joi, martie 28, 2024

De ce ne-ai batjocorit?

Acum ceva timp, aflându-mă în bibliotecă și citind o lucrare de doctorat, am avut, dintr-o dată, un moment de stupefacție. Teza vorbea în cuvinte frumoase și măgulitoare  despre „etica muncii la români“, însă, de la un moment dat încolo… am realizat că multe dintre acele cuvinte nu aparțin autorului.

Senzația aceasta de stupoare și de ireal am mai încercat-o, cred, doar o dată în viață, când, în primăvara anului 2001, în Viena fiind, mi-am lăsat dimineața bicicleta în parcul Karlsplatz, în preajma Operei, iar seara, când mi-am terminat programul de bibliotecă, nu am mai găsit-o. M-am învârtit timp de o oră pe câțiva metri pătrați, încercând să mă conving că nu e adevărat, că mă înșel, că totuși nu am lăsat-o acolo și că se află la locul ei, acasă. Abia după ceva timp – în care am trăit în pură irealitate – am acceptat evidența. Și, bineînțeles, m-a cuprins furia pe cel care îmi răpise obiectul atât de drag.

Dar cuvintele? Cuvintele, când cineva le fură, ce simțim?

Îmi aduc aminte cum, adolescent fiind, l-am auzit pe Marin Sorescu, la o șuetă, povestind cum a descoperit plagiatul lui Eugen Barbu în decembrie 1978. Citesc acum despre acel episod și îmi dau seama că momentul a fost extrem de tensionat, fiindcă Barbu era un politruc protejat de partid, iar partidul însuși era pus în dificultate. Și trebuia să-l apere. Însă, la șueta de care vorbesc, petrecută la mult timp după, prin anii ’80, Sorescu povestea detașat, spre deliciul auditoriului restrâns dintr-un apartament craiovean, cum „descoperirea“ a avut loc în avion, împreună cu Fănuș Neagu care, având amețeli de la atâta zbucium al aparatului de zbor, se așezase, ditamai omul, culcat pe culoarul dintre scaune (!). Sorescu, aflat alături cu Incognito în mână, a avut revelația că citește de fapt pasaje „coafate“ din Malraux. Și i le-a citit cu voce tare lui Fănuș, care se zguduia de râs, dezechilibrând și mai mult avionul. Nu știu dacă a fost chiar așa de vesel momentul (ceea ce a urmat nu a fost oricum vesel, căci Barbu a fost revanșard), dar, în fine, așa îmi amintesc eu povestea.

Pot să confirm, acum, că nu e deloc vesel un astfel de moment. Teza de care vorbeam mai sus fusese susținută în Facultatea în care am studiat pe vremuri și în care lucrez acum. Drept care am simțit dintr-o dată că autorul tezei, un politician care a venit să-și ia „titlul“ la noi, prin fapta pe care o comite chiar în paginile lucrării sale de doctorat ne batjocorește pe mine și pe colegii mei. Pe fiecare dintre noi și pe toți laolaltă, orice specializare am avea, orice opțiuni politice și orice aspirații. Bruneți sau blonzi, înalți sau scunzi, slabi sau grași, fără deosebire, pe toți laolaltă un astfel de comportament inacceptabil din punct de vedere academic ne jignește și ne batjocorește.

Din fericire, astăzi nu mai trebuie să reclami astfel de fapte „la partid“, ci există comisii de etică în fiecare universitate, în fiecare școală doctorală. Așa că m-am apucat, cum era și firesc, să sesizez faptul, trimițând scrisoarea de mai jos Consiliului facultății. Reacția a fost exemplară! Imediat s-a format o comisie care a anunțat soluționarea la nivel de facultate „în maximum 24 de ore“, s-a trecut la examinarea tezei potrivit „procedurilor“ etc.  Deocamdată, membrii comisiei ad hoc din facultate, lucrând, cum spuneam, exemplar, au constatat că în paginile semnalate de mine ca fiind plagiate literă cu literă – uneori cu erori de tipar cu tot – există „similitudini de text“ și că este necesară „o analiză a întregii lucrări pentru a se hotărî dacă este vorba de fraudă academică“ Așteptăm analiza cu sufletul la gură. Dar, despre asta, voi povesti mai încolo. Deocamdată transcriu scrisoarea:

București, 4 martie 2019

Către Consiliul Facultății de Filosofie

Universitatea București

SESIZARE

Stimați colegi,

Am consultat de curând, la biblioteca Facultății noastre, teza de doctorat intitulată Etica între teologie și filozofie. Analiză comparativă asupra valorii morale a muncii în ethosul creștin, susținută la Facultatea de Filosofie în anul 2008, de către dl Ioan Vulpescu, sub coordonarea științifică a Prof. univ. dr. Vasile Morar.

Teza conține o cantitate considerabilă de text preluat fără indicarea sursei. Vă prezint o analiză asupra capitolelor 3, 4, 5, 6 și 7, din care rezultă că există elemente indubitabile de plagiat. Dacă e să fac o caracterizare preliminară a manierei în care acesta se produce, vă pot spune că nu rămâne în limitele celui „clasic“, realizat prin preluarea de fraze, pasaje din alte cărți, într-o proporție sau alta, ci se înscrie în categoria celui „recent“, cunoscut drept „metoda copy-paste“. E vorba de pasaje copiate în bloc, de pe internet, din articole de specialitate sau chiar din articole de presă (am identificat pasaje preluate din Wikipedia, Jurnalul național, portalul Crestinismortodox.ro, sau chiar referate online de pe pagini precum „Regielive”). Analiza s-a centrat pe pasajele copiate din texte electronice accesate online, care s-au dovedit numeroase, în fiecare dintre capitole, însă poate  fi prezumată, pe această bază, și copierea din texte tipărite.

Scurtă descriere: În capitolul 3 al lucrării, la p. 58, autorul tezei preia ad litteram, fără indicarea sursei, circa o pagină și jumătate din cartea lui Ioan C. Tesu, Virtuțile creștine, cărări spre fericirea veșnică, Editura Trinitas, 2001 pp. 2, 4-7. În același capitol 3, la p. 80, circa o pagină și jumătate de text sunt preluate fără modificări de pe  portalul www.crestinismortodox.ro, dintr-un text al Părintelui Galeriu, intitulat Sensul vieții monahale.

În capitolul 4, la pp. 90-91, întâlnim circa o pagină preluată aproape fără modificări din revista Actualitatea Creștină, nr. 5/2005, pp. 16-17, semnat de Larisa Balbuzan.

În capitolul 5, chiar în cuprinsul considerațiilor introductive de pe prima pagină (p. 99 din lucrare), găsim câteva alineate copiate electronic, fără modificări, din revista Capital, respectiv din articolul „Capitalism în numele domnului“, semnat de Bogdan Ciubuc și publicat pe 6 iunie 2007. La pp. 102-104 din capitolul 5, acolo unde este prezentată de către autorul tezei doctrina lui Max Weber din Etica protestantă și spiritul capitalismului, întâlnim pasaje preluate (cu mici modificări) din articolul Simonei Nicoară,  „Controverse, opinii și dezbateri despre profilul secularizării”, apărut în JSRI, Journal for the Study of Religions and Ideologies, no. 10/Spring 2007, p. 77), precum și circa 7 alineate foarte des întâlnite în mediul online, a căror sursă, pentru moment, poate fi stabilită pe www.roportal.ro, pe o pagină pe care motorul de căutare Google o datează ca fiind publicată online pe 7 dec. 2004. La pp. 105-106 întâlnim mai multe paragrafe reproduse din articolul „Protestantism” de pe portalul Wikipedia (în versiunea din 2007, accesibilă online și în clipa de față, ca versiune arhivată – link în fișierul pdf). Tot acolo, la pag. 106, întâlnim text identic cu mai multe surse online de pe portalurile www.referatele.com, www.biblioteca.regielive.ro, www.referateok.ro, www.diploma.ro, www.studentie.ro dar și dintr-un suport de curs în variantă electronică, intitulat Marketingul micilor afaceri, autori Olimpia Neagu, Mircea Teodoru, Daniela Duma (versiunea disponibilă online în clipa de față este datată 2010, dar e posibil ca și aceasta să se bazeze pe o versiune mai veche, disponibilă în internet înainte de 2008).

În capitolul 6, la pp. 118-119, aproximativ două pagini de text sunt preluate în întregime (împreună cu trimiterile din notele de subsol, dar fără indicarea sursei) mai întâi dintr-un articol publicat pe 13. Oct. 2005 pe pagina jurnalul.antena3.ro (Lavinia Betea, Despre etica muncii la români, publicat și în ediția tipărită a cotidianului Jurnalul național), apoi, din nou, din textul deja amintit al Simonei Nicoară (Simona Nicoară, „Controverse, opinii si dezbateri despre profilul secularizării”, JSRI Journal for the Study of Religions and Ideologies, No.10 /Spring 2005 p. 78). Întâlnim aici o marcă evidentă a plagiatului de tip „copy-paste”, în faptul că sunt preluate din textul sursă și greșelile de redactare (ex. p. 118, rândul 8 de jos, „explicarea fenomenul secularizării“, sau p. 102, rândul 8 de jos, „nașterea spiritul capitalist”). Pe pagina 119, preluarea de text străin continuă nemijlocit, trei paragrafe având ca sursă un text online semnat Viorel Roman, intitulat Globalizarea capitalismului (http://viorel-roman.bucuresti-nonstop.ro, data publicării 2 septembrie 2002).

În capitolul 7, la pp. 135-136, întâlnim câteva paragrafe preluate din lucrarea pr. Iosif Bisoc, Shemà noule Israel, Curs de Teologie fundamentală, Editura Serafica 2003 disponibilă pe internet la adresa http://www.profamilia.ro/studiu.asp?shema=08.

Pentru a accesa paginile tezei, vă pun la dispoziție spre descărcare un fișier pdf, la acest link. Fișierul conține indicări exacte ale surselor în comentarii. În versiunea tipărită a acestei sesizări voi atașa mostre din capitolele și de la paginile amintite mai sus. Așa cum am spus mai sus, această analiză este preliminară, se apleacă doar asupra câtorva capitole ale tezei și privește doar pasaje disponibile în mediul online, rămânând să fie deopotrivă pusă în evidență preluarea de text din volume tipărite. Totuși, chiar pe baza acestei succinte analize se poate estima că, însumate, preluările de text-sursă fără indicarea provenienței acoperă peste 50% din textul lucrării.

Despre autorul tezei: Ioan Vulpescu a fost Ministru al Culturii în guvernele Victor Ponta și Sorin Grindeanu, deputat PSD începând din 2012. La momentul susținerii tezei, ocupase deja poziții importante: în perioada 2000-2004 a fost expert în Departamentul de Cultură – Culte din cadrul Administrației Prezidențiale și consilier al președintelui Ion Iliescu, apoi secretar executiv al PSD, desemnat cu strategiile politice. În prezent este senator, membru al Grupului parlamentar al PSD, activ în „Comisia pentru cultură și media“ și în „Comisia pentru comunitățile de români din afara țării“. Având în vedere calitatea de înalt demnitar al statului, pe care a deținut-o ca Ministru al Culturii, elementele de fraudă din lucrarea de doctorat aduc un prejudiciu nu doar comunității științifice, ci și statului român.

Propun Consiliului facultății o analiză detaliată, realizată în departamentul de specialitate și, ulterior, întocmirea unui raport care să fie înaintat Comisiei de etică a Universității din București și deopotrivă CNATDCU (teza are 200 de pagini și se găsește la biblioteca Facultății sub cota DP 043/186, Barcode: 12-20140368). Totodată, solicit Decanatului să pună la dispoziția Consiliului referatul profesorului coordonator, precum și referatele comisiei de la examenul de susținere a tezei.

Cu privire la necesitatea acestui demers nu mai este cazul să insist. Veți fi de acord că un asemenea doctorat, al unei persoane care a ocupat înalte demnități publice în România, prejudiciază grav în primul rând instituția care i-a acordat titlul. De dorit este, prin urmare, ca însăși această instituție să inițieze examinarea lucrării, dat fiind că este în joc chiar prestigiul său. Știm că, din păcate, fenomenul este răspândit, că există unele instituții academice, recent înființate, unde în ultimii anii a avut loc tranzacționarea titlului de doctor către politicieni influenți, rezultând teze inacceptabile din punct de vedere academic. N-ar fi de dorit ca Facultatea noastră (și aici mă refer la colectivul ei, în primul rând) să ajungă să sufere de pe urma unor astfel de fraude, ci, dimpotrivă, ar fi necesar să se delimiteze în mod ferm de astfel de practici și să apere standardele științifice asumate de Universitatea București.

Cu cele mai bune gânduri,

Cătălin Cioabă

Anexe: 32 de file[1]

–––––––––

Cred că nimănui nu îi scapă, citind rândurile de mai sus, faptul absolut ironic că autorul fură munca altora tocmai într-o teză despre „etica muncii“.

Dar, cum spuneam, reacția instituției a fost exemplară. „Procedura“ la nivel de facultate s-a declanșat, comisia s-a reunit cu celeritate și examinează cazul. Văzând că totul se desfășoară atât de rapid, m-am grăbit și eu cu versiunea tipărită a „sesizării“ la secretariat, ca să ajut Comisia în munca ei. Nu înainte de a face o poză „de grup“ paginilor cu pricina. Asta ca să i le pun, acum, în față distinsului politician, fost ministru al culturii. Și să-l întreb, împreună cu colegii și studenții mei: De ce ne-ai batjocorit?

NOTA___________


[1]Anexele pe care le pun la dispoziție aici au câteva pagini în plus, ajungând la 38. Revizitând în grabă, în vederea publicării textului de față, paginile lucrării și textele-sursă, am dat întâmplător peste noi pasaje preluate de pe internet.

.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Dacă politrucul v-a batjocorit, conducătorul lui de doctorat și colegii dstră din comisia de etică, care-au constatat similitudinea dar nu frauda, ce-au făcut? Bănuiesc că nu vă fac onoare și nici nu sunt moralmente neutri! Ca să nu vorbim de juriul în fața căruia a fost susținută așa-zisa teză… Dacă nu știați, aflați că învățământul post-1989 arată precum grajdurile lui Augias și, cum nu există nici un Hercule, se vor curăța cât de cât doar atunci când toți cei care ocupă posturi în sistem vor face publice, în format electronic (searchable!) toate roadele muncii lor. Ceea ce mulți doresc, dar după propria lor pensionare (eventual înmormântare, ca să juiseze la maximum de gloria terestră trecătoare, dar totuși glorie).
    Înarmați-vă cu răbdare pentru a asculta / citi polologhia comisiilor despre caracterul necuantificabil al lucrurilor ce trebuie totuși măsurate, pentru a încasa puțină marginalizare (necuantificabilă!) și la alte obiceiuri pământești.

  2. N-a plagiat-o el, ci fraierul anonim pus de el s-o scrie cu totul.
    Coordonatorul n-a coordonat nimic, ci doar s-a trezit ca are de dat o semnatura pe o coperta.
    Sustinerea tezei in fata comisiei doctorale e cea mai usoara parte: trebuie doar sa fii prezent si sa stii sa citesti (chiar si monosilabic) de pe un slideshow.

    (…asta asa, sa conturam un profil si mai exact al „Eticii muncii la romani”)

  3. În primul rând v-au batjocorit coordonatorul doctoratului și membrii comisiei, care i-au acordat doctoratul.
    De ăia să vă luați, fără ăia nu era nicio lucrare plagiată și nici să fie acceptată.

  4. Ar trebui verificat mai în detaliu și activitatea dl. Vasile Morar. O simplă privire la raftul de doctorate coordonate observăm că omul pretinde competență universală, coordonează tot. Nu degeaba îi zicem noi studentii „profesorul tutti frutti”, că el coordonează fără discernământ tot. Apoi mai e de văzut și de ce în njurul dl.prof. VASILE MORAR eticianul au fost numai scandaluri, începând cu titlurile de doctor acordate politicienilor până la feudande putere instituită… A se vedea și scandalul de acum două săptămâni cu Oana Șerban, noua unsă a catedrei, care tot cu Vasile Morar a făcut doctoratul într-un timp record de nici doi ani de zile!

  5. Acest gen de furt pare in acord cu paznicul. Coordonatorul
    In general, paznicul care favorizeaza hotul are si el un ce cistig.
    Mai exista o chestiune cu dichis la plagiatori: Unii fura cu sacul, altii cu punga.
    Nu ii tratam egal?

  6. De ce? Pentru ca pot! Intrebarea este cum isi recupereaza statul prejudiciul: spor la salariu pentru doctorat, spor la salariu pentru indrumatorul de doctorat? 30 de ani (si mai mult) de relativizare a hotieine-a adus unde sintem. Cunosc un preot (!) care sustine in public un mafiot local (dovedit – anchetat, condamnat, inchis) dintr-o mare capitala de judet pentru ca firmele lui au creat locuri de munca… Asta e mentalitatea! Daca as fi rectorul universitatii as actiona in judecata profesorul indrumator si „doctorul” pentru prejudiciu de imagine. Evident, indrumatorului i-as opri dreptul de a mai supraveghea doctoranzi. Pariem ca nu se va intimpla nimic?

    • Nu e vorba de 30 de ani ci de ceva mult mai adanc si mai bine inradacinat. E vorba de vreo 70 de ani. Sistemul a inceput sa se degradeze dramatic odata cu introducerea masiva de „universitari din sanul pooprului” in sistem la inceputul anilor ’50. Astia erau oameni care urcasera fulgerator de la statutul mitocan la cel toa’su profesor universitar in cativa ani prin jocul hazardului si prin loialitatea neconditionata fata de seful pe linie de partid. Ei au promovat la randul or rude, prieteni sau indivizi ghidati de aceleasi „principii” ca si ei. Adese indivizi pe langa care ei insisi se simteu inteligenti. Unii dintre ei nici macar nu absolvisera vreo facultate sau liceul.

      Am prins primul semestru de facultate in iarna 1989-1990. Am avut un profesor neam cu Coman ala din CEPEX pentru care intrebarea fatala in Ianuarie 1990 a fost „Ce studii aveti?” Tipul avea 6 clase la scoala comunala, doi ani de lceu la seral, fara bacalaureat si „facultatea munictoreasca”. Asta era un scoala de 6 -12 luni pentru muncitorii si taranii pe care partdiul ii trimitea in „functii de raspundere” gen directori, etc. Tipul era quasianalfabet si avea un vocabular de vreo 200 de cuvinte. Isi plantase insa toate neamurile in universitate la diverse facultati. Astia insa avea cu totii patalamale valabile, chiar daca nu erau cu nimic mai breji ca el. Astia la randul lor isi planteaza oamenii lor in sistem care se ramifica astfel exponential. Si ajungem sa ne mai intrebam de ce e atata impostra si frauda in sistemul universitar romanesc…

      Chestia cu cumpararea lucrarii de diploma era si in vremea lui Pingelica. Erau indrumatori care le ofereau clientilor lor lucrari de diploma „de succes” vechi de 5-6 din arhiva spre a fi copiate contra spagii aferente. Cu doctoratele era un pic mai complicat pentru ca, daca imi amintesc corect, la un moment dat numarul lor a fost strict limitat si candidatii trebuiau sa obtina tot soioul de aprobari de la partid, etc. etc. Dar nu-i nimic ca si-au luat revanssa dupa 1990 si iata acum ca tot romanu’ e doctor…

  7. Vrem sau nu sa scapam de PSD ?
    Adica in loc sa il atacam pe Nicolicea, care sta alaturi de Dragnea in oastea Ciumei Roșii
    noi il atacam pe un tanar politician care si-a rupt lanturile ?
    Ne agatam de cate un accident biografic si ii subminam moral pe cetatenii care
    au reusit sa gaseasca daca nu ETICA MUNCII macar ETICA POLITICII – caci ce poate fi mai inaltator moral decat un cetatean care se alege parlamentar pe lista PSD si apoi
    lucreaza fix la daramarea respectivei organizatii putred comuniste ?
    In loc sa-i incurajam pe cei ramasi in Mafie sa faca si ei stanga mprejur si sa
    se grupeze alternativ pentru a da substanta principiului Dezbina si bla bla
    noi incepem sa-i intrebam despre plagiat.
    Plagiatul este mai degraba o conditie pozitiva – fara el nici nu te primeste
    Ponta la Pro Romania , iar in doze moderate ajuta chiar si la construirea
    unei cariere de mgistrat european.

    • „…noi il atacam pe un tanar politician care si-a rupt lanturile ?”

      Și eu cred că dl Ionuț Vulpescu ar trebui să fie susținut. Și nu doar dpomnia-sa…
      Dl Liviu Dragnea tocmai a declarat că susține la rândul său magistrații care protestează pentru independența justiției, prin urmare, eu cred că și domnia-sa ar trebui să beneficieze de susținere publică. .

    • Vulpescu asta e exact acelasi gunoi ca si restul haitei. Salvarea sau lichidarea sa (nu cred ca va pati ceva) nu va face PSD-ul nici mai bun si nici mai rau.

  8. „autorul fură munca altora tocmai într-o teză despre „etica muncii“.”

    Tupeu si impostura. Capitation esentiale ale unui politruc PSD (et al).

    Va multumim pentru semnalare, asteptam rezultatul investigatiei.

  9. Fara a minimiza cazurile grave de incalcare a eticii din Occident (CNRS-ul francez s-a consultat de curand cu demisia presedintei) probleme de tipul celei pare o semnalati sunt, in Romania, la ordinea zilei. In Romania exista o cultura a plagiatului de comentariile invatate pe de rost (sau ne-invatate si copiate) la lucrarile de diploma sau proiectele plagiate la doctorate sau lucrari stiintifice. Problema este o cvasi-generalizare a imposturii din care nu cred ca se va iesi curand.

  10. Consider că până când nu vor fi sanctionati coordonatorii tezelor nu se va schimba nimic.
    Nici chiar în comisiile de specialitate CNATDCU nu se poate întâmpla mare lucru. De fapt nici nu există timp pentru așa ceva devreme ce unii membrii ai acestor comisii au de evaluat câte 40-60 de teze pe an (informație disponibilă pe site-ul CNATDCU). Mă întreb ce rigoare poate avea cineva care, pe lângă 40 de teze de doctorat, mai are de scris câteva referate pentru tezele în care poate fi membru la susținerea altor teze, mai are proprii săi doctoranzi, mai are și câteva conferințe, simpozioane și cercetări personale… Nici nu mai pun la socoteală activitatea didactică; Și, dacă mai are și funcții administrative, fiasco este ca și asigurat.

    • Eu consider ca pina nu vor fi sanctionati toti plagiatorii, si cel ce fura un bau si cel ce fura un ou, vorbim ca sa ne aflam in treaba. Dar vorbim doar contra celorlalti. Ai nostri sint buni, doar 5%

    • Foarte puțini pun la îndoială ubicuitatea membrilor CNATDCU (care mai și suferă de insomnii cronice asociate cu workoholism în forme grave)!!! Nu mai fiți așa rău: hai să vă-nscriem la un masterat și mai discutăm, poate faceți și-o teză dacă întârzie trenul. Nu?

  11. Eu cred ca domnul politician a procedat corect.

    Care este etica muncii la romini? Furtul. Asta este. Foarte clar.

    Vrei doctorat in Romania? Iei o hartie fara nicio valoare. Daca cineva imi spune ca are doctorat luat in Romania, mi se face greata.

    Vrei doctorat serios, pleci si il faci in Germania, UK, US, Franta.

  12. Cred ca, in comisiile care verifica autenticitatea tezelor de doctaorat, ar trebui inclusi „mari” plagiatori.
    Pe de o parte, ei stiu exact unde si ce sa caute, in timp ce oamenii integri continua sa judece exclusiv prin prisma lor, de oameni cinstiti, fara acest tip de curaj, dar si de imaginatie, specifice celor fara valori si, din acest motiv, lipsiti de scrupule.
    Pe de alta, motivatia hotului de a nu fi singurul prins, este incomparabil mai mare, in raport cu cea a unui profesor integru, care incearca demascarea unor impostori pe care „doar” ii dispretuieste.
    Ca sa fiti eficienti in lupta contra coruptiei trebuie sa folositi aceleasi arme, altfel… va fi la fel…

    • Exact! Așa cum braconierii din Africa au devenit cei mai buni rangeri în parcurile naționale. Problema e că dacă dai anunț (CĂUTĂM PLAGIATORI …), nu vine nimeni. O amnistie + grațiere în domeniu, dar doar pentru cei care devin membri CNATDCU, ar face minuni. Și o platformă publică de denunțuri (I love you, Romania!) cu premii (10.000 Ron per fazan plagiator vânat) ar fi bună … Cui pe cui se scoate! Hoțului de hoț îi e frică.
      Dacă tot trăim în societăți ale hipercontrolului, ale servituții voluntare, de ce n-am exploata această mare (ca volum) bogăție națională, turnătoria? Munții noștri (de teze) aur poartă, noi cerșim …..

  13. Doctoratul in ziua de azi e doar o chestie care trebuie bifata, lipsita de valoare.
    In mod normal este ceva rezervat pentru maturitatea deplina a carierei, insa ce pretentii poti emite atunci cand a devenit OBLIGATORIU pentru a putea, spre exemplu, profesa in universitar ca amarat de asistent. S-o fi schimbat intre timp?
    Doctorat inaine de 10-20 de ani de cariera (cu exceptia cercetatorilor la nivel FOARTE inalt) este o absurditate. Doctorat OBLIGATORIU – alta absurditate.

    Felicitari celor care inteleg si il fac pentru propria persoana, imperfect, dar cu sinceritate si umilinta.
    Si mai sincere felicitari celor care nu iau acest rahat de diploma niciodata, desi ar putea.

    Scuze limbaj semidur, dar sunt un pic suparat ca nici doctoratul nu mai e ce a fost.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Catalin Cioaba
Catalin Cioaba
cercetător postdoctoral, Universitatea Bucureşti A absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Filosofie la Universitatea Bucureşti, unde a obţinut doctoratul în anul 2005 cu o teză despre Martin Heidegger. Autor al mai multor traduceri importante din Martin Heidegger şi Ludwig Wittgenstein. Stagii de cercetare în Germania, Franţa şi Austria.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro