Home » Analize »Cultura »Societate/Life » Citesti:

… curios?

Alin Fumurescu decembrie 8, 2015 Analize, Cultura, Societate/Life
7 comentarii 1,468 Vizualizari

… ati fost vreodata curiosi sa aflati etimologia cuvantului … “curios”? Nu? Curios! In greaca veche “kurios” insemna Domn sau Stapan. Capul familiei, stapanul gospodariei, cel care se ingrijea de toti si de toate era “kurios”. Deloc surprinzator, in Noul Testament, Iisus apare drept “kurios, i.e., Domn si Stapan.

In latina, “cura” insemna de asemenea “a avea grija”, “a ingriji”, “a obloji”, “a vindeca” – de unde si “curativ” in romaneste. “Curiosus” in latina avea sensul de “cu grija”, “atent”, “iscoditor”, dar si “a-ti vari nasul un pic prea mult in treburile altora”, “a te baga acolo unde nu-ti fierbe oala”. Sensul se transmite aproape intact in franceza veche, “curios” (in franceza moderna “curieux“), dar mai dobandeste unul – acela de “ciudat”, “neobisnuit”, sens pe care, de altfel, il gasim si in limba romana: “E curios ca s-a intamplat/a zis/a facut asta!”De ce? pentru ca doar ceea ce e neobisnuit starneste … curiozitatea, i.e., interesul, adicatelea grija. Cu acest sens, “curious” apare si in engleza pe la 1715, toamna. Si tot cam pe-atunci, in cataloagele bibliotecilor englezesti, “curious” incepe sa fie echivalat cu “erotic” sau chiar de-a dreptul “pornografic”. Pornografia era inca doar o curiozitate.

Ce concluzii putem trage de-aici? Iata doar cateva, pe fuga (raman deschis – curios sa aflu, daca preferati (sic) – altor sugestii).

(1) Ne-am cam pierdut curiozitatea fata de curiozitate – nu e nici o gluma, desi pare doar un joc de cuvinte. Ne-am blazat, adicatelea. Nimic nu ne mai poate retine atentia, nimic nu ne mai poate starni curiozitatea. Functionam, in marea majoritate a timpului, in virtutea inertiei. ce-i drept, dam click pe head-lines, verificam the tweets si Facebook accounts, dar n-o mai facem de curiosi, i.e., pentru ca ne pasa, pentru ca ne intereseaza, pentru ca avem grija. O facem din reflex, precum cainele lui Pavlov. Ne ingrijim de ceva “pret” de doua-trei click-uri. “Pret” nu e nici el intamplator aici. Time is money.

(2) Asta, la randu-i, presupune (cel putin) alte doua : (a) Ca nu mai simtim ca lumea a fost creata anume pentru fiecare dintre noi (cum zice in Sinhedriu), adicatelea ca nu mai avem responsabilitate personala pentru ea, cu bunele si relele ei, ca nu mai suntem implicati in lume, atenti la ea in toate detaliile, si nu mai credem ca ne revine noua, personal, s-o gospodarim. Cu alte cuvinte, ca nu mai suntem “kurios” in sensul initial al cuvantului. Si cum am putea fi, daca la nivel individual ne repugna ideea de ierarhie, de Domn si Stapan? Doar toti suntem egali, nu? Suntem cu totii responsabili, adica nici unul. Dar (b), aceasta arheologie etimologica (sa-i dam si lui Foucault ce-i al sau), ne reaminteste deoptriva ca, la nivel colectiv,  exista in curiozitatea prost inteleasa un pericol la fel de mare, ce nu se cuvine a fi ignorat: acela de a-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala. Pentru ca nici individual, nici colectiv, noi nu suntem dumnezei (desi de multe ori, la nivel colectiv, actionam ca atare) sa ne fiarba toate oalele in toate dormitoarele: Nu sunt toti si toate date in seama noastra.

(3) In fine, dar nu in cele din urma, ca se cuvine a ne gospodari curiozitatea cu macar aceeasi doza de intelepciune practica de care – teoretic, cel putin – dam dovada cand ne gospodarim familiile: atenti la tot si la toate, vorba lui Doinas (pentru ca adevartul exceptional se ascude sub masca banalitatii), dar la fel de atenti si la a nu ne vari cu cizmele in sufletul omului. Cum zicea un clasic inca-n viata, orice om are nevoie de-o privata :) Un singur “Kurios” poate si trebuie sa-si vare nasul peste tot, in toate oalele, pentru ca toate-s ale Lui. Toate ii sunt Lui date in grija. Noua, nu.

Nu-i asa ca e curios cat de curioasa poate fi curiozitatea?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. harry potir spune:

    Curiozitatea nu e un pacat.
    (insa Duhu HuHU nu e curios – doar,e!

  2. Vlad spune:

    Nu ?

  3. Ela spune:

    Nu cunosteam etimologia “curiosului”, multumesc pentru info, dar si pentru incurajarea implicita (asa o iau eu ;) ) !
    Fiind de acord cu primele 2 concluzii, a 3a ma surprinde…parca n-ar proveni din acelasi mod de judecata, curios…
    Habar n-am ce inseamna, practic, sa ne “gospodarim curiozitatea”…de altfel, nici “intelepciunea”, de care sugerati sa ne folosim mai des, nu mi se pare ca ar avea, concret, o semnificatie clara, precisa si obiectiva, astfel incat sa reprezinte un obiectiv de atins?, sau macar o rezolutie – “am luat decizia, de maine sunt mai intelept!” -, de declarat, cu solemnitate, la Revelion ;)
    De unde sa stim ca “nu ne fierbe oala”, daca nu ne preocupam un pic de oala, de foc, de fiertura…?
    Ori suntem curiosi, ori nu suntem!

    • Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

      @ Ela – Pai cel mai simplu raspuns ar fi ca nu s-ar cuveni sa fim curiosi de cum s-a mai imbracat Elena Udrea, daca mai stiu eu cine s-a casatorit sau divortat, s.a.m.d. Pe ce deteti ca se bazeaza toate titlurile tabloidale care au impanzit presa cu “N–o sa-ti vina sa crezi!”, “Uluitor!” “Incredibil!” “Anunt-bomba”, etc, daca nu taman pe aceasta curiozitate prost inteleasa. Partea asta e simpla, zic eu. Ceva mai complicat e alegerea zonei asupra careia chiar merita sa-ti concentrezi curiozitatea – ca pe toate zonele n-ai cum. Aici discutia ar fi ceva mai complicata si trebuie “adaptata” de la un interlocutor la altul.
      Oricum, asa se dobandeste invata, daca preferati) intelepciunea – ca nimeni nu s-a nascut intelept. Inteligent, poate, Dar intelept, nu.
      Hope this helps.

      • Ela spune:

        Desigur, explicatia dvs ma ajuta, multumesc.
        Ma intreb, deci, cum ar fi o societate in care fiecare s-ar stradui sa se focalizeze numai pe ceea ce “se cuvine”?
        Ce am mai invata despre noi insine, daca nu am mai indrazni sa cedam tentatiilor, de teama ca vom gresi?
        Cum am mai evolua, in cazul in care am ajunge sa ne controlam, si sa ne dirijam obiectul curiozitatii, neglijand propria intuitie sau simpla dorinta “nepermisa”, in favoarea ratiunii?

        “Ceva mai complicat e alegerea zonei asupra careia chiar merita sa-ti concentrezi curiozitatea – ca pe toate zonele n-ai cum.” – asa este, si eu cred la fel…
        Ceea ce nu inteleg insa, este, “pe cine” ati vedea capabil sa adapteze discutia in scopul gasirii solutiei optime pentru fiecare…?
        Indiferent cat ar fi de bine intentionat, un parinte, un profesor, un psy sau un duhovnic, nu poate gandi decat cu mintea lui, in functie de propria experienta…Ar fi just deci, ca cineva sa-si inhibe propria curiozitate si sa se multumeasca cu raspunsurile altuia?
        Nu sunt sigura…
        Deocamdata, tind sa fiu de acord cu indemnul la nesupunere :) al lui E.M. Cioran : “dati un scop precis vietii, si ea isi va pierde farmecul…”

  4. Jack Cutisteanu spune:

    Un istoric israelian de origine romana , Michael Harsegor , a fost intrebat “ce a stat la baza progresului stiintific , cultural , progresului in general ?”
    Raspuns : “curiozitatea” . Iata o fata creativa a curiozitatii . Cred ca asta completeaza putin parerile din articol si comentariile .



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alin Fumurescu


Alin Fumurescu

om Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)