru unii, care traiesc in mijlocul situatiei si sunt musulmani, lucrurile nu mai sunt atat de complciate (nu se intelege la noi, dar cu discursul asta de la Al-Azhar, Al-Sisi, presedintele Egiptului, si-a riscat viata mai mult decat de obicei; si-a sculat adica toata floarea teologilor si clerului musulman, atotputernicii zilei, in cap):

    https://www.youtube.com/results?search_query=al+sisi+last+speech

    Tot ce mai ramanea sa le spuna alora de la Al Azhar era sa rescrie Coranul, ca dupa 1400 de ani e timpul :) Desigur, MSMul occidental a tacut malc, sau a relatat tarziu si cu alta „interpretare”
    Si, desigur, intre timp, Israelul e de vina, iar doamna procuror din Gambia (tara cu populatie 95% musulmana) cheama Israelul in judecata la Haga, pt „crimele de razboi de asta vara”, nu Hamassul si entitatea cvasi-statala terorista Palestina fiind problema, nope.

    Nu, n-ar mai fi deloc asa de complicate lucrurile, si islamul radical si jihadist ar fi fost demult limitat, izolat (cata vreme exista religia „pacii” si nu se abroga textele lui sacre jihadiste si islamiste nu dispare, relax) daca s-ar gasi mai multi lideri politici care sa spuna lucrurilor pe numa, sa confrunte si abordeze problema asa cum este – o nenorocire in expansiune (cu legatura da, strasnica legatura cu textele sacre). Deocamdata prea putini o fac si in niciun caz in, Europa, Uite, in lumea musulmana a inceput Al-Sisi. In rest, pe moment avem avem doar Canada si Israelul: Si gata.

  23. 1. Legat de cheia violenta in care se tinde sa fie „citit” Coranul si comparatia cu Scripturile crestine, as puncta un amanunt, pe care am impresia ca nu prea il aduce nimeni in discutie: atat Traditia (Predania), cat si Scriptura (Cartea) nu pot fi intelese complet separat de personajul central al religiei in cauza si de „prototipul” in carne si oase al credintei cu pricina; in catolicism se spune „imitatio Christi” (sa il „urmam”, sa il „copiem” pe Domnul Hristos, care devine model); banuiesc ca si in budism modelul este Buddha; eh, in religia mahomedana, modelul este Mohamed; daca am compara modelul Mohamed (viata si activitatea, adica felul cum a pus in practica ceea ce predica) cu modelul Hristos s-ar putea sa gasim si o alta explicatie de ce are mai mult succes in Islam decat in crestinism interpretarea violenta a Cartii.

    2. Cand o persoana cade intr-o patologie nervoasa, psihoterapia nu ajuta cu nimic pana nu se administreaza partea hard a terapiei (Prozac, Xanax); intelege si are puterea de a cauta resorturile caderii nervoase si caile de schimbare a „lecturii” lumii inconjuratoare doar dupa ce e pus pe linia de plutire de ceva medicatie chimica.
    In cazul patologiei nervoase in care pare a intra lumea musulmana in ultima vreme, abordarea necesitatii „schimbarii ideologice” si reformei doctrinare in interiorul Islamului este lipsita de orice eficacitate (asta se paote realiza in ani multi si in vreme de oarece pace); deocamdata se impune extirparea tumorilor care stimuleaza dezvoltarea „patologiei nervoase” si anume anihilarea totala, in cel mai scurt timp a Statului Islamic si compania; cat timp SI va exista bine mersi in Siria si Iraq si va da impresia ca e victorios sau ca, in orice caz, nu e infrant, se vor gasi emuli si va stimula radicalismul musulman in lume; doar cand vor fi perceputi ca fiind o cauza pierduta va inceta vraja, deoarece pentru niste invinsi nu iti vine sa iti dai viata.
    Pe cat de inteligenta a fost strategia adminstratiei Bush, de lupta cu teroristii pana la anihilare in fronuturile deschise in afara Occidentului, pe atat de falimentara e strategia administratiei Obama (care lasa SI sa se existe si sa se consolideze pe teritoriile cucerite, in schimb ridica pasapoartele celor care vor sa se duca sa li se alature: stimulul – SI ramane, dar ramanem si noi, in Occident, cu emulii lor).

  24. Interesant rol i se atribuie ”întâmplării” în istorie în acest articol.

    Sigur, e o simplă întâmplare că de la începutul islamului până astăzi, de la interacțiunea lui Muhammad cu evreii din Medina (cei curioși se pot documenta sa vadă care a fost rezultatul), trecând prin imensul ocean de sânge pe care l-au generat adepții”religiei păcii” din Dar al Islam prin repetatele încercări de a supune cu sabia restul lumii (considerat, evident, a fi tărâmul războiului ”Dar al Harb”) și până la ce se întâmplă acum în regiunea controlată de statul islamic, ”tradiția de interpretare” și ”cheia de lectură” a Coranului absolut dominantă în rândul musulmanilor a fost una care a dat prioritate surelor războinice din Coran în detrimentul celor pașnice și mistice… (Mă rog, cât de pașnic a fost sufismul e altă mâncare de pește, în mod clar ienicerii otomani adepți ai sufismului au fost printre cele mai pașnice grupuri din istorie…).

    Halal întâmplare! Halal exercițiu de wishful thinking în care cad atâția în Occident, ba mai nou unii de la noi (am fost absolut siderat să văd ca un om așa inteligent precum Sorin Ioniță a căzut în această capcană) atunci când își închipuie că pot să le ceară musulmanilor să citească Coranul pe sărite, ignorând propriile tradiții istorice.

    Realitatea istorică este că ceea ce s-a experimentat în ultimul secol și un pic a fost excepția și nu regula în interacțiunea cu Islamul și că doar atunci când creștinii au fost înarmați până în dinți nu doar cu o tehnologie militară superioară dar și cu o încredere nezdruncinată în superioritatea propriului model cultural s-a putut coexista mai mult sau mai puțin pașnic cu adepții ”religiei păcii”. Excepția s-a cam terminat (în condițiile în care și creștinismul s-a cam terminat în Occident) iar ceea ce experimentăm în zilele noastre nu e altceva decât o revenire la regulile clasice, istorice ale interacțiunii dintre musulmani și ”restul lumii”.

    Încă ceva: văd aici pe la unii comentatori o ignoranță imensă în ceea ce privește înțelegerea creștinismului. Ce-ar fi dacă, pe lângă Coran, cei care fac afirmații mari pe aici, ar deschide măcar un catehism, să afle care sunt învățăturile elementare ale creștinismului?

    Iar pentru cei chiar vor să se documenteze asupra relației dintre iudaism, creștinism și islam, amintesc rapid un articolaș excelent și o carte fundamentală, ambele scrise de niște cărturi francezi de primă mână:
    Alain Besançon : Ce fel de religie este islamul ? https://www.commentarymagazine.com/article/what-kind-of-religion-is-islam/
    Rémi Brague: Legea lui Dumnezeu (în engleză The Law of God http://www.amazon.com/The-Law-God-Philosophical-History/dp/0226070794/ref=pd_sim_b_4 ).

  25. As fi dorit sa citesc un articol diferit de toate celelalte care impanzesc, inutil (dupa parerea mea!), presa din ultimul timp, nu este cazul, insa, nici cu acesta :( …
    Sunt convinsa ca intentiile au fost bune, de altfel abordarea mi-a parut, la un moment dat, inedita, numai ca v-ati lasat frau liber evaluarilor personale discutabile („…propria scriptură…în Islam are un statut mai aparte faţă de Biblie sau Tora”), care, probabil ca, v-au condus intr-o alta directie, pe un drum mult prea batatorit…

  26. buna ziua as dori sa mentionez faptul ca Islamul este o religie ai caror adepti majoritatea sunt analfabeti deci nu au cum sa citeasca Coranul si Hadisurile Profetului. Eu am citit Coranul tradus si in afara de cateva versete in care se mentioneazxa lupta si uciderea dar doar pt autoaparare nu am gasit altceva incriminatoriu.Ba chiar spune clar ca obligarea la credinta este interzisa. Aici sunt versetele in cauza

    [2:190]
    Luptați pe calea lui Allah împotriva acelora care se luptã cu voi, dar nu începeți voi lupta, cãci Allah nu-i iubește pe cei care încep lupte!

    [2:191]
    Omorâți-i unde-i prindeți și alungați-i de acolo de unde v-au alun- gat! Iar schisma e mai rea decât omorul. Dar nu luptați împotriva lor aproape de Moscheea Al-Haram , doar dacã ei se luptã cu voi în ea. Iar dacã luptã împotriva voastrã, omorâti-i, cãci aceasta este
    rãsplata celor fãrã de credinþã!

    [2:192]
    Dacã, însã, ei contenesc, atunci Allah este Iertãtor, Îndurãtor[Ghafur, Rahim].

    [2:193]
    Luptați-vã cu ei pânã ce nu va mai fi necredințã și credința va fi numai în Allah! Dar dacã ei contenesc, atunci nu mai existã vrãjmãșie, decât împotriva celor nelegiuiți.

    [2:194]
    Luna cea sfântã pentru luna cea sfântã și în toate lucrurile sfinte se aplicã talionul. Așadar, celui care v-a atacat rãspundeți-i întocmai așa cum v-a atacat el! Și fiți cu fricã de Allah! si sã stiti cã
    Allah este cu cei care se tem de El!

    [2:195]
    Dãruiți pe calea lui Allah! Și nu vã aruncați cu propriile voastre mâini [pradã] pieirii! Și faceți bine, cãci Allah îi iubește pe binefãcãtori!

    Eu vad ca zice de legea talionului si sa nu inceapa lupta.Si in Biblie sunt multe versete despre razboi poate chiar mai feroce decat in Coran dar totusi religia impune binefacere si lupta poate fi dusa doar pt aparare

    • Postari de genul asta sint ori manipulari or pur si simplu intelegeri limitate ale subiectului sa nu spun prostii. Cartile sfinte ale oricarei religii vreti voi sint foarte greu de inteles de un cititor neavizat, de-aia trebuie intelese in context, iar in postari ca cea de mai sus contextul pur si simplu e ignorat. Ca de exemplu ca unele sura sint contrazise de sura ulterioare cu putere mai mare. Sau e ignorata complet practica musulmana (explicata pe baza Coranului si Hadith-ului) ca „celorlalti” (crestini sau evrei, nu discutam de hindu sau politeisti) li se aplica o serie de reguli stricte care sa-i faca sa se converteasca singuri, fara obligatie evident (e liberul lor arbitru, ca sa scape de un jug ucigator).

      Hai sa luam niste exemple mai concrete pornind de la aceste sura despre jihad. Sigur ca musulmanilor le este spus sa nu inceapa lupta (2:190), pt. ca ideea de baza era convertirea la Islamism nu uciderea tuturor. Nu uitati ca Islamul a inceput cu o mica secta ce a dus razboaie de cucerire si conversiune la islamism a populatiilor cucerite (aveau nevoie de convertiti sa-si sporeasca numarul, ca altfel cresterea naturala a populatiei nu era destul). Incepind cu Mecca, idea nu a fost distrugerea ei, ci aratat dreapta credinta si convertit la ea. Adica ne-musulmanilor li s-au pus reguli (dari in bani, reguli sociale, restrictii religioase, etc.) ce ii tineau in subdezvoltare, iar daca se razvrateau intervenea sura 2:191, „omoriti-i”. Si iar intervine planul conversiunii, 2:192, „daca ei contenesc iertatii” ca nu-i asa Allah este iertator.

      Sigur, musulmanii nu incepeau razboiul asa cum e descris aici, referindu-se la teritorii cucerite deja, asteptau ca unii sa nu mai poata duce jugul sa ii scurteze de capete, iar restul deveneau buni musulmani. E precis o religie a pacii, fara dar si poate.
      Sint apoi alte sura cu privire la raspindit religia. Iar istoria ne dovedeste cum a fost interpretat Coranul mai bine ca orice carte a vreunei scoli religioase.

      Intrebare: unde mai sint crestinii din Orientul Mijlociu si citi au mai ramas, traind in tari majoritar musulmane?

      Si-apoi sa nu incurcam Vechiul Testament cu Noul folosind simplist cuvintul „Biblie”. In Noul Testament nu sint astfel de incitari la cuceriri teritoriale si conversiuni.

      Fara nici o legatura cu cele de mai sus mie mi-a placut foarte mult Forged de Bart Ehrman despre „sfintenia” cartii sfinte a crestinilor (http://en.wikipedia.org/wiki/Forged). O recomand.

  27. Am vrut sa-i raspund lui @franco (cumva, ca sustinere, dar sunt prea multe raspunsuri pe acolo…)

    Propun urmatorul exercitiu de imaginatie: o persoana (P) conditionata de ura fata de copiii de 6 ani cu un picior stramb, scrie o lucrare de sinteza despre rolul copiilor de 6 ani cu un picior stramb in societate in care insereaza indemnuri si motive pentru care acestia ar trebui batuti, maltratati si chiar ucisi. Motivele nu conteaza, oricum, motive „sfinte” clar. Si publica lucrarea pe un site public. Lucrare este bine scrisa capteaza atentia si imaginatia unor tineri care nu prea isi gasesc calea in viata… si din cei 100.000 de cititori (C) care citesc lucrarea cativa se pun pe fapte si iaca ajungem la cativa copii inocenti morti care aveau singurul defect cel mai sus descris.

    Intrebari (incercati sa dati un raspuns fara a va gandi la islam in prima faza; plus e bine sa stiti ca au fost deja cazuri de acest gen…):
    1. Credeti ca persoana (P) este vinovata in vreun fel de actele criminale ale (C)? Credeti ca o instanta il va condamna pe (P) pentru instigare la omor?
    2. Credeti ca (P) poate invoca faptul ca in lucrarea lui exista si multe lucruri pozitive despre copiii de 6 ani cu picior stramb?
    3. Credeti ca o societate libera poate accepta lucrarea de mai sus ca si fundament al unor profesii (ex. psiholog scolar) sau poate chiar ca si crez personal al unor parinti (presupunand ca lucrarea contine sfaturi folositoare pentru ambele categorii)

    • O societate sau hai să-i zicem direct Open, la modul idealizat, nu poate consta decât din indivizi constrânşi şi în mod paradoxal limitează libertatea personală tocmai prin liberalizare. E o temă de gândire.

      În rest, m-au amuzat teribil paralelele cu legile roboticii. S-a uitat un singur lucru: liberul arbitru lasă omul să definească sau să nege după cum pofteşte orice raport cu divinitatea, deci nu poate fi vorba de vreo constrângere care să limiteze asta sau ne-am pierde principala avere.

  28. Cum să citim Coranul? Hmm .. oare câtă apă va mai curge pe Sena până când emblema Parisului va fi citită aşa : turnul Eiffel Al-Babel??

  29. Bun, bun, am aflat cum trebuie citit Coranul, am discutat despre libertati nelimitate, de parca atunci cand vorbim despre libertate bunul simt ar trebui sa dispara, ce sa mai, s-a -despicat deja firul in patru.
    Legat strict de articol:
    – pentru crestini, figura centrala a religiei este Isus
    – pentru musulmani, figura centrala a religiei este Mohamed

    Cel din urma, spre deosebire de Isus, a condus armate, a taiat in stanga si in dreapta, etc. Pe scurt, a fost un razboinic de succes si este un model. Evident, nu numai islamul este vinovat de actiunile extremiste, este ciudat insa ca, in conditii similare, alte sociogrupuri nu apeleaza la aceleasi metode. Spre exemplu, am aflat ca in Gaza sunt si arabi crestini care traiesc ini aceleasi conditii. Niciun terorist printre ei, nicio organizare militara, etc. In lume sunt in jur de 1 milion de palestinieni crestini. Orice atac terorist este facut insa in numele lui Mohamed, etc.

    Dpmdv principala problema este: fundamentalistii pot face orice, oriunde. Eu nu ma simt aparat. Sa inteleg in ce secol s-a produs o ruptura… mi se pare prea devreme. Hai sa facem asta cand suntem in siguranta.

  30. Da. Este deasupra oricarui dubiu ca autorul s-a bagat unde nu-i fierbe intelegerea, oala…. Mici detalii (esentiale, istorice, irefutabile,de la unii carora le fierbe oala, profesia, ocupatia de ani si zeci de ani) ar incepe aici (doar incepem aici; iar oamenii aia chiar stiu ce zic):

    https://ihincu.wordpress.com/2015/01/10/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-i/

    https://ihincu.wordpress.com/2015/01/13/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-ii-de-la-mecca-la-apocalipsa-jihadul-clasic/

    https://ihincu.wordpress.com/2015/01/17/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-iii-jihadul-contemporan-si-delirul-multicultural/

    https://ihincu.wordpress.com/2015/02/23/sa-intelegem-religia-pacii-si-jihadul-iv-terorismul-musulman-este-fundamentat-coranic/

    Recomandare – sa mearga autorul si alti autori care se pronunta pe problema (de exemplu dl Plesu, care chiar tine sa se faca de ras la batranete; pacat) la Mecca sau la Teheran sau la Riad sau, de ce nu, chiar la Al-Ahar, sa le explice acolo, direct, autoritatilor doctrinare si jurisprudentiale islamice cum sta treaba.

  31. Din păcate e clar ca cei care au făcut traducerea sensului din Coran, a făcut-o cu rea intentie pentru a pune intr-o lumina nu tocmai placuta religia Islamica, iar cei ce comentează fără sa aibă minimul de cunoștințe despre ceea ce înseamnă islamul și religia, e clar ca o fac doar cu răutate și vorbesc doar din basme și filme SF.
    Dacă va uitați bine in Biblie, veți descoperi ca încă de la primul profet poporul creștin a purtat războaie și au făcut o grămada de lucruri rele chiar dacă religia le interzicea acest lucru, iar când le cerea sa lupte și sa omoare in numele religiei, o făceau fără pic de ezitare. Fiecare popor are cultura lui și nu poți sa vorbești ceva despre cineva dacă nu sti nimic despre acest lucru. Pot sa va dau un singur exemplu: Dacă vezi o femeie in minijup și într-un decolteu, te vei mira ce buna și frumoasa este, ce forme și ce corp are, in schimb dacă o vezi pe aceeași femeie îmbrăcată cu pelerina pe ea și cu capul înfășurat, nu vei da nicio importantă acelei persoane pentru ca nu-ti ridica niciun interes. Concluzia, este ca așa nu vei cădea in păcat , găsiți o grămada de exemple in biblie despre acest lucru. Din cauza asta sunt o grămada de violuri și crime, de creștini ce sunt unii. Faptul ca unii comit atentate, nu poate dovedi ca o fac in numele religiei, ca musulman poate sa se dea oricine și știm foarte bine ca mulți sunt recrutați de America și alte state europene care vor sa pună monopolul pe resursele popoarelor arabilor care nu toți sunt musulmani , nu cum a făcut poporul roman care ne-au vândut pana și pe noi .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro