In primul rand, felicitari pentru publicarea la Oxford University Press a noii sale carti, „The Ostroms and Beyond: Institutional Diversity and Political Economy”, o contributie remarcabila la analiza institutionalismului si a rolului Scolii de la Bloomington in dezvoltarea politologiei si stiintei economice contemporane. Elinor Ostrom a fost laureata a Premiului Nobel pentru economie. Dragos Aligica este unul din stralucitii dicipoli ai acestei admirabile si extrem de influente scoli legata direct de gandirea lui Elinor si Vincent Ostrom.
http://ukcatalogue.oup.com/product/9780199843909.do
In al doilea rand, pentru un articol antologic, de o claritate ce-ti taie respiratia si de o onestitate asijderea, despre continuarea loviturii de stat din Romania. Dragos este pentru mine, si nu doar pentru mine, intelectualul care gandeste autonom, spiritul liber care nu consimte, nu devine complice, nu capoteaza, spectatorul angajat de sorginte aroniana. Gatie lui Dragos, am avut norocul sa-i intalnesc pe sotii Elinor si Vincent Ostrom si sa stau de vorba cu ei despre viitorul societatii civile in lumea post-comunista. Era, daca nu ma insel, in 2002, ma aflam ca bursier la Insittute for the Humanities al Universitatii Indiana. Mi-au daruit cartile lor, le pastrez cu sfintenie in biblioteca mea.
Dragos reprezinta, la propriu si exemplar, opusul lautarismului, acea meteahna culturala deplansa de Constantin Noica si de H.-R. Patapievici. Cand scrie despre ceva, stie despre ce vorbeste. Nu trebuie sa fii intotdeauna de acord cu el, este primul pe care il deranjeaza adeziunile neconditionate si necritice. Dar stie sa discearna, sa vada buna credinta acolo unde este, sa dea credit chiar si celor cu care se afla in dezacord. Singurul lucu pe care il cere este respectul pentru ratiune. Aici se intalneste cu mentorii sai, N. Steinhardt, Vincent si Elinor Ostrom, Nicholas Spulber si Matei Calinescu. Au fost nenumarate serile petrecute, de-a lungul anilor, in locuinta intrata in legenda a Christinei Zarifopol si a lui Luckey Illias. In anii din urma, ne intalnim des, Dragos si cu mine, cu Virgil Nemoianu. Toti pretuim calmul sau, eruditia iesita din comun, inteligenta morala, altruismul nedezmintit, adancimea judecatilor, devotamentul sau pentru valori, refuzul apriorismelor dogmatice. Un cuvant de apreciere, insuficient insa necesar, pentru Adina Dabu, profesoara la o prestigioasa scoala de business din Franta, minunata sa sotie si buna mea prietena.
https://www.contributors.ro/fara-categorie/e-chiar-mai-grav-decat-credem/
Felicitari din inima!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da, o reusita deosebita si un articol realist. Subscriu celor spuse de dumneavoastra. Chapeau, domnule Aligica!
Excelentă veste, am și comandat-o. La noi în zona evoluției instituțiilor pentru dezvoltare durabilă este foarte relevantă, doamna Ostrom are articole clasice pe problema asta.
Ma alatur, cu permisiunea dv, acestui Laudatio…rationamentele domnului Aligica, dincolo de cuvinte, sunt excelente, fara rezerve…ca sa nu mai pun in discutie patriotismul dumnealui real, dublat de un temperament unic („cind e vorba de tara uit de deadlines..nu pot sa ma self-disciplenez…e patologic”…zice dumnealui odata)…In ciuda opiniilor la cald a diversilor comentatori , timpul i-a confirmat intodeauna articolele…cel putin de cind I’ll citesc eu..
Desi sunt departe de specialitatea dumnealui am sa citesc si cartea…de altfel am mai citit niste academic papers impresionante prin structura logica a argumentatiei…
Pentru mine articolele dlui Aligica sint o mare placere.
Nu ma voi „repezi” sa citesc cartea; probabil ma va depasi in a o intelege.
Si nu e nicio problema :P
Eu înțeleg dorința și fascinația de a urmări direcția în care se îndreaptă societatea civilă într-o țară post-comunistă, dar cred că societatea românească se îndreaptă într-o direcție greșită și ar trebui ajutată să se reorienteze. Dacă niște psihopați ca Hitler sau Stalin au preluat conducerea unor societăți și le-au dus în direcția în care doreau ei, iar asta din simpla dorință de a avea puterea, cred că și niște persoane cu vaste cunoștințe despre societatea umană ar trebui să fie capabile să influențeze societatea românească în privința direcției în care să se îndrepte.
Îmi dau seama că asta ar presupune să le cerem domnilor Tismăneanu și Aligică să preia rolul lui Hari Seldon. Dar dacă nu ei, atunci cine?