Home » Cultura »Reactie rapida » Citesti:

De ce Adrian Paunescu nu are nevoie de lacrimile noastre

Vlad Mixich noiembrie 5, 2010 Cultura, Reactie rapida
198 comentarii 39,378 Vizualizari

Adrian Paunescu a fost un barbat cu un noroc remarcabil. Chiar si atunci cand a iesit din scena, a avut sansa sa o faca pe indelete, sa-si regizeze plecarea compunand scrisori emotionante si beneficiind de cel mai celebru teatru modern: televiziunea de stiri. Dar, in ciuda favorurilor abundente oferite de catre soarta, povestea vietii lui Adrian Paunescu demonstreaza putina insemnatate a norocului in ecuatia implinirii umane.

In tinerete reusea sa scrie intr-o singura zi 90 de versuri pe o tema data, zdrobindu-si prietenii poeti cu o creativitate diluviana. Se nascuse cu norocul unui talent urias dar si in momentul istoric adecvat stilului sau. Nationaliste si pline de patetism, versurile lui Paunescu dansau intre minore nuante subversive si majusculele propagandei comuniste. O echilibristica din care s-a hranit si succesul cenaclului Flacara, tolerat de catre Partid si apreciat ca fiind supapa perfecta pentru nemultumirile tinerilor din anii ’70. In 1989, Paunescu a avut sansa unei Revolutii schilodite din care Partidul a iesit cu un apetit mult mai feroce decat in anemicii ani ’80. Cati isi mai amintesc ca, in 1996, Adrian Paunescu a candidat la Presedintia Romaniei din partea unui partid condus de un fost prim-ministru ceausist? Soarta i-a adus si un scaun de senator, dar Paunescu nu este singurul intelectual european cu optiuni politice indoielnice. Mai mult, Paunescu nu este singurul intelectual roman care si-a asezat singur pe umeri mantia de calauza a neamului. Avem insa dreptul, o spune Orwell, “sa ne asteptam la o decenta obisnuita chiar si din partea unui poet”.

“Ma terorizeaza tenace pana incep sa plang. Plang de stupoare, de neputinta, de disperare. Pe infundate, fara martori, (Adrian) devine canalie”, scria in 1969 femeia care i-a nascut lui Adrian Paunescu doi copii. Scriitoarea Constanta Buzea a publicat un jurnal de o tristete sufocanta, tinut in perioada casatoriei sale cu Paunescu, pe cand acesta nu devenise inca atat celebru. Acolo sunt randuri care taie adanc imaginea poetului sensibil si idealist.

Mult mai tarziu, intr-un editorial din Jurnalul National, Adrian Paunescu isi amintea prietenii extraordinari (printre ei Ion Iliescu sau C.V.Tudor), vorbind cateva randuri mai jos si despre copiii fiului sau Andrei. “Sa nu uit, Andrei are si copii, nu la fel de realizati, din pacate, ca el”, scria bunicul celebru despre nepotii sai.

Dizidentul Dorin Tudoran, in tinerete apropiat de Paunescu, rezuma in cateva cuvinte marea greseala a fostului sau prieten: “Exista oameni care nu vor recunoaste nimic din prostiile pe care le-au facut. Si, prin asta, nu mai au nevoie de dusmani. Sunt ei cei mai mari dusmani ai lor”.

Acela dintre noi far’de greseala, sa ridice piatra. Dar caruia dintre noi i s-ar trezi dorinta de a-si vedea tiparite scrisorile ticluite in vreme de boala grea? Cui i-ar veni pe limba sfaturi date poporului de la inaltimea autoritara a patului de agonie? Nu a trecut inca saptamana de la ultima scrisoare (a patra) publicata de Paunescu, una in care poetul foloseste vecinatatea mortii pentru a da greutate unor sageti politice. Pe vremuri, marii poeti aveau parte de-o agonie discreta si de-o inmormantare fastuoasa. Astazi, la Bucuresti s-a inventat agonia etalata public si latita pana la granita unui banc macabru. Inima poetului aproape se oprise, dar nu si potopul sau creativ.

In ciuda norocului sau remarcabil, Adrian Paunescu nu a reusit totusi sa-si atinga visul. Nu gloria sau puterea le dorea, acestea fiindu-i la indemana. El visa la eternizare: “Cand existi si in constiinta altora, e ca si cand te-ai transforma, din unul, in mai multi. Astfel, chiar amenintarea cu disparitia, devine mai putin eficienta, daca e sa te elimine din constiinta tuturor”. E trist ca, similar multor intelectuali ai secolului 20, Paunescu acorda intaietate ideilor, nu oamenilor. Victima a propriei erori, Paunescu credea ca versurile sale ii vor asigura, printr-un straniu transfer, supravietuirea: “Va fi interesanta postumitatea mea. Scrisul meu se va despovara de biografia autorului, in circulatia lui printre oameni. As fi fost curios sa stiu, totusi, ce iarba va rasari, in timp, pe mormantul meu.

Pe mormantul poetului nu va rasari insa niciun fel de iarba, caci versurile singure nu-i vor putea conserva memoria. Fertilizatorul memoriei nu este emotia estetica a poeziei, ci amintirea modelului practic, a faptelor in armonie cu cuvintele. Dar Adrian Paunescu a ratat aceasta miza autoimpusa si, ceea ce putea deveni modelul unei generatii, s-a surpat in propria-i vanitate. Versurile lui vor ramane, insa mormantul ii va fi sterp, oricat de multe lacrimi se vor varsa in aceste zile peste el.

Adrian Paunescu a fost un om norocos dar neamul in care s-a nascut nu a primit decat firimituri cazute de la masa destinului sau. Probabil ca mii de oameni vor participa la inmormantarea poetului, dar care va fi credinta, care va fi cauza pe care aceasta multime o va onora prin prezenta ei acolo?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "198 comments" on this Article:

  1. camelia spune:

    Superb cum ati stiut sa condensati in cateva randuri tot ce imi trecea si mie prin minte despre viata si moartea acestui poet, si nu stiam sa exprim… felicitari pentru elocventa dle Mixich!

    • Fratel Marx spune:

      “N-am omorat pe nimeni dar am compus cu placere necroloage”. Camelia felicitarilie tale sunt bizare. Macabre. Poetul Mixich a “condensat superb” pana la “elocinta” pentru ca scrie de multa vreme la acest necrolog spontan.

      • John spune:

        …intelectualitatea romaniei…
        …singurul moment pozitiv a fost la 1848 – ei, atunci au inteles si au adoptat principiile spirituale si etico-morale ale civilizatiei westice…ajungand pana sa se infrateasca cu ungurii si multe alte din pricipiile EU de azi…
        …dupa pasoptisti toate ‘succesurile’ s-au bazat pe nationalism si ultra-nationalism…pe valori materiale unele deadreptul meschine…asa a fost fiindca poporul nu putea fi altfel mobilizat…educatia turco-fanariota-ruso-sovietica nu permitea alte valori…
        …si asa a ramas pana azi…noi nu avem intelectuali cu standarde si convingeri puternice bazate pe valorile civilizatiei westice…si nu vom avea decat – poate – dupa cateva generatii….

    • Claudiu Vasilescu spune:

      “cati isi mai amintesc ca, in 1996, Adrian Paunescu a candidat la Presedintia Romaniei din partea unui partid condus de un fost prim-ministru ceausist” ???
      Cati realizeaza ca, din prea multa fobie comunista, la Presedintia Romaniei a fost REALES un securist ???
      Asta e problema, ca omul a candidat din partea unui partid condus de un fost prim-ministru ceausist ?? Pai, el si-a etalat convingerile politice in mod deschis, spre deosebire de altii, care, din securisti de frunte, au ajuns vasnici aparatori ai democratiei ! Evident, avand drept principale arme nepotismul, luarea in bascalie a Constituiei, transformarea institutiilor statului in anexe personale, si multe altele prea-cunoscute…

      Recomand cu caldura o cura bazata pe citirea atenta a urmatorului articol (ori de cate ori este nevoie):

      http://www.contributors.ro/economie/cand-capitalismul-ne-spala-creierul/

      Mda…..

      • Fratele Marx spune:

        Capitalismul nu poate spala creierele care sunt pre-spalate deja. Ati scapat asadar.

        Claudiu si nu mai stiu cum, pe ce va bazati afirmand ca presedintele romaniei ar fi un fost securist? Pe spusele securistilor? Pe perspicacitate, intuitie, fler si nostalgii. Haideti dl. Claudiu si nu mai stiu cum… era vorba despre altceva. Vorba ‘ceea nu stricati pomana poetului.

    • George spune:

      Toata lumea “vai Cenaclu Flacara” cat de mult a insemnat pentru ei in perioada aia.
      Va spun eu. La fel de mult cat valoara si un kilogram de portocale sau lmaie.
      Daca puneai mana pe un kg de portocale pe vremea aia insemna ca erai din cercul comunistilor.
      Tin minte ca tata primea cadou de Craciun, de la fabrica, 1KG de portocale.
      Desfaceam cate o portocala odata, din care manca toata familia cate o felie,
      Asa a fost ci cu ‘valoare cenaclului Flacara”
      Prin anii 75-80 era mare lucru sa ai un casetofon pe care sa inregistrezi muzica preferata si sa o asculti.
      Singurul loc unde ascultai muzica era la radio asa ca un eveniment ca cenaclu flacara, unde se promova si canta muzica folk si unde se mai aruncau si niste ‘pastile’ anti sistem din cand in cand, era foarte urmarit.
      Dar repet, exact asa cum un flamand se arunca asupra unei bucaele de paine asa ascultau romanii cenaclul flacara.
      a sterge cu buretele toate mojiciile acestui om, a ignora ura pe care a avut-o in suflet fata de dusmanii politiici, chiar si in ultima secunda a vietii, inseamna sa numesi negrul alb si albul negru
      \

      • Fratele Marx spune:

        Da, dar pe vremea boierilor nici macar nu existau casetofoane. De portocale, ce-i drept, nu stiu ce sa zic.

        P.S. “Se desfacea o portocala si manca toata familia cate o felie” – Vai dar ce familie mare aveati. La noi se desfacea tot cate o portocala odata dar fiecare membru al familiei savura cate un sfert de portocala intreg. Si aveam pick-up.

      • Un roman spune:

        mai Georgica,poti consuma in continuare portocale, caci vad ca ai apetit. Nu l-am iubit pe Paunescu in mod deosebit, dar am trait anii aceia in care CENACLUL FLACARA era singurul refugiu al tineretului ,acel tineret crescut pe bancile comunismului. Eram frustati de multe drepturi,dar in schimb aveam CENACLUL FLACARA, manifestare culturala care la momentul respectiv era ceva deosebit. Iubeam muzica si poezia promovata de Paunescu, abia asteptam un nou spectacol, o melodie sau o poezie noua.Era frumos, mai frumos decat orice concert sau spectacol din ziua de azi.Si era romanesc. Am ramas cu o amintire placuta pentru toata viata; ascult si acum Enigmatici si cuminti sau Treceti batalioane romane Carpatii, si imi amintesc de acele zile frumoase.De aceea respect poetul si omul de cultura ADRIAN PAUNESCU. A fost cineva,si va ramane cineva in istoria romanilor,chiar daca voi incercati sa ii terfeliti numele. Alte scursori au trecut prin istorie si au facut numai rau romanilor. Cel putin omul acesta lasa ceva bun in urma sa.

    • simona spune:

      Glasul lui puternic alaturi de care au cantat milioane de tineri, talentul coplesitor, versurile geniale vor ramane in amintirea noastra intr-o lume in care conteaza tot mai putin ceea ce lui i-a fost sfant : dragostea de poezie, de oameni si de tara. Lacrimi si ruga pentru Adrian Paunescu …

  2. Andrei spune:

    Daca crezi ca esti un autor care se va propulsa prin controverse, eu zic sa stai in banca ta si sa iti cauti o alta vocatie.
    Paunescu a fost departe de a fi un om perfect, dar putini sunt artistii cu o conduita “impecabila”. Totusi, chiar daca nu esti de acord, un artist va dainui peste ani prin opera lui, nu prin actiunile politice, minore de altfel. Si Eminescu avea convingeri politice, dar cine si-l aminteste pentru asta? Incercati exercitiul de a sterge din memorie actiunile politice ale omului Paunescu si cititi poeziile poetului Paunescu; va garantez ca nu ati mai scrie asemenea articole.

    • n2k spune:

      Gresesti amarnic. Actiunile politice ale lui Paunescu ne-au interesat si ne intereseaza in mod direct pentru ca suntem contemporani cu el si ele!
      Contemporanii lui Eminescu au murit demult si e normal sa dainuie doar opera lui.
      Asa se va intampla si cu Paunescu, insa pana murim noi avem dreptul sa comentam si sa judecam faptele.

      Nu mai traiti atat de mult in viitor ca nu stiti ce va aduce. Viitorul se naste mereu azi si daca azi nu stii ce s-a intamplat in trecut si ce se intampla acum, nu vei intelege niciodata ceea ce va veni.

      Odihneasca-se in pace!

      • asda spune:

        Superb articol, superb comentariul lui n2k!

      • Dan Robert spune:

        Pt n2k: Excelent comentariu!!!

        • Romulus Iaru spune:

          Gresesti si ma doare

          Istoria culturii romane musteste de artisti cu o conduita impecabila (ca sa-ti pastrez exprimarea).
          Oare crezi ca Lucian Blaga nu ar fi fost el capabil (tehnic vorbind) sa toarne versuri la comanda. Oho… si-nca cum.
          Dar el nu a vrut sa striveasca “corola de minuni” a lumii…

          Nichifor Crainic, Petre Tutea, Vasile Bancila, Vasile Voiculescu, Ernest Bernea, Radu Gyr, C-tin Noica, Edgar Papu, Anton Dumitriu, Ion Petrovici, Vladimir Streinu.

          Exista vre-un nume in lista asta (si Doamne!, ca de lunga ar putea fi ea…) care sa-si fi vandut talentul si moralitatea daca nu pentru bani. macar pentru propria lor VIATA….

          Mircea Eliade. Eugen Ionescu, Emil Cioran, Aron Cotrus, Stefan Baciu, Vintila Horia (care obtine Premiul Goncourt in 1960 pentru romanul Dumnezeu s-a nascut in exil), Horia Stamatu, Alexandru Busuioceanu, George Uscatescu, Al. Cioranescu….

          Ar fi putut si ei sa accepte trocul, dar nu au vrut sa manance din troaca, alaturi de cei ca Adrian Paunescu (care singur spunea in 1992: “Am fost un PORC”.)

          Un talen incontestabil, insa incontestabil irosit. Vechea istorie a branzei bune in burduf de caine.
          O drama a luat sfarsit: a lui, a mea, a noastra.
          Si iarba va creste pe mormantul lui, asa cum isi doreste, insa doar ca sa-l ascunda.

      • Cadillac spune:

        Pentru n2k:

        Multumesc pentru unul din putinele comentarii “destepte”!

        Scurt, concis si “la obiect”.

        Din pacate, sugarii “analizeaza” experienta de o viata a bunicilor!

        Ca la noi, la nimeni…

      • cristian spune:

        Revenind la lupii nostri comunisti care acum fac pe mieluseii, Paunescu a sustinut activ comunismul cu cuvantul sau, in acele timpuri de oroare, a fost unul din capii propagandei lui Ceausescu, nu a fost un simplu fan pe strada. A fost unul din maestrii indoctrinarii si indobitocirii poporului, sub masca manifestarilor culturale. A beneficiat de o parte din prada luata de comunisti de la victimele lor: bani, lux, onoruri, casa din lotul celor nationalizate, vacante in casele de odihna ale partidului, care au fost la origine conace nationalizate etc. etc. A stiut de crimele lor si le-a tainuit, in loc sa le denunte public, mai mult decat ca le-a tainuit a strigat in gura mare ca atat comunismul cat si Ceausescu et comp. sunt nobletea intruchipata. Cum se cheama asta, daca nu complicitate? In termeni de cod penal, exista distinctie de sanctiune intre faptas si complice, dar exista si pedepse pentru amandoi. Paunescu, iar cazmaua o tin pregatita pentru toti -escu de aceeasi sorginte, nu doar pentru porcul asta!

        In plus a fost omul de casa al ceausestilor .A dus o viata plina de huzur cu Nicu Ceausescu cind majoritatea romanilor murea de foame .Folosindu-se de securitate a facut mult rau multor oameni . A fost unul din cei care a construit “Oda lui Ceausescu (Cintarea Saraciei – sau pardon decaderea Romaniei ) ” de tip Kim Ir Sen . Dupa revolutie sotia lui a omorit toata familia unui copil intr-un accident de circulatie in care era vinovata si porcul si-a scapat de puscarie nevasta fiind senator . Imediat dupa revolutie tinerii care au facut revolutia l-au umplut de flegme in fata ambasadei americane din Buc unde cerea disperat azil politic .Americanii au spus ca nu pot sa-i dea viza unui personaj compromis in epoca Ceausescu . Si cite si mai cite din biografia reala a acestui porc comunist imbatrinit in rele ,care se crede cel mai cinstit , curat si talentat om din lume . Pt cei care il admira pot sa spun un singur lucru : Se reconfirma tragedia ca romanii nu stiu care le sunt adevaratele valori culturale si intelectuale . Nu exista valoarea fara moralitate! Iar porcul de Paunescu nu a avut nici o data morala . Ganditi-va la poetii detinuti politici in comunism care au suferit cumplit si au fost ucisi de comunismul in care el a trait ca un valet de lux .
        Cind ma uit la el imi vin in minte cuvintele lui Plutarh ..Barba non facit philosophum …pt cei ce nu stiu …barba nu te face filozof …Somnul ratiunii naste monstri …. …aviz amatorilor care cred ca mai au ceva de spus !

        • oana spune:

          Draga Cristian, – Tin sa-ti spun, pentru ca observ ca esti putin cam in aer, ca NICIODATA se scrie legat. Tu, dupa cunostintele tale vaste de gramatica si literatura..stii ca s-ar scrie NICI O DATA !!! Mai treci pe la scoala, iar in cazul in care ai terminat-o, diploma aceea nu te reprezinta ! Esti analfabet ! Dar foarte cunoscator si critic in ceea ce il priveste pe un poet caruia tu nici nu ai dreptul sa-i pronunti numele ! Cum iti permiti ? Ce ai citit tu de Adrian Paunescu ? Daca nu stii sa scrii cu siguranta- nici sa citesti ! Toate se platesc in viata asta ! Stai linistit ! Iti doresc sa te ajunga si sa te lupti cu aceeasi boala pe care o are sotia lui Adrian Paunescu ! Mult noroc !

    • anton spune:

      va ramane in literatura romana Adrian Paunescu cu voi sau fara voia unor alogeni si detractori de 2 bani!

  3. doru spune:

    Excelent scris.Echilibrat si sobru coaguleaza esentialiul.Felicitari.

    • Teodora Petrisor spune:

      129 de ani mai tarziu… si iata, inca avem dovada – scrisa in plus – ca e adevarat.

      “Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l…
      Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?
      Nemurire, se va zice. Este drept că viaţa-ntreagă,
      Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă.
      “De-oi muri – îşi zice-n sine – al meu nume o să-l poarte
      Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe,
      De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri
      Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!”
      O, sărmane! ţii tu minte câte-n lume-ai auzit,
      Ce-ţi trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?
      Prea puţin. De ici, de colo de imagine-o făşie,
      Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie;
      Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,
      O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?
      Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
      Printre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac,
      Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari,
      Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari
      Şi te-o strânge-n două şiruri, aşezându-te la coadă,
      În vro notă prizărită sub o pagină neroadă.
      Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi… orice-ai spune,
      Peste toate o lopată de ţărână se depune.
      Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
      Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri…
      Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
      Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
      Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
      Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
      Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
      Ba să vezi… posteritatea este încă şi mai dreaptă.

      Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
      Ei vor aplauda desigur biografia subţire
      Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
      C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare
      Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
      Şi le umflă orişicine în savante adunări
      Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
      C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
      Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
      Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege…
      Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
      Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
      Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
      Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
      Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
      Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
      Toate micile mizerii unui suflet chinuit
      Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”

      Mai meditati un pic oameni buni… mai meditati…

      Pacat ca nu vom mai fi aici ca sa vedem cine va va cita pe dumneavoastra domnule Vlad Mixich peste 129 de ani… Personal insa am totusi o vaga banuiala (a se citi certitudine) ca nici macar peste 6 luni nu-si va mai aminti nici un necunoscut de aceste nimicuri pe care tocmai le-ati scris.

      Ma simt obligata sa repet, ca sa fiu sigura ca ati citit macar sfarsitul:

      “Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
      Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
      Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
      Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
      Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
      Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
      Toate micile mizerii unui suflet chinuit
      Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”

      Multumesc Eminescule care, asa cum zicea Maiorescu, ne-ai “dat cuvantul pe care singuri nu l-am fi gasit”!
      Pacat ca sunt atatia care au impresia ca gasesc cuvinte cand de fapt nu gasesc decat noroi.

      • Tudor spune:

        @Teodora Petrisor: excelent!

      • T spune:

        mai cititi si poezie, nu doar Paunescu si Eminescu. toti aia care stiu atata poezie cat au gasit in manualele de romana il fac pe Paunescu mare poet. mai sa fie, de cand orice alfabetizat e carturar si genialoid?

      • Claudiu Vasilescu spune:

        Asa e, chiar uitasem sa adaug acest aspect – mie, articolul mi-a adus aminte de Epigonii. Dar si acest fragment din Scrisoarea intai se potriveste ca o manusa…
        Eh….

      • SNK spune:

        Jos palaria, doamna Teodora! Nu am inteles totusi de ce v-ati adresat d-lui Mixich, mie mi se pare ca versurile i se adreseaza mai mult lui Paunescu…D-zeu sa-l ierte

  4. Adi spune:

    Un articol corect!
    Dumnezeu sa-l ierte.

  5. Radu spune:

    Dumnezeu sa-i dea odihna vesnica! Versurile vor ramane si vor vorbi despre el, cu bune si cu rele. Si alti poeti, inaintea lui, s-au nemurit, desi au avut simpatii politice dubioase sau o moralitate indoielnica. A facut mult bine, prezentand cazuri sociale in revista Flacara, ajutand oameni care beneficiau, astfel de o sansa nesperata. S-a dus pe front in Basarabia. A contribuit la ridicarea unor generatii de artisti. A contribuit la ridicarea unor biserici… in fine, pacatele si meritele lui vor fi judecate acolo unde trebuie. Dumnezeu sa-l ierte.

    • Paganel spune:

      Pardon? Pe care front??? S-a nascut in 1943!!!!

    • cristian spune:

      Jurăm din milioane de inimi şi destine,
      Din orice fel de sânge ne murmură în vine,
      Jurăm bătrân şi tânăr, femeie şi bărbat,
      Credinţă româniei, necondiţionat,
      Că ţara-i bogăţia ce vejnic ne rămâne,
      Şi glasul ei ce îndeamă deşteaptă-te române,
      Nu ne-nspăimântă nimeni cu forţa sau cu sila,
      Trăiască libertatea, trăiască românia,
      Trăiască Ceauşescu, partidul şi poporul,
      Trăiască românia trăiască tricolorul.

      Versurile astea raman peste veacuri ….
      Ti se pare ceva asemanator cu poezia de mai sus? Sa pui Eminescu si Paunescu in acelasi context e sacrilegiu.

  6. T spune:

    foarte bine spus, domnule Mixich !

  7. Paraipan spune:

    Scrieti frumos insa, din pacate, cu multa partinire. Sunteti prea tanar ca sa fi vazut Cenaclul pe viu – daca ati stii ce a insemnat Paunescu pentru noi in anii aceia, nu ati mai scrie enormitatile de mai sus. Sau pur si simplu nu va intereseaza sa fiti decent, intrucat nu va pasa de noi. Aveti o agenda si trebuie sa va tineti de ea.
    Poetul va avea lacrimile noastre, ale romanilor. Pentru ca a plecat de la noi un om caruia o-a pasat de romani si de Romania. Dumneavoastra va pasa??

    • n2k spune:

      Sunt de acord cu faptul ca articolul pare partinitor, scotand in evidenta doar anumite aspecte ale vietii celui care a fost A. Paunescu.
      Pentru cei care vreti sa vedeti numai artistul din A. Paunescu, va priveste, insa daca incepi sa vezi si omul politic, imi pare rau, dar eu sunt de acord cu autorul articolului.

      Peste 10-20-100 de ani lumea isi va aminti probabil numai de artist. Dar pana atunci…

      • AndreiaM spune:

        Daca isi va aminti… Lumea se schimba, exista atata literatura care nu se mai citeste pentru ca e databila si corespunde doar interesului, idealurilor unei epoci. Poate norocul il va urma in continuare, si cineva va scormoni prin tonele de maculatura pentru a scoate ceea ce a fost, este veritabil in poezia lui. Eu personal insa ii doresc lui Adrian Paunescu ca nimeni sa nu se osteneasca sa faca asa ceva si nimeni sa nu-si mai aduca aminte de el nici ca om, nici ca poet. O merita!

    • T spune:

      domnule Paraipan, nu toti romanii va seamana. va seamana probabil cei care au participat cu dvs la cenaclurile Flacara, cei care cred ca poezia lui Paunescu e poezie mare, cei care cred ca ei sunt patrioti (si dvs o demonstrati lacrimos in cuvinte), cei care cred ca detin adevarul absolut in toate astea (ce altceva insinuati prin ultima intrebare?).

      pe langa dvs mai sunt si oameni ca noi, ceilalti, care nu am participat la cenaclurile lui Paunescu, care nu i-am putut aprecia luarile de pozitie pe scena publica ante si post decembrista, care nu ii putem aprecia poezia (poate d’aia pt ca i-am citit pe Gellu Naum, pe Seferis, pe Pasolini si pe Lawrence Ferlinghetti printre altii) si care nu am vibrat de emotie cand oameni emotionati de Paunescu strigau “noi muncim, nu gândim”.

      • sancta simplicitas spune:

        genial! acord total!

      • paraipan spune:

        Paunescu nu a fost mare doar prin poezia lui (daca citeati mai atent poate bagati de seama ca n-am vorbit despre asta) ci in in primul rand prin curajul sau de a vorbi despre Basarabia cand nimeni n-o facea. Si nu rareori mai publica in Flacara si materiale extrem de incomode pentru regimul comunist.
        E foarte frumos ca ati citit mult, nu stiu daca este elegant sa va laudati cu asta si cred ca este putin politicos sa considerati ca partenerii de discutie fac parte din categoria celor care nu sunt in stare sa gandeasca singuri. Si care, se dau de gol printr-un patriotism “lacrimos” – aici nu ati fost atent, pentru ca lacrimile apar deja in titlul articolului.
        Si la obiect: intrebarea mea ultima e o provocare la adresa autorului. Care, daca va vrea sa o bage in seama, poate ca o va trata intr-un viitor articol.

    • Luke spune:

      Domnule Paraipan,
      Cred ca suferiti de ceea ce se numeste Sindromul Stockholm http://ro.wikipedia.org/wiki/Sindromul_Stockholm
      Chiar daca apreciem unele opere iesite din cenaclul flacara, v-ati pus vreodata problema cum ar fi evoluat scena romaneasca, aceiasi oameni care au participat la cenaclu, intr-o tara normala fara restrictile comunismului? Nu reusiti sa vedeti cati artisti au fost controlati, cenzurati chiar persecutati cu ajutorul acestui instrument numit cenaclul flacara pentru simplul fapt ca unele piese de acolo au sunat si suna bine si ne face placere sa le ascultam.

      • paraipan spune:

        V-am citit de trei ori textul, insa nu vad legatura intre sindromul respectiv, comentariul meu si persecutararea (?) artistilor. Nu sunt artist, nu m-a persecutat cenaclul, si nu i-am vorbit de bine pe cei care ne-au adus ciuma rosie.

    • Ioana Munteanu spune:

      Am fost si eu adolescenta in vremea Cenaclului Flacara, domnule Paraipan! Trebuie sa va spun ca eram ingrozita atit de cenaclu in sine, cit si de colegii mei care ardeau bezmetic la flacara intretinuta de Marele Farceur. Eram ingrozita de umbra lui Ceausescu, atotputernica si amenintatoare in timpul transei pseudo-artistice, eram ingrozita de multul rau caruia ii cadeau prada mintile fragede ale adolescentilor insetati de un nu-stiu-ce pe care nu l-ar fi putut niciodata defini cu acuratete. Vedeam foarte limpede ca omul din fruntea acelui cenaclu este ori nebun ori ticalos ori amindoua. Pentru o minte cit de cit vie, toata mascarada aceea nu era decit descarcare homonala si promiscuitate.Adunarile acelea erau scabroase, atit de scabroase pe cit pot fi increngaturile sociale maladive care ii cuprind laolalta pe seful viperion al unei secte religioase si fanaticii sai adulatori cu creierele spalate, ademeniti de un val foarte subtire de forma artistica. E intr-adevar o minune ca dintr-un context atit de indoielnic s-au putut naste unele talente, ma rog, de o oarecare, relativa valoare. Iar in privinta talentului mult-trimbitat al Poetului Paunescu, va rog, a se slabi! Asa cum e laudata ‘cultura’ darimatoare a lui Corneliu Vadim Tudor, asa e laudat si geniul marelui poet carpatin: de obicei oameni inculti, caldicei, care nu au un contact serios cu marea cultura lanseaza asemenea jerbe admirative. Un om care a inteles din cultura mai mult decit un amestec dulceag-siropos-lacramos de truisme si date de enciclopedie e mult mai rezervat atunci cind e sa se formuleze cu privire la statura culturala a celor doua canalii.
      Moartea lui Paunescu ma intristeaza asa cum ma intristeaza, cu adevarat, moartea oricarui ticalos, cum m-a intristat si moartea Ceausestilor: Doamne, ce cumplit lucru sa mori cu o asemenea uriasa povara a ticalosiei tale, pe care nu ti-ai evaluat-o niciodata, pe care nici macar nu ti-ai inteles-o…
      Cit despre adolescentii anilor ’80, as spune ca i se poate ierta tineretii (pina la un punct) dezordinea emotionala si putinatatea mintii, acum si intotdeauna. Dar a ramine si la maturitate in starea aceea de confuzie si lipsa de repere e un pacat grav, o boala sufleteasca si mintala ale carei efecte otravesc viata sociala vreme de mai multe generatii…

      • aka spune:

        Foarte bine spus! Pacat de tinerii nenascuti spalati pe creier de amintirile batranilor care au fost. ei, care ar trebui sa fie pastratorii istoriei, vor glorifica neadevarurile debitate de nestiutori despre asa-zisa valoare a poetului-munte . Pana si moartea lui a fost desantata ca toata viata si ca toata opera lui – o revarsare de grandomanie, patetism ridicol si profetism marsav. O flegma imensa, puroioasa si groasa ca aceea cu care l-au fericit in 89 compatriotii lui – uite asa o sa mi-l aduc eu aminte.

      • nemo spune:

        Ioana Munteanu, daca tu, dintre toate poeziile sale nu ai gasit niciuna care sa nu ti se para “scabroasa”, inseamna ca ai un ciudat sistem de valori. “Dar a ramine si la maturitate in starea aceea de confuzie si lipsa de repere e un pacat grav, o boala sufleteasca si mintala ale carei efecte otravesc viata sociala vreme de mai multe generatii…” Tu esti aceea care suferi de o boala sufleteasca – de URA. Nu poti fi anticomunista si sa suferi de ura in acelasi timp – ura e apanajul tocmai al comunismului. Incearca sa te intelegi pe tine insati mai bine si apoi sa ma judeci pe mine – unul din acei adolescenti ce participau la acele “odioase” spectacole… Renunta la orgoliul desart de a te crede tu cea mai mare intelectuala iar pe altii doar “inculti caldicei”.

        • florin spune:

          Poate este ura celor care am trait vremurile alea si ne este sila de oamenii care si-au batut joc de noi.

        • elena spune:

          @ nemo

          Dacă citeau cu atenţie vedeai că Ioana Munteanu considera scabroase adunările nu poeziile. La urma urmei cum să declari scabroase nişte versuri inofensive şi cumplit de patetice, un fel Bolintineanu adaptat?
          Faza cu ura n-am prea priceput-o. Adică anticomuniştii ar trebui să-i iubească şi pe comunişti că aşa e trendy în viziunea nostalgică a admiratorilor lui Păunescu?

          @ Ioana Munteanu

          Nu am prins perioada respectivă, dar cantitatea de versuri de-ale lui Păunescu revărsate pe net cu ocazia asta îmi aduc aminte de o colegă de facultă care îl descoperise pe Coelho, îl declarase cel mai mare scriitor ever şi ne stresa cumplit încercând să ne îndoctrineze …
          Era o fată bună din alte puncte de vedere :)

        • Ioana Munteanu spune:

          Stimate coleg de generatie,
          Nu ati citit cu suficienta atentie ceea ce am scris. Va grabiti sa anatemizati. Adolescenta, adolescenta…
          Nu pot afirma si nici nu afirm ca nici o poezie a lui Paunescu nu merita atentie. Ce are a face insa asta cu isteria de masa? Isteria, mai cu seama in datele acelei epoci, pe care unii au inteles-o mai bine, altii se pare ca nu, isteria era cu adevarat scabroasa. Nu cred ca pretindeti nici dumneavoastra ca Paunescu se ridica deasupra atitor poeti geniali, dintre care unii au dus o existenta anonima. Nu au stirnit neaparat o isterie de masa. Va rog sa distingeti intre isteria de masa, fenomenul social ‘Cenaclul Flacara’ si valoarea poeziei lui Paunescu. Valoarea poeziei trebuie judecata la rece. Imi pare ca sinteti un temperament vulcanic, daca imi permiteti sa o spun – fara minie si fara partinire…

      • sorin spune:

        Scabroase? Ce anume era scabros in cantecele din cenaclul Flacara? Care promiscuitate doamna? Vorbiti de putinatatea mintii cu superioritatea tipica a unor intelectuali ratati care isi asuma acum cu impertinenta celor ce-i slujesc, adevarul culturii romanesti. Frigiditatea si inaptabilitatea dumneavostra va facea sa priviti niste spectacole in care mii de oameni cantau impreuna despre sentimente si trairi, senzatii straine evident dvs., ca pe niste evenimente scabroase. Veti disparea doamna, dumneavoastra si sleahta asta de pseudo intelectuali plin de venin si fiere, incapabili sa daruiasca si nimeni nu va mai sti nimic despre dumneavoastra, asa cum meritati. Vor ramane insa niste poezii care sunt dragi sufletului romanesc iar acestea vor transcede ceata asta in care ne obligati pe toti sa o traim.

      • flavius spune:

        din pacate,a murit prea usor,mai trebuia sa se perpeleasca ceva timp!!!sa simta in gusa ce a avut in capusa!!!valabil pentru toti cei cu carnet rosu,unu cate unu,va vine randul la cazanul cu smoala,ala cel mai mare si cel mai fierbinte!!! oarba dupa voi…………..amin

        • nemo spune:

          Flavius , omule, de ce esti asa de plin de venin? Pun pariu ca ai o varsta frageda. Cati ani ai 15- 18? Dar chiar varsta nici nu conteaza , fara rautate iti spun: canalizeaza-ti aversiunea catre adevaratele canalii care ne-au tortionat bunicii in anii’50 si care incearca sa ne invrajbeasca si in prezent!

      • Paraipan spune:

        Daca cenaclul va provoca stari de groaza, inseamna ca ati trait intens terorizata toata perioada respectiva. Cantarea Romaniei, manifestatiile, omagiile, congresele – totul purta amprenta partidului si a conducatorului iubit. Pe scurt, asta era viata noastra. Cenaclul era exact opusul imaginilor de la TV, cu aplaudaci intepeniti care bateau cuminti din palme minute in sir (iar acum conduc Romania din umbra), dupa discursurile lui Ceausescu. Era un loc unde se canta despre Beatles-i, despre iubire, si tot asa mai departe. Nu pot sa inteleg de ce va ingrozeau colegii care se distrau – pentru ca era o distractie pe cinste. Sigur, nu era “marea cultura” dar nu de asta se ducea lumea acolo.
        Pe alta parte, ma mir sa aud aceleasi motivatii care au dus la interzicerea cenaclului: niste “oameni de bine” s-au plans exact de “promiscuitatea” manifestarilor respective – se canta prea mult despre iubire si prea putin despre partid. Oricum, e bine ca nu s-a inchis si statiunea Costinesti din aceleasi motive: nu se canta deloc despre partid, iar in rest…
        Talente de relativa valoare – sper ca nu va referiti la marele Florian Pitis (care a declarat ca cenaclul a fost un lucru extraordinar) sau la Nicu Alifantis.
        Practic, ceea ce incercati sa transmiteti intr-o maniera educata si printr-o imbinare mestesugita de epitete sumbre, este ca cei care isi amintesc cu placere de cenaclu sunt “inculti, caldicei…confuzi, lipsiti de repere, bolnavi sufletesc si mintal”. Textul e bine scris – se creaza intai o stare de panica si de repulsie, ca mai apoi cititorul bulversat sa-si insuseasca direct concluzia.
        Oricum, era mai cinstit sa spuneti ca nu va place Paunescu si ca suntem niste tampiti.

        • Ioana Munteanu spune:

          Domnule Paraipan!
          Pentru unii, navodul vietii, cel al moralitatii, cel al gustului estetic au ochiurile mai largi, pentru altii, mai mici si mai dese.
          Dupa cum spuneam, e de inteles ca in adolescenta ochiurile acelea sa fie mai permisive – cu toate ca nu stiu de ce nu vi se pare frumos ca un adolescent sa aiba criterii inalte si idealuri nobile. Mai grav este sa pastrezi si la maturilate navodul cu ochiuri mult prea generoase. Cu timpul, plasa trebuie sa se indeseasca.
          Inteleg ca intilnirile de la Cenaclu vi se pareau “exact opusul” adunarilor cu aplaudaci. Eu as fi ceva mai nuantata, totusi: nu chiar “exact opusul”. Nu vad cum ar fi putut fi “exact opusul” de vreme ce, pe cind va stringeati iubita in brate si va lasati in voia unor dulci, tineresti reverii, cu ochii scaldati in lacrimi, vocea Bardului incepea sa tune: “Traiasca Conducatorul nostru iubit Traiasca Romania! Traiasca Ceausescu!”. Pe mine m-ar fi inghetat asa ceva si mi s-ar fi inclestat miinile pe grumazul rotund al iubitei. Vedeti, daca la Cenaclu s-ar fi inaltat doar ode patriotice sau din cele inchinate Conducatorului iubit, ar fi fost OK, in ton cu epoca. Daca s-ar fi dezlantuit acolo doar pasiuni tineresti si cintece de iubire, era, iarasi, OK: ale tineretii valuri. Dar cea mai periculoasa minciuna este acel adevar in care strecori un strop de neadevar, de murdarie, acel adevar pe care il distorsionezi cu un scop urit, in speta acela de a-ti atrage un tineret visator pentru a-i viri pe git, fara ca el sa isi dea seama, propaganda ta hidoasa. (Hidoasa pentru ca slujea unui dictator monstruos, daca va amintiti. Sper ca nu mi-l veti scuza si pe dictatorul cu pricina sub cuvint ca era un bun patriot sau mai stiu eu ce…)
          Pe de alta parte, ma bucur ca am stabilit, se pare, impreuna, ca nu “marea cultura” o cautati dumneavoastra acolo. E bine de stiut, pentru ca zilele acestea s-a dat de inteles ca poetul Paunescu merita sa intre direct in Empireul poetilor celor mai de vaza ai natiunii si chiar ai lumii. Mai usor cu superlativele, un bob zabava! Bine ca spuneti chiar dumneavoastra lucrul acesta. Cu privire la “marele Florian Pittis” as fi, de asemenea, mai retinuta. Nu il vad atit de mare. Dupa mine, a fost un actor decent, un folkist simpatic. Simpatic imi este si Nicu Alifantis. Nu inseamna ca trebuie sa luam drept litera de lege preferintele lor sau sa credem ca talentul lor, atit cit l-au avut, se datoreaza lui Paunescu.
          Cred ca, in general, e bine sa cerem mai mult de la noi si de la viata si sa nu ne multumim cu firmiturile aruncate de o dictatura unei mase care tinde sa devina amorfa, apatica si fara repere. Daca cerem mai mult, atunci si iubirea va avea o splendida candoare, si poezia va bate la portile geniului, si modelele ne vor fi limpezi cum e cristalul, iar nu naclaite de fum inecacios de pucioasa…

      • frantz spune:

        Paunescu a fost un om al timpului sau, si cred ca nimeni in conditiile date nu putea face mai mult. Fara indoiala a fost electrizant si talent….cu carul..Dar avem noi ceva cu valorile, este o boala veche din evul mediu ortodox, care nu este pe cale sa se vindece. Astazi mass-media e plina de mascarici ordinari, cultura e manelizata 90% si nu observa nimeni. Nimeni nu observa nici ca si acum valorile autentice, pleaca.Vedeti ca nici muzica romaneasca nu mai avem iar poeti mari…care? Cartarescu daca nu ar fi fost usor disident si nu ar fi sarit sa pupe poalele occidentului era unul printre altii.El a fost promovat pentru ca s-a trezit dupa razboi ca este anti-comunist.Nu l-am vazut pe baricade nici in 1987, nici in 1989…..iar de pseudo-poeti ca Mircea Dinescu, mahalaua e plina.A mai fost unul pe la Europa Libera, Ben Corlaciu, un poet prolet-cultist(anii 60) mai slab de 10 ori ca Eugen Frunza(care si el saracul….ca Beniuc), suparat ca intelectualii adevarati rad de el a fugit si a inceput sa dea cu pietre nu in Ceausescu, ci in Romania…..Vedeti in FRANTA, Victor Hugo a fost tare ”de stanga”, iar Dumas , regalist. Francezii ii respecta la fel.Veti intelege asta, inainte de a face macar 1% din ce a facut Adrian Paunescu?

    • M spune:

      Comentariu editat de moderator

      Asa este domnule Radu! Dumnezeu sa-l odihneasca si sa dea tot Dumnezeu sa mai apara cineva in stare sa mobilizeze tinerii de azi pe stadioane cu muzica si versuri, uitand de greutati, sa se simta Oameni , sa pretuiasca nu doar banii ci si alte lucruri pentru care traim pe Terra! Ce conteaza pentru majoritatea celor tineri azi? Oare doar materialul, averea? da, sunt importante , chiar foarte, insa sufletul, el, unde mai e? Bucuriile simple, natura, muzica, poezia, frumosul, unde mai sunt? In cluburi , in droguri, in violenta? Doar astea le-am luat de la altii?? …Cel putin pana acum…e drept ca , asa cum se zice, injuraturile se invata primele intr-o limba straina!??
      Trebuie sa mai fie o nadejde, trebuie sa apara un semn de mai bine!

      • florin spune:

        Aveti perfecta dreptate M ! Cenaclul era instrumentul perfect sa-i faca pe tineri sa uite ca in casa sunt 7 grade, ca pt. un kg de carne trebuia sa stea la rand de la patru dimineata si ca puteau sa faca o excursie pe an in URSS. Erau minunate vremurile acelea!

    • florin spune:

      Fac parte din generatia care a cunoscut cenaclul Flacara si pot spune ca chiar la vremea respectiva, cu creierul bine educat de comunism, mi s-a parut un fenomen de doi lei. Chiar daca prin cenaclu s-au lansat cativa folkisti remarcabili, era in mod evident un instrument propagandistic. Mai mult, in ultima faza devenise un instrument de autoadulatie pt. Marele Poet, care venea mai tot timpul beat, iar nivelul general cazuse rau de tot. Daca este sa-l apreciem pt. ceva pe Paunescu este pt. talentul sau, talent prost, chiar odios, folosit.

    • ragnar spune:

      e adevarat ca tinerii care mergeau la cenaclul flacara erau cat se poate de reali, la fel ca si sentimentele lor pe care Paunescu reusea sa le scoata la suprafata. Din pacate insa, acele sentimente frumoase se iroseau in sali de teatru cand ar fi trebuit sa duca la lupta. Lupta este a tinerilor la fel ca si dragostea. iar in 70 nu trebuia cantata dragostea ci trebuia luptat impotriva sistemului care ucidea sistematic cei mai valorosi oameni ai Romaniei. Paunescu s-a vandut acestui sistem care tinea poeti ca Gyr sau Voiculescu in puscarie si adormea spiritul tinerilor ca un fel de Dr. Mengele anestezist. Iar in schimb, a primit masa, casa si o diploma de poet.

      • paraipan spune:

        Sa stiti ca pe undeva cenaclul rascolea spiritele – insa nu prea tare pentru ca era periculos. Sper sa nu ma intelegeti gresit, dar in lumea asta nu exista miscari “spontane” iar la noi in Romania cei care le-ar fi putut sustine erau ori neutralizati ori atenti urmariti.
        La cenaclu am aflat despre Beatles-i si despre Basarabia – din pacate nu si despre Radu Gyr si destinul sau trist. Insa dupa cum vedeti, apartenenta la legiune a ramas un pacat mare si acum, ca si in timpul comunismului.

  8. [...] găsit o opinie despre Adrian Păunescu excelent scrisă de Vlad Mixich. O găsiţi aici şi exprimă multe din ceea ce mulţi ar fi vrut să spună despre [...]

  9. karenin spune:

    Domnule, te felicit. As zice ca ai atins ce era de spus in contextul asta…

  10. camil spune:

    există mai multe noțiuni distincte în ceea ce numim, generic, un om -. acțiunile, gândurile, opera de creație (dacă există). nu-l cunosc pe A. Păunescu-omul; foarte probabil ca a sa conduită să lase mult de dorit sub aspect moral și uman, dar nu cred că virtuoșii de tastatură, încă nenăscuți în 1989, pot să emită judecăți de valoare în legătură cu asta. Un C. Coposu sau o Elisabeta Rizea, desigur, îl pot scuipa între ochi – cu toată legitimitatea posibilă – pe A. Păunescu, apologetul regimului.
    o zicere veche spunea „să se critice opera, nu autorul”; un deziderat aproape irealizabil. în rest, legăturile și diferențierile dintre viață și creație le face fiecare, după posibilități și valori personale.

    • T spune:

      ciudata logica dvs. daca ar fi sa o aplicam si in alte cazuri, ar trebui sa spunem ca nu noi, cei nascuti dupa al doilea razboi mondial, il putem critica pe Hitler, ci Churchill sa-l critice. noi am fi indreptatiti sa criticam cel mult opera critica a lui Hitler (stiti doar ca era un “fin” iubitor de arta plastica) si eventual opera literara, aia scrisa in inchisoare…

      • Tudor spune:

        e tare cum il compari pe Paunescu cu Hitler, nu ti se pare ca sari calul?

        • Mircea spune:

          Nu sare calul. Este bun exemplul. Putem, avem dreptul, avem posibilitatea sa gandim despre ce ne inconjoara, inclusiv despre o persoana care a decedat.
          Cum gandim, bine rau, argumentat sau nu, este altceva, dar trebuie sa gandim.

          Una din caracteristicile epocii comuniste era ca te forta sa gandesti intr-un anumit fel. Paunescu facea parte din acel sistem, Paunescu forta gandirea intr-un anumit fel in acele timpuri.
          Faptul ca te simti bine la un Cenaclu nu insemana ca trebuie sa generalizezi aceea simtire, ca ce cuprindea acel Cenaclu era bun, pozitiv.

          Bun articol, bravo.

        • T spune:

          v=d/t indiferent de valorile numerice ale lui d si t.

          banuiesc ca ti se trage de la scoala, nu de la natura: in loc sa fi invatat sa gandesti, ai invatat sa memorezi si sa reciti. de aici confuzia intre schema abstracta si multitudinea de fapte si fenomene reale de la care s-a ajuns la schema abstracta.

          • Tudor spune:

            poate m-am exprimat gresit, Hitler e demonstrat ca a dat ordine directe sa omoare milioane de oameni, in cazul lui Paunescu nu cred ca se poate sustine asa ceva macar pentru o persoana. De asta spuneam ca e deplasata comparatia si s-a sarit calul.

      • camil spune:

        asemenea analogii nu-și au rostul, cred eu. îmi pare rău dacă ați dedus din comentariul meu că sunt un adulator al lui Păunescu-poetul de curte sau chiar al lui Păunescu-poetul pur și simplu (ca valoare artistică mi se pare sub Sorescu, de pildă; asta nu înseamnă că e complet lipsit de valoare). spun doar că e periculos să amestecăm borcanele și că nu mă simt în măsură să judec acțiunile și conduita morală a unei persoane cu care nu am împărtășit același context istoric, din care de altfel am prins mult prea puțin. dar întotdeauna albul și negrul vor fi mai atrăgătoare decât nuanțele de gri

        • yves st.aline spune:

          In principiu aveti intrutotul dreptate. In speta insa, nu prea e loc de gri. E cam negru antracit

          • camil spune:

            ce-i drept este dificil de găsit circumstanțe atenuante cuiva care și-a pus talentul – mult sau puțin, cât avea – în slujba unui regim criminal; dar probabil fiecare va judeca cazul în funcție de propriile afinități și valori morale.

  11. George spune:

    Excelent portret al celui ce-a fost Adrian Paunescu. E limpede ca Paunescu n-a fost inger si demon in aceeasi masura. Ci doar propriul sau demon. Propriul sau dusman. Vanitatea si oportunismul i-au dat reala masura a caracterului pacatos cu care a fost inzestrat. A avut in viata mai multe sanse dar pe care, de fiecare data, si le-a refuzat cu incapatanare. Ultima i-a fost oferita chiar pe patul de moarte. Putea sa moara frumos dar a ales altfel.

    • CCM spune:

      Bravo, dle Vlad Mixich! Ma bucur sa constat ca inca exista transparenta si curaj in a ne exprima autentic, dincolo de toate aparentele acestei societati pe zi ce trece tot mai bolnave spiritual! Constiinta si trezirea la nivel uman, sunt esentiale, mai ales pentru noi romanii. Un popor pe zi ce trece, mai muritor de foame! Si cu siguranta, acestor ‘adevarati poeti ai neamului” nu le pasa decat de propriul destin, de materialismul acestuia, umanitatea ramanand undeva cu mult in urma lor, fara sa invete ceva din toata aceasta lipsa de evolutie umana, care pana la urma ne duce tot “spre noi” in final, stiind ca de fapt, acesta nu este decat o transcedere si ca “noi” ramanem aici, insa, sub o alta forma! Iar acest “om-poet-politician” a beneficiat din plin de talent, din pacate fara rezonanta pentru eternitate.
      Exista sansa “la trezire” insa putin sunt cei care reusesc sa “o vada”!! Bravo, George, bravo Gaga, pt raspunsurile voastre!

  12. adi spune:

    Felicitari pentru articol!

  13. Florin Filip spune:

    Sa fim seriosi!
    “Pe mormantul poetului nu va rasari insa niciun fel de iarba, caci versurile singure nu-i vor putea conserva memoria. Fertilizatorul memoriei nu este emotia estetica a poeziei, ci amintirea modelului practic, a faptelor in armonie cu cuvintele”.
    Un neadevar mai mare nici ca se putea. Sa ne amintim de Ernest Hemingway, de Octavian Goga, de Oscar Wilde si de multi alti “controversati”. Un creator nu poate fi judecat dupa fapte. Asta e valabil numai pentru oamenii care au creat doar fapte.

  14. nicu spune:

    ” E trist ca, similar multor intelectuali ai secolului 20, Paunescu acorda intaietate ideilor, nu oamenilor.”
    Asta e o mare aberatie. In primul rand ca asta e greseala facuta de el. Trebuia sa se dedice mai mult operei, ideilor si nu oamenilor. E chiar lipsit de logica, un autor ramane in postumitate prin ideile metafizice, nu prin faptele trecatoare ale vietii. A facut si bine oamenilor, dar si rau, ca orice om. Din pacate s-a contopit ca artist prea mult cu derizoriul vietii cotidiene. De asta nu vor ramane multe versuri postume.

    • T spune:

      ciudata logica dvs. ce-ar fi sa incercam sa o aplicam si in alte cazuri? de exemplu, mutatis mutandis, in cazul lui Charles Manson… stiti cine a fost Charles Manson – artistul ala care nu stiu in ce masura va ramane in posteritate prin opera sau prin idei metafizice (ca avea si el), dar stiu ca si acum e in inchisoare pentru “faptele trecatoare ale vietii” printre care se numara instigare la crima si mai multe crime violente. sa-l scuzam ca “din pacate s-a contopit ca artist prea mult cu derizoriul vietii cotidiene”???

  15. alina spune:

    nu, nu-i corect articolul, emana mai multa vanitate decat cea despre care vorbeste
    Adrian Paunescu nu a fost niciodata patetic, asta asteptati?a fost un geniu, geniul care si-a inteles geniul, idealist si realist totodata
    Si daca a cucerit eternitatea, cu siguranta DA.Cu ce e mai presus Eminescu?Este Eminescu un model de viata?Reflectati…si spuneti cu sinceritate daca uitandu-va la inregistrari cu Cenaclul Flacara nu vi se ridica pielea, nu va infioara vocea lui, atmosfera, totul, creatia lui…?
    Adrian Paunescu este Poetul…

    • AndreiaM spune:

      Ca si “show” poate ca Adrian Paunescu e Poetul… doar si-a jucat rolul pana si pe patul de moarte, dar in termeni literari… poate ar trebui sa reflectati un pic inainte de a vorbi de geniu, de Eminescu, de Poet.

    • gaga spune:

      eram si eu o adolescenta prostuta, crescuta in intuneric in anii 80, fara expunere prea mare la chestii care plac adolescentilor cand am ascultat cenaclul flacara. e adevarat, aveam ceva mai multe carti in casa decat media, ceva muzica clasica, un pic de rock si pop, nu stiu daca astea au ajutat, dar nu m-au infiorat niciodata inregistrarile cenaclului. ba chiar ma deranjau, ma intrigau . m-am straduit sa inteleg entuziasmul fiindca toata chestia imi fusese prezentata ca un fenomen “oau”, dar nu am reusit sa ma mobilizez. putea a falsitate. patos fals, tremolo ridicol, gaunosenie.
      daca inteleg si accept entuziasmul oamenilor pentru cenaclul flacara in epoca in care era la apogeu, nu le inteleg fidelitatea cu care sustin si astazi valoarea culturala a fenomenului. dealtfel ii suspectez de ipocrizie crasa. daca cenaclul flacara ar avea valoare culturala, seara, inainte de culcare, sau duminicile, ati asculta inregistrari de la spectacolele laudate. oare face cineva asta ? cred ca amintirea cenaclului e prilej de nostalgie dupa anii tineretii combinat cu un apetit nesanatos pentru ideologia din subtextele fenomenului .

      • ilie spune:

        De acord cu tine. Si eu am trait in acea generatie. Am fost la un cenaclu din curiozitate. Am fost oripilat de modul in care manipula sala, te ridica in picioare la ordin sa-l cinti pe ceausescu. A fost groaaznic si a fost prima si ultima data cind am fost la un astfel de spectacol ridicol. Din acel moment omul paunescu m-a facut sa nu mai apreciez nici poetul paunescu. Am refuzat sa-i cumpar sau sa-i citesc vreo carte.

    • filadel spune:

      Foarte bună postarea! Mă înscriu în profil.

      Alina
      depinde ce este eternitatea şi DA Adrian Păunescu a fost de meserie patetic.

    • yves st.aline spune:

      Stimata Alina,daca vazand cenaclul mi s-ar “ridica pielea” ar fi grav. Dumneavoastra militati cumva pentru priapismul de cenaclu ?

  16. soso spune:

    Comentariu editat de moderator

    A mers pe front, a contribuit la ridicarea de biserici… Si ce? S-au vazut si mari criminali care au facut asta. A fost un poet, poate mare. Asta o va dovedi viitorul. Cineva scrie ca i-a pasat de romani… Aiurea, l-a durut in cot de voi. Cand romanii n-aveau dupa ce bea bea apa, el datorita Cenaclului se lafaia in lux, se uita la voi de sus, si posibil turna la Secu tot ce auzea, inclusiv cazurile sociale pe care le prezenta in Flacara. A prezentat cazuri sociale in Flacara. Si ce? A facut el ceva pentru cazurile alea sociale? Este cineva care poate spune ca l-a ajutat personal Paunesca in perioada aia? L-a concurat pe Vadim . Dupa Revolutie, cand era senator, a violat grav democratia care se infiripa folosindu-si influenta petru a-si feri sotia de rigorile legii, cand legea a dovedit ca ea a omorat 3 oameni. Asa ca nu pot sa-l plang…

  17. zaPaco spune:

    Desi aveti stiinta de a scrie, dati dovada de un exces sofistic al inteligentei care pe mine unul ma indeparteaza de ideile pe care le prezentati.
    Timpul va confirma sau infirma realizarea visului de “eternizare”. Concluzia dumneavoastra are doar rolul de a creea controverse si a produce audienta exact precum o “televiziune de stiri”.

    Probabil ca metodele si ideile pe care le folositi pentru a scrie sunt specifice varstei si vremurilor in care v-ati format ca om, insa ele dovedesc ca nu sunteti nici pe departe perfect si ca ratati sansa de a deveni un “model practic” al unei generatii.

  18. Dani Rockhoff Dani spune:

    Paunescu nu e primul scriitor a carui dedicatie politica a deraiat de la normele acceptate la un moment dat.
    Spuneti : “Pe mormantul poetului nu va rasari insa niciun fel de iarba, caci versurile singure nu-i vor putea conserva memoria. Fertilizatorul memoriei nu este emotia estetica a poeziei, ci amintirea modelului practic, a faptelor in armonie cu cuvintele”.
    Nu pot sa fiu de acord cu aceasta. Ceea ce ramane, peste generatii, din opera unui artist, este creatia insasi, pe care o judeca diverse generatii, prin diverse viziuni politice.
    Iar Paunescu a scris mult si cu mult har poetic, exteriorizandu-si in tromba, si bunele si relele sufletului sau framantat intr-o viata de om. A trait si creat sub comunisti, dar si intr-o democratie aplicata cu dubla masura.. Legate de numele sau, inainte de 90, sunt si cenaclurile Flacara, la care atmosfera nu era resimtita la vremea aceea ca politizata, ci ca o emulatie culturala, de muzica si poezie tanara. Cenaclurile Flacara si Paunescu au deschis portile afirmarii multora dintre cei care si astazi stau pe scena.
    Nu sunt mare fan al creatiilor sale poetice. La o asemenea cantitate, s-au strecurat si poezii superficiale, sau manate de oportunism. Insa poetul Paunescu a avut un suflu creator si o maiestrie a cuvantului pe care multi alti poeti in devenire si le-ar dori.
    Sa-i fie tarana usoara!

    • florin spune:

      Care opera? Cea despre “Epoca de Aur” condusa de “Carmaciul cel iubit” . Va ramane in istorie exact cum a ramas si cel caruia i-a facut sluj. Cenaclul Flacara a fost porcarie cu cateva lucruri bune. Am trait in acea vreme si, cu toate prostiile care mi se bagasera in cap de educatia comunista, nu m-a interesat. Culmea era ca nici colegii mei de clasa, care multi dintre ei erau copii de activisti de partid cu grad mare (chiar f. mare) nu mergeau la cenaclu.

  19. Adina spune:

    Dumnezeu sa-l odihneasca! A fost un om angajat in toate evenimentele majore ale timpului sau si prin aceasta a fost un exemplu. Cât a gresit, ce a gresit …. sa arunce piatra cel care e complet inocent. In anii aceia intunecati ai comunismului, poetul Adrian Paunescu a fost o Flacara a spiritului liber. A avut o contributie importanta, atat in a da identitate unei “generatii in blugi” care, se stie, s-a rebelit contra comunismului in 1989.

    Locul poetului in cetate … un subiect indelung discutat in toate timpurile.

    Sunt scriitori intorsi catre o lume a lor pe care o cizeleaza in cele mai mici detalii. Ca sa-i descoperim, trebuie sa invatam sa-i cunoastem si sa-i intlegem. Si ajungem sa-i si iubim pana la urma. Sunt altii care aleg sa se opuna cetatii si prin tot ceea ce sunt si scriu incearca sa construiasca argumente pentru a sustine o alta ordine sociala, o alta lume mai buna si mai dreapta. Ii iubim pe acestia pentru ca ne fascineaza curajul si daruirea cu care-si apara opiniile.

    Adrian Paunescu nu a fost nici într-o categorie, nici in alta. El a ales o a treia cale: aceea de a evolua impreuna cu cetatea, confundandu-se cu ea, preluându-i chiar greselile, cautând apoi modalitati de a se scuza, asumand erorile, muncind din greu sa-si afirme si sa-si apere coerenta din idei. Destinul sau e o parte din destinul unei generatii suspendate de intelectuali…suspendate intre doua sau chiar trei modele de societate.

    De astazi incepe viata postuma a poetului Adrian Paunescu. A-i intelege toata poezia fara ura, fara ranchiuna, fara instrumentalizari politice de tot felul, face de acum parte din propria noastra lupta pentru coerenta. Maestrul nu mai e sa ne recite solemn versuri pe care, in fond si la urma urmei, noi, cei multi, am ales sa le repetam pentru ca ne mergeau la suflet intr-un anumit timp si spatiu. Dumnezeu sa-l odihneasca, iar pe noi sa ne faca mai buni!

    • florin spune:

      “Rolul poetului in viata cetatii”-in niciun caz acela de-a face temenele puterii.

      Daca nu esti in stare sa faci opozitie (date fiind conditiile vremii opozitia te putea costa viata) cel putin taci. Au mai fost si alti poeti mari in vremea respectiva (vezi Nichita Stanescu sau Marin Sorescu) care nu s-au prostituat in asemenea hal si a caror opera este de referinta la aceasta ora. Ce poezii vor citi de Paunescu generatiile viitoare? Cele despre “Carmaciul cel iubit” sau “Epoca de aur”.
      Paunescu este cazul trist cand un talent urias este pus in slujba unei cauze ticaloase. In rest… despre morti numai de bine.

      • Adina spune:

        Eu cred ca mai bine ar fi sa taca acei care se cred posesori ai adevarului ultim. Se pare ca viata a devenit mult prea complexa pentru dumneavoastra ca sa o mai puteti intelege si altfel, fara a mai pune etichete si judecati de valoare. Nu totul e in alb si negru.
        Si mai cred ca nu eu trebuie sa aleg ce poezii vor citi generatiile viitoare. E treaba acelor generatii sa aleaga.

  20. SPERANTA spune:

    Comentariu editat de moderator

    Felicitari !! Este descrierea perfecta a celui ce a fost…..In ce priveste cenaclul Flacara, pe vremea aceea eram foarte tanara si iubeam muzica, poezia, teribilismul, dar departe de ceea ce insemna cenaclul

  21. gaga spune:

    bravo vlad mixich ! mai trebuie spus ca popularitatea lui paunescu nu e data de calitatea, nici de prolificitatea scriiturilor lui in versuri ci tocmai de implicarea lui politica. oamenii entuziasmati de versurile lui nu sunt consumatori de poezie sau de literatura. sunt cetateni incantati de prestatia lui publica. personalitati borderline, cu discursuri absurde, patetice, pompoase si delirante au facut o cariera senzationala in romania. mi se pare un fenomen care merita analizat.

  22. gabriel spune:

    felicitări pentru necrolog

  23. als spune:

    ‘Fertilizatorul memoriei nu este emotia estetica a poeziei, ci amintirea modelului practic, a faptelor in armonie cu cuvintele.’ – suna nobil & generos, dar istoria literaturii ne arata k nu e asa: baudelaire a avut un caracter infect, dar ‘florile raului’ (interesant titlu, nu-i asa? ;P) sint citite & citate si azi…
    k si arghezi, la noi, si multi, multi altii

    in rest, de acord

  24. florin spune:

    A fost un mare poet, nimeni nu contesta.

    Dar nu cred ca ar trebui ridicat in slavi un om care a tras de toate sforile posibile pana si-a scos nevesta si fata basma curata dupa ce a omorat o intreaca familie intr-un accident de circulatie

  25. als spune:

    l.e.: ink ceva: nu cred k ‘versurile lui vor ramine’ – cum nu au ramas ale lui beniuc, andritoiu etc…
    ale lui arghezi, da!

  26. Bogdan spune:

    Eu sunt mai tanar, nu ii stiu creatia si ce a insemnat el pentru cei mai in varsta insa l-am apreciat mereu.
    Printre alte imi aduc aminte de el pentru ca l-a intors pe Hagi la Nationala si ne-am mai bucurat de el o perioada…

    Odihneasca-se in pace!

  27. Adi spune:

    Invata sa separi poetul Adrian Paunescu de politicianul Adrian Paunescu. Sau e prea greu pentru unii…

    • florin spune:

      Poetul este inseparabil de om , intrucat viata care si-a dorit-o si a dus-o i-a afectat opera. Si-a folosit talentul ca sa produca mii de osanale lui Ceausescu si sa creeze mecanismul propagandistic numit cenaclul Flacara. Aparenta dizidenta i s-a tras de la faptul ca i se cam urcase la cap celebritatea si asta nu era tolerabil

  28. Serban spune:

    Toate bune si frumoase dar nu am inteles ce e asa de trist sa pui ideile inaintea oamenilor

    Un om fara idei e mai trist decat o idee fara oameni

  29. Tudor spune:

    Prietene, imi pare rau dar nu sunt de acord cu tine de data aceasta. Cred ca de vre-o doua sute de ani incoace limba romana a avut la un moment sau altul cel putin un poet reprezentativ, fie ca a fost Alecsandri, Eminescu, Bacovia, Arghezi, Labis sau Stanescu(si sunt extrem de multi pe care nu i-am trecut) cert este ca a avut. Cred ca in momentul de fata ala era Paunescu, bun sau rau, cum era. Sunt curios care va fi urmatorul, daca va exista un urmatorul, fiindca limba romana e pocita rau iar unitate nationala e clar ca nu mai exista.

    Despre el ca om, da-mi voie sa-ti spun ca asta nu conteaza, daca nu ar fi fost el poetul lui Ceausescu sigur ar fi fost altul, daca nu ar fi fost el senator sigur ar fi fost altul in locul lui si aia ar fi facut o treaba la fel de mediocra ca el, nu la asta era el bun. Nu cred ca are vre-o eroare de neiertat comisa. Au fost multi care au comentat de Eminescu, ba ca era sifilitic, ba ca era nespalat etc,etc … invidie. Pentru cine mai conteaza asta astazi? Si de la Eminescu putem spune ca am primit firmituri tinand cont ca a murit (ca poezie) la 33 de ani, toti am putea spune ca daca ar fi avut mai mult grija de el si nu ar fi fost asa egoist sa traisca fiecare clipa poate ar fi prins batranetea si am fi mostenit mai multe dar uite ca n-a fost asa si spunem multumesc si pentru ce am primit, exact la fel si in cazul lui Paunescu. Nu-mi place idea ca pentru a intra in nemurire, prin constiinta publica, trebuie sa fii fost un om perfect si abia dupa aceea sa fi creat o opera perfecta.

    Daca Paunescu a fost un dubios cred ca ne-ar trebuii de o suta de ori mai multi dubiosi din astia(fiindca nu mai sunt multi, poate Zamfir si alti cativa) doar pentru mostenirea pe care o lasa in urma. Eu zic ca ce greseli omenesti a facut sa lasam in urma si sa iertam ca si asa omul nu mai e printre noi si nu are rost sa tinem supararea, sa ne concentram mai mult pe ce ramane cu adevarat in urma, si anume opera

    • gaga spune:

      nu, sa nu-ti fie teama, mai sunt si altii , nu doar zamfir. tudor gheorghe , mimul vorbaret, puric, cvt sunt inca cu noi.

      • Tudor spune:

        Zamfir si Tudor Gheorghe sunt intradevar impresionati ca artisti, pe mimul vorbaret nu prea l-am ascultat(inteleg ca oricum e si el cumva controversat) iar CVT nu am citit poezii pana acum pentru a ma pronunta

  30. luca spune:

    Faptul ca si-a terorizat sotia, nu e o problema. Intra in comportamentul obisnuit al artistilor care nu se inteleg nici pe ei. Acum, insa, inclusiv prin ultima poezie, ultima scrisoare a fiicei sale in care pomeneste cum o suna Ardealul, Moldova, sudul tarii sa o intrebe de sanatatea lui, apare mitologia, masca, aceeasi mitologie care l-a ridicat pe Eminescu la rang de poet national. Paunescu nu a fost un poet, ci un versificator, sa ne intelegem.

  31. bladd spune:

    A fost unul din marii pupincuristi ai lui Ceausescu, a profitat din plin de regimul comunist, cind altor intelectuali si scriitori li se punea calus la gura. Faptul ca multi romani il admira denota superficialitatea, prostul gust, si duplicitatea, care din pacate sunt dominante in spatiul romanesc. E trist sa vezi ca dupa 20 de libertate multi au ramas cu poezia lui Paunescu, filmele lui Nicolaesu, si ideile politice ale lui Iliescu.

    • julien spune:

      a murit maestrul pupincurismului romanesc.cand poporul roman suferea de foame si frig acest mare lingau ragea osanale adresate odiosului si sinistrei de renume mondial

  32. dan spune:

    politician??? poate cel mult emanat,important ptr. nostalgici.

  33. Andreiu spune:

    Vlad, presedintele Basescu a fost mai decent ca tine! Urmeaza-i modelul!

  34. soso spune:

    Un talent nemasurat si o opera admirabila pe care ne-a lasat-o si pentru care eu ii multumesc . E o zi de doliu national . Ruga pentru Adrian Paunescu.

  35. def spune:

    paunescu nu e ala cu nevasta care a casapit cu masina pe aia si nu a patit nimic ?

  36. nicu spune:

    Pt. T

    Tu care esti paralogic, mi-e greu sa cred ca poti evalua doza de logica a vreunui continut. Spui tampenii! In primul rand comparatia e perfect deplasata. Adrian Paunescu chiar a facut mai mult bine oamenilor, decat rau, dar si-a neglijat conditia de artist pentru cea de om public. Despre asta era vorba cu mostenirea ideilor si nu a faptelor lasate de omul creator. Oricum eu vorbeam de cultura si tu ma iei cu marlyn manson, daca erai mai vivace la minte vorbeai de raskolnikov.

    Heidegger a pactizat cu regimul lui Hitler, Celine la fel. Fiecare pe fasia lui e genial. Asta e mostenirea lor, metafizica, ideile, nu faptele la care ajungi si tu si Mixich cu capul, pt ca la idei cam trece apa peste capul vostru si va inecati. Luati-va un colac de la biblioteca.

    • Tudor spune:

      bine spus

    • florin spune:

      Sigur ca fiecare om isi are propriile slabiciuni sau erori, dar depinde cat de departe mergi cu ele. Eminescu a fost antisemit, Arghezi a fost legionar, Nichita Stanescu alcoolic, Byron se droga, Nietzsche a oferit suport ideologic nazismului, Sartre a ajuns sa aiba convingeri comuniste etc.. Paunescu in schimb a fost una dintre piesele de baza ale propagandei de partid ceausiste. Nu a fost doar un intelectual cu niste convingeri gresite, ci unul dintre activistii de partid de varf care au facut din regimul Ceausescu cel mai distructiv regim comunist european de la Stalin incoace. Opera lui este legata direct de osanalele aduse lui Ceausescu. A condus ani de zile revista Flacara, precursoarea tabloidelor actuale, din care a injurat tot ce a putut, cei drept nu atat de infect ca si saptamana lui CVT.

  37. Rezervatia de zimbri spune:

    Articolul mi se pare prea mult axat pe omul Paunescu, Vlad. In politica si viata personala nu a facut alegeri grozave (dar in istorie mai sunt si altii in aceeasi situatie). Daca ii citesti insa o parte din poezii, iti poti da seama ca a fost un poet mare. Cenaclul Flacara a lansat o serie de cantareti romani, foarte buni si in raport cu perioada noastra (nu am cunoscut direct ce se intampla la cenaclu, sunt prea tanar). Cat despre politica si comunism, majoritatea politicienilor de azi au avut legaturi cu perioada comunista…

  38. Marcos spune:

    Domnule Mixich,

    Reiau comentariul meu, care nu a trecut intr/o prima faza de “vigilenta” moderatorului, cu speranta ca in numele libertatii de expresie, veti agrea includerea sa in aceasta pagina. Spuneam ca din punct de vedere moral, editorialul dumneavoastra mi se pare respingator. Poate ca termenul este prea tare, asa ca reformulez si spun ca articolul trebuie dezaprobat. Imi exprimam si regretul ca lasati intelectualismul sa va orbeasca bunul simt. Este ziua in care a murit un om si o minima decenta, respectata de secole si milenii in societate, cere sa nu rostiti cuvinte de rau despre acel om. Comentariile lui Dani si zaPaco sunt foarte pertinente. Altfel, puteati sa asteptati cateva zile cu articolul, indiferent cat “adevar” si “corectitudine” vi se pare ca ar contine acesta. In fine, la fel ca si in mesajul anterior, pun excesul dumneavoastra pe seama teribilismului tineretii, care este poate unica scuza in circumstantele date. Dumnezeu sa-l ierte pe Adrian Paunescu!

  39. simona marta spune:

    Despre autor

    “Îmi plac oamenii. Genialii, ticăloşii, mediocrii, sfinţii, fricoşii, ciudaţii… Şi îmi plac poveştile lor”.

    VA CONTRAZICETI IN ACEST ARTICOL TOTAL!
    ATI UITAT DE CELE AFIRMATE DE DVS. CHIAR PE BLOGUL PERSONAL?
    DUMNEAVOSTRA DIN CARE CATEGORIE FACETI PARTE DIN CELE ENUMERATE?
    VA OFER SANSA DE A ALEGE.
    DUPA CUM VEDETI AM DECENTA DE A NU VA CATEGORISI.
    Si povestea Dvs. nu imi place…este una scrisa cu picioarele….asa sper…caci daca v-ati fi folosit cunostintele “Multipremiate”…ar fi trebuit sa apara o alta poveste cu majuscule.

  40. gabriel spune:

    n-a fost un mare poet, ci un mare versificator

    mai citiţi şi poezie, nu numai “versuri ce din coadă sună”

    • Dragos spune:

      Exact la asta ma gandeam si eu! Ca ‘versificator’ e mult mai potrivit pentru Paunescu decat ‘poet. In rest, despre morti numai de bine… RIP

    • ghita spune:

      Te rog sa traduci aceste versuri ce “din coada au sa sune”. Probabil nici nu ai citit vreo poezie de-a lui Paunescu de nu ai habar de capacitatile lui:

      Diseara-i plecarea in insula mea
      Trasura de nuc te asteapta la scara
      Ia-ti haine mai groase si nu-ntarzia
      Caci cainii politisti s-ar putea sa apara
      Nu-ti face probleme, birjarul e mort
      Si caii sint morti si trasura e moarta
      Fugim fara martori in nu stiu ce port
      In insula mea la cinci capete sparte
      Nu-ti face probleme, birjarul e mort
      Si caii sint morti si trasura e moarta

      Acolo vom creste copii monstruosi
      Lachei de metal si de mizga vor rade
      Povesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi
      Tic-tac telegraful, cadavrele ude
      Vom trage trei filme color de deochi
      Si le vom trimite in lume de-a randul
      Ca sigla batandule cate un ochi
      Al patrulea ochi pentru casa pastrindu-l
      Vom trage trei filme color de deochi
      Si le vom trimite in lume de-a randul

      Nu-ti face probleme – e mijlocul verii
      E mijlocul iernii, ciudata poveste
      Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii
      Trasura ca moarta parandu-ti ca este…
      E numai iluzie, dincolo-s eu
      Te-astept cu faclii 4600
      Zadarnic te sperii ca ninge mereu
      Ca strajile drumului fumega mute
      E numai iluzie, dincolo-s eu
      Te-astept cu faclii 4600

      Hai vino si urca si spune ceva
      Birjarul e mort, are sange de carja
      Te-astept fara martori in insula mea
      Port haide de nuc, sint aproape o birja
      Si daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o
      Sa stii ca in insula mea totusi sunt
      Movila celui mai proaspat mormant
      Intinde piciorul si calca-l, iubito
      Si asta e totul pe care diseara
      Fantoma trasuriï asteapta la scara..

      • yves st. aline spune:

        Dar ce ziceti d-astea : Catelus cu parul cret/ Fura rata din cotet …etc” Marfa!

        • ghita spune:

          dovedeste unde merg gandurile romanilor in mod constant…obsesii stravechi. Originala poezia dumneavoastra! Cred ca v-a luat ceva timp sa emanati o astfel de creatie!

          • T spune:

            asta dovedeste cat de lata e cultura dvs (fie si doar aceea literara) si, pe cale de consecinta, cat de juste (sau ba) va sunt interpretarile (fie si numai in domeniul literar). “catelus cu parul cret” e o poezie de… Tudor Arghezi, da, o poezie scrisa de unul dintre cei mai buni poeti ai literaturii noastre. ok, nu este una dintre marile lui poezii, dar e cu mult mai poezie decat versificatia pe care ati citat-o dvs :)

          • ghita spune:

            T , iti vine foarte greu sa prinzi ironiile. Nu ma intreb de ce.

        • ghita spune:

          Onor în faţa veşniciei
          de Florin Fînaru

          (poezie dedicată Armatei Române care l-a înmormântat
          pe poetul Adrian Păunescu asemenea unui erou, cu onoruri militare)

          Spre cinstea ei armata tricoloră
          Omagiază azi eroul stins
          Şi asumându-şi sarcina majoră
          Înalţă salve către necuprins.

          Azi forţa ei e mare şi-nţeleaptă,
          Reflexul ei profund şi sănătos
          Şi-n faţa lumii îşi asumă dreaptă
          Recunoştinţa ei, solemn prinos.

          Înalt ignoră astăzi întrutotul
          Pigmeii care dau cu pietre-n geam
          Şi îşi omagiază patriotul
          În bătălia sacră pentru neam.

          Armata mea e astăzi uriaşă
          Şi chiar de-i pace-n ţară, e război,
          Căci zidul nepăsării se îngroaşă
          Şi-avem nevoie sacră de eroi.

          Bolnav mereu de greaua lumii temă
          La jugul sfânt al ţării s-a-nhămat,
          Iar Ea a hotărât atotsupremă
          Că-n veci de veci el nu va fi uitat!

          Poetul pleacă azi în ceruri ’nalte
          Armata dă onorul la străbun,
          Armata ţării a deschis o carte
          Şi-aude-n zare plânsul unui tun.

          Fii împăcat, maestre-al poeziei,
          Armata Ţării azi te-a sărutat,
          Ţi-a dat onoru-n faţa veşniciei
          Şi de scuipatul urii te-a spălat!

    • ghita spune:

      Draga Vlad Mixich, cred ca medicina este la fel de potrivita pentru tine ca si jurnalismul. Tai in carne vie! De fapt nu asta ar fi trebuit sa faci….

  41. Creator spune:

    Adrian Paunescu are nevoie in schimb de aprecierea noastra !
    Din pacate cei ce sunt tangentiali (in cel mai bun caz) fata de cultura nu pot intelege asta. Ei intele doar neo(non)valorile existente. Nu au capacitatea de a atinge profunzimea, nu au sentimente de cultivat si intretinut…

  42. fiind baiet paduri cutreieram... spune:

    @ V.M. : cat de bine ti se potriveste…

    “Rămâneţi dară cu bine, sunte firi vizionare,
    Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
    Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
    Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,
    Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, -
    Toate-s praf… Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.”

    Mihai Eminescu, Epigonii 1870, 15 august

  43. Nemo spune:

    Adina, a sintetizat cel mai bine: ” De astazi incepe viata postuma a poetului Adrian Paunescu. A-i intelege toata poezia fara ura, fara ranchiuna, fara instrumentalizari politice de tot felul, face de acum parte din propria noastra lupta pentru coerenta.”
    De-alde vlad mixich, si altii nu va mai auzi nimeni peste timp. Care mai de care incearca sa faca acum comentarii cat mai “intelectualizate” despre marele poet , alimentandu-si defapt in esenta propiile orgolii desarte: de genul “hai ca le-am zis-o bine!”. Cata ura poate sa incapa in comentariul scris de AndreeaM: “Eu personal insa ii doresc lui Adrian Paunescu ca (…) nimeni sa nu-si mai aduca aminte de el nici ca om, nici ca poet. O merita!”. Daca ai parinti, AndreeaM, citeste “Ruga pt .parinti”, poate iti mai domoleste ura pentru cel care a scris-o. Dumnezeul sa-l judece si sa-l ierte!

    • Emil spune:

      Frumos si bine comentat. Mie mi se pare josnic sa-ti faci publicitate profitand de stingerea din viata a unei personalitati artistice (dar e drept si controversata politic) in momente cand, daca nu din crestinism macar din respect si bun simt, se cade sa amintesti doar de aspectele frumoase si sa-i permiti prin asta sufletului sau sa se odihneasca in pace.

  44. dragoshf spune:

    Chapeau, domnule Mixich!

    In sfarsit, un pic de decenta si de bun simt in evaluarea unui personaj care intruchipeaza atat de bine slugarnicia si pupincurismul atat de omniprezente in anii dinainte de 89.

    excelenta articol, bravo

  45. Cata spune:

    sarmanul discernamint …pe unde o zace el sarmanul prin ce mocirli de impostura si imoralitate?

    ii multumesc Teodorei pentru posibilitatea de a lua exact ceea ce se potriveste autorului acestui text.

    Toate micile mizerii unui suflet chinuit
    Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”

    I s-a intimplat lui Eminescu, i se intimpla lui Paunescu si asta este destinul elitei, a valorii.
    Spunea cineva ca Emnisecu nu va ramine ca politiican??? Ce enormitate! Luati si cititi si vedeti ca Romania nu a evoluat deloc de la Eminescu incoace! Dar sarmana ignoranta, sarmana comoditate de ce sa fie ele alungate din minti fara de minte?

  46. Adriana spune:

    N-am auzit in viata mea de tine … Si cred ca nimeni nu a auzit de Vlad Mixich …

    • gabriel spune:

      nici de Adrian Păunescu n-ar fi auzit multă lume dacă nu şi-ar fi făcut din regimul comunist soclu

  47. Fostul internaţional Gheorghe Hagi, în prezent antrenor la Galatasaray Istanbul, a declarat că Adrian Păunescu a fost un “mare om, un mare român, un patriot în adevăratul sens al cuvântului”, iar pentru el a fost o persoană extrem de importantă, căreia i-a ascultat mereu sfaturile.

    • florin spune:

      Mare constiinta dom’le Hagi asta! Si un intelectual deosebit de fin.

      • Tudor spune:

        Cand dadea goluri la CM sunt sigur ca va mandreati cu el, acum e un bashit. Daca el n-are voie sa comenteze de Paunescu voi de ce o faceti de el? Sunteti penibili

  48. [...] în ecuaţia împlinirii umane”, a scris Vlad Mixich, jurnalist la Hotnews, într-un editorial intitulat “De ce nu are Adrian Păunescu nevoie de lacrimile noastre”. “În ciuda [...]

  49. Krotona spune:

    Felicitari domnule Mixich.
    Amuzante unele comentarii… Deh, lume nacajita.
    Sper sa-l uitam cat mai repede.

  50. yves st.aline spune:

    Domnilor, nu insistati va rog cu exemplele de lipsa de caracter a marilor artisti : exemplele sunt extrem de numeroase dar total nepertinente pentru discutia noastra. A fost Villon asasin ? Cu ce a influentat asta Franta ? Cui i-au daunat excesele lui Baudelaire inafara lui insusi ?
    Adrian Paunescu, Dumnezeu sa-l ierte, a fost insa un propagandist al unei ideologii nemernice in care nu credea nici el, un fel de Goebbels dambovitean fara metafizica. Diferenta s-a vadit in felul in care au inteles cei doi sa-si asume consecintele faptelor lor : Goebbels s-a sinucis si si-a omorat nevasta si copiii atunci cand ideile lui au dus Germania la dezastru ( asumandu-si consecintele faptelor lui ). Paunescu a trecut cu nonsalanta in corabia invingatorilor si a ajuns un infloritor senator in Romania “democrata” dupa ce trasese din greu la faurirea Romaniei totalitare.
    Daca exemplul Goebbels nu va place, il am pe cel al lui Drieux la Rochelle care s-a sinucis si el. Sau pe al lui Dragos Protopopescu ( roman de-al nostru ).
    Paunescu si-a vazut linistit de treaba dupa marea abureala si a mai gasit suficiente rezerve de nonsalanta spre a-si scuti nevasta de pedeapsa dupa asasinarea a 4 ( patru ) oameni nevinovati, lucru care cred ca nu l-a tulburat nici cat ultima ragaiala dupa o masa copioasa.
    Asa ca nu cred ca exemplele de artisti damnati sa i se potriveasca acestui mic burghez dotat cu capacitatea uimitoare de a gasi rime la Nicolae .
    Sper ca dupa ce cei cativa folchisti cu plete rare si burticici tot mai revarsate care-i mai zdranganesc poezelele se vor apuca in sfarsit de treburi mai temeinice ( Nicu Alifantis a facut-o de mult, deci se poate ), sa se astearna o uitare bine meritata si peste acest nume. Nu sariti ca arsi, va rog si priviti in jur : cine mai publica azi Eugen Barbu ? Aud ? Si totusi Barbu era un prozator redutabil. Cine credeti ca va mai scanda ca idiotu’ Eminesc…….uuuuuu, Eminesc……uuuuu, intr-o Romanie moderna, scapata de sechelele subdezvoltarii multilateral inoculate ? Visez o Romanie cu autostrazi si aeroporturi uriase in care tinerii sa citeze cu nesat din Eminescu si Arghezi dar si din Verlaine si Heine si in care pseudo cultura ( Paunescu, manelele, serialele cu State si Flacarica ) sa nu mai aiba loc.

  51. Gogu spune:

    “De ce Adrian Paunescu nu are nevoie de lacrimile noastre”?. Mi-am permis sa adaug semnul intrebarii pentru a putea raspunde: din acelasi motiv pentru care pe dumneata nu ar trebui sa te planga nimeni!

  52. criticul spune:

    Dar cine plange dupa Paunescu?
    Eu am vazut doar omul,atat.Acea persoana infecta si plina de ura si urat.
    Mai bine o lua dracu si pe femei lui.
    Acum va las sa ma judecati.

  53. pupu calache spune:

    Excelent articol, subscriu in totalitate.
    Cit despre Cenaclul Flacara – la vremea aceea am auzit pentru prima oara expresia “hipnoza in masa” intr-o conversatie intre parintii mei. Care vehiculau si comparatia cu diversele secte si culte, eventual orgiastice.
    Eu nu puteam intelege cum era posibil ca un tinar in deplinatatea mintilor lui sa se entuziasmeze la ceva aflat in relatie cu partidul, poporul si iubitul conducator. Cind ascultam la radio transmisiunile de la Cenaclu mi se facea sila cind auzeam ceva misto, simteam cum bunul, frumosul si creativitatea sint violate de un dement gras, transpirat si latos. Caruia ii doresc din suflet multe, multe reincarnari de acum incolo, ca sa mai aiba o sansa la mintuire.

  54. un_clujean spune:

    Decenta n-ar impune acel “despre morti, numai de bine” … regretabil ca multora le lipseste :(
    (vitup)errare umanum est ?

    “Si-acolo unde negrul moare
    De dragul unui alb intreg
    Devine albul insusi negru
    Si ochii nici nu-l inteleg.

    Si-acolo unde NU se stinge
    Ca un nemeritat atuu
    Isi rupe DA pe NU din sine
    Ca vesnic sa existe NU”
    (Acatist pentru cotrarii – Adrian Paunescu)

    ps: respect pt posturile semnate Marcos si Teodora Petrisor

    • daniela spune:

      Incredibil,dragă domnule!
      Corect informat,fără osanalele care vor inunda televiziunile în zilele şi săptămânile ce vor urma,povesteşti despre un om.Un om cu bune şi cu rele.Că asta înseamnă un om.Desigur că n-am avut răbdare să citesc toate articolele srise pe tema morţii poetului,dar…acum nu mai are importanţă.Sunt liniştită că,cineva este în stare să fie obiectiv.
      Desigur,a fost un poet exterm de prolific,desigur,a fost un poet extrem de interesant la vremea apariţiei lui, eu pesonal citesc cu plăcere poezia lui de dragoste,sau de-ndrăgostiri?…
      Am fost spectator al Cenaclului Flacăra.În 1976.A fost magnific!Pentru că eram adolescentă şi…plecam noaptea de-acasă.Dar,una peste alta,a fost …altceva.
      Adrian Păunescu a fost doar un om.Un altfel de om decât vecinul de palier.Un om cu bune şi cu rele.Sper să-şi găsească liniştea.
      De fapt voiam să-ţi mulţumesc pentru acest articol exterm de obiectiv şi de bun simţ. Felicitări!
      Nu ştiu câţi ani ai,dar,dacă vrei scrie-mi. Poate că avem multe să ne împărtăşim.
      Dumnezeu să-l odihnească!

  55. Anonim spune:

    Adrian Paunescu a fost si va ramane un mare poet al neamului romanesc.Rautatea de care dati dovada multi dintre dvs. nu va face cinste.Cu ce va considerati mai buni si mai destepti, mai cinstiti si mai onesti?Uitati-va toti in oglinda si in priviti-va in ochi.Asa o sa vedeti cine sunteti.Ce daca i-a cantat lui Ceausescu?Dar cei care canta de 20 de ani cu slugarnicie fiecarui partid politic pentru bani,pentru cati mai multi bani cum pot fi catalogati?
    Credeti ca cei care au furat din avutia poporului roman in cei 20 de ani,cei care au tradat acest popor si care l-au adus la situatia de azi sunt cu ceva mai buni?
    Nu aruncati cu pietre, pentru ca Dumnezeu va pedepseste.

  56. [...] au curajul sa spuna ceea ce gandesc fiindca, astfel, s-a dezice de valul modern al lumii actuale. Omule dragă, spune ce gandesti. « fir [...]

  57. [...] au curajul sa spuna ceea ce gandesc fiindca, astfel, s-a dezice de valul modern al lumii actuale. Omule dragă, spune ce gandesti. « fir [...]

  58. gheorghe spune:

    Cand am citit titlul am injurat in gand autorul si nici nu am vrut sa citesc continutul. Peste vreo doua ore curiozitatea a invins si am citit. Si ce am citit? Ceva superb! Nu cred ca cineva poate descrie mai bine un personaj atat de talentat si in acelasi timp atat de odios prin actiunile sale. Poate ca titlul trebuia sa cuprinda in loc de ,,nu are nevoie,, sintagma,, nu merita lacrimile noastre,,. Acest individ egoist pana in varful unghiilor pe vremea lui Ceausescu a contribuit din plin in a baga acest popor nefericit in mizerie pana in gat iar mai apoi dupa revolutia iliesciana a facut tot ce a putut, timp de 20 de ani pentru ca nu cumva romanii sa iasa din rahatul in care au fost tinuti. La moartea cuiva se spune ,, sa-i fie tarana usoara,, Ei bine eu nu voi spune asa ! Voi spune sa-i fie grea ca piatra de moara aidoma celei ce a legat de piciorul natiei noastre nefericite.

    • Mierea Naturala spune:

      Ti-ai dovedit singur ca “aparentele inseala” ca si-n cazul “Titanului”

      Operele in mod cert ca vor ramane si speram ca niciodata copiilor copiilor nostri nu le vor trece prin cap sa caute in arhive si ‘faptele’ scriitorului.

      Deosebit articol !!

    • daniela spune:

      Gheorghe, eşti prea aspru!
      ? Prea aspru cu tine,în primul rând.Eu sincer apreciez acest articol aşa cum am scris mai sus dar,unde este credinţa
      Să lăsăm sufletele duse să -şi găsească liniştea! Ce-am crezut? Că era supraom?Dacă aşa am crezut,iacă,ne-am înşelat!Dacă am mai fi ascultat pe unii,alţii,în toţi aceşti 20 de ani,am fi înţelesc că…acest om nu-i chiar aşa…de om.
      Poate ca poet!Criticii sunt în măsură să spună,că de cititori…. să vezi tu volume editate de-acum şi cumpărate la greu!
      Să se odihnească în pace!

  59. ghita spune:

    Poate o sa poastati asta. Dupa cate stiu eu suntem in democratie si nu ar trebui sa puneti pumnul in gura deoarece nu sunteti capabili sa acceptati adevarul. Macar in societatea asta nu va comportati ca “comunistii” pe care ii huliti atat!
    Democratia este victoria celor multi impotriva calitatiii si a profesionalismului. Cantitate vs calitate. Nu va va plange nimeni pe voi!

  60. Miles spune:

    Comentariile imediat dupa moartea cuiva se fac cu inima, nu cu mintea. Trebuie doar sa ai una. Daca nu ai, vii cu perspective gen “(…) sa-si regizeze plecarea compunand scrisori emotionante si beneficiind de cel mai celebru teatru modern: televiziunea de stiri.”

    In fine, ti-ai facut norma si azi. Poti sa mergi linistit la culcare.

  61. Copy-Paste spune:

    “Pe mormantul poetului nu va rasari insa niciun fel de iarba, caci versurile singure nu-i vor putea conserva memoria. Fertilizatorul memoriei nu este emotia estetica a poeziei, ci amintirea modelului practic, a faptelor in armonie cu cuvintele”, Vlad Mixch.

    “Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
    Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
    Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
    Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
    Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
    Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
    Toate micile mizerii unui suflet chinuit
    Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
    M. Eminescu

    Cand ai un ciocan in mana…toate obiectele din jur ti se par cuie..

  62. eu spune:

    hmm… imi place cum incearca unii sa faca o diferentiere intre “omul” paunescu si “poetul” paunescu. nu poti cunoaste un om decat daca il iei in intregimea sa. nu pe bucati. daca stai sa diseci astfel, vei gasi la oricine, de la ramaru si pana la pol pot, unele parti bune. hai sa discutam doar despre talentele de orator sau dragostea pentru animale a lui hitler si sa ignoram restul. corect, nu?

    ma amuza cum se ridica in slavi masina de propaganda de la faimosul cenaclu. am auzit si personaje care spuneau ca revolutia din decembrie lui paunescu i se datoreaza… simpatic, ce sa zic. adica se uita cu cata osardie il ridica in slavi “bardul”. si macar de ar fi facut-o din convingere… nu, a facut-o doar din oportunism, pentru a-si alimenta vanitatea. pentru ca adevaratul geniu al lui paunescu aici se regaseste, in vanitatea sa fara limite. adevaratele genii, din orice domeniu, sint ridicate pe un piedestal de altii; paunescu s-a ridicat singur, indiferent pe cine sau ce a trebuit sa calce – numai sa ajunga sus. l-a pupat in fund pe ceausescu, dar de fapt s-a pupat pe el singur in fund. nimic nu a fost prea josnic pentru a-si crea propria legenda. pana si moartea si-a regizat-o ca pe un spectacol in care el era principalul actor – scrisori deschise de la si catre el, sfaturi pentru “posteritate”, mitul lui prometeus de la barca inlantuit pe patul de spital, de unde inca imprastie “geniu”.

    asa ca, lasati-o mai moale cu isteria asta in masa. priviti omul indeaproape, prin ochii vostri, nu prin ai lui, si veti vedea doar un om. un om care ar fi putut sa fie cineva, a avut talentul necesar, dar si l-a irosit vrand cu orice pret sa fie o legenda inca din timpul vietii si un semizeu dupa moarte, si a esuat intr-o lamentabila caricatura.

  63. Cristian spune:

    O judecata simplista, rece, nedreapta! Daca Paunescu a fost dependent de glorie precum narcomanii de drog, asta nu intuneca deloc persoanalitatea sa, suflul, bogatia sa spirituala! Exista carti de poezie de la inceputul carierei sale de poet care stau drept in orice pozitie. Exista poeme multe, prea multe (prea putine?) care au dat sens multora dintre noi, mai putin carcotasi decat un autor intelighent si nestiut de nimeni, pe care hotnews se grabeste sa-l promoveze in homepage.

    50 de carti si peste 60 de ani de emotie topita, strigata, aruncata in fata, urlata si imprastiata pe pereti nu pot fi sterse si anulate de aroganta unui Vlad Mixich care nu a existat si nu va exista niciodata.

  64. [...] De ce Adrian Paunescu nu are nevoie de lacrimile noastre [...]

  65. dugashvili spune:

    Bai frate, voi nu aveti alte treburi? V-ati cam aprins….

  66. Califlor spune:

    Noroc ca a murit, altfel cum aflam noi de faptele si bune si rele ale poetului…. Dumnezeu sa-l ierte! .. Toti suntem mai mult sua mai putin versatili, dar pentru ca el a fost in centrul atentiei a devenit mai usor tinta. Toti suntem victime ale menipularilor, numai ca fiecare dintre noi cade ori intr-o directie, ori in alta, Adrian Punesc a facut fata la toate variantele, mai putin la asta: “cu-o moarte toti suntem datori” . Aici a trebuit sa se conformeze.

  67. Laurentiu spune:

    Comentariu editat de moderator

    Va rog publicati si o opinie oarecum contrara suvoiului de lacrimi care acompaniaza moartea lui AP.

    De pe patul de spital ar fi putut sa aleaga citeva ultime cuvinte care sa-i faca cinste. In schimb a ales sa se ia de politicieni cum ca i-ar taia lui pensia si i-ar lasa infometati copiii. O ticalosie! Paunescu senatorul se plinge de taierea pensiei! Paunescu care invirtea milioanele pe vremea lui Ceusescu!

    Pacat de cele bune … insa pina si la sfirsit raul din el a triumfat in fata binelui

  68. Radu Humor spune:

    Un om si el..
    Un botz ceva mai mare
    care e si normal sa lase in urma lui ceva mirare .
    Mare !
    Adrian Paunescu a trait niste perioade ale vietii doar pentru el,
    in schimb in altele ne-a luat si pe noi partasi !
    Cum astazi unii avem mai mult curaj decat el atunci.,
    curajul lui ar putea parea derizoriu, la fel ca si al nostru acum privind prin niste lentile de atunci.
    Pana la urma , paradoxal, as spune ca pe mine m-a impresionat si perioada Cenaclului “Flacara” ,
    dar si asta ultima din viata-i traita tot timpul la limita dintre normele morale care dau omului valoare,
    sau dimpotriva .
    Pana la urma a trecut dincolo lasand in urma lui cam tot atatea lucruri bune, cate lasa si cei care-l judeca
    acum o existenta care a avut de toate !
    Dar meritul lui este acela ca poate si datorita fizicului a trait mai mult pe culmi, acolo unde aerul e mai tare
    si vrajba mai necrutatoare, dar dupa el raman , sau dimpotriva s-au prea grabit sa plece (Tatiana Stepa, Ioan Alexandru) veritabili artisti care-i datoreaza extrem de mult celui ce i-a descoperit ( avea un extraordinar simt al depistarii talentelor) si ajutat in viitoarele cariere.
    Dumnezeu sa-i ierte pacatele si sa-l aseze in loc cu verdeata ( care i-a placut atat de mult ;) ) !

  69. florina spune:

    Paunescu va ramane in istorie ca cel mai mare poet dupa Eminescu!!! Cenaclul Flacara ….ce vremuri!!! O mare bucurie cand venea in oras!!! Nu-mi amintesc sa fi ingrozit pe cineva ….sau sa cunosc persoane ingrozite cum spunea Ioana ceva mai jos, ca vine Paunescu cu Cenaclul!!! Joia ascultam la radio difuzarea ….spectacolelor! Si vorbeam la scoala despre asta! Si stiam toate cantecele. Un mare patriot! Cati dintre noi ar spune public ceea ce spunea el!
    Ca om …nimeni nu este perfect! Poate doar autorul articolului atinge perectiunea din moment ce isi permite sa ridice piatra!!
    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  70. zaPaco spune:

    Desi statistic numarul celor care au comentat articolul si sunt deranjati de stil si continut este mare eu cred ca autorul este foarte multumit ca este citit si comentat. Asta e de fapt conditia “intelectualului” de jungla, adaptat perfect vremurilor curente.

  71. mihai spune:

    “dar care va fi credinta, care va fi cauza pe care aceasta multime o va onora prin prezenta ei acolo? ”

    Din punctul meu de vedere, ar fi suficient talentul. Ultima (probabil) lui poezie, “De la un cardiac, cordial”, este senzationala. Daca nu e de ajuns talentul, hai sa fim ipocriti sa vorbim despre spiritul sau patriotic, pe care e la moda sa-l respecti. Sau, acum serios, despre faptul ca a fost un lider (de opinie si nu numai) si un om de o cultura extrem de vasta.

    Mi-a placut mult pasajul cu “momentul istoric adecvat stilului sau”, ai dreptate, dar cu siguranta nu a fost mai servil decat sunt, astazi, Boc, Udrea si toti ceilalti.

  72. dp spune:

    Am plecat de mult din Romania, dar pentru mine numele ‘Adrian Paunescu’ este asociat pe vecie cu o imagine unica si foarte persistenta. Nu este vorba de Cenaclul Flacara, nu este pozitia lui de PSMist refurbished in PDSRist, ci o imagine cu mult mai ‘tailor made’ pe viata mea.

    Anume: aveam un unchi de un grad mai indepartat care se intimpla sa fie Vice Secretar de Judet intr-o zona ‘muncitoreasca’ a Romaniei. Nu pot uita cum, in toate vizitele pe care le faceam unchiului (in drum spre bunici), invariabil aveam de-a face cu urmatoarea scena: unchiul usor cherchelit care ne servea cu vinuri ‘de protocol’ si care ne teroriza timp de ore in sir recitind poezii din ultimele volume ale lui Paunescu (el avind toata colectia obtinuta ‘pe sub mina’ in baza functiei sale).

    In mintea mea de adolescenta, a ramas intiparita o combinatie de elemente care mi se par simbiotice (si simbolice): unchiul meu cu caracterul lui indoielnic (cazul clasic al copilului de la tara ajuns ‘tovaras de nadejde’ constructor al comunismului) care, dupa ce ca primise cartile (si vinul, ca tot veni vorba) in virtutea pozitiei sale de activist-nomenclaturist, avea placerea duplicitara de a se pretinde ‘curat’ si ‘nepatat’ de regim, citindu-ne cu obstinatie acele acele versuri ale lui Paunescu despre care ai fi putut spune ca au un subinteles subversiv, sau acele versuri patetic-patriotice cu care unchiul probabil simtea ca isi justifica pactul cu regimul.

    Oricum, scena repetata mereu de-a lungul anilor, imi crea intotdeauna o greata de care nu ma pot dezbara, greata care imi revine instinctiv cind este mentionat numele ‘Adrian Paunescu’: automat, revad scena cu unchiul, volumele de poezii si sticlele de vin ‘pentru export’.

    De prisos sa spun, unchiul este bine sanatos, cu o pensie de 2000 EURO, cu cabinet de avocatura in centru orasului in care era cindva vice-secretar, si cu volumele paunesciene inca pe raft. Daca in cazul unchiului pot intelege eventualele lacrimi in fata televizorului in zilele astea, nu pot insa intelege lacrimile din partea celor care nu au fost nomenclaturisti si care il depling pe genialul poet. Dar ce inteleg, in toata combinatia, este ca acesti non-nomenclaturisti plingaciosi sint aceiasi spalati pe creier (de Paunestii de ieri si de azi), care ii permit unchiului sa aiba o pensie uriasa, si care merg la el la cabinet cu confidenta ca ‘a fost un om de vaza, avem incredere in el’. Deci, pina la urma, intr-adevar opera lui Paunescu va dainui, asa cum si-a dorit-o. Dar nu va dainui prin versurile in sine, ci prin mutilarea mentala pe care opera lui a reusit-o asupra publicului: cei care spun ‘a fost el lingau si vindut regimului, dar a fost un poet genial (? – ca doar cineva trebuia sa preia coroana de ‘geniu al Carpatilor’)’ sau ‘o fi fost el poet de curte, dar despre morti numai de bine’ (brusc intervine filonul religios in discutie).

    Da, da, stiu ca in scoala sintem invatati sa nu confundam autorul cu opera sa, dar in cazul lui, cu tot efortul, nu prea reusesc sa vad opera de dincolo de compromisurile morale. Si sincer vorbind, lasind la o parte odele, am citit citeva pooezii postate ici-colo de fani neconsolati in zilele astea, si nu prea reusesc sa le gasesc valoarea artistica, mi se par destul de zaharisite ca si continut – numai bune pentru unchiul activist, sa le citeasca si sa ii dea lacrimile linga paharul de Cotnari.

    Mircea Mihaies spunea cindva ca scrierile lui Coelho sint un fel de guma de mestecat pentru ochi si minte. Daca asta e Coelho (pe care il pot digera cu usurinta, intrucit in definitiv nu face decit apologia unor valori etice universale), despre Paunescu ar trebui spus ca versurile lui sint un fel de seminte de floarea soarelui/bostan pentru neamul romanesc: ceva foarte national, care se consuma in masa, pe stadioane, un obicei pe care intelectualii rasati nu il au, dar care e foarte raspindit in rindul claselor de jos si de mijloc (ultimii cu pretentii foarte clare de intelectualism).

    • elena spune:

      @ dp

      Credeam că sunt singura care a remarcat faza cu Coelho :P

    • ionut spune:

      @dp: am citit cu mare atentie tot ce ati scris si pot accepta ca experienta de viata descrisa v-a marcat : probabil de aceea nu reusiti sa vedeti dincolo de compromisurile morale… asta e si basta ! … ce sa facem insa noi, ceilalti, care putem separa autorul de opera si care reusim sa vedem dincolo ? nu e normal sa avem o alta atitudine ? mai ales ca , dat fiind caracterul subiectiv al artei, ceea ce dvs poate gasiti zaharisit, eu gasesc plin de parfum… fie ca e parfum de bostan si de samanta sau de strugure si de Cotnari …
      Dumnezeu sa te odihneasca, maestre!

      • trm spune:

        incearca mai multe parfumuri ca acum, har domnului, ai de unde alege mai mult decat pe vremuri. asa se cultiva gustul :)

  73. Cinic spune:

    ˝Pe mormantul poetului nu va rasari insa niciun fel de iarba, caci versurile singure nu-i vor putea conserva memoria. Fertilizatorul memoriei nu este emotia estetica a poeziei, ci amintirea modelului practic, a faptelor in armonie cu cuvintele˝

    Pe criteriul propus de Vlad Mixich, nici urmatorii poeti romani nu au nevoie de lacrimile nimanui:
    -nazistul si antisemitul Octavian Goga
    -legionarul si antisemitul Radu Gyr
    -filo-nazistul si opiomanul Ion Barbu
    -nationalistul retrograd Lucian Blaga
    -misticul retrograd (si vinovatul de a nu se fi manisfestat ca antinazist) Vasile Voiculescu
    -filo-nazistul Tudor Arghezi, , poet al putrefactiei poeziei dupa verdictul lui A.Toma, un exeget al epocii
    -comunistul si chefliul Nicolae Labis
    -complicitarul cu regimul comunist, curvarul si betivanul Nichita Stanescu (pe asta l-a desfiintat deja CT Popescu intr-un articol in Adevarul literar si artistic)
    -legionaroizii Dan si Emil Botta
    -inenarabilul Ion Caraion
    -oportunistul Nichifor Crainic
    -turnatorul la secu St. Augustin Doinas
    -complicitarul Marin Sorescu

    Pe criteriul propus de Vlad Mixich, nici o iarba nu ar trebui sa creasca pe mormintele amintitilor poeti.Si totusi, iarba creste.Din oameni n-a mai ramas decat poezia lor.
    Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe Adrian Paunescu.
    In Patria limbii romane, tacerea tine loc de cuvant.Astazi.

    • ionut spune:

      @Cinic … ce frumos si adevarat : “In Patria limbii romane, tacerea tine loc de cuvant.Astazi.” :)

  74. aliodor spune:

    Paunescu a violat Romania.
    mai rau decat Securitatea si Ceausescu.
    dovada cum gandesc romanii la 30 de ani dupa, cum povestesc ei cum era la cenaclu…
    am fost si eu de cateva ori, prima data (prin 74 sau 75) ne-au obligat de la liceu, era noaptea de inviere si aveam de ales : ori veneam la scoala (discoteca) ori mergeam la cenaclu (trebuia sa aratam biletele care se vindeau prin scoala).

    deci decat sa mergem la inviere trebuia sa ne duca ca pe oi la cenaclu…
    deci daca asta nu era activitatea propagandistica si munca UTC, atunci…
    sigur ca venea Pittis si spunea poezii si facea 20 de push-ups pe scena si toata lumea fluiera admirativ, erau si piese misto (imi vine in minte “Ranitul dintre linii”) dar era o mare manipulare, facuta sa nu-ti mai pese (daca iti pasa) sau sa-ti pese mai putin de rahatul comunist din jur.

    Romania era o inchisoare. Cenaclul era o distractie pentru puscariasi servit cu aprobare de la directorul inchisorii si sub stricta supravare a gardienilor.

    Ca si acum ne amintim cu emotie de cenaclu (ca-n bancul cu ” ce bine era pe vremea lui Stalin..”) dovedeste ca inca n-am iesit din inchisoare.

  75. kirk douglas spune:

    Foarte bine scris textul, insa nu subscriu la el din doua motive:

    1. cand moare un om, e moral si deontologic sa nu aruncam vorbe grele macar pana cand respectivul ajunge in groapa

    2. mai mult decat discutabile comentariile cu privirea la mostenirea ce ne ramane de la Paunescu. In opinia mea, vorba lui Mao, una-i una si alta-i alta. Adica ma bucura sa citesc poezia, dar nu il am prieten pe omul care ca a scris-o. Sunt convins ca intelegi ce spun eu aici, si nu spun asta in calitate de fan Paunescu.

  76. Chip & Dale spune:

    In anii 80 au circulat în România două pamflete la adresa lui Adrian Păunescu, atribuite lui Eugen Brabu. Cel posterior tragediei de la Ploieşti, a ajuns în arhivele securităţii şi poate fi citit la
    http://www.observatorcultural.ro/Autoshow-Evenimentul-zilei-Cotidianul-Curentul*articleID_4134-articles_details.html
    Celalat, primul în ordinea apariţiei, anterior nenorocirii de la Ploieşti, a fost citit la Europa libera.

    FOLKUL ŞI PORCUL SAU FLEICA ŞI DRAPELUL
    Năpăstiile la poporul român se zice ca sînt de la Dumnezeu. De ele nu poţi să scapi : cutremure, inundaţii, focuri, ciuma, holeră, brîncă, moartea-n vite, cîte şi mai cîte.
    Unele dintre ele par ma rele decît războiul, pentru ca cel puţin in cazul acestuia exista un orecare ceremonial : ultimaturi, tratative, trădari, pe cînd în cazul seismelor, te culci treaz şi te scoli mort. Nimeni, în afara şobolanilor de apă şi a şerpilor nu are presentimnetul unor asemenea catastrofe. Cînd venea « aia urîtă », se băteau clopotele şi în porţile muribunzilor se atîrnau nişte cîrpe negre, apăreau butoaie cu oţet – ca sa nu te spurci – mai exista şi metoda izolării, a lanţului pus la poartă şi a arnăuţilor care trăgeau cu puşcociul ca nimeni să nu se apropie de locul nesănătos. Cadavrele se ardeau – vaccinuri nu existau – dar te mai slava cîte unul care furase vreun cui de pe crucea lui Hristos şi pe care nu-l atingeau pojarurile şi scabia, nici buba neagră.
    Noi, cei de azi, cu toate penicilinile, iată, nu ne putem feri de un flagel devenit coşmar, de balega asta mare de om care-ţi intră în casă cînd ţi-e lumea mai dragă : pe la opt sera, pe la nouă, pe la cinci pe la ora cucuvelelor ; ai, n-ai chef de el, îţi pătrunde în dormitor, te peresecută, urlă la tine, joacă geamparalele ca starostii de puşcării, beleşte ochii ăia mari ai lui şi te ameninţă : « Nu scpai de mine ! Mă doreşti, nu mă doreşti, eu tot dau năvală » !
    La « Ora copiilor » sau la « Să învăţăm semnele de circulaţie », el nu lipseşte. Dacă te afli în vreun loc mai dosit şi ai uitat să îţi iei hîrtie higienică cu tine, n-vea grija : In Programul de Radio, în Buletinul filatelic sau, şi mai rău, într-o revistă proprie, unde se fotografiază şi se autoslăveşte cu chitaroizii lui, cîntînd din zdrîng în faţa refelectoarelor, tot de el dai. Petreache Lupu din Maglavit a fost un dulce copil. În cenaclul său nasc fecioarele şi băieţii se despoaie, uitîndu-şi prezervativele printre scaune, bătrînii se vindecă de trînji instantaneu şi umblă ca milogul din capernaum. Mîntuitorul tineretului, strînge toată pleava bacantelor în tribune sub faldurile tricolorului, mai vîră cîte o strîmbă ca să fie, să se găsească, la o adică poet al tăgadei şi apolog în acelaţi timp, duplicitar pînă-n măduvă, vrea să le facă pe toate în văzul lumii. Pe unde scurte, pe unde lungi, pe unde vrei şi pe unde nu vrei ; el ne învaţă ce e Patria, ce-i cu România şi cu limba strămoşilor . Se visează Eminescu, dar de sub sutană îi scapă coada dracului.
    Fleica şi Drapelul, Folkul şi Porcul ! Iată programul său electoral.
    Nu trebuie uitat ca un asemenea instrumnet de produs stupidităţi trebuie plătit şi bine hrănit, ca să umple buzunarele cu îngrăşăminte ; el are nevoie de Mercedesuri cu tarif redus pentru că în Dacia i se apleacă ; vrea să fie gîdilat la găoz şi, mai ales să fie întîmpinat cu « pun-te masă, scoal-te masă », ca maţul său cere ! Din Paşcani pînă-n Constanţa, de la Satu Mare la Craiova se aude guiţatul unanim al turmelor sacrificate pe altarul muzicii tinere, al cărei lider este ! Plîng hotelierii neplătiţi, plîng şefii de sală rămaşi fără salarii pe cîteva luni, pentru că Bărăictarul, cu banda lui, face pustiu prin magazii, pivinţe şi frigidere. Şi mai ia şi acasă…
    După trecerea lui – ce, uraganul Flora, ce cutremurul de la San Francisco ! VineTăticu ! Iar tăticu e un fel de Berilă al găinilor, gîştelor şi al altor orătănii. El culege roadele folk-ului : jumătate de vită de colo ; o sută de litri de Riesling de la vreo cramă ; mai o halcă de mistreţ – dacă nu unul întreg – omul vrea amintiri, şi ele folclorice, de pe la Oradea, sub formă de cojoace ; mai o cergă maramureşeană, mai o duzină de blugi, că se poartă. Să nu plece cu mîna goală din judeţ, pentru că a distrat lumea şi i-a ridicat nivelul ideologic ! De la Sibiu pînă la Bucureşti, mai an, a lăsat un damf de brînză împuţită, trimisă la reformă ca să fie vîndută la un magazin special, iar mirosul escrocheriei n-a mai ieşit din Romînia nici pînă acum !
    Băiatul iubeşte Patria, dar banul nu-i de colea; e adunător, nu dă bacşiş, ia ! Te recomanda că ai vindecat boala secolului cu peliculă fotografică şi fără 20.000 de lei nu scapi! Ai dres un rinichi şi pe urmă te-ai cărat în occident, nu contează, dacă ai făcut juma-juma cu el, eşti protejat, adresaţi-vă cu încredere ipochimenului, discreţie garantată.
    O să intrebaţi de ce atîta energie cheltuită, de ce nu are băiatul stare şi umblă? Păi, orice popas al lui – care nu ştie decît cuvintele Patrie, Pîine şi Dreptate – se lasă cu un chefuleţ, cu ceva de dres şi cu vreun « pat cu suflet » ; pentru că plăvanul e mare, i se face, încălărează şi lasă, precum cavaleristul !
    Îi dai coniac, cere whisky, el la Pocreaca, tot din astea a băut! Venit în tîrlici şi cu bască găurită în sfîrcul capului la oraş, a dat lovitura, pupînd cu rîtul lui de rîmător toate mîinile întîlnite în cale; a plimbat copii de oameni sus aşezaţi pe bulevarde; cuvîntul RUŞINE i-a repugnat totdeauna. E reputat, zbiară, cere, are!… casă de două milioane, mobilă japoneză, făcută din cancer cu un prieten-complice, trei maşini, bar la subsol cu vinotecă, amante pe dric şi dame în patru labe pe sub birou, de toate…
    Lăsat slobod e în stare să vorbească de la Anul Nou pînă la Crăciunul următor. De Înviere, adună copii, ca nu cumva aceştia să ia calea bisericii. El e MIELUL, cu ceata lui de cobzari, de stricători de poezie şi muzică; el îi tîmpeşte, el îi face clenţii bulevardelor şi ai cluburilor disco. Întrebîndu-te dacă a mai citit vreo carte de cînd era obligat să înveţe alfabetul, nu ai să gaseşti un răspuns ! E mereu pe drumuri, alearga, fuge de ceva, de propria-i conştiinţă cu atîtea feţe, doreşte să fie lăsat singur, nu are somn, nu are credinţă, e înfometat să ocupe revistele, orele de literatură şi mai ales să-ţi intre în casă ca să te mai înveţe odată cum se îmbină Drapelul cu Fleica şi Folkul cu Porcul ! Cum deschide gura scoate nişte vînturi sonore care te fac să răsuceşti urgent butonul radioului !
    Numai că de la o vreme, nu mai putem respira. Nu-i ajungeau duminicile, ne-a luat sîmbetele şi joile, a tocmit postul naţional şi să te ţii. Pentru că are o obială între dinţi ! O să ne scoale dimineaţa cu pogribaniile lui ; o să ne bată la c…, sera, că nu l-am învăţat pe dinafară şi, dacă-i dă cineva voie, o să ne urmărească prin toată ţărişoara asta, reputată prin bunul simţ, prin candoarea locuitorilor săi peste care au trecut turcii, muscalii şi alţii, lasîndu-le măcar biserica, limba şi costumul, jocurile şi cîntecele, dar nu i-a tîmpit sistematic cum vrea ăsta !
    Opriţi-l pînă mai e vreme, pentru că are rîie sub limbă, ne face creierul scrum şi ne cretinizeazaă urmaşii. Puneţi potera pe el, să-l caute în buzunare cine l-a botezat, să vedem din ce noroi de carne s-a născut şi ce hazna are în loc de inimă ? Şi cînd mai aflaţi că iar se arată la televiziune, stingeţi becul, vîrîţi-vă capul sub plapuma, faceţi-vă că nu-l auziţi, că nu-l ştiţi. Ciuma, holera, lepra veneau şi treceau, ăsta nu se mai termină…
    Doamne, apără şi fereşte…

  77. Interesant spune:

    Imi place mie cum spui ca mormantul sau va fi sterp… cata siguranta in scriitura ta! Miros oarecum niste frustrare a lipsei tale de talent si de nebagare in seama? De unde esti asa de sigur ca Paunescu va fi sters din memoria romanilor si vor ramane doar cateva versuri? Imprejurul tau se fredoneaza de zeci de ani versurile lui. Murmurul lor nu-ti da pace? Istoria va confirma daca el va fi insemnat ceva pentru noi, insa mie imi place nespus cum esti tu sigur de asta. Asa sunt TOTI artistii. De ce nu te intrebi cand te uiti la unele din cele mai frumoase picturi ale lumii ”idiotul asta de si-a taiat urechea cred ca a vrut sa epateze ca sa i se vanda panzele” sau cand mai ai curiozitatea sa asculti muzica clasica de ce nu te intrebi ”cine a mai auzit sa compuna un surd? cred ca a vrut sa se dea in spectacol si a prins la niste idioti”. Nichita Stanescu a fost un betiv notoriu, la fel si Marin Sorescu. Eminescu a murit de sculament. OBISNUIESTE-TE!!!

  78. Manuela spune:

    De ce Adrian Paunescu ARE nevoie de lacrimile noastre:

    Dor de Cluj
    poezie [ ]

    de ADRIAN PAUNESCU

    Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului,
    Eu, fiu de ţărani din fierbintele sud,
    Şi Clujul e, tot, hohotire de clopote,
    Şi paşii lui Blaga pe străzi se aud.

    Ca Iancu aş vrea pe suişul Feleacului
    Să cad furtunos peste Cluj ca un cal,
    Dar astăzi e linişte dulce în inima
    Prea mult patimitului nostru Ardeal.

    Acelaşi e Clujul, aceiaşi sunt oamenii,
    Mereu născători şi mereu muritori,
    Dar şi de-aş avea tot o singură naştere
    Aici aş muri de o mie de ori.

    Mereu către dealul ciudat al Feleacului
    Atras mi-a fost neamul bătrân de oltean,
    Aici învăţară ai mei, toate rudele,
    Dumitru şi Ana şi Tina şi Ioan.

    Când noaptea se lasă tresar amintirile
    Şi trec literaţi spre un magic castel,
    Ce seamănă Clujul în noapte cu creierul,
    Un creier cu gânduri aprinse în el.

    Şi ce n-a fost voie, şi clipele libere,
    Şi ce-i mulţumire, şi ce e reproş
    Se-adună nostalgic la cumpana nopţilor
    Când Blaga îşi murmură paşii sfioşi.

    El trece spre moarte, în marea lui trecere
    Şi e printre noi şi din nou printre duşi,
    Sfios într-un Cluj ca în templul Ardealului,
    Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj.

    Roş-galben-albastre sunt razele Clujului,
    Furtuna din veac mai de preţ le făcu,
    Bătrâni înţelepţi poartă grija grădinilor,
    Cei tineri pe piept au insigne cu “U”.

    Atât de senin se transcriu tragediile,
    Legendele iartă momentul cel crud,
    Ce simplu cântăm: “Blaga-i mut ca o lebădă”
    Şi paşii lui Blaga prin Cluj se aud.

    • anton spune:

      Adrian Paunescu va ramane in literatura romana macar cu ,, repetabila povara,,!,,. si ma doare enorm cand imi amintesc ca in ziua cand Adrian Payuescu pleca pe ultimul drum.. cineva.. un crtic de arta se erija in crtic literar la TV1 balacindu/l pe poet. oricat venin ar fi in inima unora.. sa asteptam sa faca timpul dreptate!.. poetul prin cenaclul Flacara a dat drept de cetate muzicii tinere ! ce pleiada de cantareti s/au afirmat la acest Cenaclu! si ma scarbeste pana la greata cum.. un poet Lucian Avramescu ( incerca sa/l ,,contracareze atunci pe poet cu ,,Serbarile scanteii tineretului;)..iar acum e .. vehement acest Avramescu! ……ce muzica tanara a ramas de pe acele vremuri promovata de Adrian Paunescu !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
      Cine va mai reusi ca in odorheiul secuiesc , un ungur sa cante ,,traiasca Romania!,,????imi aduc ,cum la o televiziune adrian Paunescu il intreba pe Sabin Gherman ,care milita pentru destramarea statului unitar Romania acest gherman!.. daca nu e pacat sa ,,spargi un diamnat mare ,perfect …….in bucati marunte! superba imagine….,,Romania ca un diamant slefuit , mare,… mare !

  79. Sorin, Cluj spune:

    Am participat la mai multe spectacole cu Cenaclul Flacara in Sala Sporturilor din Cluj. Pot spune, cat se poate de sincer, ca nu m-au impresionat deloc. La acea vreme nu-mi scapa nici un spectacol din Cluj. Cu exceptia catorva folkisti (putini la numar) si a catorva mari actori care recitau pe scenele cenaclului, restul era balast. Sa nu uitam ca in paralel cu aceste mascarade in Romania de atunci existau trupe cu adevarat bune. Unele cunoscute in toate tara, altele pe plan local, dar toate au adus o contributie insemnata la muzica romaneasca si cu cateva exceptii, n-au fost invitate niciodata pe scena de catre Adrian Paunescu. Cateva care-mi vin acum in minte, nu neaparat in ordinea valorii acestora (de fapt nici nu mi-as permite sa fac o ierarhizare a lor), ar fi: Phoenix, Sfinx, Mondial, Sideral, Rosu si Negru, Experimental Quintet, Iris, Progresiv TM, Modal Quartet, Curtea Veche nr. 43, Semnal M, Compact, Metropol, Post Scriptum, Roata, Timpuri Noi, sunt doar cateva. Vreau sa spun ca toate aceste trupe umpleau salile de spectacole. Problema era ca multe din ele nu cantau ceea ce-si dorea Partidul unic. Cel putin de doua ori am asistat cand cenzura partidului a oprit concertul. Vreau sa pomenesc si de marii nostri muzicieni de jazz, unii de valoare internationala.
    Oameni buni aceste formatii faceau muzica adevarata, nu-l laudau si nu inchinau piesele lor “marelui conducator, mult iubit”. Treziti-va, Cenaclul Flacara era “jucaria” lui Paunescu. Si in tot acest timp in restul lumii erau concerte si festivaluri adevarate de muzica pop, rock, jazz, heavy metal, punk, etc. care umpleau sali si stadioane. Se intamplau lucruri.
    Parerea mea este ca se exagereaza cand se spune cat de mult a insemnat Cenaclul Flacara pentru generatia anilor ’70 – ’80. Poate pentru unii a fost “totul”.
    Nu intamplator am lasat la urma “Clubul A” din Bucuresti.
    Am pomenit in aceste randuri doar de Cenaclul Flacara. Despre poetul Adrian Paunescu nu-mi permit sa fac vreo apreciere pentru ca realmente am citit prea putine poezii scrise de el.
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

  80. Radu Humor spune:

    Numai niste idioti nu puteau pricepe ca printre multele cantece cu versuri vadit subversive
    “Viata noastra unde e,
    Viata noastra , ce-ati facut cu ea ?!”
    ( intrebare dureros de actuala si acum) trebuia sa mai apara si cate-un
    “conducator iubit”".
    Adrian Paunescu a reusit sa-l sperie cu popularitatea lui pana si pe Ceausescu, dar cel mai mult ii ingrijora pe papusarii care pregateau “marea cacealma din decembrie” pentru care un asemnea fascinant personaj – roman adevarat !, reprezenta un adevarat pericol pentru niste “valori” cu care ne-am pricopsit ulterior gen Tismaneanu, Patapievici, Avramescu, ACornea s.a.).
    Si atunci au avut grija sa-l “ingroape” in uitare si dispret sub eticheta de pupincurist ceausist, lasand sa zburde adevaratii pupincuristi portocalii de astazi !

    • George spune:

      “Poate va intrebati ce e acest RH. Ei bine, RH este o componenta din sange si este prescurtarea de la o maimuta cu sange apropiat de cel al omului, Macacus Rhesus, un fel de eroina a laboratoarelor” PNL, de improscare cu noroi prin toata blogosfera…”La revedere,Drum Bun”,RH…:)

  81. George spune:

    ” Poate va intrebati ce e acest RH. Ei bine, RH este o componenta din sange si este prescurtarea de la o maimuta cu sange apropiat de cel al omului, Macacus Rhesus, un fel de eroina a laboratoarelor” PNL, de azvarlire cu noroi prin toata blogosfera ! “La revedere,drum bun” RH….:)

  82. [...] Vlad Mixich“Fertilizatorul memoriei nu este emoția estetică a poeziei, ci amintirea modelului practic, a faptelor în armonie cu cuvintele. Dar Adrian Păunescu a ratat această miză autoimpusă și, ceea ce putea deveni modelul unei generații, s-a surpat în propria-i vanitate. Versurile lui vor rămâne, însă mormântul îi va fi sterp, oricât de multe lacrimi se vor vărsa în aceste zile peste el. [...]

  83. Alin Cristea spune:

    Domnule Vlad Mixich, semnalez urmatoarea situatie:

    Articolul dumneavoastra se regaseste la urmatoarea adresa, cu titlul schimbat si fara precizarea autorului:

    http://www.radiodiasporaonline.com/stiri/regele-peziei-romanesti-a-murit-traiasca-regele

  84. ARC spune:

    Prezentatorul de radio CORNEL CHIRIAC a facut mult mai mult decat cantatorul in struna Paunescu.
    De Cornel Chiriac nu prea mai vorbeste lumea. Eventual mai ascult cate ceva pe bibliotecaradio.ro.
    Macar atat !!!!!!!!!!

  85. [...] De ce Adrian Paunescu nu are nevoie de lacrimile noastre [...]

  86. prea spune:

    prea multi ai lasat, Doamne, cu mainile in noroi, sa murdareasca totul in jur, orice ar face. Iarta-i pe toti! Pacat de tara asta frumoasa, ca e locuita :(

  87. Alexandru C spune:

    Domnilor,
    Sunteti fabulosi. Am facut aproape o noapte alba sa va pot citi comentariile , nu am facut nicio exceptie, dar s-a meritat, din plin. Drept va spun, insa, ca am trecut prin toate starile posibile, de la ura impotriva comparatiei Eminescu-Paunescu ( cum sa compari geniul cu bufonul, dar nu doresc sa polemizez ) , la ras zgomotos ( umor negru creat sub pavaza lui se poate si mai rau ) , la seriozitate ( deprimant ne e trecutul si la fel se-arata viitorul ) , si chiar pe undeva pe acolo am simtit un gram de patriotism. Da, mandru ca apartin unui neam atat de plin de verva, atat de viu, chiar daca “noul poet national”, cum se hazardeaza sa declame unele dintre domniile dumneavoastra, trece prin vamile vazduhului, daca o fi sa fie . Eu nu am nimic de zis, fiind doar o alta voce din popor, dar va ofer doua citate ( ambele din Ortega y Gasset ) si o vorba : “Cei mai multi oameni mor fara sa fi savurat niciodata o autentica emotie artistica. Si totusi s-a convenit sa fie acceptate ca atare gadilatura produsa de un vals ori interesul dramatic provocat de un roman greu de digerat” ; “Istoria este, implacabil, domnia mediocrului. Planeta a fost fabricata, pare-se, pentru ca omul mediocru sa domneasca de-a pururi. De aceea e important ca nivelul mediu sa fie cat mai ridicat cu putinta”, en fin “Domnilor fiti destepti, ca tara geme! “

  88. [...] of Innocence Joseph Nye on global power shifts (tradusă la Polirom) Brandingul personal revizitat De ce Adrian Paunescu nu are nevoie de lacrimile noastre The new laziness has nothing to do with physical labor and everything to do with [...]

  89. [...] Vlad Mixich, aici. Acela dintre noi far’de greseala, sa ridice piatra. Dar caruia dintre noi i s-ar trezi dorinta [...]

  90. io spune:

    raman la idea mea. Versurile vor ramane, are niste poezii superbe si vor ramane superbe, indiferent de ce se comenteaza.
    Parerea mea e ca multi sunt frustrati. Nimeni nu e perfect, si orice artist ramane un urma cu opera sa. Si Paunescu are ce sa lase in urma. Nu vad pe nimeni contestandu-i opera lui seneca el fiind invatatorul lui nero …

  91. Bahrin Alexandru spune:

    “caci versurile singure nu-i vor putea conserva memoria”? Domnule Vlad Mixich, va rog sa nu mai scrieti despre lucruri pe care nu le-ati trait si nici macar nu vi le puteti imagina. Asa cum este destul “Yesterday” pentru Beatles, cum este destul Teleenciclopedia pentru Pittis, cum este destul “Wonderful tonight” pentru Eric Clapton, este destul o singura poezie “Repetabila povara” pentru ca Paunescu sa isi aiba locul intre poetii neamului si pe mormantul lui sa creasca iarba verde cu flori de primavara. Am ascultat aceasta poezie in interpretarea Olgai Tudorache. Va recomand sa vedeti si Dumneavoastra inregistrarea.
    As fi curios daca ati ascultat cateva piese cantate de formatia Partaj. Vi se pare ca militeaza pentru dictatura, sau pentru Ceausescu? Mie nu. Este vorba de dragoste, patrie, Romania, de o viata normala, pe care n-o avem nici la 21 ani de chinuiala capitalisto-comunista.
    Si va ofuscati ca spune omul, pregatit sa moara ca “Unde e capitalismul, ticăloşilor? Ce-i cu această infernală derivă în care pluteşte biata noastră ţară? Aţi jupuit zilnic poporul român, v-aţi îmbuibat şi v-aţi înfăşurat în ziduri groase de epidermă porcină, ca să nu vă mai deranjeze nici măcar un cuvânt din partea celor obidiţi. Cum faceţi voi, mă, zilnic teoria solidarităţii şi o adresaţi amărâţilor ţării, când aţi furat şi furaţi – legal şi ilegal – tocmai averea celor mulţi? Înapoi în zoologie, căpuşi (.)” Din Parlament si Mercedes nu se mai aude jalea poporului, as spune eu.
    Am citit tot felul de aberatii nu numai aici si de asta m-am hotarat sa scriu. Dragi jurnalisti, voi nu trebuie sa fiti formatori de opinie asa cum va place sa va autointitulati, voi trebuie doar sa ne prezentati ASA CUM SUNT, necomentate, faptele si parerile ambelor parti, fara interpretare. Interpretarea o facem noi, dupa cultura, inteligenta si experienta proprie a fiecaruia din noi. Dar pentru asta trebuie sa fii jurnalist la BBC, nu la Antene, Realitatea sau TVR 1 care a inceput sa pupe puterea, lucru care nu-mi place de loc…
    Mai vreau sa povestesc ceva. Eram in tabara la Constanta in vara anului 1984 si am fost la Cenaclu. In cele patru sau cinci ore nu s-a pomenit un cuvant de Partid sau Ceausescu, imi amintesc ca Paunescu s-a razboit cu organizatorii ca nu au vrut sa stinga luminile stadionului pentru trei minute la o piesa de dragoste care a spus el “necesita putina intimitate”.
    Trebuie sa intelegeti ca eu nu sunt nostalgic, am servit cozi la hartie igienica!! si cand ma uit acum cum stau la coada sarmanii la un litru de ulei mi se ridica sangele in cap. Dar mie Paunescu mi-a dat mai mult dacat firimituri. Mi-a dat muzica folk, mi-a dat mandria de a fi roman, mi-a dat niste versuri care mie imi plac si mie mi se par geniale. Si asta e tot.
    “Care va fi credinta, care va fi cauza pe care aceasta multime o va onora prin prezenta ei acolo?”
    Simplu, cauza este recunostinta, pentru ca de la un om care nu m-a cunoscut niciodata eu am primit multe. Omul nu ma intereseaza. Poezia este deosebita, muzica sublima, iar daca cineva cu foarte putina minte crede ca prin Cenaclu se refulau tensiuni ale tinerilor poate sa-mi spuna de ce studentii din Iasi au inceput sa strige “Vrem lumina sa-nvatam si apa sa ne spalam!” cand n-au avut apa calda, in anii ’80? Pentru ca tensiunea si furia nu-i asa si le refulau la Cenaclu? si la Divertis, care cand s-a stins lumina in sala si apoi a revenit au scos-o la minut: S-a stins lumina. Sa fie de la tablou? si s-au uitat la tabloul lui Ceausescu……
    Pentru cei care nu au trait vremurile e greu de inteles ca un singur cuvant liber insemna foarte mult, de asta corectau securistii la cuvant toate scenariile pieselor de teatru, etc!
    Domnul Tismaneanu este un om inteligent, dar dupa parerea mea judeca patimas, ceea ce nu se potriveste cu statutul de profesor, sau de critic.
    M-am intins cu scrierea mai mult decat am vrut. Ar fi cazut comunismul mai repede daca nu ne “linistea” Adrian Paunescu cu Cenaclul? Nu! Ca dovada, la marirea varstei de pensionare (care e o porcarie, Domnule Vlad Mixich, ar trebui sa scrieti despre asta, vom sari din “campul muncii” in sicriu) nu au iesit tinerii in strada, indoctrinati de fata de la pagina 5, de Teleeurobingo si de fatairea feselor la televizor pe ritm de play-back, probabil? In transa nu intra o sala de tineri fara sa le dai ceva real si adevarat (vezi concertul Madona, care a scartait).
    Poezia va ramane, este geniala, poetul a murit, odihneasca-l Dumnezeu. Multumesc, Maestre, pentru cat a fost si cum a fost. Au fost firimituri din ceea ce ai fi putut sa ne dai? Nu stiu, pentru mine a fost enorm si sunt recunoscator. Cu Respect,
    Te saluta Generatia in blugi

    • Tudor spune:

      foarte frumos spus. Cei care au vorbit urat mai sus, incepand cu Vlad, cred ca au vorbit de pe coperti de revista, nu au citit vre-o poezie a lui Paunescu si nici nu au mers la vre-un spectacol, au auzit si ei de la altii ca era poetul de curte si au pus repede mana pe pietre. Pentru cei care vor sa inceapa totusi acum pe langa Repetabila povara va rcomand Si totusi, Iubirea, o poezie excelenta in opinia mea

    • ghita spune:

      Excelent zis, Alexandru!
      Pot sa confirm si eu cum a fost cu revolta studentelor din Puskin ca de acolo a plecat atunci, in Iasi, in 1988, inainte de sesiunea de iarna. Studentele (totul a pornit din caminele de fete din Puskin, Copou) erau revoltate ca trebuie sa invete in intuneric si fara caldura. (apa calda era un miracol dar cu picatura cateodata fara sa dea si apa rece si era batalie la baia comuna de pe capatul holului). Studentele strigau: “Vrem apa sa ne spalam si lumina sa-nvatam!”. Era deosebit de crunt sa stai in frig si sa inveti, fara lumina! M-a impresionat enorm! La usa caminului nostru au pus securisti si nu am putut sa iesim in strada. Studentele aveau lumanari in maini si in convoi au plecat spre caminele din Tudor (cam jumate de Iasi au strabatut) unde am inteles ca s-a lasat cu arestari, batai si studenti dati afara de la facultate dar in zilele urmatoare ne-au dat lumina. Caldura nu a fost niciodata pana la revolutie. Apa calda tot cu taraita.
      Cine poate sa inteleaga asta? Doar cei ce am trait atunci! Nimeni nu a strigat vreodata: “Jos Paunescu!” pentru ca pentru noi el a fost un razvratit, un om care ne-a adus lumina si caldura in suflet!
      Vine unu ca Tismanescu sau Mixich sa ne spuna noua ce trebuia sa simtim atunci si cine era vinovat! Cat de falsi sunteti domnilor inconstienti, iresponsabili asa cum este tot sistemul asta de azi!
      Macar pe vremea lui Ceasca responsabilitatea se platea cu inchisoare si daca se fura mai mult de o anumita suma, cu capul! Acum….imi faceti greata cu minciunile voastre!

    • anton spune:

      nu/s de ce mereu se ridica alogenii si cauta a face ordine in cultura romana!si sunt in schimburi pe la toate revistele si televiziunile!si lovesc in Eminescu…….in Paunescu! in tot ce cauta sa .. ramana … romanesc….daca augustin doinas e mereu vizibil cu ,,mistretul,,.. de ce nu acceptam si pe Adrian Paunescu cu o poema superba.. ,,repetabila povara!cu cativa ani buni in urma.. la radio 3 duminica de la ora 23 la 1 noaptea.. Florian Pittis avea o emisiune si in final de emisiune a dat o piesa ..,,un mic ajutor prietenesc ,, cu Joe Cocker! A dedicat piesa lui Adrian Paunescu!.. toata admiratria pentru gest !Oare Florian Pittis nu stia cine/i Adrain Paunescu? Stefan Hrusca a adus un omagiu in public poetului Paunescu! toata admiratia pentru domnul Hrusca!.. da ma umple de obida ca tre sa vorbim despre valorile noastre la ore tarzii si/n …. spatii limitate! Detractorii au.. acces la ora de maxima audienta!..de unde pana unde un dumitru pelican trebuie sa judece opera lui Adrian Paunescu??..sau andrei cornea?

  92. Sile spune:

    Excrocherie sentimentala. Oamenii care au cu adevarat ceva de spus celorlalti sunt modesti si decenti. Undeva scrie: caci smintelile trebuie negresit sa vina in lume, dar vai celor prin care ele vin. Dar judecata nu o facem noi. O zi buna!

  93. Teodor spune:

    Eu aveam vreo 12 ani cand am fost la un concert al Cenaclului, dar il tin minte si acum. I’am mai vazut de vreo 2 ori pana sa se stinga, deci nu pot aprecia ca altii de pe aici cata influienta a avut sau nu la tineretul de atunci. Dar cred ca a avut a lot. Ati vazut careva filmul documentar “Cenaclul Flacara” ? Extraordinar ! Si in ziua de azi mai sunt putine trupe care sunt in stare sa adune atatia oameni pe un stadion. Toata stima poetului ! Si intradevar … nu dau doi bani pt. ce a incercat sa fie ca si om politic.

  94. Prof.Gh.C.Dinulescu-Campina spune:

    Sunteti copii…

    Paunescu a fost un poet mare, pentru el… Ca om a fost o mare lichea. La cenaclul Flacara a promovat interesat unele figuri care poate nu aveau succes altfel: dintre barbati pe cei ca el iar dintre femei pe cele care inchideau ochii la morala.
    Pentru a aprecia valoare culturala a sedintelor cenaclului, ganditi-va ca pe stadioane si chiar si in salile de spectacol aveau loc orgii. Nu stiati ca dupa “spectscole” femeile de serviciu adunau cu zecile chiloti de dama?
    Curios este insa altceva; cum de se gaseste un alogen ca Vlad Mixich care sa-si verse focul pe un roman pacatos, si in schimb sa-i ridice in sclavi pe “cei de-o seama” in cei zece “Fanatici”. Gasiti cati din cei yece sunt romani !

    • anton spune:

      eu am fost la cenaclu Flacara ca spectator! nu am vazut chilot i pe jos dupa spectacole! si apoi.. nu era treaba lui ADRIAN PAUNESCU sa aibe grija de asta!..cristi minculescu.. a recunoscut ca fara Paunescu formatia Iris era terminata! . un ex doar!…. acolo l/am auzit pe Tudor Gheorghe!..pe actorul Mihai Stan.. recitand Mistretul cu colti de argint!.. mama mea cand a auzit poezia..,repetabila povara”" a plans!…sunt sigur ca macar prin aceasta poezie va ramane in istoria literaturii romane!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vlad Mixich


Vlad Mixich

Vlad Mixich este jurnalist la Hotnews.ro si corespondent al Deutsche Welle in Romania. Mai scrie pentru Gazeta de Sud si ocazional pentru Esquire si Dilema. Are o licenta in Medici... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

[editat] Nu exista o "sageata" spre mai complex. Sunt organisme unicelulare mult mai complexe decat...

de: man_and_twin

la "Lord Kelvin, Darwin și vârsta Pământului: O lecție de profesionalism științific"

Cauta articole

iulie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)