Home » Cultura »Opinie » Citesti:

De ce nu trebuie să ne speriem de vehicularea unor ideologii politice în zilele din urmă

Vladimir Agrigoroaei septembrie 14, 2013 Cultura, Opinie
50 comentarii 2,767 Vizualizari

Scrisoare deschisă

Către:  Acele personalități ale culturii române pentru care liberalismul înseamnă mai mult decât litera L atârnată în coada unei sigle de partid.

De ce nu trebuie să ne speriem de vehicularea unor ideologii politice în zilele din urmă şi de ce protestatarii au nevoie de ajutorul Dumneavoastră.

Nu ştiu dacă va fi permis să îşi dea cu părerea un novice sau necunoscut de felul meu. Mai ales că traseul vieţii mele nu include militantismul sau cariera politică. Sper ca mesajul meu să nu fie prost înţeles sau distorsionat.

O dată trecut acest prag, vă voi spune că tot ce citesc despre proteste şi Roşia Montană (pro, contra sau abţineri cu maidanezi) se împarte în discursuri la fel de părtinitoare. În stradă oamenii sunt ecologic-coerenţi şi politic-confuzi, şi numai o mică fracţiune afişează apartenenţe la anumite ideologii, stângiste, dar asta în virtutea mişcărilor din străinătate care sunt şi ele la fel de debusolate. Cei care îi privesc îngrijoraţi, deşi le sunt simpatici, nu vor să bântuie iar o fantomă prin Europa. Ştim care. Alţii se tem de stafia rusească. De aceea nu iau poziţie şi sfârşesc prin a lăsa să se stingă un lung proces care ar trebui mai degrabă încurajat, alimentat şi îndrumat. Pentru că el nu are nimic în comun cu Războiul civil grecesc şi nici cu Mai 1968. Problema e alta.

Cei din stradă sunt (culmea!) partizani ai liberalismului, acel liberalism care a murit de mult în România. Tocmai de aceea unii dintre ei se declară apolitici deşi sunt cu siguranţă de centru-dreapta, centru şi centru-stânga. Se simt perfect europeni, mulți au făcut facultăți, masterate și doctorate în străinătate, dar recunosc că partidele noastre politice le sunt complet străine. Pentru că liberalismul nu poate fi național. E de-a dreptul absurd. Nu poate fi nici democrat, altoit pe un trunchi fesenist. Ei știu lucrurile acestea și militează taman pentru acel spirit liberal care acceptă exprimarea tuturor punctelor de vedere. De aceea sunt urme de anarhiști, marxiști sau naționaliști în piață, pentru că majoritatea covârșitoare este liberală și nu acceptă să câștige o bătălie morală prin trădarea idealului ei fundamental: ei sunt pentru exprimarea tuturor părerilor politice, sunt pentru toleranță, sunt pentru democrație, sunt pentru statul de drept, sunt pentru respectarea legii și sunt pentru ecologie. Silviu Dancu, o persoană aparent anonimă dar cunoscută unora dintre noi, a reușit să strecoare toate aceste idei în discuția cu un moderator care încerca în permanență să îl întrerupă, să îi distorsioneze mesajul și să îl ia peste picior. Mai mult chiar, ei nu susțin ecologismul pentru că este o mișcare de stânga, ci pentru că ecologia este, așa cum au învățat de la Dumneavoastră, o simplă manifestare a bunului simț. În România, spre deosebire de Occident, ecologismul nu are culoare politică. El înseamnă lupta cu mârlanul, grobianul, bișnițarul, hoțul, manelistul, cel care scuipă pe jos, care își bate nevasta, care își scrijelește numele pe monumente, care zvârle petul oriunde numai nu în coșul de gunoi, care scuipă semințele în capul vecinilor de cinematograf. Cel care, aidoma oilor mioritice, pârjolește cu scârna lui acidă tot ceea ce li se pare lor că e frumos. Piața nu militează pentru socialism, ci pentru kalokagathie. E o mică Atenă care se formează sub ochii Dumneavoastră în țara câinilor vagabonzi.

Veţi spune că sunt nebun, dar veţi ierta poate hăţişul lecturilor nedumicate, naivitatea cu care mă păcălesc că înţeleg ceva şi tinereţea care mă face să sper că oamenii sunt buni de la natură. Pentru mine, lumea se schimbă radical de câteva decenii, după reguli parţial intuite de Toynbee, Spengler şi alte nume mari. Se mai pot adăuga Debray sau McLuhan dacă îmi permiteţi să-mi etalez erudiţia, un obicei prost sub care ne ascundem în lumea academică pentru a da mai multă cădere celor pe care le avem de spus. Numai că în aceste momente de schimbare, fiindcă nu există puncte de reper, lumea se agaţă de ceea ce ştie că a constituit cândva o soluţie sau un miraj, pentru că nu poţi prevedea ceva ce încă nu cunoşti. Ghinionul face ca spectrul politic bipolar, organizat în stânga şi dreapta cu liberalismul ca balanţă, să scârţâie în societatea de azi. El s-a născut în goana după progres a modernităţii. O goană care nu a aparţinut Evului mediu, nefiind o constantă a întregii istorii, ci numai a unei perioade. Cât despre liberalismul vechi, el s-a dus pe pustii şi a fost înlocuit cu neoliberalismul, o pierdere regretabilă a deceniilor din urmă. Şi probabil că de aceea s-a stricat hardughia, pentru că s-a rupt piuliţa pe care nimeni n-o socotea importantă. Care va să zică, folosirea sau invocarea uneia dintre cele două ideologii – aşa cum se face chiar în zilele acestea de către grupuscule infime în raport cu marea de protestatari – nu aduce nimic bun pentru că nu mai avem de echilibrat vechea balanţă. Ea s-a stricat. Dar nu e nici periculoasă, pentru că lumea ştie că are de echilibrat altceva.

Ceea ce am putut vedea în zilele din urmă este că în stradă au ieşit o sumedenie de oameni care nu aderă manifest la o ideologie politică inspirată de canonul vechi. Nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că sistemul lor de valori pare a fi corcit o dată ce e evaluat după regulile consacrate. Mulţi dintre ei sunt prietenii mei. Majoritatea nu se duc la alegeri pentru că bătălia electorală à l’ancienne îi lasă reci. Ei constituie grosul mişcării din stradă şi pe protestul lor se grefează cei care afişază o ideologie clară. Ceea ce reclamă oamenii aparent (!) apolitici este reconfigurarea unei urme de moralitate şi responsabilitate care s-a pierdut în Minorităţile dominante, cele care au scăpat din vedere rolul lor iniţial de Minorităţi creative (Toynbee). Acum, clasa politică, utilă cândva, nu-şi mai justifică existenţa. Ciondăneala ei este simbolică. Generaţia tânără ştie asta şi nu mai e interesată de progresul fără scrupule, motorul vechiului spectru politic, motiv pentru care etichetele care îi sunt lipite în frunte nu au nimic de a face cu ea. Iar economia nu mai este, aşa cum a fost pe întreaga durată a modernităţii, scopul în sine al societăţii care va veni. Asta se vede cel mai bine în fractura accentuată dintre generaţii: unii obsedaţi de câştigul rapid, admirat în lumea ultimelor decenii, alţii de Altceva, care îmbracă pentru moment forme diferite, aparent romantice, dar pe care le cultivă după vârsta de 35-40 de ani. Motiv pentru care sunt batjocoriţi sub numele de „hipsteri”. O vedem, unii dintre noi, atunci când vorbim cu părinţii noştri, şi nu e o banală problemă de comunicare între generaţii, aşa cum a fost cu mişcarea hippie sau cu francezii din ’68. E o schimbare radicală a modului de a gândi care nu mai crede în doctrinele deja experimentate. Tinerii de azi încep să priceapă că polarizarea lor în două sau mai multe tabere în jurul unor politicieni nu mai este deloc utilă, oricare ar fi culoarea politică a celor din urmă. Acum, pentru că mecanismul s-a stricat, polarizarea e mai degrabă între Noi şi Ei. Iar soluţia pe care o căută naiv sau fără să îşi dea seama nu este cea de repara maşinăria veche, ci de a crea un nou joc prin care Noi să îi putem controla pe Ei. De unde şi unitatea din stradă care transcende categoriile politice.

Numai că o mişcare bruscă poate distruge începuturile prea fragile ale proiectului abia intuit, necum germinat. De aceea este necesar ca formatorii de opinie pe care cei tineri, din stradă, îi apreciază sau chiar adulează, să vină alături de ei şi să discute o serie de soluţii, să încetinească avântul dezordonat pe care mişcarea îl ia, dar să-i grăbească în acelaşi timp maturizarea. Avantajul revoluţiei americane a fost implicarea Franţei şi prudenţa pe care alianţa cu o monarhie i-a insuflat-o noii republici în a nu se manifesta pripit. Asta a fost garanţia succesului ei şi posibilitatea de a evolua în pas domol către forme din ce în ce mai reuşite. La polul opus se situează farul călăuzitor al revoluţiei franceze, o mămăligă care a explodat fără să fiarbă. Iar dezastrul pe care l-a creat a dus la avortarea ei sub forma unei dictaturi intitulată Imperiu. Umor involuntar, căci francezii sunt băţoşi. Pentru a reveni, mutatis mutandis, la cazul nostru oarecum insignifiant, acum este momentul ca elita culturală să îi ia pe tineri în serios. Altminteri, dacă nu o va face, mişcarea va deveni proteică sau va fi înăbuşită în faşă, aidoma celei din 1990, şi va trebui să aşteptăm următoarea generaţie, peste douăzeci şi cinci de ani, să facă ea ceva. Pentru că mulţi dintre cei implicaţi astăzi vor lua neîndoios calea exilului, aidoma predecesorilor lor care s-au simţit şi ei trădaţi.

Mai este însă ceva. Cei mai vârstnici ar trebui să nu confunde experienţa lor de viaţă cu garanţia că înţeleg această lume nouă, în schimbare. Ar trebui să facă înainte de toate un exerciţiu de sinceritate, pentru că schimbarea mediului de comunicare a dus la conştientizarea în masă a unor probleme ascunse sub preş de dragul vechii paradigme, deşi erau cunoscute încă din perioada de imediat după război (Arendt). Tinerii le intuiesc sau ştiu, chiar dacă bătrânii le evită. Ei sunt mai deștepți decât cei din 1990. Aceia se adunau la umbra unor formatori de opinie pentru a învăța ce-i democrația. Cei de astăzi au venit cu lecția deja învățată. Sunt cititorii dumneavoastră, cei care v-au sorbit articolele și cărțile, cei care au citit, asimilat, triat, sintetizat, criticat și conștientizat ceea ce le-ați spus. Nu observați că cei din stradă sunt civilizați, plini de ironie, deștepți, nemanipulabili? Gândesc singuri și așteaptă o discuție civilizată în cadrul căreia să-și spună doleanțele. Şi-apoi e necesar să interveniți și dintr-un alt motiv. Mulțimea a produs deja o serie de capi dar nu știm pe care merită să-i considerăm cu adevărat lideri și care sunt nişte simpli tallest men in the room. Selecția lor se poate face numai prin dialog și prin căutarea unor soluții comune. La fel de important e ca acești lideri, sau liderii care vor mai apărea, să nu fie culeși de către partidele politice, pentru a-i corupe așa cum ne-am obișnuit cu toți cei care au fost culeși până acum. Se cuvine să îi sprijiniți să rămână voci ale societății civile și să țină în șah mârlanii de pe scenă.

Problema noastră, acum, pare a fi natura, dar ea e numai o afacere de suprafaţă şi a răbufnit strict în raport cu Roşia Montană. La fel şi la bulgari, tot pe o temă punctuală, ecologică. Pentru turci, e o piaţă din Istanbul. Pentru arabi, o infinitate de probleme în care nici ei nu mai deosebesc vreuna principală şi de aceea se comportă ca descreieraţii din vremea Terorii franţuzeşti. Pentru că nu are cine să discute prieteneşte cu ei. În ceea ce priveşte mişcările Occupy, ţinta lor predilectă au fost băncile, adică nesimţirea de care dă dovadă economia în goana ei după progres. Poate pentru că americanii, fiind în inima problemei, văd anumite lucruri mai bine decât noi. Dar pe altele le văd mai prost. Este greu să spunem acum care ar putea fi idealul în jurul căruia se va reorganiza lumea în evul care urmează. Suntem în perioada gângurelilor şi nu ştim decât ce refuzăm, nu ceea ce ne dorim. E probabil ceva ce uneşte toate aceste mişcări, ceva care transcende ecologia şi o uneşte cu alte doleanţe. Pentru că ecologia românească nu e de stânga. E o reacţie morală, responsabilă şi spontană a tinerilor de toate culorile. Suntem însă prea implicaţi ca să ne putem da seama din ce problemă majoră face parte ea. Poate ne vor spune cei vârstnici dacă ne vor asculta.

Esenţial este că revolta are o coloratură puternic morală şi că soluţia este căutată exclusiv în funcţie de ea. Ea este garanţia că avem de a face cu sâmburele unor Minorităţi creative, pentru că ele caută soluţii morale şi nu petice de pe o zi pe alta. Dacă nu mă credeţi, voi îneca iarăşi discursul în exemple sforăitoare: finele Antichităţii a reprezentat începutul unei morale religioase, modernitatea a introdus treptat şi miza unei echităţi social-economice, iar acum vedem că ne izbim de altceva. Dacă l-am fi întrebat pe un olandez din secolul al XV-lea ce vrea, nu ne-ar fi putut răspunde. Ar fi vorbit tot în termeni de reformare a sistemului medieval pentru că nu putea vedea încotro îl ducea de fapt mintea. De aceea, modernitatea economică a explodat, paradoxal, cu reforma religioasă a lui Luther, reformă care se înscrie mai degrabă în orbita mişcărilor aşa-zis eretice medievale (valdensii, de exemplu, recuperaţi în modernitate de calvini). La fel, nici oamenii noştri nu ştiu ce vor. Nici eu nu ştiu. Soluţia pe care o caută este, la fel de paradoxal, una de reorganizare a eşichierului politic şi a vieţii economice. Dar nu aceea este adevărata schimbare care va veni. Ca atare, unii mai bezmetici ies în stradă cu lozinci de stânga, fascinaţi de ceea ce văd în mişcările Occupy, dar nu trebuie să ne speriem: ei constituie o minoritate în rândul protestatarilor şi sunt la fel de debusolaţi ca şi cei de odinioară. Pentru că suntem într-o perioadă a tatonărilor. Tatonări din care se vor naşte la un moment dat soluţii.

Dar de ce se întâmplă aceasta la noi, la turci, la bulgari, la arabi? De ce nu se întâmplă în Franţa sau Germania? De ce nu găsesc soluţii americanii? Ei bine, pentru că nu pot. Sunt prea aproape de copaci ca să vadă pădurea. Cazul cel mai grăitor este cel al lui Chomsky, campionul cauzelor pierdute, care rămâne în continuare blocat în găsirea unei soluţii social-economice deşi a învăţat că marxismul a dat mereu rateuri. În cazurile românesc, turcesc, arăbesc sau alte ­escuri viitoare, lucrurile sunt mai clare din alte puncte de vedere. O dată cu internetul, modelele civilizaţiei occidentale au devenit din mult râvnite mult încercate, dar implementarea lor s-a dovedit a fi deficientă, pentru că nu mai funcţionează cum trebuie nici măcar în ţările în care au fost create. În ţările acelea funcţionează numai cuceririle vechiului sistem, singurele care pot să îl ţină într-o stare de reanimare. În părţile noastre mai uitate de lume, rezultatul a fost altoirea unei spoieli occidentale pe porcăriile – de diferite culori – locale: pe tiraniile arabe, pe statul militar turcesc sau pe „democraţia originală” a lui Ion Iliescu. De aceea reacţia este mai rapidă şi mai virulentă la periferie şi nu în centru. Pentru că periferia, care nu a avut timp să idolatrizeze secole de-a rândul un model, a văzut destul de repede – după ce l-a importat – că era deja expirat. A crezut cu naivitate că importarea jocului politic va genera de la sine şi cuceririle lui (proprietate, sănătate, legalitate, prosperitate). Dar pentru că sistemul este mort, el nu mai generează nimic. Nu face decât să perpetueze la infinit starea mizerabilă în care ţările respective se aflau înainte de a-l importa. Situaţia poate fi cel mai bine înţeleasă analizând realitatea din spatele adjectivului „european”, pe care aleşii noştri ni-l flutură în ochi cu mai toate prilejurile. Pentru ei, un bloc învelit în polistiren ieftin şi văpsit în culori fistichii este „european”. La fel este şi politica noastră cu „europarlamentari” gângavi, sau economia – o „reţetă secretă” de capitalism. Acel „capitalism” în contra căruia se revoltă sărmanii marxişti de care unii se tem că vor cuceri strada în loc să le explice părinteşte că numai „cumetria” e de vină. Folosind spre exemplu – extrem de grăitor pentru momentul în care ne aflăm – familia domnului Mare ministru de Proiecte.

Or, dilema poate fi învinsă dacă înţelegem că cei care ies acum în stradă ştiu foarte bine că nu totul e de respins. Vă garantez că nu vor arunca pruncul cu apa din copaie. Ştiu că au nevoie de acele reuşite occidentale care sunt folositoare şi plăcute oamenilor – o spun răspicat –, dar nu şi de sistemul care a fost aplicat în modul „original” pe care îl cunoaştem. Deoarece am văzut că sistemul este mort, ceea ce trebuie să cucerim, „uniţi”, aşa cum strigă ei, sunt acele reuşite necesare de la care să putem pleca pentru reorganizarea lui. În peisajul post-comunist am văzut cu toţii că aşa-zisa stângă este de fapt o corcitură mizerabilă, de cea mai joasă speţă şi cu proiecte cât se poate de conservatoare ascunse în spatele unor petice de socialism. Iar eşecul reiterat al dreptei noastre (declarate) vine din faptul că ea îşi asumă necesitatea unei reforme dar nu o poate duce la capăt pentru că nu face decât să copieze dreapta occidentală care şade în fund bine-mersi. Ar fi poate cazul să înţelegem că la noi spectrul bipolar al modernităţii este o formă fără fond. Lumea noastră e cu fundul în sus. Stânga e dreapta şi dreapta vrea să facă reforma. Ceva mai hilar nu s-a văzut.

Şi tocmai din acest motiv, pentru că ecologia înseamnă de fapt reformă, cea mai mare parte a ecologiştilor sunt oameni de dreapta. Marile personalităţi tac, neluându-le apărarea, temându-se de ecologia occidentală care e presărată cu marxism. Trăind în continuare iluzia importării în bloc a paradigmei occidentale şi ferindu-se de stafia stângii nu fac însă decât să-şi taie craca de sub picioare. De aceea, chiar dacă suntem de dreapta, trebuie să conştientizăm că avem nevoie de măsuri socialist-moderate, pentru a-i proteja pe cei pe care viaţa îi îneacă vai-de-mama-lor; la fel şi de măsuri de dreaptă moderată, care să-i încurajeze pe cei de partea noastră a baricadei. Toată lumea trebuie să fie mulţumită, nu numai oamenii noştri. Apoi, problemele mici sunt la fel de importante ca şi cele mari. Avem nevoie de centre pietonale, nu de autostrăzi care să taie oraşele în două (va trebui să ieşim în stradă şi pentru aşa ceva); de înflorirea unei conştiinţe civice, nu de frica de a juca din greşeală cartea Rusiei; de respectarea legii, nu de tolerarea infractorilor cu nume mari pentru că se vor lecui miraculos de nesimţire dacă dau semne că trec de partea noastră. Nimic din ceea ce scriu aici nu este străin de doleanţele oamenilor din stradă. Asta strigă de o săptămână şi ceva. Şi ceea ce este mai important: nu putem să jucăm un joc murdar, lăsând proprietatea privată la discreţia mamei domnului Şova, gândindu-ne că vom avea timp să fim morali după ce hopul a fost trecut. Asta este cartea Roşiei Montane pe care ar trebui să o joace dreapta. Avem mai întâi de toate nevoie de liberalism, centrul vechiului spectru politic, de acel liberalism apropiat de om şi de nevoile lui. Nu de două partide care îl maimuţăresc agâţându-şi-l de coadă sau agâţând de coada lui o tinichea ruginită. Asta vor tinerii din stradă, pentru că ei au încă doza de moralitate pe care intrigile de la mijlocul vieţii nu au apucat să le-o fure. Iar miza protestelor lor este mult prea mare pentru a o pune în balanţă cu altceva. Dacă continuăm să ne amăgim că facem Realpolitik, ar fi bine să ne dăm seama că România nu valorează nici cât o ceapă degerată. De cealaltă parte a argumentelor mă sperie mai tare agitarea soluției violente în ieşirile publice ale lui Ion Iliescu și Adrian Năstase. Nu uitați că, deși a trecut un sfert de secol, nomenclaturiștii nu au nici acum scrupule și sunt în stare să însceneze un nou măcel. Nu trebuie să lăsaţi tinerii pe mâna unor noi mineri.

Domnul Tismăneanu a spus: hic Rhodus, hic salta!

Sper că îmi veţi ierta gluma de clasicist dacă vă voi spune: Săriţi că ne omoară!

Spunând acestea redevin din asianic aticist, încetez să mă manifest în spaţiul politic şi reintru în cvasi-anonimatul meseriei mele.

Al Dumneavoastră,

Vladimir Agrigoroaei   (Verona, 12 septembrie 2013)

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "50 comments" on this Article:

  1. dusu spune:

    mi ar fi placut sa aflu la cine facetzi referire cind exprimatzi;elite culturale ?
    poate greshesc,dar criteriul comunist al valorilor,a actzionat si aici astfel ca a cernut pe cei mai buni fii ai poporului

  2. Adrian spune:

    Absolut desăvârșit articol, felicitări!

    Sunt în procesul de a mă exila spre o țară cu aer mai respirabil, însă țin în inimă speranța că prietenii care rămân în urmă vor cataliza schimbarea.

  3. Laura Marin spune:

    Bravo, domnule Agrigoroaei, pentru acest articol atit de bine articulat si mai mult decit binevenit: necesar! Sper sa aiba parte de cit mai multi cititori!

  4. victor L spune:

    Imi place articolul; o analiza la care subscriu aproape in totalitate.

  5. Lupul Monarhist spune:

    Prea multa filosofie in jurul unei demonstratii de strada. Cei din piata nu gandesc atat de sofisticat. Va asigur ca cei mai multi dintre protestatari nu au auzit de Revolutia Americana, de sustinerea furnizata de monarhia franceza, de iacobini si teroarea rosie si de dilemele contemporane ale lui Chomsky.

    Masa demonstrantilor este eterogena, o parte protesteaza referitor la jocurile si aranjamentele politice netransparente din jurul RMGC, altii sunt speriati de efectele pe care exploatarea aurului si argintului le poate avea asupra mediului (din lipsa de informare), altii considera ca strainii au venit sa fure resursele tarii (din prostie), altii se folosesc de vizibilitatea demonstratiei pentru a lansa alte campanii de protest (vezi gazele de sist) etc., etc.

    Din nefericire, demonstrantii nu ofera alternative. Contractul cu RM s-a semnat in anii ’90, in pleistocenul capitalismului gaunos iliescean si s-a transmis mostenire tuturor guvernelor incompetente ce s-au perindat la Bucuresti de atunci.

    Solutia de compromis este continuarea proiectului. Blocarea lui nu ajuta cu siguranta pe locuitorii de la Rosia Montana, direct interesati de demararea proiectului si dezvoltarea zonei in care locuiesc. In plus, credibilitatea de a face afaceri cu guvernele Romaniei va atinge cote minime.

    • cornel spune:

      Când in Valea Jiului au fost disponibilizati mai bine de zece mii de oameni (eu inclus) fara a li se oferi nici o sansa, nimeni nu s-a umezit de grija lor ba chiar bietii mineri au fost facuti responsabili de toate relele lumii de catre o presa servila. De mai bine de cinsprezece ani Valea Jiului este un loc dezolant de unde s-a furat tot ce era de furat si care arata ca Bucurestiul dupa cutremurul din ’77 sau ca sufletul moralistilor. Acum aceeasi presa vânduta ne arata ce minuni vor sa faca niste oameni de bine veniti tocmai din Canada ca sa ne aduca fericire pe pâine si noi, idiotii, dam cu piciorul sansei. Drama umanitara a celor peste zece mii de oameni din Valea Jiului obligati sa ia calea bejaniei dupa ce li s-a furat totul, a ramas nestiuta si s-a pierdut in istorie, acum insa avem sansa de a crea câteva sute de locuri de munca prost platite pentru douazeci de ani dupa care potopul….Apoi daca eu sunt prost dar am in casa un obiect de valoare iar tu profiti de imoralitatea sotiei si imi iei acel lucru fara ca eu sa stiu tot furt se cheama, pentru ca esenta notiunii de furt nu se stabileste prin legi organice, ci vine de undeva mai sus de legi, ceva ce voua moralistilor va este strain; Se cheama moralitate. Si da! Prostii din strada au inteles corect. Cineva vrea sa ne fure resusele ascunsi sub ceata puturoasa a coruptiei si a legilor imorale. Demonstrantii nu trebuie sa ofere alternative, nu e treaba lor. Ei au oferit vot si incredere unor indivizi pe care ii platesc regeste tocmai pentru a gasi solutii si alternative. Acum demonstrantii spun doar ca solutia guvernantilor nu e acceptabila.

      • dusu spune:

        bravo d nule Cornel

      • Ela spune:

        @Cornel,randurile dvs reprezinta,pentru mine,dovada care-mi lipsea ca sa cred ca mentalitatea romaneasca se mai poate schimba,va multumesc deci pentru marturia dvs!
        Daca un om direct implicat in aceasta situatie echivoca,poate sa se ridice deasupra propriei cauze si sa o analizeze atat de obiectiv si de lucid,inseamna ca Ro e pe cale de a intoarce definitiv (a desira!??) o pagina sumbra a istoriei sale contemporane…
        Oameni fara scrupule,pentru care “interesul national” nu a fost niciodata prioritar,au uzurpat increderea care le-a fost acordata,ca sa inscrie in Cartea neamului mazgaliturile lor agramate,aceasta este realitatea pe care romanii nu o mai accepta ca pe o fatalitate,ci o exprima clar si determinati!
        Orice drum nou,cat ar fi el de lung,trebuie sa inceapa cu un prim pas,si cred ca pentru noi,acesta s-a facut prin protestele contra RMGC…
        Drum bun,deci!

    • kinn spune:

      Pretexte. Nu eruditia manifestantilor este problema aici. Cati din Boston Tea Party citisera Republica lui Platon si aveau “alternative”? Cat dintre monarhisti (sau monarhi) au citit Hobbes? Insistenta de a cere “alternative” si “solutii” erudite, in conditiile in care in tabara cealalta ministrii nu-si gasesc contractele si prim-ministrul se dedubleaza patologic, echivaleaza cu un refuz activ.

    • iosiP spune:

      Contractul cu RM trebuie sa respecte legile in vigoare. Daca nu o face, este nul de drept iar restul sunt sofisme!
      Nu stiu (si nici nu ma intereseaza) cate contracte ati semnat dumneavoastra pana acum – va anunt doar ca toate cele pe care le-am semnat eu cuprindeau o clauza de genul “Daca oricare dintre prevederile acestui contract este sau devine neconforma cu legile in vigoare, aceasta va fi inlocuita cu o prevedere similara in intentie dar conforma cu legea”. Concluzia:
      1. Contractul semnat in “pleistocenul capitalismului gaunos iliescean” contine prevederi care incalca legile in vigoare.
      2. Aceste prevederi trebuiesc modificate astfel incat contractul sa respecte legile.
      3. Dupa modificare (si certificarea legalitatii de catre institutiile abilitate), mai stam de vorba…

      Cat despre gogorita ca “credibilitatea de a face afaceri cu guvernele Romaniei va atinge cote minime”, sa fim seriosi: ca investitor strain ma intereseaza sa stiu ca exista o legislatie pe care guvernul o respecta atunci cand incheie contracte, nu de alta dar altfel nu-mi garanteaza nimeni ca vreun ministru nu se supara pe mine si-mi inchide in mod abuziv afacerea (sau nu semneaza un contract ilegal dar mult mai avantajos cu o firma concurenta).

      • Lupul Monarhist spune:

        Contractul se poate perfecta, se pot negocia noi clauze. Nu am sustinut si nu sustin perfectiunea contractului, dimpotriva. Dar daca ar exista vointa din toate partile s-ar putea ajunge la un compromis rezonabil si proiectul poate demara in cele din urma. Ar fi un lucru bun cel putin pentru economia locala din judetul Alba. Cu bine.

    • pehash spune:

      Ne alegem argumentele ca sa iasa cum vrem?

      Pai daca aia din piata nu sunt suficient de sofisticati, ce parere aveti de cei care sustin proiectul? Cateva sute de localnici cu 4 clase… Are rost sa studiem sondajele si sa vedem cam care este nivelul de educatie al celor care sustin proiectul vs cei care il condamna? Sa incepem cu un.. ‘haiduc’?.. presedintele Academiei Romane

      Contractul care s-a semnat in anii 90? Ce contract? Ala secretizat? O firma de apartament infiinata in aceeasi zi s-a asociat cu Mininvest Deva si a preluat astfel oareshce drepturi de prospectiune si mai tarziu de exploatare pe o zona din muntii Apuseni. Si? N-au reusit niciodata sa obtina toate avizele necesare, conform legilor in vigoare. Legea minelor, articolul 12, le interzice exploatarea asa cum ar vrea ei sa o faca, motiv pentru care si-au scris singuri o noua lege si vor sa o treaca prin parlament. Sunt disperati. Au bagat cateva sute de milioane in spagi si chiar daca sunt investitori dubiosi, obisnuiti sa pompeze bani in proiecte riscante din tari cu un grad inalt de coruptie, stiu si ei ca n-o vor putea tine asa la infinit.

      Contractul poate sa ramana. Licenta de exploatare poate sa ramana. Daca maine interzicem exploatarea cu cianuri prin lege, RMGC n-are decat sa ia fiecare pietricia si sa o caute de aur.. cu lupa si penseta!!! N-om fi noi atat de sofisticati, dar incercati inutil sa ne nsultati inteligenta cu amenintarile astea. O firma de apartament a incercat sa traga un tun si nu i-a iesit.. mare scofala.. o sa mai curga multa apa pe Dunare, speram noi ca fara cianuri.. Daca se schimba guvernul din nou si cineva mai hotarat incepe sa-i caute prin conturi pe RMGC sa vada cum s-au cheltuit sutele de milioane sigur vom descoperi ca mare parte din ei s-au dus pe ‘lobby’ si in Romania lobby = coruptie..

      Romania nu trebuie sa ajunga la un compromis cu RMGC. RMGC este o amarata de companie fara venituri de 15 ani, nu o tara… Am putea sa-i ignoram, dar plateste cativa bufoni politici ca sa fie bagata in seama. De-aia iesim in strada. RMGC face un efort financiar pentru a trece peste legi, peste interesele unei tari, peste democratie. Este necesar un efort cel putin egal pentru a-i opri. Nu avem de unde sa scoatem milioanele necesare ca sa convingem toata mass-media sa transmita non-stop opnia domnului profesor Haiduc, asa ca iesim in strada..

  6. kinn spune:

    Frumos articol!

  7. non-stop spune:

    partial corect, e bine totusi ca a aparut.

  8. Adalbert Klein spune:

    Un text rar, de o profunzime exceptionala. Felicitari!

  9. Dr Zen spune:

    Felicitari pentru acest text dostoievskian!

  10. Vladimir Agrigoroaei Vladimir Agrigoroaei spune:

    Stimate domnule Lup,

    Va voi raspunde numai pe tema Rosiei Montane, pe care nu am abordat-o, caci miza ei nu e decat un prim pas in repararea greselilor comunismului. Acesta este pasul pe care tinerii au cazut de acord sa il faca. Nu conteaza ca erau si alte mii de cauze. Aceasta trebuie castigata, pentru ca trebuia sa fie una de la care sa se porneasca.
    Pentru ca ati confundat genul cu specia, va voi spune ca am raspunsuri si pentru ea: solutia dumneavoastra nu e un compromis, ci un dezastru. Printre temele mele de cercetare se afla si bisericile romanilor ardeleni din secolele XIV-XV. Am avut prilejul sa studiez pe indelete Hategul, Poiana Rusca, Valea Muresului si Apusenii. Am stat cu cortul si la pensiune, m-am deplasat cu automobilul si cu piciorul. Vreme de 3 ani am vazut oameni de toate felurile si am auzit discursul fiecaruia plangandu-se de problemele lui. Solutia dumneavoastra va ingenunchia nu numai Rosia Montana, aducand-o la nivelul postapocaliptic al Zlatnei, Abrudului, Bradului sau al micilor localitati de felul Crisciorului (catre sud, mostenirea pe care ne-a lasat-o Patrulaterul Tovarasului); dar va distruge turismul si diferitele ocupatii traditionale (lemn, zootehnie) din intreaga Vale a Ariesului (catre nord): acelea dau de mancare unei mari parti din Apuseni. Solutia pentru RM este racordarea ei cu nordul si educarea oamenilor din zona care dupa atati ani de comunism refuza sa-si ia in maini destinele si asteapta numai sa le pice o pleasca. Care pleasca nu va dura mai mult de o generatie iar la sfarsit veti dubla aria dezastrului din inima Apusenilor, unde Tovarasul ne-a lasat cadou un univers postapocaliptic. Daca veti merge spre Rametz-Valea Manastirii, sau in zona Bucuresci-Intregalde, sau de la Ribita spre Halmagiu, sau in extremul nord, la Baisoara, veti vedea o sumedenie de solutii alternative pentru redresarea economica a Rosiei Montane. Pentru ca motzul e om vrednic de felul lui si nu sta cu mana-n fund decat daca a suferit o spalare a creierului in doua generatii de industrializare fortata. Din prea mare pacaleala nu faceti decat sa continuati planurile Tovarasului si sa macelariti cu industrializarea un bun comun si privat totodata. Si problema nu o reprezinta numai Apusenii. O data ce treceti Muresul la sud spre Tara Padurenilor veti vedea ca fiecare vale care vine din Mtii Poiana Rusca are exploatarea ei dubioasa. La Lesnic nu am avut apa; localnicii si-o aduc cu masina de la supermarket de la Deva pentru ca panza freatica e distrusa de exploatarea de cupru din amonte. Am vazut de unde vine apa cu metale verzi si albastre cu ochii mei; vine din vechiul cnezat de padure al unui anumit Dobre (1401) pe care il citeaza si domnul ministru Barbu in notele de subsol ale uneia dintre cartile lui. Nu stiu cum de nu constientizeaza ca-si distruge singur bibliografia. Nu insist, pentru ca lista acestor tembelitati romanesti poate continua pentru multe pagini si Rosia Montana nu e decat varful de lance al problemei. Ecologia nu mai e un moft, e o necesitate. Poate parea un moft in fotoliile marilor centre urbane si in algoritmul Realpolitik, dar e un drept fundamental pentru cel care abia a reusit sa-si puna pe picioare o mica afacere. De aia am strigat cu disperare dupa liberalism.
    Altminteri, va multumesc tuturor celorlalti pentru gandurile bune.
    Al Dumneavoastra,

    Vladimir Agrigoroaei

    • Andrei George spune:

      Stimate domnule Agrigoroaei ,
      Cum e cu citatul ăla din Esop Tismăneanu ? Altfel, luat de valul elocinței fără acoperire e normal să vedeți gândăceii drept elefanți printr-o lupă care vă permite să vedeți numai ce doriți dvs. Demonstranții hipsteroși sunt doar un exemplu de proastă și deficitară educație- și-atâta tot. La momentul la care te pronunți ÎMPOTRIVA cuiva trebuie să ai și soluții alternative- pentru că altfel te faci de râs. Așa cum s-au făcut toți acești așa-ziși ecologiști care vin să mai facă niște praf și după aceea se întorc acasă cu ego-ul excitat- ăsta fiind singurul scop al ”exercițiului democratic”.
      Altfel înțeleg din scrierile dvs. că moțul e om vrednic dar ” refuza sa-si ia in maini destinele si asteapta numai sa le pice o pleasca” și că trebuie să vină hipsterul bucureștean să-l învețe ce e bine.

      În speranța că nu veți șterge și acest comentariu precum comentariul meu anteriior- pentru că evident că nu intră în viziunea dvs.,

      Fără prea multă stimă pentru turismul hipsteresc,

      • Lupul Monarhist spune:

        La momentul la care te pronunți ÎMPOTRIVA cuiva trebuie să ai și soluții alternative- pentru că altfel te faci de râs.

        Multumesc. E uimitor cum toti turbo-intelectualii care critica -din motive intemeiate sau nu proiectul RMGC- NU ofera alternativa.

      • iosiP spune:

        “La momentul la care te pronunți ÎMPOTRIVA cuiva trebuie să ai și soluții alternative- pentru că altfel te faci de râs.”

        Scuzati-ma, pe asta de unde-ati scos-o? Sa inteleg ca daca sunt ÎMPOTRIVA unui hot sunt obligat sa-i fac eu rost de bani, sau daca sunt ÎMPOTRIVA unui violator trebuie sa-i “procur” femei?

        Dincolo de Rosia Montana, pozitia dumneavoastra neaga tot ceea ce se numeste CRITICA, asa cum este aceasta inteleasa si practicata in nenumarate domenii.

        • Andrei George spune:

          Dle. IosiP NU dumneavoastră- și nici cei n mii de manifestanți din piață- sunteți subiectul proiectului Roșia Montană ! Cum ar fi să demonstrez eu că n-aveți voie să fumați ? Sau să beți un vinișor ? Cât despre critică- ea trebuie făcută în cunoștință de cauză .

          • iosiP spune:

            Eu cred ca aveti tot dreptul sa-mi “demonstrati” ca nu am voie sa fumez intr-un spatiu public in care va aflati si dumneavoastra! Si nu sunteti obligat sa-mi propuneti vreun “loc de fumat” alternativ…

            Cat despre critica, eu unul nu m-am pronuntat nici pentru si nici impotriva proiectului: ar insemna s-o fac, vorba dumneavoastra, in necunostinta de cauza. M-am pronuntat impotriva incalcarilor multiple ale legilor prin forma actuala a contractului (si prin proiectul de “lege” care isi propune sa-l consfinteasca). Daca nu stiti la ce ma refer, va sugerez sa cititi Episodul 4 din articolul domnului Razvan Orasanu.

    • dorin valeriu spune:

      Si chiar, nu se poate impaca ecologia cu progresul/industrializarea ? Am inteles c proiectul RM prevede asa ceva. Trebuie doar ca Statul Roman sa fie capabil sa supravegheze indeplinirea contractului! Stiu, nu e usor, la cati bani au el si cat de coruptibili sunt functionerii/politicienii nostri.
      Doar din acest punct de vedere (presiune pe institutii dar sa fie sustinuta in timp) mi se par justificate demonstratiile actuale.
      V-ti gandit vre-odata ca una din sursele raului la noi e saracia ? Pana cand n-o stapanim/reducem/minimalizam nu putem spera nici la progres in educatie, nici la cresterea spiritului civic (al poporului, nu al cateva mii de oameni – ceva – mai educati)
      ! Vorba lui Eminescu (doar la betie ?) :” F…i neamul nevoii!”

    • Lupul Monarhist spune:

      Dl. Agrigoroaiei, multumesc pentru raspuns. Confirmati “en-fanfare” neintelegerea tehnologiei ce se vrea pusa in practica la Rosia Montana, ce vrea acel proiect. Sunteti captiv al angoasei create in jurul “dezastrului ecologic” ce prezumtiv se va intampla in acea zona. In acceptiunea dumneavostra RMGC va folosi aceleasi practici folosite in trecut pe vremea regimului comunist, practici care au dus la ce au dus, in localitati pe care le-ati vizitat, pe care le-ati enumerat si pe care le cunoasteti foarte bine. Nu este asa. Vremurile s-au schimbat, la fel si tehnologiile. Romania este parte din UE si trebuie sa raspecte legislatia si standardele in vedere exploatarii aurului si argintului, din toate punctele de vedere. Am parcurs angajamentele RMGC. Unul dintre ele prevede un proiect de refacere a vegetatiei pe 1000 de hectare, vegetatie distrusa la RM de expoatarea anterioara, pornita de tovarasi in anii ’70. In iazul de decantare, cianura din apa reziduala va avea concentratii sub limitele maxime impuse de UE. In plus, prin expunere la radiatie solara cianura este biodegradabila in timp. iazul este izolat, printr-un sistem de diguri si stavilare. Apa freatica (la peste 250 adancime) NU este in pericol de contaminare pentru ca fundul iazului va fi izolat, impermeabil.

      Nu contest modul dubios, amator si stupid in care guvernele Romaniei au gestionat relatia cu RMGC lucru care a dus la un val de suspiciuni si controverse inutile in randul publicului. E o alta nuanta care merita o discutie separata, dar din punct de vedere tehnic si financiar nu vad “dezastrul” pe care proiectul RMGC l-ar produce Romaniei.

      Intrebarea este se vrea sau nu se vrea dezvoltarea acelei zone? Poate ca e mai bine sa fie ascultati si ce zic localnicii si specialistii in minerit, nu-i asa? Turism? Sa fim seriosi.

      Tatal meu a lucrat in minerit 35 de ani, si-a lasat sanatatea in mina. E drept, la exploatari de lignit, nu din cele aurifere. Am avut “ocazia prilejului” sa iau contact cu lumea in care s-a format si apoi activat, cand eram copil si apoi adolescent. Este o lume simpla, cu aspiratiile, dezamagirile si implinirile ei. O cunosc destul de bine. Nu l-am inteles pe tata de ce a facut ce a facut pentru atat timp, mai ales dupa ce am incercat sa intru intr-o galerie de mina in vreo doua ocazii. Culmea este ca parintelui meu i-a si placut ce a facut, si-a facut meseria cu pasiune. Si in prezent, daca pun o intrebare despre acel domeniu imi da un raspuns care dureaza in cel mai bun caz ore. Lasati oamenii locului sa decida ce e mai bine pentru ei. Nu va curge lapte si miere dar cel putin au sansa unui trai decent.

      Nu e momentul sa dezbatem ideologii si sa filosofam la infinit precum elita din cluburile pariziene ante revolutionare. Nu suntem nici iacobini, nici girondini. Un pic de pragmatism nu strica.

      Cu bine si multa sanatate!

      • Andrei George spune:

        Răspuns clar dle. Lupu- nu se vrea. Dacă ne-am uita la fondurile europene cheltuite pe toate prostiile- de la managementul pentru rromi la telegondole- am descoperi că dacă ar fi fost focusate spre aceste zone monoindustriale și spre dezvoltarea lor- am discuta acuma despre Elveția României ? Fără nici un fel de parti pris- cel puțin 500 de milioane de Euro au fost cheltuite pe prostii- cum ar fi progresul etniei țigănești- care a progresat de la 1 rege la 2- altfel banii s-au dus pe nimic. Când este vorba să se facă ceva- deja avem capra vecinului în vizor, poc. Și cel mai comic- mie mi s-a părut reproșul adus firmei austriece- că exploatează cherestea. Păi dacă ăsta e scopul ei- ce să facă ? Să dea banul și să se uite la copaci ? Să-l aducă pe Guru Bivolaru cu spirala urinoasă ? Idem RMGC. N-au alte soluții dar asta nu e bună, cei de-acolo sunt escroci, nu sunt români și-au făcut prăpăd în Trinidad-Tobago. E sublim- din punctul de vedere al prostiei.

        • iosiP spune:

          Domnule Andrei George, astept in continuare – fara prea mari sperante, ce-i drept – ca dumneavoastra sau “camaradul de idei” Lupul Monarhist sa comentati incalcarile legislatiei semnalate de catre multi ne-buimaci in textul proiectului de lege propus de guvern.
          Ocazie cu care sa-mi explicati (inclusiv) concordanta dintre liberalism si dreptul unei companii private sa exproprieze dupa bunul plac. Sau ca sa-mi duc rationamentul pana la capat: principalul argument pe care il vehiculati este crearea locurilor de munca pentru locuitorii din zona. In aceste conditii, considerati ca este normal ca acest lucru sa fie realizat prin exproprierea altor locuitori din zona, care au (poate) micile lor afaceri din care traiesc?

          P.S. Va rog nu-mi raspundeti ca cei care nu vor sa renunte la gospodarii sunt in minoritate, v-as reaminti argumentul dumneavoastra: n-are importanta ce doreste majoritatea, conteaza ca locuitorii din RM (o minoritate) sa aiba locuri de munca! Sau credeti ca exista minoritati “bune” si minoritati “proaste”, calificativul depinzand de concordanta dintre pozitia lor si cea pe care o sustineti dumneavoastra?

  11. George Gafencu spune:

    Domnul Agrigoroaiei a adus in discutie un subiect care apare foarte rar in Romania, si poate e pentru prima data cand citesc despre el pe meleagurile mioritice.

    Subiectul e mult mai mult decat binevenit si se refera la ce mai inseamna liberalismul in ziua de azi.

    Dupa mai mult de un deceniu traind peste ocean, constat ca exista un liberalism de dreapta in SUA, dupa cum exista si un liberalism de stanga.

    Fiecare dintre cele doua partide americane au tendintele lor liberaliste.

    Partidul republican au un curent minor numit libertarian. Libertarienii sunt pentru diminuarea contributiilor statului la minim, liberalizarea consumului de droguri usoare si intarirea comunitatilor locale. Mai mult, militeaza pentru diminuarea influentei Statelor Unite in lume si concentrarea pe realitatile interne.

    Partidul democrat nu are o ramura oficiala liberala, insa cultiva un curent progresist, prin care militeaza pentru drepturile LGBT, dreptul la planificare familiala, restrangerea influentei bisericii in treburile statului si altele ca acestea, cum ar fi actiunile ecologice.

    Dupa cum se vede, liberalismul american prezinta nuante ideologice.

    Cand ma uit la liberalismul romanesc, nu pare deloc liberalism, nu oricum in sensul progresist si mai nou nici macar economic.

    In afara de galceava perpetua interna pe care o au liberalii, nu se aude de nici un fel de optiune fundamentala progresista din partea lor. Sunt impotriva LGBT, ecologismul lor e doar conjunctural, si pupa pulpana bisericii aliniindu-se cuminti in strane. Par foarte conservatori si se pot alinia perfect cu partidul republican american.

    Si atunci prin ce sunt ei liberali? Gura mare nu face liberalul. Mai liberali decat ei apar a fi pesedistii de fapt, nefrecventabili din alte motive…

    • Darrell spune:

      Trebue sa faci o distinctive intre Liberalismul American modern ce e oarecum dominat de Pogresivinsm si deci e de extrema stinga si Liberatarianismul American ce e de extrema dreapta.
      Chiar daca Liberalismul classic a avut la baza libartatile umane si drepturile individuale, aceste drepturi individuale inalienabile au devenit piatra de temelia a Ideologiei Conservativa iar singurele drepturi individuale Liberale sunt: dreptul femeii la avort, dreptul de casatorie intre persoianele de acelasi sex, dreptul individului la asistenta medicala gratuita si la o viata decenta, rewdisttribuirea social etc.
      Ideologia Liberatarianista cu toate ca are origini antice are la baza legile naturale si morale, limitarea rolului Guvernului in viata oamenilor de zi cu zi si reducerea sa la minimul necesar, libertatea individului de a hotarii el insusi asupra deciziilor sale, neinterventia militara si familia ca principal institutia sociala.

  12. Darrell spune:

    Parerea mea e ca lucrarea e haotica si dezorganizata sau un fel de collage the fraze si paragrafe nestructurate (o imagine superficiala a sociatatii) . Chiar daca unele idei sunt bune si chiar legitime, faptul ca nu sunt explorate in detalii sau macar priivite printro lentila oarecare ma face sa conclude ca avem deaface cu un talmes-balmes deghizat in analiza..

  13. Vladimir Agrigoroaei Vladimir Agrigoroaei spune:

    Stimati critici,

    Va multumesc foarte mult pentru aspectele constructive ale comentariilor dumneavoastra. Desigur ca la varsta noastra nici eu si nici prietenii mei din strada nu avem cum intelege subtilitatile in cauza. Celor care si-au manifestat temerea ca ma voi intoarce in tara ca ecologist amenintator, le garantez ca nu au de ce sa se teama. In rest, cu parere de rau, nu am agreat niciodata stilul smucit al discutiilor in contradictoriu romanesti, asa ca imi voi cere iertare dar nu voi participa la dezbaterea pe care ati inceput-o, desi am citit-o cu rabdare pana la sfarsit.
    Al Dumneavoastra,

    Vladimir Agrigoroaei

    • Ela spune:

      Dle V.Agrigoroaei,am savurat excelentul dvs articol,documentat,subtil,inspirat,si redat noua cu o claritate si o profunzime demne de toata admiratia si respectul care se cuvine unui autor de exceptie,asa cum sunteti!
      Este motivul pentru care ma simt tradata(!!!) la citirea acestei ultime replici a dvs,cu un usor iz de justificare,dar si de distantare “superioara”,mult prea des intalnita in spatiul public romanesc,adica banala!
      Am inteles (consider!) ca faceti parte,implicit,dintre “acei oameni de cultura pentru care liberalismul inseamna mai mult decat L…etc”,va intreb deci:in ce masura v-ar satisface o reactie similara,acestui ultim comentariu al dvs,de la potentialii destinatari ai acestei scrisori deschise?V-ar ajunge sa auziti “asa o fi,dar nu-i treaba mea!”,ati considera asta compatibil cu calitatea de patriot responsabil?
      Daca refuzati confruntarea de idei din cauza specificului ei romanesc,mai precis al “stilului smucit al discutiilor in contradictoriu”,inseamna ca admiteti perenizarea lipsei de civilizatie in Ro,ca pe o fatalitate!De ce alti oameni de cultura,fie ei patrioti si progresisti,ar reactiona altfel decat dvs…?
      Nu vi se pare,deci ca ati avea vreo responsabilitate,sau ca rolul dvs de intelectual ar fi sa va implicati efectiv intr-un proces de modificare a mentalitatilor?
      Cred ca aici avem o divergenta de opinii…!?
      Remarc ca,cu cat un roman e mai erudit,cu atat se auto-exclude din spatiul politic,si chiar din societatea civila,din lehamite si scarba fata de practicile adanc ancorate pe plaiurile noastre mioritice…E de inteles,dar nu sunt de acord cu aceasta DEZERTARE!
      Fuga de responsabilitati manifestata astfel,reprezinta o atitudine egoista,de simpla prezervare (nici macar!) a propriilor nervi!Se poate insa si altfel…daca doriti,evident!
      Cred ca exista mai mult decat 2 modalitati de confruntare a ideilor,deci,daca nu sunteti dispus sa raspundeti la atacuri cu alte atacuri,in pura traditie romaneasca,ceea ce e si patetic si absolut INUTIL,nu va simtiti obligat sa abandonati,deoarece astfel admiteti legitimitatea mitocaniei ignorantilor!
      Cautati solutii constructive,pentru ca dvs STITI ca ele exista,si nu “alte”justificari ale aceleiasi inactiuni,tipica elitelor noastre contemporane…Multumesc.

      • Vladimir Agrigoroaei Vladimir Agrigoroaei spune:

        Doamna Ela,

        Nu considerati raspunsul meu o dezertare. Mie nu-mi place hartza. Traind in mediul academic, noi suntem invatati sa ne luam mai putin de gat si mai mult de argumente. In plus, in strainatate, lumea e mai civilizata. Asa ca in momentul in care lumea mai mult urla decat discuta, nu am de ce continua. Daca vreti sa intelegeti motivele principale ale retragerii mele, cititi “Truth and Politics” de Hannah Arendt. Sunt convins ca vor fi destui care sa-mi scoata ochii ca am amintit si asta, dar nu ma mai intereseaza. Prefer sa pierd mai mult timp discutand cu prietenii care au participat la protestul de aseara, pentru ca ei se poarta civilizat. Sunt generatia racordata la modelele occidentale, asa cum inteleg ca sunteti si Dumneavoastra, asa ca nu pot decat sa ma bucur. Va doresc numai de bine si sunt sigur ca puteti, aidoma mea, sa va puneti ordine in argumente pentru a avea propriul dumneavoastra punct de vedere, fara a adera la parerea altcuiva. Asta e cel mai important, nu ca am eu dreptate.
        Al Dumneavoastra,

        Vladimir Agrigoroaei

  14. Bulineli spune:

    Felicitari domnule Vladimir Agrigoroaiei,pentru articol si raspuns !

  15. Razvan Grecu spune:

    Eu unul sunt siderat de una din premisele discursului, dle Agrigoroaiei. Anume ca:

    “Cei din stradă sunt (culmea!) partizani ai liberalismului, acel liberalism care a murit de mult în România.”

    Nu inteleg despre ce liberalism vorbiti si care sunt originile lui intelectuale. In mod sigur nu este liberalismul clasic al lui Smith, Misses, Hayek. In mod sigur nu este liberalismul care propovaduieste stat minimal sau libertate economica.

    Ecologismul NU este un tip de liberalism, dle Agrigoroaiei iar valorile exprimate si mai ales cele neexprimate de manifestanti nu sunt unele care sa poata fi catalogate drept liberale. Nu poti fi un liberal anti-capitalist si aici nu ma refer la o pancarda neinspirata ci la valori latente pe care le regasim azi atat in strada cit si in societatea romaneasca.

    Sa fim cinstiti cu noi insine: societatea romaneasca a dispretuit mereu capitalismul ca sistem economic. Nu-l intelege, nu vrea sa-l inteleaga, de multe ori nu vrea nici macar sa-l accepte. Capitalistul este omul avar care-i ia romanului ceva, chit ca nu are nimic de luat.

    • non-stop spune:

      vorbeste de liberalii care au scris asta! http://en.wikipedia.org/wiki/Oxford_Manifesto

      “Ecologismul NU este un tip de liberalism, dle Agrigoroaiei iar valorile exprimate si mai ales cele neexprimate de manifestanti nu sunt unele care sa poata fi catalogate drept liberale. Nu poti fi un liberal anti-capitalist si aici nu ma refer la o pancarda neinspirata ci la valori latente pe care le regasim azi atat in strada cit si in societatea romaneasca.” ….trebuie sa iti spun, fara supare, ca habar nu au depre ce vorbesti.

      • Razvan Grecu spune:

        Faptul ca cineva isi spune liberal nu inseamna nimic. Liberalismul clasic nu are nimic in comun cu liberalismul unuia ca W. Beveredge. Cita vreme tot programul de social welfare in UK a fost introdus in urma unui raport al lui, ma tem ca e cam greu sa-l numim “liberal”, nu credeti? Va intreb ca mi se pare ca sunteti foarte competent, dupa cum reiese din mesajul d-voastra plin de eleganta, specific “liberalilor” de stanga de astazi.

        Aveti aici o scurta bio a lui W. Beveredge:

        In 1945, the Labour Party defeated Winston Churchill’s Conservative Party in the general election. The new prime minister, Clement Attlee, announced he would introduce the welfare state outlined in the 1942 Beveridge Report. This included the establishment of a National Health Service in 1948 with free medical treatment for all. A national system of benefits was also introduced to provide ‘social security’ so that the population would be protected from the ‘cradle to the grave’. The new system was partly built on the national insurance scheme set up by Lloyd George in 1911. People in work still had to make contributions each week, as did employers, but the benefits provided were now much greater.

        • non-stop spune:

          nu stiu cat sunt de competent dar cred ca cea mai mare gresala pe care o poate face cineva este sa defineasca liberalismul ion functie de dreapta sau de stanga; e un nonsens sa pui asemenea etichete liberalismului, care baleiaza continuu intre individ si societate… poti sa arunci la cos, pentru cateva minute, cuvinte ca stanga, dreapta, capitalism, si sa te gandesti la liberalism cu cuvintele tale? si dupa ce ajungi la o concluzie, cat de departe esti de textul lui vladimir?… pentru ca abia atunci as vedea o critica serioasa la textul lui din partea ta….

  16. Maximus spune:

    Mira-m-as sa fie asa frumos totul. O sa vedem ce iese. Inca nu e clar rezultatul acestor proteste. Pare a fi un nou trend. Dar nu cred ca s-a format inca destul de clar. Nu cred ca e ceva reliable.

  17. Vladimir Agrigoroaei Vladimir Agrigoroaei spune:

    Stimata doamne, stimati domni,

    Pentru ca sunt in continuare interpelat, va trebui sa raspund. Va rog insa sa fiti civilizati. S-a tot spus ca nu am oferit solutie. Am oferit-o dar ati fost prea grabiti sa criticati. Am atras atentia ca Rosia Montana trebuie racordata la bazinul Ariesului in cadrul unui program mai larg de dezvoltare durabila care tine cont de ocupatiile zonei si de micile afaceri deja incepute (industria lemnului, zootehnie, turism etc.). A se vedea asociatiile care activeaza deja in zona si care s-au organizat destul de bine, sau fabricile de mobila care sunt gatuite de alti “investitori strategici” ai domnului Sova, care nu exporta mobila, ci cherestea, astfel incat micul producator nu isi permite sa concureze cu ei dinaintea Romsilva. Iar cand se va incepe exploatarea de la Rosia, acele fabricute risca falimentul.
    Locurile de munca RMGC despre care se discuta sunt putine si vor directiona banii nu catre zona montana (care va fi distrusa de exploatare pentru ca se va folosi intens coridorul Ariesului si cel Abrud-Zlatna), ci catre cartierul Recea (fost sat la periferia Alba Iuliei) de unde banii vor lua calea mallurilor si supermarketurilor fara a ajuta deloc la dezvoltarea zonei montane. Pentru ca rosienii relocati de RMGC locuiesc acum in Recea, la periferia Alba Iuliei, si sunt adusi cu autobuzul la Rosia unde protesteaza alaturi de stomatologul lor. Ei nu vor sa se intoarca la Rosia, ci sa ramana la oras, pentru ca acolo cred ca o vor duce mai bine; nu vor sa inceapa afaceri independente sau mici, ci vor bani cat mai usor obtinuti care sa le procure televizoare cu plasma si masini. Aveti de a face cu cazul taranului fascinat de consumerism; nu are rost sa insist pe tema asta.
    De ce nu vor sa se intoarca? Simplu. Pentru ca a incepe o afacere inseamna a-ti asuma un risc si o responsabilitate. Ei prefera sa faca ce au facut pana acum pentru ca li s-a promis ca vor fi platiti mai bine, pe de alta parte nu trebuie sa infrunte necunoscutul si nu vor sa auda de o reconversie profesionala care ii sperie. Nu ii intereseaza ca in 20 de ani raman aidoma celor din Valea Jiului. Gandesc pe termen foarte scurt si cred ca pana se va termina exploatarea se vor instari.
    Personal – insist: personal – cred ca avem si aici de a face cu o diferenta intre cei care au absolvit licee industriale (90% din tara in perioada Tovarasului, pt ca erau numai 3 licee teoretice pe judet si unul singur asa zis umanist: in judetul Bacau era cel al gimnastelor de la Onesti) si cei care au terminat dupa 1989, terminand cu obsesia industrializarii fortate, si au vazut ca pot profesa o sumedenie de alte meserii. Rosienii nu au avut timpul in care sa se adapteze. Au fost, vreme de doua generatii mineri. Si le e frica, pentru ca si la scoala tot asta li s-a spus: anume ca nu poti fi decat miner.
    Atractia orasului pentru cel venit de la tara nu trebuie explicata. Cea a banilor usori nici ea. Sunt vicii general umane. Numai ca strans legat cu cazul Rosia Montana avem de a face cu o alta problema: industrializarea fortata a lui Ceausescu ne-a lasat mostenire un mediu urban populat cu tarani, lipsiti de spirit civic. Cand spun “tarani” nu e o insulta; constat numai ca vin de la tara. Din acest caz, orasele romanesti nu sunt decat o comasare de blocuri care nu functioneaza nicidecum dupa principiul oraselor din Occident. De aceea nu puteti practica nici „democratia” in ele. Oricum ati face, iese tot iliescian-original. Iar la tara ne confruntam deja cu acel Landflucht prin care au trecut nemtii in secolul XIX. Continuand sa aducem tarani la oras nu facem decat sa ne afundam si mai tare in problemele deja cunoscute. Solutia pe care trebuie sa o implementam la orasele mari este gentrificarea, care a functionat foarte bine in Occident si functioneaza deja in anumite parti ale Clujului. Iar la sate trebuie sa ajutam sa se treaca de la nivelul rural catre cel al micilor orase. Dar asta nu trebuie facut asa cum a facut Tovarasul la Abrud, Zlatna sau la Campeni. Trebuie urmata mai degraba schema de la Rimetea unde oamenii se ridica treptat, usor, fara graba. Pentru ca aceea dureaza si creste lin catre ceea ce vrem.
    De aceea, cresterea brusca a veniturilor rosienilor si mutarea lor la Alba Iulia mi se pare o prostie, pentru ca va face sa explodeze profitul marilor lanturi de desfacere si va lasa dupa terminarea exploatarii pe aceeasi oameni in curul gol. In loc sa punem panselute si sa tragem autostrada in Bucuresti, ar trebui sa investim in dezvoltarea micilor comunitati de pe intreg cuprinsul Romaniei.
    Iar in cazul special al Rosiei Montane, Guvernul ar trebui sa conditioneze Romsilva sa aiba masuri de protectie pentru producatorii locali. Astfel incat cele doua fabricute de mobila de la Campeni (fix sub muntii de la Rosia) sa poata avea mai mult material de prelucrat. Ei au deja comenzi din Occident pe care le refuza pentru ca nu pot face fata deoarece nu au lemn. Si sa conditioneze aceasta masura de angajarea unui numar mare dintre cei de la Rosia Montana. Va asigur ca micii patroni de la Campeni vor fi mai mult decat fericiti. Vor avea o afacere mai buna, mai mare si mai prospera.
    La fel, poate fi dezvoltata cresterea animalelor pe scara larga si cu subventii europene pe care rosienii ramasi acum in sat nu le pot primi pentru ca zona e monoindustriala. Si isi pot trimite produsele la Arieseni sau Rimetea, unde pensiunile nu fac fata turistilor pentru ca aceea e Valea Prahovei pentru Ardeal.
    In fine, turismul despre care vorbesc ecologistii si lumea ii ia in bataie de joc. Rosia e deja mai mult decat mediatizata, dar nu se pot deschide pensiuni. Sunt numai 3 si acelea s-au infiintat in momentele in care au reusit sa contesteze pt scurt timp caracterul monoindustrial al zonei. Si pot fi crasme, si biliard, si pacanele, cum le place la tara, poate fi o farmacie (pentru ca cea veche a fost printre primele chestii inchise de RMGC cand a venit). Poate fi scoala, asa cum nu mai este. Pot fi o sumedenie de alte lucruri care traiesc pe spinarea a trei directii principale de dezvoltare durabila care tin cont de specificul zonei. La Ribita, de exemplu, tot in Apuseni, am putut bea un espresso macchiato impecabil intr-o cafenea de inspiratie italiana pe care un taran si-a amenajat-o in curtea lui. La Viscri, in sasime, un sat intreg traieste din sosete (aviz doamnei Sanda Lungu), gemuri si turism (cu ajutorul printului Charles). Totul e cum gandesti afacerea. Orice poate fi facut. Si daca cineva vrea sa faca si minerit, n-are decat sa o faca traditional. Nu in exploatare deschisa.
    Planul acesta nu e din capul meu. Vorbea despre el un amic care isi da doctoratul in economie. Si o parte din el mi-a fost sugerata chiar un domn amabil, sofer de camion de cherestea. Oamenii nu sunt prosti pentru ca sunt de la tara. Oamenii sunt prosti numai atunci cand sunt pacaliti cu castigul rapid in dauna lucrurilor de lunga durata. In privinta asta nu e vreo diferenta intre romani si amerindieni.
    Cu asta am terminat, sper, tot ce era de zis. Si nu tin sa iau cuvantul cu alt prilej.
    Al Dumneavoastra,

    Vladimir Agrigoroaei

    • dusu spune:

      domnule,dumneata nu shtiu daca eshti ardelean,dar cred ca iubeshti Ardealul.
      sint lucruri care nu pot fi spuse,nu trec si n au auditori.
      ce e clar ca interesul natzional va prevala si noi shtim care e ala ! rosienii nu cred ca l shtiu !

    • Lupul Monarhist spune:

      La Ribita, de exemplu, tot in Apuseni, am putut bea un espresso macchiato impecabil intr-o cafenea de inspiratie italiana pe care un taran si-a amenajat-o in curtea lui. La Viscri, in sasime, un sat intreg traieste din sosete (aviz doamnei Sanda Lungu), gemuri si turism (cu ajutorul printului Charles). Totul e cum gandesti afacerea. Orice poate fi facut. Si daca cineva vrea sa faca si minerit, n-are decat sa o faca traditional. Nu in exploatare deschisa.

      Dl. Agrigoroaiei – Sunteti cu adevarat un idealist. Aspirati la post-modernism intr-o tara care nu a cunoscut dezvoltarea economica, unde zeci de decade administratiile care s-au succedat la Bucuresti au esuat sa aduca prosperitatea locuitorilor tarii, unde clasa media este firava si in curs de formare. Nu vad cum Romania poate “arde” etape de dezvoltare. Este ceva nerealist in opinia mea, evident neacademica. Vorbiti din pozitia comoda a unui cetatean dintr-o tara dezvoltata a carei economie a trecut prin etape similare in urma cu 60-70 de ani. Fara sa o luati la personal, cred mai degraba in ce spun geologii si expertii in minerit in legatura cu tehnologia exploatarii de la RM (open pit) decat in alternativa propusa de dvs. care nu lucrati in domeniu (reintoarcerea la exploatare traditionala). Iar despre magiun si ciorapi — fara de comentarii. Cu stima!

  18. Vladimir Agrigoroaei Vladimir Agrigoroaei spune:

    Stimati comentatori si mai ales stimat Lup,

    Ma bucur ca domnul Lup a atins subiectul „specialistilor” domnului Ponta. Ma bucur ca am vazut si felul in care se face respingerea unor argumente in dezbaterea dumneavoastra (ignorand cele trei argumente principale si legandu-te de un cireasa din anexe; deloc diferit de lumea academica romaneasca din care am plecat de mult din aceleasi motive). Ghinionul domnului Lup e ca nici aici nu suntem – eu si amicii din strada – Scufita Rosie. Noi stim ca geologii s-au pronuntat in legatura cu acest Open Pit. Exista intr-adevar un raport al IGR, dar este negativ (cel mai interesant e ca unul dintre masivurile care trebuie sa fie pereti ai iazului cu cianura este o adevarata sita prin care trece toata panza freatica din partea locului). Despre experti in minerit (o specie foarte rara de fructe) nu cunosc in care copac cresc dansii, dar stiu despre parerea domnului Haiduc, chimist si sef al Academiei, mai stiu ce au zis economistii (cam ceea ce am spus eu, dar la o scara mult mai larga), si sunt si altii: juristi, arheologi, arhitectii etc. Este indeajuns sa fiti curiosi pentru a citi scrisorile si petitiile pe care toti acestia le-au inaintat. Nu le veti citi, sunt sigur. De ce sa o faceti cand stiti deja Adevarul? Cazul Dumneavoastra este descris de Hannah Arendt extrem de elocvent.
    Dar ma bucur sa impartasesc si o experienta personala in privinta specialistilor pe care domnul Ponta vrea sa ii consulte: ma faceti sa exclam sclerozat ca Tovarasul: „Hotilor, tot pe mine ma vreti!”. Iata-ma iesit la ultimul bis din culise (aplauzele facandu-mi-le singur) pentru a va povesti ceea ce stiu eu despre Specialisti. Din experienta personala, va asigur. E mai haios. Chiar savuros. Pe unul dintre ei, expertul in arheologie, l-am cunoscut.
    Am fost in galeriile de la Rosia Montana, mai precis in Catalina-Monulesti. Cea care nu a fost niciodata retrocedata unei babute, stranepoata celebrului exploatator burghezo-mosieresc care a ridicat scoli si biserici in zona. O babuta care mai locuia in sat acum doi ani si refuza sa se mute, comparand ceea ce i se intampla cu ceea ce i s-a intamplat familiei ei in anii 50.
    In galerii nu se poate intra decat sub aripa ocrotitoare a RMGCului. Taranul la care stateam in pensiune a insistat sa mergem pentru ca „altminteri nu le puteti vedea”. „Altminteri” nu e voie, pentru ca RMGCul e proprietar de facto (statul roman a cedat deja unei firme patrimoniul istoric si arheologic; mai mult chiar, bunul neretrocedat unui mostenitor de drept – dar parca n-as cunoaste cazuri asemanatoare in familia mea).
    A trebuit sa semnam un act prin care luam cunostinta de riscurile minei, dar textul informativ era pe pagina 1 si semnaturile noastre trebuiau transcrise pe pagina 3. Am spus ca vrem sa citim si pagina 2, dar se pierduse. Intelegeti. Am inteles si noi. Stim acum ca semnaturile mele, ale iubitei mele si ale unei prietene de-a ei se alatura adeziunilor prin care cetatenii isi manifesta increderea intr-o lume prospera, multilateral dezvoltata, si in dezarmare. Umbla zvonul ca ar fi in anexele rapoartelor prezentate pe la ministere. Nu stiu, evident (totul este extrem de secret), asa ca mai bine tac, sa nu scot pe gura vreo calomnie.
    Am rezistat de asemenea unor 20 si ceva de prilejuri (vizita a durat 30-40 de minute) in care mai intai un angajat RMGC voia sa ne fotografieze, iar apoi a incercat un domn turist… caruia angajatul ii facea semn. Sfatuiti in prealabil de ecologistii marxisti care isi freaca mainile de bucurie la disparitia capitalismului, am spus: „noi nu vrem sa fim fotografiati”. Acum stim, la fel ca si in cazul semnaturilor, ca numerosi oameni curiosi sa vada minele sunt prezentati drept sustinatori ai proiectului, alaturi de angajati in mina, in uniforma RMGC.
    Dar sa revenim la subiectul principal. Ghidajul a fost impecabil. Un domn colaborator platit al RMGC care s-a prezentat a fi arheolog de la Alba Iulia (caruia i-am cerut in repetate randuri sa ne spuna la ce institutie este afiliat, a refuzat in tot atatea randuri si consultandu-ne prietenii de la Muzeul Unirii si Universitatea 1 Decembrie inca nu am reusit sa dam de urma lui) ne-a vorbit inainte de a intra in mina despre numeroasele organisme care si-au dat mana pentru a conlucra la adevarata punere in valoare a patrimoniului.
    Auzind din intamplare sigla CNRS – eu fiind pentru 5 ani angajat al acestui organism – am intrebat de curiozitate „care laborator?”. Am aflat astfel ca era vorba despre centrul TRACES al Universitatii Toulouse Le-Mirail (care nu e CNRS, ci o unitate mixta de cercetare), dar atunci cand am intrebat daca este vorba cumva de doamna arheolog Cauuet, cea care a fost criticul cel mai vocal al proiectului de exploatare acum vreo 10-12 ani, alaturi de domnul Piso de la Cluj, ni s-a raspuns ca domnia sa era o fire imposibila si ca de fapt colegii francezi au decis sa lucreze fara ea (doamna Cauuet este CR1, gradul maxim de cercetator, si a semnat toate publicatiile francezilor). Sa trecem peste asta. Minciuna e un sport national la romani.
    Vizibil deranjat de prezenta unor ecologisti medievisti/arhitecti si marxisti cum eram, domnul arheolog s-a pierdut cu firea si ne-a prezentat o exploatare romana drept dacica. A urmat exploatarea romana, care din fericire era chiar romana. Sa spunem ca eram factori perturbatori. Mai greu a fost insa sa inghitim exploatarea medievala din vremea lui Horea. Sa spunem ca – fie – asta e problema cu ghidajul la romani. Se poate spune orice, publicul e oricum prost ca noaptea.
    Cel mai greu am inteles rostul foliilor de plastic in care erau invelite niste barne de sustinere din epoca tereziana. Ni s-a explicat extrem de serios, luandu-le in mana ca pe moaste, ca ele protejeaza materialul lemnos de degradare, pentru ca au fost scoase dintr-un loc umed. Si ca urmeaza sa fie transportate la muzeu. Lumea, impresionata, facea ochii din ce in ce mai mari. Numai ca, pentru ca in jurul nostru totul era umed, si pentru ca unii dintre noi am mai fost pe santiere arheologice, arheologul a fost vizibil deranjat cand i-am atras atentia ca lemnul umed nu se deterioreaza decat atunci cand e expus unui mediu sec, cum ar fi la suprafata si mai ales la soare sau in muzeu (unde am vazut cranii de calugari crapand si scanduri facute praf), iar folia nu face decat sa il distruga cat timp sta in mina. Cei care vizitau mina cu noi au aderat la idealurile marxiste, facand apel la o serie de amintiri din perioada in care au crescut la tara (erau si doua familii cu fetele lor, adolescente). Domnul arheolog era vizibil iritat.
    In continuu in timpul vizitei s-a insistat asupra faptului ca galeriile nu pot fi amenajate pentru vizitare, ca nu exista nicaieri in lume o asemenea intreprindere turistica (miza anti-UNESCO). Ca noi suntem privilegiati, tocmai pentru a intelege conditiile dificile. Cand am dat exemplul minelor de argint ale lui Carol cel Mare de la Melle, pe care le vizitasem cu o jumatate de an inainte, specialistul mi-a marturisit ca nu a auzit de ele. Noi auzisem, le vazusem si petrecusem trei ore in ele distrandu-ne de numa’-numa’: printre altele am vazut exponate, in galeriile de suprafata, o sumedenie de proiectii, ghidul ne-a bagat prin toate cotloanele si la sfarsit am batut si un denar de tinichea pe care l-am luat acasa. Trecem si peste asta, fie.
    La urma, la iesirea din mina, nu am putut scapa de poza de grup. Era un domn care statea pe coasta dealului, ni s-a spus „uitati-va acolo” si tzac, ni s-a facut si poza mult dorita in uniforma RMGC. Suna a scenariu suprarealist, sunt de acord cu Dumneavoastra, dar lucrurile chiar asa s-au intamplat.
    De atunci si pana acum am mai auzit povesti bizare. Sunt multe de spus, dar nu are rost sa le insir, nefacand parte din experienta personala. Poate numai una, caci ultima dintre ele, si nu e cea care ar pune vezi Doamne capac, a aparut saptamana trecuta. Fragmente litice profilate romane (chiar si o stela cu inscriptie, pe care as fi curios sa verific daca nu cumva a citit-o prima oara Mezerzius in secolul XVI – sunt multe inscriptii din colectia lui care nu au fost inca gasite) au fost descoperite de catre un ziarist marxist independent in scoala parasita de la Rosia, printre ragalii si cateva treburi mari. Nu se aflau acolo anul trecut iar anul acesta se revarsasera din niste saci rupti de nylon pe care scria surprinzator MNIR. Cautati mnir.ro daca vreti sa stiti despre ce e vorba.
    Prin aceasta am coborat de la nivelul scrisorii deschise (in care aratam situatia intr-o perspectiva larga), catre cel al situatiei muntilor tarii (despre care nu stim cum arata daca vrem sa mergem doar la mare), catre cazul concret al Rosiei Montane si miza ei (penultimul cometariu) si catre detaliile cele mai mici si personale pe care le cunosc (raspunsul de fata). Cred ca am acoperit toate datele problemei si v-am informat cu privire la tot ce va puteam informa.
    Esentialul e ca arheologii de la Cluj au tipat si tipa ca din gura de sarpe de mai mult de zece ani (ei au din ce lucra si studia vreo cateva decenii la Rosia), la fel si colaboratorii externi, dar sigur… ei nu sunt specialistii problemei. V-am prezentat cine era specialistul. Ii cautam inca urma si n-o gasim. I se adauga si domnul Angelescu, reputatul arheolog care a dat avizul de descarcare de sarcina arheologica la Ministerul Culturii. Cautati numele sau pe internet. Sau „Angelescu” si „Ponta”. Au in comun mai mult decat Rosia Montana. Ies amandoi in Google atunci cand cautam cuvantul „plagiat”. Un prieten de-al meu (T.V.) l-a demascat demult, pe la inceputul anilor 2000, dar Angelescu ramane in continuare un element de incredere al capitalismului.
    Aceasta este povestea specialistilor, stimati telespectatori. Aceleasi situatii se reintalnesc in cazul chimistilor din Academie, care nu sunt specialisti, a juristilor din Ministerul Justitiei care au spus ca legea este o stupizenie, al geologilor de la IGR, al economistilor de la ASE, al arhitectilor de la Ordin si mai ales de la ARA (si ei marxisti, ai caror studenti in practica de restaurare au fost scuipati si amenintati de „oamenii care vor sa munceasca” saptamana trecuta la Rosia). Eu va multumesc pentru participare si va urez exploatare placuta, o tara prospera si foarte multa analiza politica. Pana cand Ion Iliescu va stinge lumina.
    Al Dumneavoastra,

    Vladimir Agrigoroaei

    • Lupul Monarhist spune:

      Dl. Agrigoroaiei, ma refeream la specialistii norvegieni care au participat la studiul geologic si prospectiune miniera, nu la “specialistii” guvernului Ponta. In toata lumea exista opinii diferite, inclusiv intre academicieni, profesionisti de diverse formatii. Nimic nou. Dati-mi voie sa reformulez… ii cred pe cei norvegieni, la ei ma refeream.

      Este indeajuns sa fiti curiosi pentru a citi scrisorile si petitiile pe care toti acestia le-au inaintat. Nu le veti citi, sunt sigur. De ce sa o faceti cand stiti deja Adevarul? Cazul Dumneavoastra este descris de Hannah Arendt extrem de elocvent.

      Nu stiu de unde atat de multa siguranta la dvs. vis-a-vis de ca nu as fi curios sa citesc petitiile despre care vorbiti?! Nu am sustinut ca as cunoaste adevarul si nu m-ar intereseaza alta opinie. Asa se poarta dialogul in lumea dvs. academica elevata? Nu sunt nici angajat RMGC, nici platit de acea corporatie, nu fac lobby.

      Multumesc pentru detaliile privitoare la vizita dvs. pe teren… multe lucruri interesante. Din nefericire pentru dvs., mai tot ce spuneti imi confirma ca nu intelegeti pe deplin lumea minerilor, pe care o considerati oarecum inferioara preocuparilor dvs. Too bad, so sad!

      Costurile exploatarii traditionale a Au/Ag sunt neprofitabile (necesita subventii) de aceea se opteaza pentru procedeul de exploatare “open pit”, cianurare, infuzie de carbon si electroliza.

      Multumesc pentru raspuns si va doresc cat mai multe impecabile espresso macchiato, in curtea taranilor din Ardeal sau oriunde va aflati! Cu sau fara sosete si magiun :-) Cu bine.

      • Bulineli spune:

        Domnule Lup ! vad ca dumneavoastra insistati pe ideea ca banii primeaza in cazul RM,din experienta personala va pot spune ca banii sint cel mai simplu lucru din lumea asta,cel mai usor lucru de realizat.Situatia la RM,este de alta natura,nu ar trebui sa primeze in acest caz banii,pentru ca locuitorii de acolo au totul sub nasul lor dar nu stiu sa intinda mina si sa-si ia cele necesare,prin initiativa proprie,

        • Popescu Andrei spune:

          Dacă nu ai bani cu ce poți cumpăra ceva?

          Evident că banii contează în primul rând în orice chestiune. Că nu poți cumpăra pe ochi frumoși. Doar pentru socialistul care îi fură de la altul și habar nu are cum se obțin acești ”bani” ei nu contează. Pentru socialiști e mai importantă problema ”culturală”, ”ecologică”, ”istorică” etc. Doar ei nu muncesc pentru banii lor. Ei nu vând nimic pieței. Doar îi împiedică pe alții să facă asta și iau o grămadă de bani din asta cu forța sau mai bine spus cu japca.

          De aia socialistul nu înțelege, sau nu vrea să înțeleagă latura logică sau economică a problemei. O dă înainte cu protecția mediului, cu interesul național, problema culturală etc.

          O frecție…

  19. kinn spune:

    Nu disperati dle Agrigoroaei, nu luptati singur. Fiti sigur ca 99% din miile de oameni care v-au citit aici va aproba si va felicita in gand, chiar daca n-au umplut pagina cu like-uri. Lupul e singur si noi suntem foarte multi. Nu scrieti in zadar, sa stiti!

    • Popescu Andrei spune:

      Asta e problema în România: că abundă se socialiști, ecologiști și naționaliști care împiedică dezvoltarea ”sălbatică” și ”ticăloasă”. Aștia mulți ca voi țin România în lanțuri zicând că o salvează de capitalism, corporatism, ticăloșia piețelor.

      Socialiști uniți în cuget și simțiri care nu mai pot de dragul poporului și care ar împărți tot ce e al altora cu ei. Nu și ce e al lor cu alții.

      E loc de voi pe critic atac măi KINN! Și de toți ca voi. Rămâneți acolo și nu mai poluați blogurile de dreapta cu tâmpeniile voastre. Apropos de ecologism…

  20. marius spune:

    Va multumesc, domnule Agrigoroaiei!
    Pe scurt, ati luminat ziua potential terna a unui om (ca sa vorbesc doar in numele meu, desi sunt convins ca nu doar a mea). Sper sa mai recidivati (comentariile postate de dvs. au fost la fel de reusite ca articolul in sine, asa ca sunt incurajat ca voi mai avea placerea).

    Interesante si povestile personale.
    Tocmai imi reprosam zilele aceastea ca nu am vizitat si galeria RMGC-ului. Mi-ati rezolvat problema, insa.

    Si eu sunt convins ca ceea ce se intampla ‘in zilele din urma’ sunt semne ale unei modificari de paradigma ale sistemului politic. La nivel global. Pur si simplu, paradigma actuala a comunicarii si informatiei nu este compatibila cu paradigma actuala a politicii. Ca atare, intr-un fel sau altul, vom asista la o ajustare in anii ce vin. Sper sa nu fie convulsii prea multe.

    Pentru carcotasi: chiar nu vi s-a aprins niciun beculet ca e ceva ciudat cand zeci de mii de oameni demonstreaza impotriva sistemului si nicio vitrina nu a crapat, nicio piatra n-a zburat prin aer? Ar fi trebuit sa intelegeti ca e altceva. Sau ca macar incepe sa fie altceva.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Agrigoroaei


Vladimir Agrigoroaei

Vladimir Agrigoroaei este medievist, absolvent de limbi clasice (2002), master în istoria artei (2004), master în civilizaţie medievală (2006) şi doctor în literatură franc... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)