Home » Cultura »Societate/Life » Citesti:

De ce familia tradițională reprezintă o falsă problemă. Și de ce o falsă problemă trimite către probleme adevărate

Gelu Sabau iunie 15, 2017 Cultura, Societate/Life
43 comentarii 5,160 Vizualizari

Începând cu anii 2000, problema drepturilor minorităților sexuale din România a revenit periodic pe agenda publică. S-au scris articole, s-au exprimat opinii, s-a dezbătut, s-au conturat tabere, spiritele se agitau, iar apoi lucrurile reveneau la normal, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Desigur, de-a lungul timpului, aceste dezbateri au fost presărate și cu momente tensionate – vezi spre exemplu conflictele dintre simpatizanții Noii Drepte și participanții la Gay Pride sau dintre naționaliști și activiștii pentru drepturile minorităților sexuale de la MȚR. Însă, per ansamblu, fiecare tabără își păstra poziția, iar în societate nu se producea nici o schimbare semnificativă. Totul a căpătat o altă turnură anul trecut, o dată cu inițiativa Coaliției pentru Familie. Cele 3 milioane de semnături strânse pentru modificarea Constituției au impus tema atât pe agenda publică, cât și pe agenda partidelor politice. În Parlament, Camera Deputaților a votat deja în favoarea inițiativei CpF de organizare a referendumului pentru modificarea Constituției. În spațiu public se discută tot mai mult și tot mai aprins. Fiecare tabără își apără poziția, diferențele devin ireconciliabile și, de aici până la un dialog al surzilor nu mai este decât un singur pas.

Problemele familiei tradiționale

Recunosc, inițial am fost foarte reticent față de o astfel de dezbatere. Am considerat (și încă mai consider) că tema propusă este, în mare parte, o falsă problemă. Societatea românească se confruntă în momentul de față cu probleme mult mai stringente, a căror amânare pe un termen nedeterminat s-ar putea dovedi catastrofală. Problema legiferării căsătoriei între homosexuali este, ca să mă exprim așa, un lux pe care și-l permit țările dezvoltate. România are multe, multe alte lucruri, de rezolvat înainte. În primul rând, este problema demografică. Azi se nasc în România, într-un an, jumătate din numărul de copii care se nășteau în 1990. La asta se adaugă emigrația masivă a tinerilor din țară. Toate cifrele arată o tendință puternică de îmbătrânire a populației. Dacă nu se vor lua măsuri rapide în vederea implementării unor politici pro-nataliste, peste 25 de ani ponderea populației inactive (peste 65 de ani) va crește de la 16 % la 25 %, în timp ce ponderea populației active (între 20 – 64 de ani) va scădea de la 62 % la 55 %. În aceste condiții, sustenabilitatea sistemului social (educație, sănătate, pensii) va fi pusă la grea încercare. Evident, în lipsa politicilor demografice, singura soluție alternativă poate fi doar imigrația. „Importul” de populații străine. Ele pot veni doar din țările cu spor demografic ridicat. Statisticile ne arată că în jurul Europei acestea sunt țările arabe. Dacă vom ajunge într-o astfel de situație, să vedem atunci cum vor reacționa apărătorii identității naționale de azi.

Apoi, există numeroase probleme cu care familia tradițională se confruntă deja la ora actuală. Sărăcia, alcoolul, violența domestică, adulterul, problemele familiale legate de despărțirea membrilor familiei, nevoiți să muncească în afara țării, abandonul școlar, etc. În toate aceste privințe România prezintă cifre care o așează în topul european al statisticilor negre. Spre a da doar câteva cifre : 52,2 % dintre copii prezentă risc de sărăcie sau excluziune socială, 1 copil din 8 merge uneori sau întotdeauna la culcare flămând, procentul e în creştere cu 2% faţă de 2012. Procentul celor care se duc întotdeauna la culcare flămânzi s-a dublat la 4%, faţă de 2012. Un copil de grădiniţă plăteşte 13 lei / zi. Un meniu complet în cantinele școlare bucureștene costă între 10 și 20 lei. Copilul are o alocaţie de 84 de lei pe lună. În perioada 1 ianuarie 2004 – 31 decembrie 2014, la nivel naţional au fost înregistraţi 143.015 copii fără tată cunoscut. Datele furnizate de Direcţia pentru Protecţia Copilului la finalul primului trimestru al anului 2013 indică faptul că în România sunt 82.073 de copii ai căror părinţi muncesc în străinătate. Dintre aceştia, 23.312 de copii au ambii părinţi plecaţi, ei fiind lăsaţi în grija rudelor sau, în unele cazuri mai severe, chiar în grija asistenţilor maternali. Ca o consecință aproape firească, abandonul şcolar se situează în jurul a 20 %, fiind considerat deja un atentat la siguranța națională.

Sunt doar câteva date legate de problemele pe care le întâmpină familia tradițională în România. Vor fi rezolvate ele în urma deciziei de a (nu) legaliza cuplurile homosexuale? Fără îndoială că nu. Problemele vor rămâne și, fără o discuție serioasă și asumarea unor măsuri, cel mai probabil se vor agrava.

Mai mult, toată dezbaterea de acum legată de statutul legal al familiei are tocmai darul de a obnubila problemele sociale cu care ea se confruntă deja de ceva vreme. În plus, după felul în care au evoluat lucrurile, și situația la care s-a ajuns, cred că un dialog între părțile implicate este practic imposibil. De acum se va recurge probabil, tot mai mult, la poziții de forță. În ce mă privește, aș spune în continuare câteva lucruri despre emergența acestei dezbateri, despre părțile aflate în dispută și despre motivele pentru care nu cred că o soluție de compromis este posibilă.

Actorii intră în scenă

Este cunoscut faptul că din Coaliția pentru Familie fac parte mai multe asociații cu profil religios, sau apropiate de diferite biserici, de la ortodocși și catolici, până la neo-protestanți. Dacă la neo-protestanți este prezent atașamentul față de valorile familiei tradiționale, printre ortodocși (cel puțin în cazul unora) acestea se asociază în mod automat cu valorile naționale. Familia tradițională este considerată un bastion al identității naționale, o ultimă redută ce trebuie apărată în fața ideologiei globaliste. Avem așadar, în această tabără, oameni cu o puternică sensibilitate religioasă care consideră că religia este importantă, nu numai pentru identitatea lor personală, ci și pentru identitatea noastră colectivă, cea de români.

De cealaltă parte, avem membri ai comunității gay, activiști gay sau pur și simplu susținători ai viziunii liberale despre lume, de extracție post-modernă, sensibili la problematica drepturilor minorităților. Desigur, morala tradițională occidentală, edificată sub influența hotărâtoare a religiei creștine, a marginalizat și pedepsit de-a lungul secolelor alte orientări sexuale în afara celei majoritare, sub motivul că ele sunt împotriva naturii. De aceea, primele mișcări împotriva discriminării homosexualilor au contestat simultan morala tradițională creștină, denunțând-o ca fiind de fapt o formă de control și de represiune socială. Sensibilitatea culturală a unor astfel de oameni este imună la discursul religios, atunci când nu este în mod deschis împotriva sa.

De asemenea viziunile despre lume ale membrilor celor două tabere sunt diferite, ireconciliabile aș spune. Susținătorii familiei tradiționale consideră recursul la natură un argument important pentru legitimarea definiției căsătoriei. Nucleul familiei este în mod legitim definit ca uniunea dintre un bărbat și o femeie pentru că, în mod natural, doar doi parteneri de sex diferit pot procrea pentru a duce astfel specia mai departe. Viziunea despre lume este de extracție metafizică tradițională, unde operăm cu un concept al naturii bine definit și cu ideea valorilor morale care sunt în concordanță cu ierarhia ontologică recognoscibilă în univers. De cealaltă parte, este invocată diferența dintre natură și valorile morale. Violul este un act natural, dar nu este moral. Reproducerea este dezlegată de actul sexual natural, care are drept consecință procrearea, și sunt invocate posibilitățile pe care știința ni le pune azi la dispoziție. O femeie poate rămâne însărcinată prin fertilizare artificială fără să fi avut în viața ei un contact sexual cu un bărbat. Și familia este înțeleasă ca un construct social și cultural care nu își capătă nici o legitimitate prin recursul la natură. Ea este legitimată doar din punct de vedere moral, dar nu printr-o morală tradițională, ci printr-o moralitate ce trimite la o umanitate în genere, care are capacitatea de a se auto-defini și chiar de a se auto-crea. Diferența de mentalitate, sensibilitate și mod de gândire dintre membri celor două tabere este similară, la limită, cu diferența dintre viziunea islamică asupra lumii și cea occidentală. Islamul nu poate concepe o lume în care să existe reguli care nu vin de la Dumnezeu, pe când modernitatea occidentală a construit o cetate care este doar a omului, excluzându-l pas cu pas pe Dumnezeu din ea. Paralela poate fi considerată deplasată, dar cred că este utilă pentru a sublinia punctele de pornire atât de radical diferite ce separă cele două tabere.

Minoritari și majoritari. Războiul ideologiilor

De aceea, vrând nevrând, dezbaterea depășește problema drepturilor civile ale unor cetățeni (decuplate oricum, într-o democrație modernă, de valorile religioase) și ajunge la confruntarea dintre două viziuni asupra lumii, a două tipuri diferite de a concepe valorile (metafizice, morale, umane) și, implicit, la confruntarea a două ideologii. De aici, probabil, și victimizarea, în oglindă, a celor două tabere. Activiștii pro gay îi acuză pe majoritari că se simt discriminați, oprimați și, în general, marginalizați în societate. Reprezentanții CpF afirmă că nu vor accepta ca o minoritate să-și impună regulile asupra unei majorități. Și aceste reguli nu se referă doar la definirea căsătoriei. Faptul că teoria identității de gen, care afirmă că genul nu se determină prin datul biologic, ci prin auto-percepția pe care subiectul o are asupra propriei identități sexuale, s-a impus ca normă juridică prin introducerea sa în textul Convenției de la Istanbul, este relevant din acest punct de vedere. Convenția de la Istanbul a fost adoptată de Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei în aprilie 2011 și a fost ratificată de România, fără nici o dezbatere publică, în 2016. Ea cuprinde prevederi controversate referitoare la educația de gen în școli, epurarea tradițiilor istorice ale societăților europene, libertatea religioasă a credincioșilor etc. Mai multe informații se găsesc aici. Dacă o astfel de normă juridică devine obligatorie, atunci apărătorii tradiției religioase vor trebui să i se conformeze, pentru că altfel pot suporta consecințele legii.

Este adevărat că democrația presupune protecția minorităților din partea majorității, dar ce se întâmplă în momentul în care minoritatea pretinde să își impună propria regulă asupra majorității? Până unde poate merge într-o democrație linia de compromis dintre minoritate și majoritate? Sau, pentru a repeta întrebarea unui reprezentat al taberei CpF, dacă o comunitate din Yemen vine în Europa și cere legalizarea pedofiliei (în Yemen fetele se căsătoresc legal la vârste fragede, ceea ce în Europa cade sub incidența legii pedofiliei) vor accepta europenii această propunere în numele non-discriminării unei minorități culturale? Faptul de a impune norme în societate este deja o formă de manifestare a puterii, iar discursul care susține astfel de norme este un discurs ideologic. Lupta pentru protecția minorităților s-a transformat într-o ideologie în momentul în care a emis pretenția normării. Iar contradicția dintre presupozițiile celor două ideologii care se confruntă este ireconciliabilă. Dacă ideologia dominantă trimite la anumite presupoziții metafizice naturale și supranaturale, ideologia „minorităților” trimite la impunerea unor norme în numele dreptului de a nu fi discriminate. Tot ce unii afirmă, ceilalți contestă. De aceea cred că încercarea de a găsi o cale de mijloc are puțini sorți de izbândă.

Cum se vede homosexualitatea dinspre tradiția Bisericii?

O astfel de încercare este cea a lui Andrei Găitănaru care, într-un articol publicat cu câteva luni în urmă, încearcă să deschidă o portiță spre înțelegerea posibilității unui cuplu homosexual, pornind de la textele tradiției patristice. După un binevenit și elocvent periplu privind concepția asupra corporalității și sexualității la Părinții Bisericii, A. Găitănaru conchide că scopul căsătoriei creștine este unul duhovnicesc, motiv pentru care în uniunea dintre bărbat și femeie „diferențele de gen sunt topite într-o indiferență de gen adamică: <<Căci, câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască; pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus.>> (Galateni, 3, 27-28). Cel care se înveșmântează în Hristos devine locuit de Dumnezeu, și nu de variile funcții, posturi, dorințe, chemări sau deosebiri proprii firii trupești. Ființa sa este orientată spre cele de sus”. Concluzia vine firesc: „Așadar, potrivit învățăturii creștine, căsătoria și familia nu reprezintă prilejul afirmării diferenței de gen, ci, dimpotrivă, tocmai cadrul în care această diferență poate fi dizolvată pentru a fi redobândită firea duhovnicească a omului de dinainte de cădere”. Cu toate acestea o umbră de îndoială persistă: autorul se întreabă „de ce contează așa de mult ca heterosexualitatea să stea la baza formării unui astfel de cuplu”, din moment ce prin înduhovnicirea firii diferența sexuală devine oricum nesemnificativă? Iar răspunsul este șovăielnic și trimite la taina căsătoriei, cu neputință de pătruns până la capăt (cu un citat din Pavel, Efeseni, 5, 31-32).

Desigur, nu putem să nu observăm aici o anumită tentație gnostică a autorului de interpretare a textelor scripturistice. Căci raportul dintre „trupul firesc” și „trupul duhovnicesc” a reprezentat un prilej de mare gâlceavă între Părinții Bisericii și interpreții eretici ai acestor sintagme. Totul a plecat de la formularea Apostolului Pavel, conform căreia „trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire. Atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghițită de biruință.” (1 Corinteni, 15, 54). Victoria definitivă asupra morții, coroborată cu transformarea trupului firesc în trup duhovnicesc, a fost interpretată de gnostici drept dovadă a dispariției trupului fizic după moarte și a semnificației spirituale a învierii. Pentru a apăra doctrina învierii trupului, Părinții Bisericii au pus accentul pe identitatea de substanță dintre trupul acestei vieți și trupul învierii, cu precizarea că transformarea se referă la schimbarea funcțiilor trupului înduhovnicit. Astfel, spre exemplu, Tertulian subliniază că deși trupul rămâne neschimbat, funcțiile sale fiziologice se adaptează noii condiții spirituale: gura nu va mai fi folosită pentru a mânca și a bea, ci pentru a-l slăvi pe Dumnezeu, dinții nu vor mai mesteca hrana, ci rolul lor va fi de a înfrumuseța zâmbetul, organele sexuale vor fi și ele transformate nemaitrebuind să servească funcției reproducerii. Cei care își păstrează virginitatea în prezent sunt deja semnul acestei viitoare condiții spirituale[1].

Așadar, nu numai că indistincția de gen nu-și pierde semnificația în timpul căsătoriei, ci, pentru Părinții Bisericii, identitatea substanțială a trupului este păstrată chiar și după înviere, implicit identitatea sexuală. Sexul este prezent, doar că el nu mai are nici un rol reproductiv. Desigur, funcția virginității, ca prefigurare a condiției învierii, ne trimite cu gândul mai degrabă la condiția căzută a activității sexuale reproductive. Sublimarea virginală a activității sexuale nu are nimic de face cu o indistincție de gen, în care Domnului i-ar fi perfect egal dacă partenerii sunt homosexuali sau heterosexuali! De altfel, această conotare peiorativă a sexualității, prin asocierea ei cu condiția păcătoasă, este o constantă a tradiției creștine. Există o tendință puternică a tradiției, ce supraviețuiește și azi, în special în comunități „radicale”, atât la catolici și protestanți, dar și ortodocși, de repudiere a plăcerii actului sexual în cadrul căsătoriei și punerea sa în slujba reproducerii. Există canoane ale Bisericii care interzic actul sexual sâmbăta și duminica și trei zile înainte de împărtășanie; femeia aflată la menstruație nu are voie să intre în biserică și nu se poate împărtăși timp de șapte zile; lăuza este socotită necurată fiindcă a îndeplinit cu trupul ei funcția maternității, ea nu are dreptul de a intra în dormitor dacă acolo se află copilul ei botezat etc[2]. Toate aceste canoane ne indică o concepție precisă asupra naturii umane și, mai ales, asupra naturii căzute, asociată cu sexualitatea. De aici rezultă și setul de reguli cultuale precise, cu scop soteriologic. Evident, a vorbi în acest context despre homosexualitate, în cadrul unei tentative de înduhovnicire a cuplului, este total în afara contextului! Căci homosexualitatea, nu numai că trimite spre natura căzută, ci vine chiar împotriva practicii firești a acestei naturi căzute. Este semnul alegerii deliberate a omului, într-o anumită direcție. Și știm bine cine a mai făcut alegerea și cu ce consecințe!

Așadar, în cadrul tradiției Bisericii există o concepție precisă asupra naturii umane, iar regulile morale sunt în concordanță cu această concepție. Înduhovnicirea, presupune, ca prim pas, respectarea regulilor morale și cultuale, nu ocolirea lor. De aceea, nu cred că există posibilitatea, interpretând textele tradiției patristice, să facem în vreun fel acceptabilă (altfel decât ca pe o greșeală sau un păcat) realitatea homosexualității.  Un altfel de înțelegere ar putea deveni acceptabilă, cel mult din perspectiva unei teologii post-moderne, care să facă abstracție de o concepție metafizică asupra naturii și, în numele iubirii aproapelui, să accepte comportamentul homosexual ca pe o altă formă de manifestare a umanității. Spre exemplu, un autor precum Gianni Vattimo, a cărui homosexualitate mărturisită l-a îndepărtat de Biserică, s-a reîntors mai târziu la creștinism, încercând să vadă revelația hristică că pe o formă de subminare a valorilor morale și metafizice tradiționale. Iubirea creștină devine compatibilă la el cu practica homosexuală, în afara moralei tradiționale[3]. Însă, cred că o astfel de înțelegere este foarte departe de ceea ce ne propun Părinții Bisericii și, totodată, incompatibilă cu ideile apărătorilor familiei tradiționale.

Gelu Sabău

NOTE  _____________


[1] Tertulian, De resurrectione mortuorum, XLI, 6, Desclée & Brouwer, Paris, 1980.

[2] Vezi mai pe larg capitolul despre „Demonizarea sexualității” în creștinism, în cartea lui Christos Yannaras, Contra religiei, Ed. Anastasia, București, 2012, pp. 168-183.

[3] G. Vattimo consideră atitudinea Biserciii față de homosexualitate ca pe un rest al concepției metafizice despre natură, pe care revelația hristică, care se continuă în secularizarea modernă, a venit să o submineze : „Astăzi, în mod mai clar decât atunci, îmi dau seama că oroarea Bisericii Catolice față de homosexualitate este unul dintre cele mai evidente rămășițe superstițioase ce o marchează, cum ar fi dacă ar mai predica și acum că există animale necurate al căror contact trebuie evitat cu orice preț ; sau cum e antifeminismul de fond care-l face pe Papă să respingă ideea sacerdoțiului feminin, numai din faptul că apostolii erau bărbați (însă, cum a observat cineva, mai erau și pescari, erau evrei, erau căsătoriți ; n-ar trebui să conteze și asta?), fapt interpretat ca providențial în lumina unei concepții metafizice a vocației naturale a femeii…” (G. Vattimo, A crede că mai credem. E cu putință să fim creștini în afara Bisericii?, Editura Pontica, Constanța, 2005, p. 71).

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "43 comments" on this Article:

  1. Alfred Singer spune:

    Ar fi util daca autorii ar rezuma in debutul articolului ce sustin, urmand sa argumenteze. Cam cum se scriu articolele stiintifice. Ar fi benefic pentru cititor, ar atrage cititorii cu adevarat interesati sa afle argumentele autorului si i-ar scuti pe cei neinteresati sa-si piarda timpul. Articolul de fata e la polul opus, prefera sa ne bage in ceata prin eroarea logica de tipul “dar in Africa mor de foame copiii”, elaborata in paragrafe intregi (http://rationalwiki.org/wiki/Not_as_bad_as). Si asta de la un doctor in filosofie.

    • dusu-escu spune:

      doctor ?!!!

    • Adrian Popescu spune:

      Ce mai kikirez gilceava daca niama puterinta . Spatiile astea sint puse la dispozitie ciudat de lejer ca sa se exprime neaventi . Si uite cum dau ei navala si se exprima fluturind licente, diplome , atestate , stagii de cercetare , ….. Iar naivii se uia in gura lor si le numara plombele . Domnule Gelu Sabau , dumneata din ce fel de munca pui pe masa piinea pe care o maninci ? Articolele de genul asta reprezina sudoarea fruntii dumitale ? Pai ar trebui sa inti pui intrebari . Eu cunosc oameni cu patru clase care au talpile si palmele crapate de munca si care pun pe masa rodul muncii lor , munca ce care asigura hrana lor , familiilor lor si multora asemenea . Dumneata ce produci ? A ! Ceata ; cum spunea un domn pe aici….

      • Cetatean spune:

        @Adrian Popescu

        Intr-un alt comentariu, mai jos, ai scris urmtoarele:

        “Exista un singur Dumnezeu. Astia care se cred ,«mici dumnezei» trebuie pusi in lanturi. Nu pe liste. Direct in lanturi.

        In acest comentariu spui:

        “Eu cunosc oameni cu patru clase care au talpile si palmele crapate de munca si care pun pe masa rodul muncii lor, munca ce care asigura hrana lor, familiilor lor si multora asemenea. Dumneata ce produci? A! Ceata; cum spunea un domn pe aici…”

        Somnul ratiunii naste monstri!” Sa ne amintim, deci, de Mineriada din iunie 1990:

        “In dimineata zilei de 13 iunie 1990 … in jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit in Piata Universitatii scandand lozincile: «IMGB face ordine!» si «Moarte intelectualilor!», «Noi muncim, nu gandim!».

        Minerii condusi de Miron Cozma … au patruns in incinta Facultatii de Geologie, unde au ocupat balconul, simbolul libertatii de opinie si au devastat o colectie unica in Europa de flori de mina si zacaminte geologice ca si sediul Ligii Studentilor. O soarta asemanatoare au avut si Facultatea de Litere si cea de Matematica, dar si Institutul de Arhitectura Ion Mincu. Numerosi profesori au fost batuti, intre ei se numara si profesorii de lingvistica Grigore Brancus si Petru Cretia.”

        https://ro.wikipedia.org/wiki/Mineriada_din_iunie_1990

        Acest tip de comportament imoral (fascist) este mult mai nociv pentru societate decat “pericolul” reprezentat de minoritatea LGBT care isi revendica dreptul la casatorie CIVILA. Ce parere (atitudine) are “Coalitia pentru Familie”? Nu o ingrijoreaza deloc efectele nefaste ale demersului sau iresponsabil?

        P.S. Indivizilor indoctrinati religios le-a fost amputat spiritul critic, asa ca nu sunt capabili sa isi sustina argumentat punctul de vedere. In consecinta, acestia recurg la metode ca cele folosite de Adrian Popescu.

        • Gelu Sabau spune:

          @ Cetatean
          Dupa cum observati, am ales sa ignor aceste mesaje fascistoide care incita la ura. Ele ar fi trebuit interzise de moderatorii forumului. Daca acest lucru s-ar fi intamplat, probabil ar fi sarit in sus si ar fi urlat ca nu mai e democratie si ca s-a instaurat cenzura!

  2. Josef Svejk spune:

    Nu v-ați plictisit?! Aceeași mantră tânguitp la nesfârșit: România are probleme mai grave decât redefinirea constituțională a familiei. Foarte adevărat! Numai că dacă 3 milioane de oameni consideră totuși această tema drept una foarte importantă pentru ei, încercarea de a-i covinge cotrariu e undeva între ridicol și prostie crasă. Ca unul din cei 3 milioane de semnatari ai petiției, pot să soun doar că propaganda a la Agitprop pe această temă are efecte contrarii.

    Un al loc comun al înverșunatei propagande „progresiste” e chestia cu familia românească are oricum probleme mari. Cu ce anume ar rezolva acesteprobleme redeiirea constituțională a familiei?! Nice try! :P Nu le rezolva cu nimic. Însă măcar nu le agravează. În toate țările în care căsătoria homosexuală a fost acceptată mici grupuri LGBT de o agresivitate și intoleranță fără prcedent atacă societatea din toate pozițiile. Școala, dreptul la luberă exprimare, etc. toate sunt sub asediul acesor extremiști violenți. Iar chestia asta nu e pe gratis. Totul se reduce până al urm la bani. Chici cât costă par egzapmlu „educația LGBT” pe care aceste gurpuscule a reușit să o impună în Cananda zgubiliticului Trudeau în toate școlile, de la grădiniță la universitățile de stat?! Practic o seire de pierde vară ce nau avut în viața lor o profesie, devin peste nopate profesori plătiți pe banipuvlici, adică di buzunarele părinților care în proporție de 99% sunt împotriva acestui gen de „educație”. La asta se mai adaugă puzderii de proiecte antidiscriminare & integrare pptite tot de la buget de pe urma căreaia trăiesc alte haite de „acriviști” & „militanți” din ăștia. România e o țară oricum sufocată de pomanagii și chetuieli sociale nesustenabile. O nouă categorie consistentă de cerșetori agățați la țâța statului e ceva de neîndurat.

    Deci chiar dacă efectul modificăii constituționale e doar „cost avoidance” și tot face toți banii. Nu-i așa?!

    • Iulian spune:

      “mici grupuri LGBT de o agresivitate și intoleranță fără prcedent atacă societatea din toate pozițiile. Școala, dreptul la luberă exprimare, etc. toate sunt sub asediul acesor extremiști violenți”.

      Exemple te rog. Vreau sa cunosc si eu bau baul asta de il prezinti mata aici.

      • Josef Svejk spune:

        Doua din cele mai recente exemple. Cautati pe Google

        - Barronelle Stutzman din statul Washington care a refuzat sa faca un buchet de nunta pentru un cuplu de homosexuali, recomandandu-le mai mutle alte florarii din zona. a ajuns sa se judece la curtea suprema a statului Washington.

        - Karen McArthur din Blefast UK, ce a refuat sa faca un tort de nunta cu personaje din Sesame Street cu mesajul “Support gay marriage” :P pentru un cuplu de homosexuali se judeca si ea in continuare cu aia.

        - CEO-ul Chick-fil-A (o retea de burgerii specializata pe produse de gaina) Dan Cathy a spus la un moment dat intr-un interviu cu ani in urma ca e un adept la casatoriei dintre un barbat si o femeie. Zgubiliticii au descoperit interviul recent si au trecut la actiuni agresive asupra tuturor burgheriilor din retea. Agresarea clientllor, vandalizarea magazinelor si amasinilor din parcarile lor lor.S-a ajuns la conflicte violente cu politia. S-a lasat cu impuscaturi si arestari. Au incetat brusc abia atunci cand, cu toata prostia lor, au realizat ca de fapt fac reaclama burgheriei. Oamenii normali oripilati de genul; asta mitocanie mojioceasca si de chiraielile isterice ale organizatiilor LGBT au inceput sa cumpere masiv de la Chik-fil-A provacand incasari fara precedent ale retelei :P

        Nu e suficient?

        In SUA cel putin s-a strans deja un fond de peste $100 de milioane si se trece la contraatac. Magistratii si LGBT-eii ce hartuiesc oamenii ce refuza pe motive de constiinta sa aiba de a face cu cuplurile de homosexuali vor fi la randul lor tarati prin tribunale pentru incalcarea primului amendament al constitutiei ce consfinteste libertatea religioasa, a constiintei si a cuvantului In cazul magistratilor se urmareste concedierea lior si dauna material massive, in cazul organizatiilor LGBT doar daune material si eliminara scuturii de taxe pentru ca ataca drepturi constitutionale fundamentale. Procurorul sef al statului Washington (ce o agreseaza pe Barronelle Stutzman) are deja petitiile pentru primele 3 procese depuse. alte 6 sunt in pregatire la maimmutel firmede avocati din tara.

        • Iulian spune:

          Din ce ai enumerat acolo exista un singur caz (cu o singura persoana) de extremism. Astea sunt exceptii, nicidecum cazuri de amploare. Persoana aia putea foarte bine sa vrea sa impuste niste oameni si a gasit un motiv. Vezi un pic prin tarile din sud-estul Asiei cam ce patesc homosexualii si compara cu cazurile prezentate de tine. Ce faci dumneata e doar o incercare disperata de dezinformare.

          • Josef Svejk spune:

            Nici nu mă așteptam la alt răspuns din partea dumneavoastră. Evident că suprimarea dreptului la liberă expirmare e ceva irelevant pentru „progresime”. :P

            Nu nu sunt excepții. Sunt modus operandi al mișcărilor progresiste. Cazurile sunt extrem de numeroase. Singura cale de stopare a lor e contraatacul în justiție.

            Ce pățesc ei în Asia nu e nicidecum o scuză pentru promovarea intoleranței și violenței fasciste pe care o practică în lumea civilizată.

    • PD spune:

      E exact așa! Ați rezumat excelent lucrurile.

    • Adr spune:

      Argumentul numarului e irelevant, chiar si in acest caz. Precum intr-o vorba, cam dura, pe care am auzit-o demult: “billions of flies cannot be wrong: eat shit”, drepturile si libertatile umane nu sunt subiect de vot majoritar, altfel o dam in democratie a la Hitler (ales democratic) si nu vrem asta.
      Nu o luati ca argument pro sau anti-ceva, orice ar fi, ci doar ca o observatie privind valabilitatea argumentelor in discutie. Personal sunt la fel de deranjat de agresivitatea progresistilor ca de incrancenarea conservatorilor, chiar ca e un dialog al surzilor cu urlete care deranjeaza vecinii neinteresati de subiect ca mine.

      • Josef Svejk spune:

        Daca argumentul numarului e irelevant atunci ce mai ramane din democratie?! :D Chestia cu miliardele de muste e traducerea englezeasca a unei butade din epoca premergatoare a revolutiei franceze, la mare moda in randurile aristrocratiei franceze, care mai avea nici 5 anisori pana la ghilotina :D Istoria ne invata ca cine nesocoteste boborul iese destul de prost pana la urma. Aviz organizatiilor “progresiste” de toate felurile care se chinuie sa bage pe gat oamenilor tot soiul de chestii precum corectitudinea politica, imigratia musulmana, redistribuirea veniturilor, casatoria homosexuala si alte asemenea minuatii…

        Drepturile si libertarile fundamentale sunt asediate tocmai de progresime, nu-i asa? Casatoria homosexuala nu e deloc un drept fundamental. E un privilegiu. Care din diferite motive e interzis de exemplu intre fate si sora, etc. etc. etc.

    • Decebal spune:

      Niciun efort nu este precupetit, niciun unghi nu este neglijat. Subtilitatea campaniei atinge cote demne de cauze mai bune (ca, de exemplu, copii ce mor de foaame in Africa).

      As zice ca “efervescenta” asta pe tema (re)definirii familiei (iata, suntem in plina criza politica si pe contributors citim mai mult despre familie) este o dovada ca e deranj mare, pentru “comunitatea LGBT” si “progresistii luminati” ce-o sustin.

      S-ar putea sa ma insel (fiind subiectiv), dar cred ca toate articolele-astea care descopera apa calda si ofera interpretari originale ale notiunii de familie nu vor face altceva decat sa creasca procentul “traditionalistilor” care vor vota la referendum. Asa ca eu zic “keep up the good work, folks!”. :)

  3. euNuke spune:

    Eu mi’am facut deja o lista. Lista neagra: autori ce e musai sa fie evitati. Asta pentru ca, da, timpul meu este valoros si nu’mi permit sa citesc acelasi expozeu [reprodus zilnic cu vagi variatii] al celei mai recente marote a intelectualitatii progresiste ce se vantura pe internet. Desi ni se spune ca e o falsa problema vad ca oamenii de bine ai literelor sunt cu atat mai cufundati in ea si efectiv nu se lasa pana nu ne fac creierii zdrente.

    Acum asupra mentalitatii de pastor [cu sau fara diacritice, tot aia e] ce izbeste si in acest articol. Mda, e de groaza sa remarci atatia oameni tineri, de multe ori holtei fara camin si fara copchii, ingrijorati pana la lacrimi de dimensiunea septelului rumanesc. Ni se zugravesc imagini apocaliptice cu tarisoara pustie, ravasita de depopulare, batranete si abandon; dar nimeni nu poate calcula numarul optim al cetatenilor ce ar trebui sa umple teritoriul asta. Cine spune ca e asa groznic sa fim vreo 15 milioane? Imbatraneste populatia? Pai cine’o fi de vina? Nu cumva statul socialist care tine pe perfuzii financiare varstnicii in loc sa’i lase sa moara linistiti cand le vine sorocul? Deci in loc sa ne plangem nu mai bine ne bucuram de iminenta prabusire a sistemului socialist de pensii si de eliberarea batranilor din chingile statului? Batranii astia vaitati o sa fie in sfarsit valorosi, caci vor fi obligati sa munceasca si sa ajute in familie mai mult decat pana acum. deci nu’i nimic rau in “imbatranirea populatiei”.

    Avem nevoie de imigranti? Cine spune ca populatia trebuie sa ramana constanta sau sa creasca? Aud? Da, niste mici dumnezei care cred ca se pot juca cu focul social la fel cum se jucau altadata niste socialisti nordici cu amelioararea septelului prin incrucisari calculate ca la vaci. De ce trebuie sa importe/exporte statul populatie? Ce este omul in viziunea celor care se preocupa cu distribuirea lui catre state-cliente [sau captive?]? O marfa la dispozitia micilor dumnezei pusi pe stramutari, permutari si incrucisari? Ce e Statul asta? Stapan de sclavi? De unde stie Statul de cati oameni e nevoie pe tarlaua tarii? Chiar asa s’a ajuns, sa emiti cu lejeritate teze despre noul sclavagism, de data asta statal, ca justificare pentru noile inginerii sociale? Niciun scrupul, nicio mica indoiala de ordin moral. Cum ar fi sa vin eu, Programator-sef la Agentia pentru Gospodarirea Spatiului Locativ si a Familiilor Aferente, sa va oblig sa primiti in casa vreo 4 adolescenti pakistanezi, 5 femele etiopiene, 3 afgani si un suedez? De ce? Uite asa, ca asa am hotarat eu, in urma unor calcule complexe, ca de suprafata locativa de care dispuneti ar trebui sa mai beneficieze inca 13 oameni si ca daca nu acceptati nu numai ca sunteti egoist dar riscati si o pedeapsa, de pilda taierea fondurilor europene. Ei, asa si cu cotele de imigranti, asa si cu “falsele probleme” cu care ne sufocati.

    Sunteti pe lista.

    • Adrian Popescu spune:

      Exista un singur Dumnezeu . Astia care se cred ,,mici dumnezei ,, trebuie pusi in lanturi . Nu pe liste . Direct in lanturi .

  4. Caroline spune:

    De ce atata raportare la religie? Casatoria poate fi definita si intr-un sens areligios, ca o convietuire a doi oameni, indiferent de sex, care se iubesc si se ajuta unul pe altul. Copiii nu ar trebui vazuti ca scopul unei casatorii, ar trebui sa existe mult mai mult intre doi parteneri decat cresterea copiilor. De pilda ajutarea reciproca de a fi ei insisi, acceptul celuilalt asa cum este samd.

    • adig spune:

      De ce neaparat doi? Cine a hotarat asta? De ce nu trei sau patru?

      • Caroline spune:

        Exact!

      • Lucian spune:

        Societatea a stabilit asta de-a lungul timpului. Iar antropologii au descoperit, după studiul a sute de civilizații, că această direcție este cea mai bună pentru dezvoltarea civilizației.
        Chiar dacă poate fi definită și în sens areligios, se pare că societatea românească, majoritar ortodoxă nu vrea o astfel de definiție ci dimpotrivă, una strâns legată de taina căsătoriei.
        E ca și cum marea masă nu ar accepta să nu mai asculte Mozart din solidaritate pentru surzi.

        Da, copiii nu ar trebui văzuți ca singurul scop al unei căsătorii dar cred că ar trebui să fie cel mai important. De fapt, o foarte mică parte din cupluri pun copiii pe primul loc. Lor li se pare că-i pun, dar interacțiunile lor cu aceștia denotă tocmai contrariul. Acest lucru combinat cu un sistem de educație inadaptat la mileniul III fac din acești copiii niște victime ale incapacității familiei și societății de adaptare la situația prezentului.

        Ajutarea reciproca de a fi ei înșiși, acceptarea celuilalt asa cum este, etc sunt atribute pe care o ființă umană ar trebui să le dețină înainte de începerea unei relații și acestea vin din educație. Eșuăm lamentabil în înțelegerea bazelor epigeneticii umane și aceasta se răsfrânge indirect asupra noastră.

        Majoritatea acestor discuții au baze filozofice și religioase și în mică măsură o viziune pur științifică.
        Chiar credeți că rata sinuciderii de 40% a transsexualilor va scădea dramatic dacă se legalizează căsătoria în condițiile în care rata sinuciderii per capita între proprietarii de sclavi era mult mai mare comparativ cu cea a sclavilor? Cum va gestiona un copil adoptat de o astfel de familie un așa eveniment?

        Recomand:

        https://www.ted.com/talks/robert_sapolsky_the_biology_of_our_best_and_worst_selves

        https://www.ted.com/talks/jim_yong_kim_doesn_t_everyone_deserve_a_chance_at_a_good_life#t-1157414

  5. Adrian B spune:

    Domnule Sabau, problema demografica nu exista. E o falsa problema inventata de socialisti pentru a rezolva adevarata problema: modelul social impus (ca nu e doar propus, iar in Romania a venit cu tancurile sovietice si a ramas prin Constitutia lui Iorgovan) se bazeaza pe o demografie care ii e favorabila si sufera in orice alte circumstante. Modelul social nu este stabil decat daca populatia e in crestere si e in deriva daca populatia e in scadere. Practic, e un urias cu picioare de lut, iar socialistii in loc sa regandeasca problema si sa propuna o solutie stabila, incearca sa forteze politici pro-nataliste (ca la ferma de vaci) sau imigrationiste (nu avem romani? hai sa importam sirieni, sistemul sa traiasca!).

    Daca articolul dvs. se bazeaza si el pe o falsa problema, ce sa mai zic de urmare? Dupa cum a comentat cineva mai sus, ne bagati in ceata.

    • Gelu Sabau spune:

      Pe cei care au reusit sa depaseasca obsesia socialismului, ii informez ca pentru buna functionare a unui stat modern este nevoie nevoie de o piramida demografica echilibrata, astfel incat populatia activa sa poata sustine drepturile celor care s-au retras din activitate, drepturi pentru care acestia au platit la randul lor. Daca nu sunteti de acord cu un astfel de model, exista desigur modelul medieval, in care nu trebuie sa ne batem capul cu piramide demografice, pentru ca e nevoie doar de brate de munca pentru pamant si de eroi care sa moara vitejeste in razboi! Restul e, desigur, socialism :)

      • Adrian B spune:

        Nu, nu este nevoie de piramida demografica decat pentru o anumita solutie pe care o considerati singura solutie. Daca iesiti din aceasta constrangere (“solutia mea e singura posibila”), veti vedea ca demografia nu e o constrangere pentru rasa umana. Din pacate modelul pe care il sustineti este unul din cele mai proaste posibile tocmai pentru ca are o inflexibilitate si niste dependente infioratoare, machiavelice.

      • Gelu Sabau spune:

        @ Adrian B
        Eu am exprimat mai sus un punct de vedere. Nu pretind nicidecum ca este unicul. Nu l-am impus nimanui. Si nici nu pretind ca este valabil pentru intreaga rasa umana! Am incercat sa inteleg, pe cat posibil, ce se intampla in acest colt de lume in care traiesc. Am spus ceea ce mi se pare mie plauzibil. Daca aveti un alt punct de vedere, va rog frumos sa-l dezvoltati.

      • Josef Svejk spune:

        Mai există și modelul american (preluat și de japonezi & sud coreeni) în care omul își administează fondul de pensii (401k, IRA Roth, etc.). Adică își strânge parale de când se apucă de lucru și când ajunge să poată trăi din uzufruct iese la pensie, cu pensia pe care și-o dorește. În plus își poate lăsa pensia moștenire descendenților săi. În felul ăsta nu mai e o povară pentru stat chiar dacă natalitatea americană e cea mai ridicată din lumea civilizată. Pensia de stat e pur și simplu o plasă de protecție socială. Contribuțiile la ea sunt limitate (nu se mai rețin contribuții la venituri de peste $127000/an) dar și pensia de stat e limitată pe la $2700. ÎN felul ăsta omul e stimulat să-și poarte de grijă dar nici nu rămâne să moară de foame pe drumuri dacă e incapabil sau inconștient.

        În orice caz nu văd cu ce ar ajuta căsătoria homosexuală la rezolva problemei demografice a Europei. Poate ne luminați dumneavoastră…

  6. Ion Roata spune:

    In anii 90, cand s-a formulat definitia familiei, prin familie nu se intelegea decat familia traditionala, nu si lgbt sau alte fantezii. E evident ca legiuitorul de atunci, asa pacatos cum era,, s-a gandit la familie traditionala, deci cei 3 mil de semnatari nu vor decat sa se statueze ce exista acum.
    Redefinirea familiei nu o fac cei care vor ca familia sa ramana cea traditionala, ci cei care, profitand de neclaritatea de acum, vor sa impuna agenda progresista in Romania. Au existat deja astfel de incercari, Legea lui Dragnea anul trecut si o initiativa a PNL anul asta.
    În primul rând, este problema demografică… Cum adica? Crede cineva ca se va rezolva problema demografica, adica vor vrea tinerii sa aiba copii, daca definitia familiei va fi un fel de guma de mestecat pe care o sa o intinda fiecare cum vrea?
    Problema extrem de grava, care nu e discutata aici deloc este ca CpF este rusofila.CpF nu face decat sa se plimbe pe la congrese “conservatoare” putiniste, platite de agentii Moscovei. Bogdan Stanciu, seful CpF, e rusofil notoriu si antioccidental vechi si inrait. Semnaturile au fost stranse de oameni cinstiti din parohii, care nu stiu ce sfori trage CpF. Deci trebuie sa ne hotaram daca daca vrem sa militam pentru familia traditionala de pe pozitii kaghebisto-putiniste sau traditional-europene. Asta e alegerea.

  7. liviuta spune:

    textul e pe undeva înșelător, sau operează cu o eroare, atunci când trimite la o presupusă necesitate de prioritizare a problemelor familiei ‘tradiționale’ precum și în modul în care pune în joc problema natalității.
    Încep prin a spune că prima șarjă a activiștilor pro gay de la noi în momentul lansării inițiativei pentru familie și a depunerii semnăturilor, prin intermediul vice și a vocilor arondate a fost întocmai cea la care se referă și textul: de definiții îi arde Coaliției pentru Familie? În loc să se ocupe de sărăcie, alcool, violența domestică, adulterul, problemele familiale legate de despărțirea membrilor familiei, nevoiți să muncească în afara țării, abandonul școlar, care sunt mult mai grave și mai stringente le arde de definiții?
    Or, tipul ăsta de raționament are un viciu: în timp ce problemele enumerate nu s-au rezolvat de o mie de ani și nu se vor rezolva nici în următoarea mie de ani, pentru că așa e omul, imperfect și cu iluzia perfectibilității (poate adulterul să dispară atunci când va fi desființată căsătoria), chestiunea cu definiția este rezolvabilă one off, dintr-o dată, prin simpla validare a legii de revizuire.
    Dacă pentru sărăcie, alcoolism, violență domestică e nevoie de finanțe, investiții, proiecte, programe, implementări, nivel de trai, educație, integrare șamd, definirea se rezolvă din pix și ștampila votantului, uno ictu, fără eforturi pe zeci de ani, fără nicio implementare şi fără agenții şi programe.
    Prin urmare, prin natura diferită a problematicii (legiferarea unei definiții vs ameliorarea lumii) chestiunea definirii căsătoriei nu impietează cu nimic asupra desfășurării în paralel de acțiuni în vederea reducerii sărăciei, alcoolismului, violenței.
    De altminteri, nici pe guvernanți, nici pe cei de la vice sau din ong-urile pro-LGBT nu-i oprește nimeni să combată sărăcia și violența domestică, însă, momentan, tot CpF este cea care s-a obosit să vină cu diferite propuneri (mai bune sau mai rele) menite să ocrotească familia și să amelioreze natalitatea.
    Faptul că există toate problemele enumerate nu însemană că trebuie să le luăm pe rând (autostrăzile și spitalele vin înainte sau după?), ci pot fi atacate și simultan, inculsiv simultan cu rezolvarea definiției.
    Apoi, e un pic bizar ca tema demografică să fie pusă în text ca fiind o problemă de reproșat CpF. Spune autorul: “Azi se nasc în România, într-un an, jumătate din numărul de copii care se nășteau în 1990. La asta se adaugă emigrația masivă a tinerilor din țară. (…) Evident, în lipsa politicilor demografice, singura soluție alternativă poate fi doar imigrația. „Importul” de populații străine. Ele pot veni doar din țările cu spor demografic ridicat … țările arabe. Dacă vom ajunge într-o astfel de situație, să vedem atunci cum vor reacționa apărătorii identității naționale de azi.” și consideră că problema aceasta trebuie, chipurile, rezolvată *înainte* de a fi ridicată problema definiției.
    Or, asta e, să mă scuze autorul, o prostie. 1. pentru că că cele două probleme pot fi rezolvate/atacate în paralel, 2.pentru că problema demografică oricum nu va fi rezolvată prea curând iar chestia definiției, după cum spuneam, este una one-off și nu încurcă pe cealaltă, 3. pentru că tot CpF este cea care a încercat să ia taurul de coarne și să propună un set de soluții având ca obiectiv tocmai rezolvarea problemei demografice, 4. pentru că definirea căsătoriei este considerată de CpF (argumentat) chiar parte din soluția la problema demografică, prin aceea că încearcă să întărească o temelie șubredă pe care apariția parteneriatelor civile și caricaturizarea căsătoriei prin siluirea definiției ar dărâma-o cu totul, lăsând loc, pe termen mediu-lung, fix consecințelor pe care le invocă autorul articolului. Pentru că întărirea definiției clasice a căsătoriei nu vine să crească natalitatea și să stimuleze demografia, ci să evite un și mai mare declin al acestora în timp, prin protejarea de lovituri exact a instituției care asigură perpetuarea optimă a unei societăți și a civilizației acesteia.
    Dacă autorul spune că nu vede cum definița tradițională ar ameliora demografia, eu întreb cum ar face-o parteneriatele civile sau căsătoria gay ori poliamorică.
    În fine, autorul spune „problema legiferării căsătoriei între homosexuali este, ca să mă exprim așa, un lux pe care și-l permit țările dezvoltate”. Dacă prin asta vrea să spună că e de acord cu constituționalizarea definiției tradiționale a căsătoriei, atunci sunt de acord cu el. Până la gay marriage noi trebuie să aducem wc-ul din fundul curții în casă. Dacă prin asta vrea să spună că nu avem nevoie de definirea tradițională a căsătoriei (cu alte cuvinte, să o mai lăsăm, poate ne rezolvă UE; dacă nu cu wc-urile, măcar cu gay marriage), atunci nu sunt de acord și întreb eu cum ne aduc wc-urile din curte în casă căsătoriile dintre homosexuali.
    Evident că cele două nu au legătură na cu alta, dar tocmai asta vreau să aduc la lumină. Că se utilizează false argumente fie pentru a ataca demersul CpF ca fiind anti-dreptu’ omului, discriminatorie, nazistă, fie (cum e cazul de față, dar nu e primul, asta a fost prima strigare a băieților încă din toamnă) pentru a invoca inoportunitatea, nu e momentul, etc, doar pentru a prezerva un statu quo care ar lăsa loc în viitor unor acțiuni pro gay mai simplu de executat în parlament/guvern.

    • viorel spune:

      Sunt de acord parțial cu prima parte a comentariului dumneavoastră. Nu putem să ne tot plângem de stringența problemelor propuse pe agenda publică. Adevărat, trebuie să începem odată și-odată să mai rezolvăm din ele. Și cu toate acestea, oricărei persoane care gândește limpede trebuie să-i fi trecut prin cap inoportunitatea demersului CpF, măcar și o singură dată.

      Nu văd utilitatea acestui demers și reprezentanții CpF eșuează sistematic să mă convingă. Tot ce am auzit până acum sunt mostre de bigotism și homofobie. Niciun argument articulat, nicio logică în discurs. Și e zadarnic, tot efortul depus în vederea unei desfășurări de forțe de asemenea proporții e zadarnic. Dar ceea ce mă îngrijorează pe mine este izul antidemocratic sau fățiș fascist uneori, venit dinspre această grupare dubioasă. N-am văzut până acum niciun reprezentant sau susținător CpF care să știe ce înseamnă democrație de fapt. Niciunul! De asemenea, n-am văzut niciunul care să accepte că în realitate homosexualitatea nu e doar o formă de sex, ci și o formă de iubire. Cam atât de mare e bigotismul!

      Așa c-o să pun din nou întrebarea la care nimeni n-a reușit până acum să-mi răspundă satisfăcător: cum ajută concret familia această inițiativă de modificare a textului constituțional? Și corolarul, cum ar putea afecta parteneriatul civil (sau căsătoria, pentru aceleași rațiuni) încheiat între persoane de același sex familia “tradițională”? Straight answers, no bullshit please!

    • Gelu Sabau spune:

      @ liviuta
      Am avut dezbaterea legata de aceste obiectii pe facebook, ele fiind ridicate de Cristina Popescu. Nu stiu daca sunteti Cristina Popescu sau doar ati copiat textul ei si l-ati postat aici. Daca sunteti, stiti bine ce am raspuns. Daca doar ati copiat textul, puteti merge acolo de unde l-ati luat si o sa vedeti raspunsurile mele.
      Numai bine!

      • liviuta spune:

        Aveți dreptate, găsisem comentariul pe fb dar pe o pagină care nu vă aparținea iar la momentul acela era fără răspuns, de aceea mi s-a părut că merită să vă fie pus în față, pentru că eram curios cum răspundeți obiecțiilor. Am găsit și continuarea dezbaterii.

  8. gif spune:

    Stimate autor, nu „familia tradițională” se confruntă cu problemele enumerate de domnia voastră, ci societatea românească. Dacă ridicăm ochii din pagină observăm că probleme similare există absolut în toate țările din fostul lagăr sovietic, ceea ce face problema și mai complexă. Dar dacă v-ați propus să găsiți cu price preț probleme în „familia tradițională” pentru a justifica un alt fel de familie, nici nu mai contează argumentele. Dacă v-ați fi propus argumente, ați fi căutat statisticile din SUA în ce privește violența domestică, adulterul/fidelitatea în cuplu, etc. Ați fi văzut cu ușurință că violența domestică este prevalentă în cuplurile lesbiene, homosexuale masculine și abia pe ultimul loc în familia tradițională. Ați fi văzut că homosexualii sunt mai infideli decât heterosexualii în relația de cuplu. Totul e public, de ce mizați pe cititori naivi?

  9. AT spune:

    Breaking News: ‘Born this way’? It’s way more complicated than that

    https://www.usatoday.com/story/news/2017/06/16/born-way-many-lgbt-community-its-way-more-complex/395035001/

    https://www.youtube.com/watch?v=OtecintZXqs

    The “born this way” mantra of the gay rights movement is both simple and absolute, despite the science that shows human sexuality is complex and fluid. Transgender people, for example, do not believe their biology matches who they truly are. Bisexuals, some of whom identify their sexuality as fluid, make up the largest share of LGBT Americans, according to the Pew Research Center, even though they are a smaller part of the mainstream narrative.
    Continuing to embrace the slogan, social scientists and legal scholars say, is not only limiting but unnecessary.

    Pe romaneste, fa-te frate cu dracul, pana treci puntea. Sau: agata-te de un slogan simplu si absolut pana treci “casatoria homosexuala”. Acum a venit randul altor punti de trecut, precum transsexualismul. Vechiul slogan nu mai merge.

    Nu poti in acelasi timp si cu sloganul absolut, si cu teoriile moderne despre transsexualism. Daca orientarea sexuala e innascuta si imuabila, consecventa nu te lasa sa spui apoi ca sexul si genul sunt constructe sociale pe care le remodelezi cum vrei. Dar cui ii mai pasa astazi de logica si ratiune? Ce conteaza sunt emotiile si sentimentele, toleranta si compasiunea. Esti reprezentantul auto-desemnat al unei minoritati oprimate? Tot ce ai de facut este “sa pornesti o conversatie”. Ce ai de spus e litera de lege si lumea nu are decat sa-ti asculte aprobatoare si obedienta izvorul intelepciunii.

  10. Lucian spune:

    ”genul nu se determină prin datul biologic, ci prin auto-percepția pe care subiectul o are asupra propriei identități sexuale”
    Păi de ce nu facem același lucru și cu vârsta psihologică să zicem. În propria percepția, vârsta mea psihologică este de 80 de ani și aș vrea să ies la pensie. Să mă apuc să ies în stradă să-mi cer dreptul la pensie chiar dacă vârsta mea biologică este în jumătate față de auto-percepția despre vârsta psihologică?

    • Gelu Sabau spune:

      Buna intrebare! :)

    • One spune:

      Puteti sa faceti asta, dar virsta e doar una din conditii. Daca ati strins destui ani de cotizatii, puteti iesi. Dar mai e o varianta. Sa insistati ca aveti 80 de ani desi nu ii aveti si sa iesiti la pensie pe motiv de probleme psihice. Serios acum, exista oameni care isi amputeaza un membru pentru ca il simt strain, iar doctorii sint obligati sa ii opereze. Deci nu subestimati puterea autoconvingerii.

      • donquijote spune:

        Doctorii sunt obligati?
        Sper ca glumiti! Sau este un scenariu ipotetic in care corectitudinea politica absoluta invinge.
        Dar daca vreau sa fiu pus la zid fiindca ma consider un criminal, va fi obligat statul sa–mi faca cadou un pluton de executie?

        Ar mai fi varianta dar eu credeam ca e o figura de stil; am zis la un moment dat ca sa mi se usuce mana cu care as baga in urna un vot pt Iliescu… si n-am riscat :) . Te pomenesti ca dupa aia ma prezentam la medic sa mi-o taie.
        La psihiatru, vreau sa zic.

  11. Io spune:

    “trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire.”
    “trupul rămâne neschimbat, funcțiile sale fiziologice se adaptează noii condiții spirituale: gura nu va mai fi folosită pentru a mânca și a bea, ci pentru a-l slăvi pe Dumnezeu, dinții nu vor mai mesteca hrana, ci rolul lor va fi de a înfrumuseța zâmbetul, organele sexuale vor fi și ele transformate nemaitrebuind să servească funcției reproducerii”

    Daca astfel de aberatii pot fi aduse drept argumente si unii-si fac doctorate in asa ceva…

    • Gelu Sabau spune:

      Ganditi-va ca acum oamenii doar isi fac doctorate pe asemenea aberatii si nu-si dau in cap pentru ele! Nu inca! :)

  12. garett spune:

    Cata risipa de energie! :D
    Deci avem urmatorul fenomen:
    - apare initiativa CpF – “intelighentisa”: “Ha, ha, ha, ce fraieri, n-or sa stranga nici o mie de semnaturi!”
    - se strang 3 MILIOANE – “intelighentsia”: “Eh, nu conteaza, n-o sa-i bage nimeni in seama!”
    - se adopta in CD povestea cu referendumul – ‘intelighentsia”, partial panicata, partial “superioara”: “Nu conteaza numarul de semnaturi, e antidemocratic/retrograd/conservator/fascist, avem alte prioritati, NU VOTAAAAAAAAATI!!”
    Panica maxima! :D
    Si singura “solutie” pe care “intelighentsia” o gaseste este o campanie de lobby impotriva unui act LEGAL SI PERFECT DEMOCRATIC!
    Bla, bla, bla, Hitler, bla, bla, bla se incalca “drepturi” care nu exista, bla, bla, bla, sunt alte urgente s.a.m.d.
    Face it: 3 MILIOANE de oameni au decis ca VOR O CONSULTARE!
    Daca 500.000 cereau o consultare in favoarea legalizarii casatoriilor gay era la fel de legal…

    • donquijote spune:

      “- se strang 3 MILIOANE – “intelighentsia”: “Eh, nu conteaza, n-o sa-i bage nimeni in seama!”’

      Din pacate nu e doar asa; asa-zisii inteligenti zic: “sunt niste prosti, ce daca sunt multi? nu-i bagati in seama. Nu faceti referendum ca aia sunt prosti/manipulati/bigoti! Faceti referendum numai pentru ce vor desteptii!” Cine da certificatul de destept?
      Interesant ca unii adera la temele “progresiste” doar ca sa nu fie confundati cu gloata, de fapt nu au convingeri bazate pe propria intelegere.

    • Gelu Sabau spune:

      Am spus eu undeva ca referendumul nu este democratic? O sa merg si o sa-mi exprim opinia la urne! Inseamna asta cumva ca nu avem dreptul sa dezbatem pe acest subiect? Sau democratia ne spune ca trebuie sa tacem malc, sa organizam referendumuri si sa votam, eventual, dupa cum ne dicteaza majoritatea, ca de aiai e majoritate?! Eu am exprimat un punct de vedere. Daca doriti, aduceti argumente pro sau contra. Etichetele sau sloganurile, pe mine unul, nu ma ajuta cu nimic!

      • Garett spune:

        Pronblema nu e dezbaterea ci lipsa ei! Adversarii CpF, departe de a se angaja intr-o dezbatere reala recurg in schimb la etichetarea adversarilor drept “inculti”, “nedemocratici” s.a.m.d, au incepit o campanie de lobby practic in favoarea nerespectarii legii cerand nici mai mult nici mai putin neorganizarea acestui referendum, clamand “alte prioritati” sau incalcarea unor “drepturi” inexistente!
        Bouns, vesnica invocare a ascensiunii “democratice” a lui Hitler la pitere!
        Deci, unde spuneati ca e acea dezbatere?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gelu Sabau


Gelu Sabau

Lector universitar. Doctor în Filosofie, Universitatea București - Stagiu de cercetare, Ecole Pratique des Hautes Etudes, Paris, Section Sciences Religieuses - Stagiu de cer... Citeste mai departe


E randul tau

...primul e termenul curent, din lat. culus. Cu ani în urmă, cineva i-a pus exact această întreb...

de: Funeriu

la "Întâmplări lingvistice triste, hazlii și puțin indecente. Astăzi despre spelling"

Cauta articole

noiembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)