joi, martie 28, 2024

Daca incompetenta ar ucide: H.-R. Patapievici ii raspunde Alinei Mungiu-Pippidi (Updated)

Public mai jos raspunsul dat de H.-R. Patapievici unui articol al Alinei Mungiu-Pippidi in care profesoara de la Hertie School of Governance din Berlin se referea, intre altele, la momentul Marga din istoria recenta a ICR. Textul doamnei Mungiu-Pippidi a aparut, cu titlul “Daca ipocrizia ar ucide. MCV si ICR”, pe site-ul-ul “Aliantei pentru o Romanie Curata”, condusa de dansa, precum si in ziarul “Romania Libera”. Profesoara Mungiu-Pippidi spune ca ICR nu era subiectul central al articolului sau. Poate nu ca numar de cuvinte, dar ICR apare in titlu si reflectiile pe acest subiect au o semnificatie precisa in text. Mai cu seama ca in jurul strategiilor lui Andrei Marga, dupa numerosi comentatori o revenire la triumfalismul desuet al protocronismului de trista amintire, se poarta o discutie publica intensa. Doamna Mungiu-Pippidi este, banuiesc, la curent cu o petitie semnata de peste doua mii de cetateni care cer demiterea lui Andrei Marga.

Evident ca profesoara Mungiu-Pippidi nu are nicio obligatie sa se ocupe de Andrei Marga, dupa cum nu are vreo obligatie sa se ocupe de plagiatul lui Ponta, de aberatiile anti-occidentale ale lui Crin Antonescu si de declaratiile iresponsabile ale lui Dinu Zamfirescu. Nu are nicio obligatie sa se ocupe de clientela lui Marga numita in functiile-cheie de la ICR (probabil ca numele lui Octavian Hoandra, pana acum cateva zile directorul comunicarii si varf de lance al campaniilor impotriva fostei conduceri nu-i spune nimic, cat despre acela al lui Mihai Milca, autorul, inteleg, al penibilului „Raport preliminar” produs de Marga si echipa sa, intre timp disparut fara explicatii din functia de director general pentru relatii externe la ICR, chiar mai putin).

M-am intalnit cu Alina Mungiu-Pippidi la Viena, la o conferinta despre doua decenii de la revolutiile din 1989 organizata de ICR Viena in martie 2009. Erau prezenti Mircea Dinescu, Radu Filipescu, Smaranda Vultur. A avut loc o receptie pentru jurnalistii interesati de Europa de Est, au fost prezentate comunicari in cadrul conferintei de la Palatul Hofburg. Erau sute de persoane in marea sala de conferinte, evenimentul a primit o larga publicitate. Nu ma indoiesc ca Alina Mungiu-Pippidi a apreciat acel eveniment organizat de doamna Carmen Bendovski. Isi aminteste poate de tramvaiele vieneze cu imensele postere legate de aniversarea Revolutiei Romane. Cum cred ca pretuieste actiunile ICR Londra, organizate de de-a lungul anilor de dl Dorian Branea. Deci poate depune marturie pentru activitatile meritorii ale acestor doua institute de varf. La fel, cred ca se pot spune destule lucruri despre remacabilele performante ale altor institute, intre care cel din New York, din Paris, din Praga, din Budapesta, din Lisabona, din Varsovia si, de ce nu, din Berlin. Iata, asadar replica fostului presedinte al ICR:

Toate consideratiile legate de ICR din acest articol tendentios sunt, cu aerul de a fi precise si hipercompetente, fie false, fie mincinoase, fie — in mod straniu la cineva ca Alina Mungiu-Pippidi care da incontinuu lectii de competenta — strident ignorante. Nu e primul articol al lui AMP care ma consterneaza. Dar e primul in care, in ce ma priveste, la inexactitati adauga calomnia. Sa te declari agasata, cum face AMP, ca distrugerile, epurarile si enormitatile comise de Andrei Marga sunt zilnic sanctionate de presa inseamna fie sa nu intelegi ce distruge Andrei Marga la ICR, fie sa aprobi ce face. Ceea ce ma consterneaza. Ca si faptul ca tot argumentul dezvoltat de AMP (cica “pentru cunoscatori”!) e fals si e bazat pe dezinformare.

AMP pune pe picior de egalitate obiectia ridicata in presa referitoare la modul in care a fost selectat si finantat proiectul lui Adrian Cioroianu cu felul in care, intr-un comunicat oficial al ICR-Marga, au fost jigniti si calcati in picioare artistii Lia si Dan Perjovschi. Sa pui semnul egal intre cele doua lucruri e complet lipsit de logica, daca nu lipsit de onestitate. Celor doi Perjovschi li s-a reprosat de catre Andrei Marga ca sunt nereprezentativi pentru cultura româna si ca “s-au infruptat copios din banii institutiei”. Acest tip de aprecieri nu sunt izolate: asa ii trateaza Andrei Marga pe artistii pe care ii considera “basisti”, “oamenii lui Patapievici” etc. Or, daca AMP ar fi trebuit sa reactioneze la ceva, nu la criticarea masurilor lui Andrei Marga ar fi trebuit sa reactioneze, spunind ca sunt excesive, ci la insesi masurile luate de acesta, care sunt si stupide, si distructive, si incompetente. Ce e pentru mine consternant in acest articol, dincolo de dezinformari, este aceasta cinica sustinere a distrugerii ICR de catre Andrei Marga.

AMP spune: “Ne legam de oamenii lui Marga sau ai lui Patapievici pentru a eluda fondul problemei, il atacam pe Marga ca face exact ce a facut şi Patapievici, numiri arbitrare (e adevarat, Marga a facut un simulacru de concurs…).” Aceasta fraza contine, dintr-un singur jet, o dezinformare si doua calomnii. Dezinformarea consta in faptul ca nu as fi organizat concursuri la ICR. E fals, iar AMP stie. Calomniile sunt ca la ICR ar fi avut trecere numai “oamenii mei” si ca numirile facute de mine ar fi fost arbitrare (are insa dreptate cind spune ca numirile facute de Andrei Marga sunt arbitrare; si nu doar arbitrare, ci si ilegale — vezi aici http://www.revista22.ro/ilegalitatea–valoare-culturala-promovata-de-noul-icr-537i-acolitii-sai-21558.html).

Prima calomnie. Nici unul din actorii ori operatorii culturali care s-au calificat pentru programele ICR in perioada cind am condus institutul nu poate fi calificat ca “om al meu”. O desfid pe AMP sa demonstreze ca mi-as fi promovat “oamenii”. Prin simplul fapt ca s-au calificat pentru programele ICR in perioada 2005-2012, artistii nu pot fi calificati ca “oamenii lui Patapievici”. E o calomnie, in ce ma priveste, si e dezonorant, in ce-i priveste pe artisti.

A doua calomnie. AMP afirma ca si pe vremea mea, si sub Andrei Marga numirile s-au facut in mod arbitrar. Cum AMP a fost timp de patru ani membra in Consiliul de Conducere al ICR, calitate in care a votat toate procedurile si regulamentele in baza carora au fost stabilte, derulate si bugetate programele Institutului, nu pot banui ca AMP nu stie ori ca e amnezica. Aceasta informatie falsa e, deci, calomnioasa. Numirile de directori si directori adjuncti au fost facute potrivit Legii 356/2003, care e obligatorie, nu facultativa (directorii se numese, nu se aleg prin concurs). Referentii au fost numiti prin concurs public (am organizat doua astfel de concursuri, impreuna cu MAE), apoi, dupa ce posturile au fost blocate prin decizia guvernului, numirile au fost facute, in consens cu MAE, prin detasare fie din ICR, fie din MAE.

In restul paragrafului, insinuarile denigratoare curg incontinent. O desfid pe AMP sa spuna, cu nume si prenume, cine sunt “sinecuristii” care “ocupa vastele cladiri inutile ale ICR”. Vastele “cladiri inutile ale ICR”? Unde sunt acelea? Si cine, din institutia pe care am condus-o pina in august 2012, a beneficiat de “chirie de lux”, in plus si decontata? Alta dezinformare e ca banii de chirii ar fi fost luati din bugetul de programe (chiriile sunt platite de MAE, dintr-un capitol bugetar care nu are nici o legatura cu bugetul de programe, care era alocat de parlament Institutului). Fraza — “Bani pe programe, nu sinecuri in strainatate, bani pe creatori, traducatori sau agenţi care au deja relaţii, nu pe funcţionari români, asta ar trebui sa fie regula la ICR! Dar vorba aceea, atunci de ce ar mai vrea careva sa conduca ICR, ca prea ar deveni proasta afacerea…” — este pur si simplu consternanta. Ea sugereaza ca a conduce ICR este o afacere personala. O desfid pe AMP sa spuna cum am profitat eu, in felul descris de ea, de functia pe care am avut-o. De ce trece sub tacere AMP ceea ce știe foarte din sedintele Consiliului de Conducere al ICR, si anume că banii pe programe au reprezentat, sub conducerea mea, 75% din totalul bugetului si ca, cel putin in ultimii sapte ani si jumatate, nimeni nu a avut sinecuri in strainatate si toti banii au fost cheltuiti “pe creatori, traducatori sau agenţi care au deja relaţii, nu pe funcţionari români”, asa cum spune ea ca ar trebui sa se faca, si ca exact asta a fost regula la ICR, fapt care nu a fost un deziderat, cum il prezinta, ci o realitate. De ce nu o spune?

Faptul ca AMP nu a auzit de programele ICR-Berlin (e intr-o buna companie: nici Antena 3 nu a auzit) nu o autorizeaza sa-si dezinformeze cititorii cu afirmatia ca activitatea ICR-Berlin e nula. O invit public pe directoarea ICR-Berlin Christina Hoffman sa ii informeze pe cititorii pe care i-a deznformat AMP (“ca pentru cunoscatori”!) cum stau de fapt lucrurile, in ochii si in presa berlinezilor, cu activitatea ICR-Berlin din ultimii cinci ani. Ca ICR are un palat enorm in Gruenewald şi angajeaza oameni in plina austeritate e, iarasi, o minciuna (de fapt, doua).

Ce mai ramine din pasajul referitor la ICR al acestui articol, care, prin abundenta inexactitatilor, pare animat de intentia de a-si manipula cititorii? Ramin dezinformarea, intentia calomnioasa si, cu totul straniu pentru cineva care timp de patru ani a facut parte din Consiliul de conducere al ICR, ignoranta.

Iata raspunsul doamnei Mungiu-Pippidi:

Lung text la 3 rinduri ale mele…dar de dragul exactitatii, fac doar precizarile ca In perioada in care eram in consiliul ICR i-am cerut insistent lui HRP ca numirile de directori in strainatate sa se faca prin concurs deschis, la care sa se poata inscrie oriicine, or o procedura deschisa se putea perfect oganiza chiar daca dupa selectie se aplica legea privitoare la numiri. Am raspunsurile sale in aceasta privinta, care nu se refereau la lege, ci la convingerea sa ca asa e mai bine. Orice numire in urma unei selectii inchise e finalmente arbitrara. Nu ma intereseaza sa ma amestec in mahalaua de la ICR, care din pacate reiese si din raspunsul de fata. atunci cind a fost un atac ilegal la ICR cred ca ARC si eu am facut ce am putut sa il oprim (http://romaniacurata.ro/update-ltfont-colorblackgtpeste-o-mie-de-semnaturi-contra-ordonantei-d-2917.htm), Parerea mea ca intregul design institutional a ICR, prin primul rind cladirile si personalul din strainatate, e inadecvat bugetului Romaniei vine din perspectiva mea dinspre dreapta, nefind o ipocrita cred ca austeritatea trebuie aplicata tuturor, includiv intelectualilor de dreapta, si banul public trebuie cheltuit doar unde nu avem alternativa. Nu am nici o obligatie, cum reiese din textul excesiv de nervos si personal al lui HRP, sa ma ocup de Andrei Marga, de care m-am ocupat cind era cazul in cadrul evaluarii Universitatilor Curate si nu l-am crutat. Nu e nici un cuvint eronat in intregul meu editorial- dar desigur pozitia mea e ceva mai detasata…

Pentru articolul initial si comentariile pe care le-a suscitat:

http://www.romaniacurata.ro/daca-ipocrizia-ar-ucide-mcv-si-icr-3775.htm

De asemenea, o lectura utila:

http://www.revista22.ro/andrei-marga-un-avatar-al-suzanei-gdea-22257.html

Update: In viteza scrierii textului meu de ieri, nu nu am pomenit si alte institute culturale cu activitati de mare prestigiu, precum cele din Stockholm, Chisinau si Madrid. Imi cer aici scuzele de rigoare. A propos de replica Alinei Mungiu-Pippidi si de multele mele calatorii , poate merita stiut ca am fost invitat de dl Dan Shafran sa particip la Targul de Carte de la Stockholm, alaturi de scriitoarea Slavenka Drakulic. N-am putut sa merg. Am fost invitat la Londra (tot in 2009) pentru a participa la un eveniment organizat de ICR Londra impreuna cu Institutul Polonez, nu am putut merge. Am fost invitat sa particip, la Varsovia si Gdansk, impreuna cu Adam Michnik, la lansarea editiei poloneze a cartii mele „Stalinism for All Seasons”, n-am putut sa merg. La Viena, in martie 1989, am mers in urma amabilei invitatii, dar si a insistentelor directoarei ICR, doamna Carmen Bendovski. Onorariul a constat in costul biletului (pot explica acest detalii, dar le consider irelevante). Profesoara Mungiu-Pippidi spune ca dansa m-a recomandat. Daca asa stau lucrurile, ii multumesc, chiar si cu intarziere. Probabil ca a facut-o pentru ca apreciaza ce-am scris despre anul revolutionar 1989. Cum, la randul meu, am recomandat-o in unele situatii pentru ca pretuiesc contributiile sale in domeniul numit comparative politics.

Cine crede ca este o mare placere sa zbori peste Atlantic de cateva ori pe an, se inseala. Pentru mine, anul 2006, cand am traversat Atlanticul de sase ori pentru a veni in Romania sa lucrez in cadrul Comisiei Prezidentiale, a fost unul extrem de chinuitor. O echipa de cercetare–iar Comisia (din care a facut parte si apreciatul istoric Andrei Pippidi), a fost o asemenea echipa–nu functioneaza in absenta coordonatorului ei.

Despre calatoriile in Romania cu familia: am platit intotdeauna costurile de transport pentru familie. Nu am primit niciodata per diem. Profesoara Mungiu-Pippidi m-a vizitat la Washington, a cinat la noi acasa. Chiar crede ca nu avem destule locuri in lume unde sa ne petrecem vacantele? N-am venit in Romania pentru turism.

Vorbind in 1997 la lansarea traducerii romanesti a “Reinventarii politicului”, profesoara de la Hertie School of Governance din Berlin a spus ca “Vladimir Tismaneanu nu este doar romanul nostru din Washington, ci chiar europeanul nostru din Washington”. Citez din memorie, dar sunt sigur ca acesta era sensul cuvintelor sale de atunci. Cuvinte care, nu neg, mi-au mers la inima. Nu eu m-am schimbat. Faptul ca a ajuns sa citeze ceea ce publica acum Stelian Tanase mi se pare lamentabil. Dl Tanase, aflat intr-o degringolada etica pe care cred nici el nu o contesta, a declansat impotriva mea o actiune de defaimare cu consecinte legale (a publicat date strict personale, numar si serie de pasaport american, numar de cont bancar). Am sesizat justitia. Nu i-am cerut niciodata doamnei profesoare Mungiu-Pippidi sa participe la niciun fel de actiune de presa, a mea ori a altcuiva. Scrie ce crede de cuviinta, ca si mine, ca si atatia alti autori. A propos de Stelian Tanase, mi-am dat demisia din Consiliul Editorial al revistei “Sfera politicii”. Nu poti sa-ti exprimi public dispretul pentru un om si sa-i ceri sa faca parte din consiliul editorial (stiintific) al publicatiei pe care o conduci. Cred ca profesoara Mungiu-Pippidi stie acest lucru, mai cu seama ca fac parte din consiliul stiintific al revistei “Romanian Journal of Political Science”:

http://www.sar.org.ro/polsci/

Distribuie acest articol

72 COMENTARII

  1. Ceva era fals si strident in femeia asta, inca de pe vremea cand il lustruia pe Constantinescu. Acel ceva iese la iveala indiferent de cate straturi de cultura pui peste el.

  2. Îmi pare rău, dar cu articolele nu se poate face dreptate. O acțiune în instanță e un răspuns infinit mai bun decît un articol pe care nu-l citește decît cel care știe deja adevărul…

    • Perfect de acord. Deja a sosit timpul ca dl. Patapievici sa raspunda acestor calomnii printr-o actiune in justitie. Atitudinea sa defensiva nu face decit sa-i incurajeze pe profesionistii minciunii.

  3. O intrebare la adresa doamne Mungiu: daca este atat de convinsa de soliditatea argumentatiilor din articolele sale, de ce interzice aparitia comentariilor (complet in Romania libera si doar a celor defavorabile pe site-ul personal)?

    • Mi-am pus si eu aceasta intrebare, desi raspunsul nu e greu de gasit. Ba chiar am incercat s-o intreb „direct” pe d-na AMP, acolo unde sunt „permise” comentariile: al meu, „culmea” n-a aparut (desi exprimarea a fost absolut decenta, mesajul nu a fost suficient de „curat” pt d-na respectiva :D ) asa cum, cred ca s-a intamplat cu multe altele.

      Angela Tocila formuleaza astfel un raspuns potrivit, cred eu si cu intrebarea dumneavoastra:

      „Știm că a suporta criticile n-a fost niciodată punctul forte al stângii și singurul mod de a fi evitate a fost suprimarea celor care le aduc.” [comentariile, in cazul dat]

    • daca cititi articolele dnei AMP stiti ca are idei putine dar fixe! d-aia nu accepta ca cineva sa aiba alte idei sau pareri!e o mica dictatoare!

  4. Raspunsul d-nei Mungiu este defapt rapuns la un singur punct din tot articolul. si acela evaziv. ca sa se faca numiri asa cum dorea d-na Mungiu trebuia sa vorbeasca cu parlamentul din acea perioada sa schimbe legea, nu cu d-nul Patapievici. Dar este mai usor sa arunci cu noroi in altii dar sa acoperi impostori ca marga, antioccidentali ca antonescu sau plagiatori ca ponta. ne legam de lucruri marunte cand, si d-na in cauza o stie, Romania are probleme mari de reprezentare internationala in acest moment. marga era ultima persoana care merita sa ajunga sef peste icr. in plus, observ ca tot d-na in cauza, n-o intereseaza numirile fostilor securisti sau informatori ai securitatii, dar aduce aminte de numirile de pe vremea d-nului Patapievici in care nu am vazut vreodata sa fie numit vreun colaborator al securitatii.
    d-naMungiu este deziluzia eterna a noastra, a celor ce vrem sa scapam de vechile mentalitati in care nu stim decat sa aruncam cu noroi dar sa nu contruimnimic.
    As fi curios cam ce a realizat pt Romania aceasta d-na in cei 23 de ani de la revolutie. evident, exceptand aruncatul cu noroi… :)
    ps: asa cum spune si Iulian mai sus, inganfara d-nei Mungiu a dus pana acolo incat nu permite repilica cititorilor sai. sunt curios care sunt argumentele…

    • Dvs. scrieti : „…numirile de pe vremea d-nului Patapievici in care nu am vazut vreodata sa fie numit vreun colaborator al securitatii.”

      Acuma sa ma ierte domnul profesor ca va contrazic cu un exemplu ,si inca ce exemplu , dar n-am ce face :adevarul integral, parca spunea cineva , nu ? Deci , d-na Catrinel Plesu a fost in legatura (acuma denumiti cum vreti -colaborare, cooperare , sprijin, etc.) cu DIE (directia de informatii externe ) in perioada cind era in Anglia .Dar nu ca sa fure niscaiva secrete ale anglo-saxonilor, ca asta n-ar fi fost ceva rau, am fi avut si noi o Mata-Hari de Dimbovita …Nu, sarcinile erau legate de emigratia romana de acolo (atata cit era ).

      Din cite stiu , d-na Catrinel Plesu a fost numita de dl. Patapievici ca director Centrul de Carte ICR (sau asa ceva) si acolo mai e si azi, cred …Deci asta ar fi DOAR un exemplu –n-am spus ca era regula , dar , precum peste tot, nimic nu e imaculat … :cry:

      Deci

      • Buna seara, Tema este evident colaterala. Doamna Catrinel Plesu a lucrat la FCR (perioada Augustin Buzura) inainte de a lucra la ICR. Oricum, nu domnia sa este subiectul discutiei, veti concede. Atacurile impotriva doamnei Plesu (nu ma refer la Dvs) au venit din zone pentru mine deloc credibile. In rest, evident ca exista pete-n soare. Doar ca, din punctul meu de vedere, nu Catrinel Plesu, o veche si buna prietena, este una dintre ele :) Acum ma retrag, ma duc sa vad un nou episod din „Downton Abbey”.

        • Domnule profesor , eu am dat doar un exemplu , deoarece comentatorul se pare ca nu stia . Acuma, sigur , si petele din soare au contraste diferite , depinde din ce parte le privim. Dar cred ca ati observat ca am scris cu majuscule „DOAR” un exemplu , tocmai pt. ca nu am vrut sa insist.

          Zau nu stiu ce atacuri au fost spre dna respectiva –eu vorbesc din ce stiu din dosarele sale .Dar , daca aveti alta parere re. Catrinel Plesu (Tertulian, parca) ce primise numele de cod „Lena ” si „Maria” , sa mai dam 2-3 exemple pe tema numirilor de colaboratori Secu la ICR. Sa nu uitam, dl. Patapievici a fost in Colegiul CNSAS, deci stia despre ce e vorba, si totusi…Nu dau cu parul , doar constat , vorba dvs. Deci :

          1) Sorin Antohi , Andrei Corbea Hoisie –

          2) Gh. Pascu , fost director adjunct ICR Berlin

          3) Csaba Bartha , fost director adjunct ICR Budapesta

          4)Elvin Bernstein (B.Elvin) –redactor sef la revista ICR

          Ei, si sigur ar mai fi, dar nu e topicul –era doar un update pt. comentatorul respectiv.

          • o insiruire fara a prezenta toate datele induce manipulare.
            unii au demisionat, atii au fost declarati ca nu au colaborat cu securitatea.
            dar cel mai important, niciunul nu a fost numit dupa decizia cnsas cum s-a intamplat acum.
            ce se intampla acum este doar o preluare cu forta de catre fosta securitate si nimic mai mult.
            dar acum, ca sa acoperim actualul dezastru din icr, folosim o metoda bine cunoscuta de manipulare: si aia au avut deci toti sunt la fel.

        • Buna ziua domnule profesor! Ce mai putem spera intr-o tara in care domnul Patapievici este inlocuit cu A.Marga?… Cred ca doream sa spun mai mult insa… ma voi opri la a spune ca eu personal ma simt mandru ca traiesc in acelasi timp si loc cu un om ca Horia Roman Patapievici !

      • sunt doua aspecte aici:
        – formularea mea era:”sa fie numit vreun colaborator” ori cand a fost numita inca nu aparuse niciun dosar de la CNSAS. ar trebui sa fim atenti inainte de a arunca cu piatra.
        – al doilea aspect, decizia1108/23.03.2011 spune ca „nu i se poate atribui calitatea de colaborator al Securitatii”.

        dar ne legam de un amanunt ca sa acoperim numirile absolut grosolane ale lui Marga, nu?
        daca era unul singur de acest gen numit de actuala conducere, nici nu deschideam subiectul. dar pornit chiar de la actualul sef icr care a avut si numele de cod „Horia”, continuand cu Alexandru Dobrescu seful ICR paris si multi multi altii arata ca actualul ICR a fost dat in simbrie fostei securitati. oare sa-si spele imaginea in afara? :)

        deci… chiar credeti ca o comparatie ca a dvs spala actualul icr? sa ma iertati, dar ati incercat o diversiune ieftina!

        • @ suca 9:05 si @suca 9:47

          Departe de mine gindul de a incerca o diversiune , si inca „ieftina” , cum ziceti. Ati facut o afirmatie si doar am amintit , in trecere , ca exista fapte (date) care o contrazic. Cred ca asta nu e un criteriu de a aprecia activitatea ICR , fost sau prezent. Dar , pt. ca mentionati decizia in cazul doamnei , va reamintesc ca la fel e situatia si in cazul Marga –deocamdata . E vorba de sensul de politie politica , cerut de lege . Si , sa nu uitam , dosarul doamnei , atat cit s-a analizat atunci, provenea , e drept , de la SRI, dar a fost facut de DIE –ori cred ca stiti ca sub pretextul „sigurantei nationale” multe dosare au fost transmise partial , din ratiuni care cred ca nu se pot discuta acum , pt. ca nu e topicul. Ideea a fost buna–pt. e vorba de mentinerea conspirativitatii unor oameni (cetateni americani , englezi, etc. ) care au facut lobby si nu numai , unii inca in pozitii importante . Dar ca orice idee buna , a fost pervertita pe parcurs , ajungindu-se la „whitewash” local , pe criteriile pe care le cunoasteti ,si care tin de culoarea politica si altele.

          Dvs. ati citit decizia respectiva (de care amintiti) , dar nu cred ca ati vazut dosarul si volumele aferente (inclusiv mapa tehnica) . Acelasi lucru si in cazul lui Marga , categoric un caz de politie politica , dar decis altfel de unii din Colegiu , desi ceea ce au vazut (si asta e doar partial) e clar ca lumina zilei. Dar, cum cred ca stiti, EVZ a contestat in instanta si va veni , sper, si cu martori , nu numai cu jurisprudenta.

          Mai scrieti dvs. : „…multi multi altii (turnatori –nota mea) arata ca actualul ICR a fost dat in simbrie fostei securitati.”

          Care „multi , multi altii ” ? E adevarat , dar nu cred ca ii stiti . Apoi, nu e chestie de „simbrie” , pentru ca zau nu vad ce are fosta Secu cu actualul ICR . Adica ce ar cistiga de acolo ? Daca vorbiti de actualele structuri , asta e altceva, desigur …

          In final , va asigur ca nu vreau sa „spal” pe nimeni , inclusiv ICR –ei nu se afla intr-un moment prea bun (moneywise) si fac si ei ce pot .Deschiderea spre Moscova si Pekin nu e motivata ideologic , ci reprezinta o orientare spre zonele unde sponsorizarile locale pot fi mai consistente .Sa nu va mirati daca in viitorul apropiat se va testa deschiderea unor sucursale la New Delhi si Rio de Janeiro . Money talk !

    • Obligatia lui Tismeaneanu este: sa respecte si sa lupte pentru adevar. Aceasta doamna de fier
      s-a sucit prea mult dupa disputa cu Elena Basescu. Initial trompeta presedintelui, a devenit un fel de Nistorescu, Hurezeanu,Tanase,al jurnalistilor care se saturase cu mizilicuri perimite pentru prestiile lor corecte si au schimbat macazul.Banul este sursa de canta la ordinele celui care te plateste. Aceasat fosta doamna si actuala tovarase resapata la USL,nu merita atentie.Da, are dreptate domnul Patapievici sa fie consternat de prestatia detestabila si mincinoasa a Alinei Mungiu.E a apara acum ce a detestat inainte si detesta pentru ce s-a lupta inainte! Este o noutate la romani? Oportunisti,profitori,fomisti, cameleoni,tradatori si mai cu seama mitomani. Complexele ii imping la calomni si cu cat au scoala mai multa,cu atat se vand mai repede.De ce oare si-au pierdut timpul la scoala, daca ei se vand pe te mir ce?

  5. AMP are „stilul” asta, calomniaza si dezinformeaza „in trecere”, precum in fraza analizata in articol. O persoana admirabila altadata, acum devenita USL-compatibila, ca vorba aia, cine stie ce pica.

  6. Pe vremea lui Nastase a fost pe hot news un interviu cu Alina Mungiu in care raspundea la intrebarile cititorilor. Eu am pus urmatoarea intrebare:
    „doamna, in anii care au trecut de la revolutie ,eu personal am constatat o inrautatire continua a nivelului de transparenta in societate noastra, asta in timp ce cei de la putere pretind ca transparenta s-a imbunatatit foarte mult.Dumneavoastra ce parere aveti ?”
    Iata raspunsul primit: „transparenta s-a imbunatatit foarte mult deoarece oricand poti da in judecata pe cel care nu ti-a dat informatia publica….”

    Nu am apucat sa precizez ca mie imi trebuie informatia , nu sa-l dau in judecata (un proces care dureaza ani si nu mi se da dreptate)

    De atunci am indoieli serioase cu privire la adevaratele obiective ale Societatii Academice Romane

  7. ce ma deranjeaza foarte mult este ca un ziar ca Romania Libera gazduieste asemenea lamentatii. nu spun ca trebuie sa-i interzica aparitia, dar a-i oferi un spatiu pentru elucubratii mi se pare prea mult. locul ei este cu laturile de la Jurnalul National sau Antena 3 nu intr-un ziar care-i ofera prestigiu cum e Romania Libera.

  8. Acum când USL a preluat puterea la nivel central, deci treaba-i clară, polemicile se duc pe chestii mult mai fine, pour les connaisseurs…

    Defectul lui Patapievici, pentru că – evident – are unul, e că n-a fost mai catolic decât Papa.

  9. Cu tot respectul pentru domnul Patapievici si incercand sa inteleg doar ceea ce domnia sa prb simte dupa nesimtirea cu care a fost practic impins catre demisie si toata munca sa meritorie si a colegilor sai, desconsiderata si batjocorita, cred ca totusi interpretarea opiniilor doamnei Pippidi este nedreapta. Pe de-o parte, doamna Pippidi nu il sustine pe Andrei Marga si nu a facut-o niciodata. Da, doamna Pippidi crede ca lucrurile la ICR trebuie sa se intample altfel – vezi exemplul concursul pe posturi deschise – si a avansat ideea ca in loc de a investi in aparatul administrativ, trebuia sa se investeasca si mai mult in creatori, dar acestea sunt pur si simplu niste considerente ideatice, nu un atac. Insa mediul lor nostru de discutie a optiunilor de politici culturale este atat de antagonizat, incat tot ce nu este pentru, este impotriva. Este mare, mare pacat ca nu mai reusim sa judecam lucrurile si altfel, o adevarata saracie pentru dezvoltare noastra sociala si culturala. Ca sa fie clar pentru cei care nu pot depasi ura: si eu il sustin pe domnul Patapievici si activitatea echipei sale si sunt impotriva prostiei aduse de Marga, insa asta nu inseamna ca accept ca comnul Patapievici sau oricine altceva sa imi puna mie sau altcuiva botnita sa critic si sa expun alte modele de finantare si sprijinirii a culturii. Si ma astept inca sa vad oamenii luminati intrand intr-un astfel de dialog si fiind puternici, chiar atunci cand au fost nedreptatiti de cei cu putere, un anumit tip de putere. Asta mi-ar da speranta ca putem fi nu doar mai inteligenti, ci si mai intelepti si ca ideile, nu doar orgoliile conteaza.

    • „cred ca totusi interpretarea opiniilor doamnei Pippidi este nedreapta.”

      Raluca, nu sunt niste simple opinii, sunt afirmatii clare despre aspecte economice si despre numirile in functie din ICR. Reactia dlui Patapievici este tipica pentru o persoana care se considera calomniata: desfida, cere in mod public dovezi.

      Eu pot sa opinez ca nu-mi place de Marga pentru cum vorbeste si de Patapievici pentru cum priveste, dar nu am dreptul sa afirm despre niciunul din ei ca sunt corupti si hoti daca nu am dovezi.

      Directia constructiva despre care vorbesti exista insa. Ea presupune sa criticam „inzecit” o noua conducere care aplica vechile metode motivand ca „asa au facut si ceilalti”.

      Din punctul meu de vedere (opinie) o conducere numita de un grup care a criticat apriori anumite metode si care apoi le aplica aproape identic merita mai multa critica si un tratament in general mai aspru din partea opiniei publice.

    • „dar acestea sunt pur si simplu niste considerente ideatice, nu un atac. ”

      Oare asta scrie AMP? Face niste simple considerente ideatice?

      Daca nu reusiti sa cititi printre randuri, va traduc eu: „Haideti mai, nu mai fiti ipocriti sa va vaitati ca face si drege Marga. Se intampla ce s-a intamplat si sub HRP, nu e nicio mare diferenta: numiri clientelare (prieteni si relatii de partid), bani de sinecuri, sume uriase cheltuite pe sedii si chirii, in loc sa mearga la artisti, palate inchiriate degeaba prin Berlin, etc”

      Asta a scris AMP, fie ca vreti sa vedeti, fie ca nu.

      Cand HRP arata ca in madatul sau 75% din cheltuieli au mers direct catre artisti si oameni de cultura si cere sa fie prezentate clar, cu nume si date, care au fost acele cazuri in timpul mandatului sau, AMP o da iarasi la intors „nu ma amestec eu in mahalaua de la ICR”

      Doamna AMP este un caz pierdut sau un subiect inchis, cum vreti sa considerati. Case closed, cum zice americanul. Este o persoana foarte inteligenta si competenta, dar are niste umori uriase si un ego pe masura. Cu asemenea caracter (mizerabil as spune, dar ma abtin) domnia sa nu intelege ca nu o sa fie niciodata un conducator, un lider, cum zic iarasi americanii. Adica cineva pe care oamenii sa il urmeze. Nu o sa reuseasca nici macar sa fie consilierul lui Ponta din taina, desi se auto-propune de luni de zile. De aici vine si toleranta maxima cu care trateaza guvernarea USL. O sa vina oricum si momentul cand o sa traga cu tunul si in guvernarea USL, dar nu o sa o faca din cine stie ce desteptare la realitate, o sa o faca pur si simplu din razbunare.

      Ei, cam asta e povestea.

  10. „nefind o ipocrita” – citat din replica Alinei Mungiu Pippidi – personificarea competentei autoproclamate repetitiv pe toate televiziunile!

    Cu jena va spun ca greseala asta nu arata a typo.

  11. Doamna Alina isi da demult masura neputintelor umoral …irationale(sic), ca sa nu zic ridicarea poalelor intelectuale in cap. Demult nu mai intereseaza parerile ei care-i exced chiar si subiectivismele.
    Altceva voiam sa spun , daca tot veni vorba despre . Cred ca ar fi fost mai potrivit ca HotNews sa fi lasat liber la comentat si acest articol. E aici ,probabil,o pudoare a fiintei, ca motivatie, dar nu cred ca isi are jusificarea in cazul dat. „Comentariile „noastre pe Contributors cred ca vor fi si putine si fara impact. Iar impactul trebuia sa se produca…

  12. Și ce mi-a mai captat atenția și admirația distinsa doamnă AMP în primii ani după revoluție. Îmi plăcea mai ales stilul ei energic de a vorbi – pentru ca, spre 1997-98, să realizez că e vorba doar de țățisme. HALAL ROMÂNIE CURATĂ !

  13. Este intolerabil ca Romania Libera permite ca, in paginile sale, AMP sa faca, de ani de zile, o propaganda desantata infractorilor din usl si atacuri nerusinate la adresa Presedintelui, care a salvat tara de la faliment,care a scos tara din recesiune si a readus-o pe crestere economica, care a declansat si a sustinut lupta impotriva coruptiei.
    Este intolerabil ca Romania Libera nu permite postarea de comentarii la adresa articolelor mizerabile, manipulatoare, ale acestei lichele, care ii sprijina pe fata pe marii corupti si marii infractori din usl, care au devalizat tara. Pe site-ul Romaniacurata nu se poate posta, decit daca o lauzi pe AMP si il critici pe Presedinte.
    AMP a vazut ca toate lichelele, care au laudat usl-ul si au criticat PDL-ul si pe Presedinte, au fost promovate in guvern sau in functii inalte si probabil vrea sa se aboneze la o sinecura, din partea actualei puteri. Sa-i fie rusine.
    Este de neimaginat ca cineva cu mintea intreaga sa nu constientizeze ca acum a ajuns la putere un grup infractional organizat, compus din cele mai murdare, cele mai toxice, cele mai nocive, cele mai corupte personaje.
    Este de neimaginat ca cineva cu mintea intreaga sa nu fie constient ca singurele preocupari ale actualei puteri sunt sa-si subordoneze justitia, sa fure si sa ramina nepedepsiti.
    In fruntea guvernului a ajuns (printr-o campanie monstruoasa de minciuni, calomnii, dezinformari, intoxicari si manipulari si prin fraudarea alegerilor) un Derbedeu, un plagiator, un mincinos, un incompetent, un neispravit, un individ care nu a facut niciodata nimic si care nu stie sa faca absolut nimic, in afara de a minti.
    In alegeri nu a cistigat Stinga, pentru ca nu a fost o lupta intre Stinga si Dreapta.
    A fost o lupta intre cei care vor sa fure si sa scape de puscarie (pe de-o parte) si cei care vor democratie, stat de drept, libertate, respectarea legilor si pedepsirea infractorilor (pe de alta parte).
    Cei din prima tabara, tabara coruptilor si infractorilor, dupa ce au furat miliarde de euro, cu spectrul puscriei in spate, si-au permis cele mai abjecte mijloace de propaganda si manipulare, cele mai perfectionate metode de fraudare a alegerilor.
    Citi oameni corecti, cinstiti, seriosi, competenti, incoruptibili, in afara oricaror banuieli (pentru ca nu isi propuneau sa cistige alegerile ca sa fure si nu se simteau amenintati pentru acte de coruptie) au fost dispusi sa candideze din partea Fortelor de Dreapta, pentru a fi atacati, calomniati, injurati, terfeliti, chiar agresati de derbedeii, huliganii, coruptii, infractorii, plagiatorii, repetentii si nulitatile care sustin usl-ul ?
    Locul Derbedeului plagiator, mincinos, incompetent si impertinent este la puscarie, pentru ca l-a favorizat pe infractorul Nas6case, prima data cu ajutorul lui Grajdan, iar a doua oara cu ajutorul lui Rus, pentru ca a uzurpat locul Presedintelui la CE si l-a impiedicat pe Seful Statului sa-si indeplineasca atributiunile constitutionale, pentru ca a fost complice la lovitura de stat si la fraudarea masiva a alegerilor si referendumului, pentru ca l-a favorizat pe plagiatorul Mang si s-a favorizat chiar pe el, schimbind comisiile care au constatat ca si el este un plagiator.

  14. Comentariile la articolul AMP sunt cenzurate. Au lăsat comentariile HRP dintr-o jena de ultim moment… Însă am scris acolo un comentariu ca si doamna AMP ar trebui sa simta ceva junghiuri daca ipocrizia ar ucide asa cum domnia sa preciza. In fine, citind replica domniei sale imi provoacă dezamagire profunda. Este in continuare marcată de evenimentul EBA si Parlamentul european… Însă acest resemtiment o face sa încurce planurile…

  15. sa afirmi, chiar si intr-un context precis, egalitatea intre H.-R. Patapievici si Marga, e jignitor, atit pentru H.-R. Patapievici, cit si pentru inteligenta care afirma asa ceva.
    Proababil dna. Mungiu-Pippidi trece printr-o perioada nu tocmai fasta, din care sper sa isi revina.

  16. Dle Tismaneanu, eu as zice despre articol rezumand, un alt jet ! Dna e impartiala (de o vreme) intocmai ca rumanu’ , a scris un articol critic la adresa dlui marga cica- (nu l-am citit), i s-a rupt pixul si atunci s-a gandit -pentruoromaniecurata-sa scrie si unul critic la adresa dlui Patapievici (care ori e prea scarbit ori nu mai are loc in spatiul public) platindu-i o polita pentru ca nu a facut ca ea candva chit ca ce a facut a facut bine.Nu mai sunt interesata de spusele sale cat despre curatenia Romaniei domniei sale………lasa muuult de dorit.

  17. Doi oameni inteligenti,
    Doua personalitati,
    Doua voci,
    Doua asseturi ale tarisoarei noastre.
    E musai sa se contreze,

    Exhibarea asta nefericita nu duce decat la un teatru facil si ieftin, mai ales in epoca internetului de 150 MB (apropos, aici este un abuz de logica: 150 MB/s se refera la capacitate, nu la viteza). Dar nu te pui cu Marketingul.

    Unul care doreste un spatiu normal, predictibil si coerent, ce poate face cand ii vede pe astia doi ca se cearta (constructia „astia doi” nu denota lipsa de respect, ci o forma de exprimare a unei revolte interioare)? Sa bea (inca) o bere? sa schimbe linkul? Sa dea dislike? Sa dea vina pe Miorita, ca daca ea ar fi facut la timpul potrivit ceva, ca daca ar fi avut atitudine si nu contemplare, altfel ar fi aratat, nu-i asa, patosul romanesc, etc, etc…… Si totusi Miorita, asa dezorientata cum era, a gasit o solutie. Dar noi acum, pe cine mai zidim, oare mai e cineva capabil sa-si jertfeasca macar propriul orgoliu? (este patetic, stiu, dar n-am gasit alta rima).

    Vorba unuia care inca zambeste vizitatorilor: : „Ce-i de facut?”

  18. Raspunsul dlui. Patapievici precum si atmosfera de galerie din acest articol + comentarii ma dezamagesc. In ceea ce priveste modalitatea numirilor in perioada pre si post Mai 2012 nu sunt mari diferente in proasta guvernare romaneasca si asta este o buba mare. Guvernarea pre – Mai 2012 nu a fost un model de buna guvernare si nu are rost sa o aparati. Numirile politice au fost norma in guvernarea precedenta iar dna. Mungiu a tras de maneca fosta guvernare fix pe acest subiect de zeci de ori iar dvs. si prietenii dvs. ati transformat-o intr-un „dusman”.

    Cred ca nu avem prea multe resurse ca sa ni le consumam cu astfel de certuri in conditiile guvernarii actuale. Mai bine recititi articolele dnei. Mungiu si incercati sa lucrati cu dumneaei decat sa o aratati cu degetul ca bau-bau. Ce scrie dna. Mungiu scrie foarte bine si corect, insa e nevoie de rabdare si de onestitate intelectuala pentru a-i accepta si promova ideile.

    Sunteti in stare de un astfel de pas?

    • Nu stiu ce va indrituieste sa-mi dati sfaturi pe acest ton. Nu va place ce scriu, it’s fine, nu ma cititi ori ma puteti contrazice. Dar decent. NImeni nu a aratat-o pe doamna Mungiu-Pippidi drept „bau-bau”. Recititi, va rog, textul meu. Nu cred ca putea fi mai politicos si respectuos. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa aprob tot ce scrie profesoara de la Hertie School of Governance. Cum nici dansa nu trebuie sa aprobe ce scriu eu :)

      • Dl. Tismaneanu: poate le spuneti si celorlalti cititori extrem de vehementi – si care o fac cu ou si cu otet – faptul ca dna. Mungiu nu este bau-bau. De ce nu le spuneti?

        Desigur, paragraful 2 din articolul dvs de mai sus nu este ironic, caci daca nu este ironic este cel putin fals.

        Dar nu asta este problema. Problema este ca in loc sa faceti un pas sa lucrati impreuna pentru o mai buna guvernare in Romania preferati sa gazduiti un drept la replica ce o acuza de calomnie. Este o risipa de energii.

        Nu aveti decat sa nu imi raspundeti sau sa-mi taiati mesajele daca va deranjeaza. Speram intr-o reactie constructiva insa.

        • Singura reactie constructiva, tinand cont de ce face echipa Marga la ICR, este sa se obtina demisia sau demiterea acestei echipe. A proclama echivalenta intre conducerea Patapievici-Mihaies-Tania Radu si cea din subordinea lui Andrei Marga este, dupa mine, rezultatul unei perceptii eronate si al al unui deficit de informare. Reactia d-lui Patapievici mi se pare, in aceste conditii, legitima, demonstratia este coerenta, iar argumentele aduse mi se par convingatoare.

          • Buna seara , domnule profesor. Nu e prima data cind sugerati (cereti , semnati petitii) demisia lui Marga , acum vad ca a intregii echipe. Asta n-ar fi o problema –doar nu va inchipuiti ca Marga isi va duce mandatul pina la capat. Chestia e : ICR ramane la guvern (parlament) unde stiti ce majoritate e. Asta inseamna ca orientarea va ramane aceeasi si post-Marga . In conditiile actuale, Patapievici sau echipa sa nu va reveni , that’s for sure. Si atunci , what’s the difference dac-o fi Marga sau altul ?!?

            Poate ca ar fi interesant de discutat orientarea pe termen scurt si mediu a ICR –cred ca asta a vrut sa spuna dl. Stoica . Acuma , stiu ca ati scris despre asta , chiar recent. Dar acest articol (cel de azi) adauga mai mult la disputa „fosta echipa ICR–actuala echipa ICR” . Ori poate ar fi de dorit materiale de genul : actuala echipa vs. viitoarea echipa sau , si mai bine , actuala orientare vs. viitoarea orientare. Dar nu uitati de fonduri , ca unde banii nu e , nimic nu e ! :lol:

            • De acord, este nevoie de o noua echipa, cu o filosofie culturala moderna, diferita de viziunea rigida, dogmatica, vetusta, neo-samanatorista, in fond protocronista, a lui Marga. Care sa continue, nu sa aboleasca ce-a fost bun in experienta anterioara. Si au fost multe, foarte multe lucruri admirabile, demne de tot respectul. Am tot scris, au scris si altii, nu e nevoie sa reiau aici aceste lucruri. Din echipa Marga au plecat de-acum domnii Milca si Hoandra. Asteptam cu interes…:)

    • @Emil Stoica
      Nu intru in disputa dumneavoastra cu dl. Tismaneanu dar ma frapeaza faptul ca spuneti ca doamna Mungiu scrie bine si corect, cand tocmai, toata lumea se intreaba ce se intampla cu ea de scrie atat de prost, partizan, arogant, jignnitor si dupa ureche. Nemaivorbind acum, de lauda de sine insuportabila si informarile caraghioase pe care ni le face legate de persoanele influente care o baga in seama etc, stiti prea bine la ce ma refer.

      Pai hai sa vedem ce e bine si corect in referirile ei la ICR din acest articol (la ICR, nu la fostul guvern, ca despre ICR vorbeste dna Pippidi in paragraful aruncat asa, ca din mers, si vezi Doamne foarte detasat).
      S-au facut numiri politice la ICR? S-au platit sinecuri la ICR? Are ICR Berlin un palat? Sunt acolo gazduti oamenii lui HRP? Cine sunt acestia?

      Apoi nu va socheaza cand in raspunsul sau doamna Pippidi zice ca nu se amesteca in „mahalaua de la ICR” dupa ce exact asta facuse in articolul la care i se raspundea? Si nu ne anunta ea chiar din titlul articolului ca este vorba si despre ICR, deci despre „mahalaua” in care spune ca nu se baga? S-a bagat sau nu s-a bagat? A facut-o cu argumente si buna credinta sau cum vi se pare?

      Si nu in ultimul rand, de ce nu se rafuieste dna Pippidi cu actualul ministru de externe pentru reducerea cheltuielilor cu sediile ICR sau de ce nu s-a rafuit, de pilda, cu domnul Cioroianu cat a fost Ministru de externe, cu domnul Plesu si alti domni ministri? Ca HRP a avut un buget apropbat de Parlament, care nu includea chiriile respective, pe care l-a gestionat cum a stiut mai bine si, se pare, cu rezultate remarcabile. Sau nici dumneavoastra nu ati auzit de ele?

      • Alex: nu am pomenit de „ICR” in interventia mea. Ca fapt divers, daca imi cititi blogul, probabil ca imi stiti opinia privitor la ICR, la actuala guvernare, etc.

        Insa nu mi se pare corect ca de fiecare data cand dna. Mungiu il critica pe cineva care a avut o functie publica sa apara reactii vehemente si, uita-te la comentariile nesanctionate de autor, de o adevarata galerie de cetateni revoltati, care cu furci, care cu topoare, sa dea in dna. Mungiu. Mi se pare ca nu suntem consecventi: ne suparam pe Antena 3 de vrem sa o punem ca risc de securitate nationala, in schimb e OK acest linsaj virtual (vezi si raspunsul nesanctionat al dlui. Eugen Chirovici).

        Ieri, dna. Mungiu a scris un articol despre Varujan Vosganian, de vreo 30 de ori mai detaliat decat paragraful despre ICR. L-ati citit, l-a mai citit cineva?

        Repet ce spuneam mai sus: nu e pacat de atatea energii? Eu ma opresc aici. Cine vrea sa intelegea, bine. Cine nu, spor la ascutit securea.

        • Articolele doamnei Mungiu sunt ele insele destul de umorale. E de asteptat sa primeasca raspunsuri pe masura. Si da, este evident ca doamna Mungiu are destule calitati si merite. Dar are si o ipocrizie uriasa tocmai vorbind despre ipocrizie. Hai sa nu mai imi caut cuvintele – are darul sa enerveze: stiu eu cel mai bine, eu am intotdeauna dreptate, cand am fost eu la tvr directoare si am facut si am dres, cand l-am sfatuit eu pe marele om politic X si el nu m-a ascultat, cand am deschis eu emailul primit de la Obama in care imi cerea ajutorul cu lacrimi in ochi si ce i-am raspuns, cand am fost eu la dineul ala oferit de directorul CIE si ce l-am sfatuit eu sa faca, cand le explic eu la studentii mei in Berlin cum e cu buna guvernare (studenti care oricum dau clasa politicienilor romani), daca are cineva nevoie de relatii sus-puse la mai marii planetei sa ma intrebe pe mine, ca le fac eu forward din Inboxul meu, cand imi numar eu punctajul ISI si il compar cu al tau, etc etc etc

          Daca va reusi vreodata sa se dea un pas in spate poate o sa inteleaga de ce obtine ce obtine.

          P.S. Recunosc ca eu am scris de ceva vreme de rau despre doamna Mungiu. Dur, ironic, critic, cinic, poate de multe ori exagerat sau pe langa subiect. Dar nu am injurat niciodara de mama sau alte asemenea, m-am referit strict la fapte si vorbe. Am fost mai tot timpul cenzurat, de la Romania Libera (cand se comenta pe acolo), la Romania Curata si, recent, pana la Voxpublica. Daca doamna Alina Mungiu Pippidi nu prea e interesata de reactii si ne priveste de sus, de ce oare posteaza astazi in toate partile si in toate directiile? Cred ca realizeaza ca daca o tine tot asa, o sa piarda cam tot ce o mai tine sus in viata publica romaneasca: credibilitatea. O sa fie dureros sa ajungi sa fii confundat cu Mugur Ciuvica.

    • Domnule Stoica
      Cat de corect si cinstit scrie doamna Mungiu ne-am lamurit in ultimii ani. Raspunsul domnului Patapievici dar, mai ales, reactia acestei doamne la acest raspuns sunt edificatoare pentru orice cititor de buna credinta. Rar mi-a fost dat sa citesc o replica mai jenanta, subtire si inconsistenta ca cea a doamnei Mungiu. Intr-un ultim efort aceasta manipulatoare de doi bani incearca sa trimita acest conflict in derizoriu. Spuneti-mi si mie cinstit: este corect si onest ca, dupa ce calomniezi un om si dupa ce acesta reactioneaza concis, punctual si convingator, in lipsa de argumente, sa incerci sa minimalizezi si sa bagatelizezi acest conflict? Daca subiectul discutat este unul minor de ce onor doamna deontolog l-a mai expus in spatiul public? Daca pentru dansa este lipsit de importanta sa calomniezi poate, pentru cel calomniat, lucrurile stau altfel! Ce fel de onestitate si cinste gasiti dumneavoastra in acest comportament?
      Aveti dreptate! Nu ar trebui sa existe aceste dezbateri rusinoase si sterile. Dar nu este vina domnilor Patapievici si Tismaneanu ca sunt nevoiti sa se angajeze in demontarea unor minciuni si insinuari calomnioase. Acesti domni SUNT obligati sa reactioneze cand spatiul public este invadat de tot felul de afirmatii imunde si ticaloase. De ce nu incercati sa sugerati aceste lucruri doamnei Mungiu? Ca de obicei vinovat este cel care striga „uite hotul” si nu hotul!

  19. Daca nu ma insel, aceasta este prima riposta a Dlui Patapievici de la inlaturarea din functia publica. Dna Profesor Mungiu e un adversar redutabil in orice situatie. E o dezbatere care trebuia sa aibe loc, ar fi bine sa continue, si sper ca va ramane decenta si informativa.

  20. In citeva luni sau peste 10 ani sau 20 de ani nimeni nu isi va mai aduce aminte de Marga, Vadim, Plesu, Pippidi, Patatievici, Voiculescu, teoriile istorice protogonice si posibil ca peste 30 de ani ogoarele sa se cultive de somalezi packistanezi veniti oile in transhumanta din Balcani si vor minca cu totii pilaf turcesc.
    Cui ii pasa de momentul de azi nimanui, intrucit nu are nici o importanta in viitor.
    In loc sa ne dam de ceasul mortii despre Marga si pseudo cultura Dambiviteana, de raznoiul steagurilor mai bine ar fi sa gasim un njume pentru teritoriul care se va numi fosta Romanie, fosta scitie sau fost cumania sau fost Europa sau viitoarea jamaherie persana.

  21. Domnule Profesor,
    Am citit acum 2 zile articolul scris de AMP insa in RL unde comentariul lui HRP nu aparea. In orice caz, prima impresie dupa citirea articolului a fost o izbitoare asemanare cu articole si opinii aparute in ultima vreme in media ce adreseaza matrapazlacurile USL-ului. Asemanarea consta in faptul ca toate aceste opinii exprimate in scris sau in talkshow-uri incep prin a critica intr-o fraza, maximum doua, faptasii numiti de USL, dar grosul comentariilor critice se focalizeaza pe „fostii”, in speta cei din vechea guvernare (PDL) De exemplu, elucubratiile ministresei Andronescu la Educatie dupa plecarea lui Funeriu au fost abordate intr-o maniera trasa la indigo cu cea din articolul in discutie scris de AMP.
    Nu am de gand sa speculez ce-o mana pe AMP la raliere cu propaganda USL. Ma intereseaza insa sa arat ca AMP intentionat foloseste in argumentatie, pe langa evidentele falsuri factuale de care este absolut constienta, si metode de a atinge cititorului coarda sensibila a amorului propriu prin sugestia ca ea, autoarea, profesoara de politici publice, se adreseaza „cunoscatorilor”. Efectul scontat ascuns al acestui artificiu retoric, ieftin dealtfel, este ca cititorul sa cada in plasa logicii false ca daca nu este de acord sau nu pricepe ce spune autoarea in articol atunci acesta nu face parte din randul „cunoscatorilor”, aceasta elita preafericita de binecuvantarea si recunoasterea acordate de marea profesoara din dulcele targ al Iasului.
    Consider ca un astfel de act reprobabil nu este altceva decat o manifestare a mizeriei intelectuale si, deci, morale.

    • Profesoara Alina Mungiu-Pippidi are comentariile suspendate la „Romania Libera”. O inteleg, si eu am cerut sa se suspende comentariile la articolele mele de la Senatul „EvZ”, apareau lucruri abominabile. Dl Aligica a notat aici, pe forumul unui recent articol al sau, ca ma bucur de atentia speciala a unui contingent de postaci agresivi :)

      Dar se pot face comentarii la textul doamnei Mungiu pe forumul la care am dat link. In plus, nici dansa, nici eu, nici alti autori, nu putem da raspunsuri in toate locurile unde publicam. Eu o fac aici, pe „Contributors” si, adeseori”, pe „Hyde Park” si in editia online din”22″. As mai preciza ca Alina Mungiu-Pippidi nu preda la Iasi, ci la Berlin, la Hertie School of Governance. Eu am decis sa public textul d-lui H.-R. Patapievici, precum si raspunsul dansei, pentru a informa cat mai obiectiv opinia publica despre aceasta polemica. Am dat, cum spuneam, link la site-ul unde a aparut textul initial al proefesoarei Mungiu-Pippidi.

      • Stiam ca AMP preda in Berlin; a repetat-o de atatea ori incat ar trebui in coma sa fii sa nu ai cunostinta de acest lucru. Am facut referirea la Iasi pentru a-i puncta apartenenta formarii si educatiei pe care nu o data a desconsiderat-o sustinand ca orice opera ce se exprima in aceasta nota regionala in crez si simtiri nu este altceva decat provincialism care, in mintea dumneaei, este boala de care sufera intelectualii romani inclusiv Patapievici (imi aduc aminte ca l-a acuzat pe HRP ca modul in care scrie e lovit de provincialism).

  22. Cred ca este o problema – AMP a fost si a luat parte la conducerea ICR.

    A nu prezenta corect o situatie stiuta este aproape incalificabil, regretabil.
    Daca considera ca erau necesare schimbari legislative, in contradictie cu dl. HRP, putea sa actioneze legal – avea parghii. Acum sa vii sa arunci cu gunoi pare oarecum ciudat!

    Se confunda – iata chiar de oameni extrem de educati, si atunci imi pun problema daca este o greseala cu intentie sau din neglijenta- ca schimbarea este adusa numai de societatea civila. Fals, domnilor si doamnelor. schimbarea este adusa in primul rand de cei care sunt la butoane si apoi, daca mai este cazul, de societatea civila.

    Ori, asa cum am mai spus-o, dna AMP era pe butoane si putea actiona hotarat.
    Daca presupun prin absurd ca erau greseli, daca le-a sesizat, de ce nu a intreprins masuri pana la capat? Nu a stiut? Nu a vrut? Nu a incercat?

    Este extrem de ciudata aceasta atitudine a dnei AMP.
    La fel de ciudata este situatia de a nu admite comentarii in RL. Initial a precizat ca va relua publicarea comentariilor dupa alegeri, si acum constat, ca le-a tolerat o perioada scurta dupa care iarasi nu mai apar. Asta nu mai este presa libera, este vocea AMP. Sa o asculte cine vrea!

  23. sa nu uitam ca AMP a fost printre putinii care au aprobat,primtacere, tentativa USL de a mitui ONG-uri cu bani de la buget!ati uitat,cumva?

  24. Cristian Pirvulescu, Alistar, Alina Mungiu Pippidi, toti au aceeasi stofa… personaje sinistre, preocupate numai sa dezinformeze si sa-si cultive imaginea la modul narcisic. Din nefericire, ei si cei asemenea lor, au contribuit masiv la destructurarea oricaror tentative de a coagula cu adevarat o societate civila in Romania. Este cu adevarat trist ca asemenea insi, care nu au facut niciodata altceva decat sa ridice osanale celor care le ofereau avantaje si sa atace pe oricine nu o facea, o duc mai bine dacat cineva care s-a zbatut cu adevarat pentru a promova cultura romana. :(

  25. Si uite asa o facem si pe AMP importanta ! Evident Marga va pleca pana la urma (curand cred eu) si evident AMP se vede in fruntea ICR. AMP are zece opinii pe aceeasi tema, schimbatoare precum vremea. Cand nu-i dai voie nici oglinzii sa te critice sau maca sa-ti sugereze ca este posibil sa privesti dintr-un unghi gresit, sigur ca devii foarte convins de superioritatea si corectitudinea ideilor tale.

  26. Articolele doamnei AMP constituie de mult timp un tip meschin de diversiune, in linie cu politica USL. Pe multe subiecte importante (cum ar fi plagiatul) se abtine ori ia apararea USL Am incetat demult sa-i mai citesc textele. Eu cred ca ar trebui sa-si mute articolele din Romania Libera, un ziar respectat de altfel, in alte publicatii. Ma gandesc sa sa creez o petitie in sensul asta.

  27. AMP este singurul lucru pe care reusesc sa-l citesc in presa romaneasca cu pretentii. Restul e campanie electorala, de-o parte, si de alta.

  28. D-lor. de ce atata discutie? Nu e evident? D-na. Pipidi reactioneaza de mai bine de 2 ani pur revansard. Ea a fost dezamagita de anumite actiuni ale lui Basescu si cred ca cel mai tare de promovarea fiicei in parlamentul european si a intors armele impotriva lui indiferent daca are motive sau nu. E o reactie emotionala, hormonal, din glanda si modul cum se manifesta demonstreaza cu varf si indesat asta.

    Sa-l aperi pe plagiatorul Victor Ponta tocmai tu profesor la universitati straine – si care te si lauzi cu asta ori de cate ori poti – cand in Germania ministrul invatamantului demisioneaza pt plagiat demonstreaza destul de evident cata ratiune si impartialitate e in pozitiile tale si cata emotionalitate gratuita.

    Nu cred ca mai are rost sa discutam prea mult. D-na. Pipidi a adoptat in mod vadit o pozitie partizana, preferand sa inchida ochii si sa scuze orice derapaje ale USL-ului doar pentru a fi impotriva lui Basescu si prin ricoseu a prietenilor, apropiatilor si simpatizantilor sai. Prin urmare eu nici macar nu-i mai citesc editorialele din RL. Ultimele 3 m-au dezgustat efectiv. Prefer de 100 de ori editorialele unor oameni precum Turturica, Campeanu si Sabina Fati de la RL. sunt cu mult mai obiective si mai bine fundamentate.

  29. Eu cred că fiind prea aproape de una dintre părți vă lipsește privirea de ansamblu și tindeți să vedeți lucrurile doar din perspectiva acelei părți. Practic, ce este ICR?
    O „antrepriză” al cărui scop final este îmbunătățirea imaginii României. Metoda in acest caz fiind să „vândă” cât mai mult din cultura română către cât mai multă lume, cât mai facil. Acum, abordarea HRP am văzut-o: elitistă, abstractă. Abordarea Marga, neo-sămănătoristă, proletcultistă, cum vreți să o botezați, presupune, cel puțin declarativ, popularizarea mai degrabă a realizărilor palpabile decât a artei abstracte. O fi într-adevăr adevărată zicala cu „Beauty is in the eyes of the beholder” dar cred că dpdv al eficienței mesajului impactul este mai mare la nivelul publicului larg: una e să stea doi critici și să ronțăie capătul pipei meditând la simbolistica poneiului roz și a carpetei cu „Răpirea din serai” și alta este o expoziție simplă urmare a căreia cineva să spună: „uite ce chestie, nu știam că românii au inventat caloriferul, prăjinile de foraj sau stiloul”!
    Vă place sau nu, sunt mai mulți oameni obișnuiți decât „intelecutali rafinați” iar mesajul trebuie să fie pe înțelesul celor mulți.

    • Dumneavoastra vorbiti din ce ati vazut la TV. Exista pe lumea asta si google si bing si alta motoare de cautare, Incercati sa cautati la rece, fara nervi referintele la ICR din presa straina. Referinte de la terte persoane. Cautati si cam ce a organizat ICR-ul in ultimii 5-6 ani, verificat si ce anume s-a tradus si promovat ca literatura romana in afara si cum s-a procedat (apropo, stiti ca printre autorii tradusi a fost insasi Alina Mungiu Pippidi?). Vedeti ce s-a reusit la NY cu festivalul de film romanesc, la Stockolm, la Paris, la Chisinau si in alte locuri.

      O simpla calatorie de acest gen de 2-3 ore o sa va arate in ce eroare majora va aflati. Ponei roz si critici elitisti, asta e toata informatia pe care o aveti la dispozitie si pe baza ei judecati.

      Uitati, eu fac primul pas ca sa va ajut:
      http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/adevarul-icr-h-r-patapievici

      • Va multumesc ca mentionati Institutele Culturale din Stockholm si Chisinau. In viteza scrierii textului meu de ieri, nu le-am pomenit, desi merita tot respectul, alaturi de acelea amintite. Imi cer aici scuzele de rigoare si corectez informatia. A propos de multele mele calatorii :) , poate merita stiut ca am fost invitat sa particip la Targul de Carte de la Stockholm, alatura de scriitoarea Slavenka Drakulic. N-am putut sa merg. Am fost invitat la Londra pentru a participa la un eveniment organizat impreuna cu Institutul Polonez, nu am putut merge. La Viena, in martie 1989, am mers in urma amabilei invitatii, dar si a insistentelor directoarei ICR, Carmen Bendovski. Onorariul a constat in costul biletului. Profesoara Mungiu-Pippidi spune ca dansa m-a recomandat. Daca asa stau lucrurile, ii multumesc, chiar si cu intarziere. Cine crede ca este o mare placere sa zbori peste Atlantic de cateva ori pe an, se inseala. In orice caz, nu pentru mine. Despre calatoriile in Romania cu familia: am platit intotdeauna costurile de transport pentru familie. Profesoara Mungiu-Pippidi m-a vizitat la Washington, a cinat la noi acasa. Chiar crede ca nu avem destule locuri in lume unde sa ne petrecem vacantele? N-am venit in Romania pentru turism. Vorbind in 1997 la lansarea traducerii romanesti a „Reinventarii politicului”, profesoara de la Hertie School of Governance din Berlin a spus ca „Vladimir Tismaneanu nu este doar romanul nostru din Washington, ci chiar europeanul nostru din Washington”. Nu eu m-am schimbat :) Faptulca a ajuns sa citeze ceea ce publca Stelian Tanase mi se pare lamentabil. Dl Tanase a declansat o actiune de defaimare cu consecinte legale (a publicat date strict personale). Am sesizat justitia. Mi-am dat demisia din Consiliul Editorial al revistei „Sfera politicii”. Cred ca profesoara Mungiu-Pippidi stie acest lucru, mai cu seama ca fac parte din consiliul stiintific al revistei „Romanian Journal of Political Science”:

        http://www.sar.org.ro/polsci/

      • @silicon_v: Multumindu-va pe aceasta cale pentru ca mi-ati facilitat descoperirea acestor minunate instrumente care sunt motoarele de cautare rogu-va sa-mi ingaduiti a-mi manifesta nedumerirea in legatura cu nenumaratele traduceri si popularizari ale operei marelui prozator roman Mircea Cartarescu in detrimentul micului poet de importanta cel mult locala Mihai Eminescu: http://www.icr.ro/files/items/4473_2_Lista%20volumelor.doc
        In ignoranta mea intr-ale culturii m-as fi asteptat sa intalnesc pe lista respectiva mai degraba mai multe dintre operele fundamentale ale literaturii romane. E drept insa ca nici una dintre acestea nu se poate lauda cu referintele „Levantului”…

        • Chiar va multumesc pt. acea lista –nu stiam. Am putut vedea cum , in anii de gratie 2007–2008
          ICR finanteaza traducerea lui Nina Cassian (poeta proletcultista in deceniul „teribil”) dar nimic din Paul Goma. Interesant ….

        • de ce Cartarescu si nu Eminescu? Simplu, pt ca obligatia ICR ar trebui sa fie, in opinia mea, promovarea culturii romanesti contemporane, a artistilor sai contemporani, a valorilor inca in viata. Nici institutul Goethe nu investeste masiv in traducerea operelor lui Goethe in toate limbile lumii, ci in promovarea culturii vii de limba germana. Poetii/scriitorii/artistii deveniti deja clasici nu mai au o atat de mare nevoie de promovare precum cei care vor fi in manualele de istorie de peste un secol.

  30. As adauga un mic comentariu: daca cineva nu e de acord – in speta, un intelectual cunoscut – cu politica si procedurile aplicate de conducerea unei Institutii, de ce nu se dezice, demisionand la momentul potrivit ?

  31. Doamna Pipidi da dovada de o mare ipocrizie. Nu poate uita alegerile europarlamentare, la care si eu consider ca a fost nedreptatita, dar sa ajunga sa-l cautioneze pe Victor Ponta sau sa puna semnul egal intre ce face dl.Marga si ce a facut dl. Patapievici la ICR, demonstreaza ca nu este cu nimic diferita de vuvuzelele care apar zi de zi la antene. Pentru mine a devenit o mare dezamagire (precum Mircea Dinescu sau Stelian Tanase care s-au vandut pe cativa arginti si apoi au disparut din spatiul media).

  32. Ok, sunt de acord cu D-na Pipidi ca directorii ICR erau „la fel de numiti” si pe vremea cand Dl. Patapievici conducea ICR, ca si acum, si ca int-ro lume ideala, si ei ar obtine posturile prin concurs… insa mi se pare seminficativa diferenta ca sub conducerea Dl-lui Patapievici cel putin referentii (adica cei care chiar faceau treaba) erau numiti prin concurs corect (cunosc personal un astfel de concurs corect – romaniii mereu se mira si tin minte cand are loc asa ceva :)) pe cand acum nici macar aceste concursuri pentru posturi de referenti nu mai sunt corecte. Involutie…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro