Home » Analize »Cultura »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

De unde ne documentăm când vorbim despre Reforma protestantă – un inventar la zi al resurselor disponibile în limba română –

Teofil Stanciu noiembrie 4, 2017 Analize, Cultura, Sinteze, Societate/Life
6 comentarii 1,528 Vizualizari

Aniversarea a 500 de ani de la debutul Reformei protestante a suscitat un oarecare interes mediatic inclusiv în spațiul românesc, aflat sub mult mai puternica amprentă generală a creștinismului ortodox ce n-a avut parte de astfel de cutremure structurale. Familiarizarea cu un fenomen de o asemenea magnitudine nu este sub nicio formă un demers rezervat doar celor cu interese religios-spirituale, nici doar urmașilor spirituali ai Reformei. Dimpotrivă, este un gest cultural ce conferă fiecărui individ o poziționare mai adecvată într-o lume globală de largă respirație occidentală, ce poartă adânc impregnată marca obârșiilor sale morale și religioase. Ar fi suficient să ne amintim teza – deosebit de influentă, chiar dacă nu infailibilă – a lui Max Weber, care stabilea o legătură directă între spiritul capitalist și etica dezvoltată de grupările protestante.

Gândirea teologică, antropologică, socială, morală și politică a marilor reformatori ar merita cunoscută mai cu seamă din scrierile lor – și abia pe urmă prin filtrele ulterioare care popularizează adesea versiuni modificate, trunchiate sau complet denaturate ale ideilor inițiale (cazul calvinismului ce s-a îndepărtat de Calvin fiind unul elocvent). Deși pleiada teologilor care au imprimat direcția diverselor orientări protestante este semnificativ mai cuprinzătoare, în limba română avem acces limitat la scrierile a doi dintre corifeii incontestabili ai Reformei: Martin Luther și Jean Calvin.

Cu ani în urmă, editura Logos din Cluj începea o colaborare cu profesorul Petru Forna, specialist în istoria limbii germane și literatura germană veche și medie, în vederea publicării operelor lui Luther în românește. Între timp, universitarul clujean a decedat, însă din această colaborare au rezultat trei volume de Scrieri (publicate între 2003-2013), ce includ câteva dintre cele mai cunoscute lucrări ale părintelui Reformei: volumul 1 – Cele 95 de teze, Despre libertatea creștinului, Despre robia babiloniană a bisericii, Către nobilimea germană; volumul 2 – O predică despre căsătorie, Patimile lui Hristos, Isus S-a născut evreu, Despre faptele bune, Scrisoare către trei călugărițe, Către domnii consilieri, Îndemn la pace și Împotriva hoardelor, Dacă și soldații pot fi mântuiți; volumul 3 – Comentariu la Epistola către Romani, Comentarii la Epistola către Galateni, Catehismul mic, Scurte explicaţii la Catehismul mic.

Soarta lui Jean Calvin, reformatorul de la Geneva, a fost mai puțin fericită. Lucrarea sa de căpătâi, Institutio christianae religionis, rescrisă și reorganizată în mai multe rânduri de către autor pe parcursul a peste 20 de ani, este tradusă în românește – cu titlul Învățătura religiei creștine (Oradea, Cartea Creștină, 2003) – după o ediție în limba… engleză! Decizia este motivată în prefață de către dr. Iosif Țon, dar rămâne un cert neajuns că nu s-au folosit edițiile definitive scrise de Calvin însuși în latină (1559) sau franceză (1560). O altă cărțulie care se prezintă drept „o versiune abreviată şi rescrisă pentru cititorii de azi a lucrării clasice Instituţiile Religiei Creştine” pare să poarte povara aceluiași păcat, fiind tradusă tot din engleză, după cum sugerează numele englezit al autorului John (!) Calvin – este vorba despre Creștinism biblic, Oradea, Făclia, 1997. Există totuși și două tomuri traduse după original: Jean Calvin, Ioan (Cluj, Logos, 2011) și Romani (Cluj, Logos, 2015), ambele sunt comentarii exegetice traduse din franceză.

Nu există nimic altceva disponibil pentru publicul larg, vorbitor de limba română, din scrierile marilor reformatori. Zwingli, contemporanul lui Luther care conducea reforma din Zürich este complet absent. Nu avem nimic tradus din teologia reformatorilor radicali (Menno Simons, Balthasar Hubmaier). Reformatorii din spațiul anglofon sunt și ei complet ignorați (Richard Hooker, William Perkins, William Tyndale).

Catehismele și mărturisirile de credință au cunoscut o dezvoltare semnificativă în anii de după debutul Reformei, dar, din motive lesne de înțeles (de vreme ce există foarte puține biserici românești din protestantismul mainline). Excepție fac Catehismul de la Heidelberg, care a beneficiat de două traduceri românești și este distribuit gratuit, și Confesiunea augustană.

Din tabăra catolică, marii umaniști credincioși ai vremii sunt la rândul lor prezenți destul de firav în listele cu traducții românești: Erasmus apare mai ales Elogiul nebuniei sau cu Despre război și pace, însă nu și cu scrierile religioase – o excepție ar fi totuși Educarea principelui creștin (Oradea, Ratio et Revelatio, 2015), deși obiectivul autorului nu e neapărat unul religios; Thomas Morus, de asemenea, este de găsit cu Utopia, deși, la rândul său, a fost preocupat de chestiunile religioase deosebit de arzătoare ale epocii – Morus a fost marele adversar catolic (laic!) al reformatorului (preot hirotonit în Biserica Catolică!) ce s-a răzvrătit împotriva abuzurilor bisericii sale, William Tyndale.

Avem totuși traduse mai trei texte ale fondatorului ordinului iezuit, Ignațiu de Loyola, care se știe că a avut un rol important în Reforma catolică și readucerea unor teritorii devenite protestante sub ascultarea Bisericii Romei. Celebrele sale Exerciții spirituale au văzut lumina tiparului în mai multe ediții, în prezent fiind disponibile două dintre acestea: Istorisirea Pelerinului. Jurnalul mișcărilor lăuntrice. Exerciții spirituale (Iași, Polirom, 2007) sau Istorisirea pelerinului. Exerciții spirituale (Oradea, Ratio et Revelatio, 2016).

Universul acestor creatori de mentalități ne este accesibil mai ales mediat, fie prin lucrări istorice, fie prin cele teologice. Se disting, aici, câteva lucrări care vor să faciliteze accesul cititorului de la cumpăna dintre milenii la lumea tot mai dificil de înțeles intuitiv a finalului de Ev Mediu și început de Renaștere. Teologia reformatorilor (Oradea, Casa Cărții, 2017, ediția a II-a revizuită și adăugită de autor), a lui Timothy George, se recomandă ca o lucrare devenită clasică în școlile de specialitate încă de la prima ediție (1988) și își propune ca deziderat „să articuleze percepția pe care o aveau despre propria teologie cei cinci stâlpi ai Reformei: Martin Luther, Ulrich Zwingli, Jean Calvin, Menno Simons şi William Tyndale”, apelând în acest scop la date de context, la informații biografice și folosind generos interacțiunea cu tratatele lor teologice de referință. Cristian Octavian Feurdan analizează chestiunea din perspectiva istoriei mentalităților în Reforma lui Luther și implicațiile acesteia în Europa sec. XVI (Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2015).

Flacăra nestinsă: Introducere în Reformă (Oradea, Făclia, 2011) este, atât prin dimensiune, cât și prin stilul mai sprințar, o scriere de popularizare, în care istoria Reformei protestante apare ca „o poveste captivantă, plină de dramatism”. Cu teză clară, anunțată din titlu, este Reforma și întoarcerea la Evanghelie, o carte scrisă de un pastor evanghelic american (Erwin W. Lutzer) pentru un public credincios nespecialist. Și în fine, cel mai recent volum, Moștenirea lui Luther (Oradea, Scriptum, 2017), o colecție de eseuri ale unor autori evanghelici conservatori care evaluează din perspectivă contemporană evenimentele de acum 500 de ani.

Dintre biografiile reformatorilor (puține și culese parcă mai mult pentru a pune în valoare interpretarea autorilor), se remarcă Luther. Omul și reformatorul, de Roland H. Bainton (Oradea, Casa Cărții, 2017), una dintre biografiile încă de mare prestigiu (deși e veche de peste 50 de ani) și popularitate în spațiul anglo-saxon dedicată reformatorului de la Wittenberg. Mai pot fi trecute în revistă, măcar cu scop informativ și alte câteva titluri: Keith Randell, Luther și Reforma în Germania 1517-1555 (București, All, 1998) – o microbiografie, utilă ca ghid de studiu, cu trimiteri la materiale bibliografice suplimentare); Jim Cromarty, Cetate tare este Dumnezeul nostru (Oradea, Făclia, 2002); Michael Mullen, Luther (București, Artemis, 1994); Lucien Febvre, Martin Luther, un destin (București, Corint, 2001); Erik H. Erikson, Psihanaliză și istorie. Tânărul Luther (București, Trei, 2001).

În dreptul lui Calvin, nu putem consemna decât o singură biografie de Michael Mullet, Calvin (București, Artemis, 2003); și o microbiografie cu caracter introductiv: Keith Randell, Calvin și Reforma târzie (București, All, 2003). O lucrare mai aparte, ce se focalizează pe temele gândirii calvine aflate la confluența dintre teologie și filosofie este cea a lui Mihai Androne (doctor în filosofie și teologie): Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios (Iași, Institutul European, 2011).

Pentru o perspectivă mai completă și mai edificatoare, e necesar să lărgim sfera și să includem neapărat Reforma catolică – Keith Randell, Reforma catolică și Contrareforma (București, All, 2001). Tot aici putem consemna două titluri consacrate lui Ignațiu de Loyola: Tomáš Špidlík, Ignațiu de Loyola și spiritualitatea orientală (Iași, Sapientia, 2014) și Jean-Claude Dhôtel, Cine ești tu, Ignațiu de Loyola (Baia Mare, Editura Surorilor Lauretane, 2015). Dacă ar fi să consemnăm tot ce s-a publicat (mai ales de rău) despre iezuiți, am avea nevoie de un articol separat.

Totodată, trebuie ținut cont și de componenta politică a Reformei, ce se vădește în poziționarea împăratului – Stewart MacDonald, Carol Quintul: suveran, dinast si aparator al credintei, 1500-1558 (București, All, 1998) – sau în conflictul dintre papalitate și monarhii Angliei, definitoriu pentru nașterea Bisericii Anglicane – Keith Randell, Henric al VIII-lea și Reforma în Anglia (București, All, 2000). Utile pentru publicul larg, cărțile publicate de editura All (în colecția „Acces la istorie”) sunt lucrări cu caracter introductiv.

Un subiect care ne afectează mult mai direct (și care încă mai lasă loc de investigații) este cel al contactului dintre ideile reformatoare și spațiul religios ortodox, respectiv românesc. George Hancock-Ștefan, teolog plecat din România și stabilit în SUA, a făcut o lucrare de doctorat publicată sub titlul Impactul Reformei asupra românilor între 1517-1645 (Oradea, Cartea Creștină, 2015, ediția a II-a). Maria Silvia Crăciun a publicat o monografie ce are la bază tot o cercetare doctorală: Protestantism și Ortodoxie în Moldova secolului al XVI-lea (Cluj, Presa Universitară Clujeană, 1996). Universitarul (și totodată prelat ortodox) Daniel Benga a urmărit relațiile reformatorilor (între care se remarcă mai ales Philip Melanchthon, secundul lui Luther) cu reprezentanții Ortodoxiei, în lucrarea Marii reformatori luterani și Biserica Ortodoxă. Contribuții la tipologia relațiilor luterano-ortodoxe din secolul al XVI-lea (București, Sophia, 2003). Deși aparent mai tehnică, merită menționată și cercetarea biblistului Emanuel Conțac, Noul Testament de la Bălgrad (1648) și Reforma (Iași, Ed. UAIC, 2017). Poate incomodă pentru unii, cartea semnată de Ana Dumitran, Religie ortodoxă – Religie reformată. Ipostaze ale identității religioase a românilor din Transilvania în sec. XVI-XVII (Oradea, Ratio et Revelatio, 2015) discută despre „acțiunile autorităților maghiare au avut drept rezultat revigorarea și transformarea Bisericii Ortodoxe a românilor”. Într-un ton ceva mai naționalist, Ion I. Croitoru dedică două volume consistente rezistenței ortodoxiei românești la „propaganda protestantă”: Ortodoxia și Apusul în tradiția spirituală a românilor (Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2012).

În istoria marii schisme occidentale, provocată de nașterea protestantismului, un loc aparte îl ocupă așa-numita „Reformă radicală”. Între grupările care făceau parte din această mișcare extrem de eterogenă, s-au remarcat îndeosebi anabaptiștii. William R. Estep le dedică o carte elogioasă: Istoria anabaptiștilor (Oradea, Cartea Creștină, 2006). Mai mult, anabaptiștii au ajuns și în provinciile românești, motiv pentru care există și Istoria anabaptiștilor din România (Oradea, Făclia, 2009).

Chiar dacă în cercurile universitare, există un dialog între moștenitorii mai vechi și mai noi ai Reformei (luterani, reformați, evanghelic, baptiști, penticostali), pe de o parte, și păstrătorii Ortodoxiei, pe de alta, în conștiința publică probabil că încă mai stăruie vechile manuale de sectologie și antipatia reciprocă manifestată în diverse contexte. De altfel, literatura convertiților de la o tabără la cealaltă proliferează și are, cel mai probabil, un public mult mai numeros decât încercările de dialog. Dintre acestea din urmă ar merita menționate totuși două (chiar dacă discuțiile sunt purtate de descendenții ceva mai tineri ai Reformei – evanghelicii): Ortodoxie și evanghelism (Oradea, Casa Cărții, 2016), un volum colectiv reunit în jurul întrebării: sunt cele două compatibile?; și Punți de dialog între tradiția ortodoxă și tradiția evanghelică (Oradea, Imago Dei, 2016), iarăși un volum colectiv la care contribuie și mai mulți autori români din ambele tabere.

Interpretările care lărgesc perspectiva mult dincolo de zona strict teologică a discuției s-au tradus cu zgârcenie. Se impune să menționăm celebra carte a lui Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, care a cunoscut mai multe ediții și a făcut carieră internațională. Dar merită atenție și Frica de libertate (retradusă cu titlul Fuga de libertatem, București, Trei, 2016), a lui Erich Fromm, psihanalistul german care, în încercarea de a-și explica ascensiunea și popularitatea nazismului, coboară după explicații până la epoca și personalitatea reformatorilor.

O publicație de un pitoresc aparte – dar și fără concurență pe piață – este Atlasul istoric al Reformei (Oradea, Casa Cărții, 2016), de Tim Dowley, lucrare foarte accesibilă și utilă publicului de orice nivel, grație hărților și informațiilor dense.

În fine, cel mai recent demers de largă accesibilitate este dosarul de texte publicat de revista „Dilema veche” (nr. 709, 21-27 septembrie 2017) sub titlul: Reforma și Luther. În afara articolelor publicate în acest număr tematic, au rămas pentru numerele ulterioare alte câteva materiale consistente ce se regăsesc pe paginile și site-ul publicației.

Am ignorat cu bună știință tot ceea ce, foarte probabil, se va fi publicat anul curent și anii trecuți în volumele cu circuit închis ale universităților sau conferințelor și care nu ajung niciodată la îndemâna publicului larg, cât de cât interesat de o cultură generală mai solidă. Fapt îmbucurător, dintre titlurile cuprinse în acest inventar, mai bine de două treimi sunt încă disponibile în librăriile care vând online.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. ion adrian spune:

    Exista o carte excelenta despre Erasmus din Roterdam, scrisa de Stefan Zweig si aparuta interbelic:

    Stefan Zweig / Viata lui Erasmus de Rotterdam (editie interbelica)

    O recomand cu caldura .

  2. Kurt spune:

    Eliberarea 1989 a dus la o normalitate care include tradiția religioasă în spațiul public românesc. In naționalcomunismul dâmbovițean au lipsit timp de 40 de ani publicațiile și dezbaterile religioase ca cele enumerate excelent de autor. Pentru elevii și studenții pâna 1989 a lipsit complet vocabularul care apare acum în publicația contributors ca o normalitate românescă bine venită. O normalitate care merită dezbătută public în democrația tânără românească. Transcedența, metafizica, religia nu au fost „învățate” pentru bacalaureat în naționalcomunismul autohton (excepții studiul teologic foarte redus).

    … „..Gândirea teologică, antropologică, socială, morală și politică a marilor reformatori ar merita cunoscută mai cu seamă din scrierile lor …” …

    Cei care sunt din domeniul teologiei, cei care trăiesc credința ortodoxă, tradițională sau mai nou inclusiv „dialogul ecumenic”, descoperă după libertatea dobândită 1989 propria moștenire, dispărută în vidul din spațiul public socialist românesc. Prezentarea m-a surprins în mod plăcut. Nu cunosc decât tradiția religioasă (romano- catolică, luterană) din familie și conexiunile sferei religioase cu societatea civică dealungul secolelor din publicațiile „civile”.

    …. „…un gest cultural ce conferă fiecărui individ o poziționare mai adecvată într-o lume globală de largă respirație occidentală, ce poartă adânc impregnată marca obârșiilor sale morale și religioase…. „…

    O încercare de „conexiune” între științele naturii cu cele umanistice, inclusiv transcedența, metafizica și credința, e scrisă de Edgar O. Wilson în: Consilience. The Unity of the Knowledge.1998. Provenind dintr-o familie religioasă tradițională baptistă ( …. „… Um sich geistig entwickeln zu können, müssen sich Menschen irgendwo zugehörig fühlen. Sie sehnen sich nach etwas Sinnvollem, das über ihre Existenz hinausgeht. Der mächtigste motor unseres menschlichen Geistes ist der Wunsch, mehr als nur besselter Staub aus uns zu machen. Außerdem wollen wir in der Lage sein, eine Geschichte über unsere herkunft und den Grund unseres Daseins zu erzählen. Könnte es sein das, daß die Heilige Schrift nur der erste literarische Versuch war, das Universum zu erklären und uns selbst darin eine Bedeutung zu geben? Vielleicht ist Wissenschaft eine Fortsetzung dieses Versuchs… wen n ja dann dan n könte man wohl sagen, daß Wissenschaft in diesem Sinne deutlich befreite und freiheitliche Religion ist/ Seite 13- Einheit des Wissens. E.O. Wilson 1998… „.. /… pentru a se dezvolta spiritual oamenii trebuie să simtă o apartenență la ceva. Ei doresc sa facă parte la ceva cu sens spiritual, la ceva care este peste existența lor proprie….. ).

    Citesc, urmăresc autorul și prezentarea sa pe baza cunoștiințelor mele de azi, a patrimoniului meu, pe care l-am dobândit ca elev, student, inginer, ca cititor curios în multe domenii, ca locuitor interesat al lumii noastre.

    Dialogul interdisciplinar, inclusiv cel cu domeniile transcedenței, metafizicii și credinței, cere un efort substanțial, cu cunoștințe în mai multe domenii (peste specializarea și ocupația zi de zi), rămâne o problemă de participare acitivă. Prea mulți se multumesc cu specializarea, până la cele mai înalte merite științifice, nu mai caută cea ce ne leagă (civic sau transcendental) în societate. Edgar O Wilson a scris cartea sa ca îndemn la o „conexiune” între domeniile diferite pe care le întâlnește omul ca locuitor al pamântului, ca „cetățean” în societate.

    Ce ne povestesc turnurile a celor peste 100 de biserici fortificate săsești din Siebenbürgen despre „Reformation & Martin Luther”?

    Patrimoniul?

    • ion adrian spune:

      Kurt daca te pricepi la istoria mai de detaliu a zonei numite si Siebenbürgen in sec 16-17 m-ai putea ajuta intr-o problema de interes personal

    • Kurt spune:

      Cele mai multe documentații se găsesc în Siebenbürger Zeitung și la Südosteuropa Institut München (Sienerth, Dr. Peter Motzan, Franz Hodjak). Patrimoniul comun în UE…. ?

      Orașele din Siebenbürgen au fiecare mai multe Ortsmonografie publicate în limba germană (traduceri? Buchmesse Leipzig 2018). Anual se intâlnesc locuitorii unui oraș la Heimatsortstreffen (Nachbarschaften) în Bundesrepublik D. (aici se găsesc și cei interesați de istoria orașului, se găsesc date despre 700 de ani, unii din cei mai în vârsta cunosc limba romană, la cei tineri, elevi, studenți limba română a dispărut). La Dinkelsbühl (sentimentul apartenenței scrie Andrei Pleșu) are loc de peste 60 de ani anual o întâlnire oficială „Siebenbürger Sachsen“ din Bundesrepublik D.
      https://www.siebenbuerger.de/ortschaften/

      Brasov Kronstadt, literatură:
      Harald Roth (Hrsg)
      Kronstadt.
      Eine siebenbürgische Stadtgeschichte. Universitas Verlag München 1999. 320 S.

      Heinrich Wachner
      Kronstädter Heimat- und Wanderbuch
      Aldus Verlag, Kronstadt 1994

      Paul Philippi (Hg.)
      Beiträge zur Geschichte von Kronstadt 1984

      Din:
      https://www.siebenbuerger.de/zeitung/artikel/rumaenien/18236-michael_weiss_gedenkfeier-erinnert-an.html

      Elevi de la școala Honterus și locuitori din Brasov au luptat și au murit 1612 în lupta cu contele Gabriel Báthory.

      Michael-Weiß-Gedenkfeier erinnert an Schlacht von Marienburg
      Kronstadt – Bei schönstem Herbstwetter und unter zahlreicher Beteiligung wurde am Stichtag, dem 16. Oktober, der vor 405 Jahren stattgefundenen Schlacht von Marienburg gedacht.
      Hier hatten 1612 der Kronstädter Stadtrichter Michael Weiß sowie hunderte Kronstädter und Burzenländer Bürger, darunter Schüler des Honterusgymnasiums, im Kampf gegen den siebenbürgischen Fürsten Gabriel Báthory ihr Leben verloren. Die geistliche Handlung am Marienburger Studentendenkmal nahm der Kronstädter Stadtpfarrer Christian Plajer vor. Wolfgang Wittstock, Vorsitzender des Kreisforums, dankte allen Mitwirkenden, der Evangelischen Kirche A.B., der Burzenländer Blaskapelle, der Honterusschule, dem Bürgermeisteramt, das auch heuer die erforderliche Unterstützung geboten hat, damit die Gedenkfeier unter besten Voraussetzungen stattfinden konnte. Seitens des Bürgermeisteramtes und Kreisforums wurden Kränze an der Gedenkstätte niedergelegt. Anschlie- ßend konnten die Teilnehmer die neu wiederaufgebaute Ritterburg von Marienburg besichtigen.
      (Dieter Drotleff (ADZ)- Allgemeine Deutsche Zeitung București)

      Expoziție cu ocazia a 500 de ani… portrete 1572 -1867

      https://www.siebenbuerger.de/zeitung/artikel/rumaenien/18237-ausstellung-in-kirche-von-birthaelm.html
      Ausstellung in Kirche von Birthälm zeigt Porträtbilder von Bischöfen
      Hermannstadt – Eine ganz besondere Ausstellung gibt es zum 500-jährigen Reformationsjubiläums in der Sakristei der ev. Kirche in Birthälm: 13 Porträts von Bischöfen, die dort zwischen 1572 und 1867 gewirkt haben, bevor der Bischofssitz nach Hermannstadt verlegt wurde. Wie die Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien berichtet, wurden ihre Konterfeis von Ölgemälden fotografiert. Begleittexte schildern Ereignisse aus ihrem Leben – auch humorvolle Momente und Skurriles.
      Etwa der Wunsch von Lucas Graffius (1667-1735) aus Hetzeldorf, Bischof zwischen 1712 und 1732, der sogar die Erhebung in den Adelsstand anstrebte. Auch ein – auf der Synode in Birthälm 1732 beigelegter – jahrelanger Streit desselben mit dem Hermannstädter Capitel über die Erhaltung der reinen Lehre gegenüber der aus der böhmischen Reformation stammenden Herrnhuter Brüdergemeinde ist überliefert. Sein Gegner, der Hermannstädter Deputierte, fordert dennoch dessen Rücktritt. Der Werdegang von Graffius illustriert aber auch die traditionell enge Verbindung siebenbürgischer Geistlicher zum deutschen Alten Reich: Studien führten ihn nach Wittenberg, Hamburg, Magdeburg, Halle und Leipzig, bevor er nach Mediasch zurückkehrte, dort Diakon und später Pfarrer in Kleinschelken wurde. Die in einer Privatinitiative ins Leben gerufene Ausstellung am Ort der Begräbnisstätte der Birthälmer Bischöfe soll langfristig geöffnet bleiben.
      Der Stolz der Michelsberger ist die Burg. Früher haben die Michelsberger darin Schutz gesucht. Jeder junge Mann der heiraten wollte mußte einen dicken, runden Stein zur Burg hochrollen. Der Stein wog mindestens 100 kg. Mit diesen Steinen hat man sich gegen die Belagerer verteidigt. Die Familien haben ihren Schweinespeck in der Burg im sogenannten Speckturm aufbewahrt, um im Falle von Belagerungen, überleben zu können.

      Cetatea fortificată săsească Michelsberg.

      Documentatii la:
      Institut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas
      an der Ludwig-Maximilians-Universität München

      http://www.ikgs.de/
      Rumänische Kulturtage „Deutsch-Rumänische Freundschaft – Fokus Kultur“ (7.–25.11.2017, München)

      17.10.2017
      Unter dem Motto „Deutsch-Rumänische Freundschaft – Fokus Kultur“ finden die diesjährigen „Rumänischen Kulturtage“ vom 7.–25. November 2017 statt.

      Das IKGS ist mit zwei Veranstaltungen vertreten. Am 24. November 2017 hält Prof. Dr. Rainer Schubert einen Vortrag über „Lucian Blaga aktuell: Ein bedeutender rumänischer Philosoph“ im Generalkonsulat von Rumänien. Beginn der Veranstaltung ist um 18.30 Uhr.
      Über das Thema „Deutsch-Rumänische Freundschaft – Fokus Kultur“ diskutieren am 25. November 2017, um 17 Uhr im Gasteig München, neben dem IKGS-Direktor Dr. Florian Kührer-Wielach auch Dr. Anneli Ute Gabanyi, Christel Ungar-Țopescu, Claudiu Florian und Dietmar Gross. Die Moderation übernimmt der Leiter der Rumänien-Redaktion der Deutschen Welle Robert Schwartz.

      Spiegelungen
      Zeitschrift für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas ( Georg Aescht, M. A.,

      http://www.ikgs.de/spiegelungen
      Die Zeitschrift Spiegelungen wird im Auftrag des Instituts für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas an der Ludwig-Maximilians-Universität München (IKGS) herausgegeben und erscheint halbjährlich. Thematisch widmet sich die Zeitschrift in wissenschaftlichen, literarischen, feuilletonistischen und dokumentarischen Beiträgen der Geschichte und dem kulturellen Leben der Deutschen Ostmittel- und Südosteuropas in ihren vielgestaltigen politischen, sozialen und kulturellen Kontexten. Wechselwirkungen zwischen verschiedenen ethnischen, konfessionellen und sprachlichen Gruppen erfahren dabei besondere Beachtung.
      Der wissenschaftliche Teil der Spiegelungen, für dessen Beiträge ab der Ausgabe 1/2016 ein doppelblindes Peer-Review-Verfahren angewendet wird, widmet sich von Ausgabe zu Ausgabe wechselnden thematischen Schwerpunkten. Ein Spezifikum der Zeitschrift stellen darüber hinaus die Publikation und Kontextualisierung neuer literarischer Werke von Schriftstellerinnen und Schriftstellern dar, die aus dem Donau-Karpaten-Raum stammen und/oder sich mit diesem Raum und seinen Kulturen literarisch auseinandersetzen. Die Spiegelungen erscheinen seit 2006 als Folgepublikation der Südostdeutschen Vierteljahresblätter.

      Den mit 3000 Euro dotierten Sonderpreis zum Spiegelungen-Preis für Lyrik erhält 2017 die rumänische Dichterin Nora Iuga. Die Redaktion der Zeitschrift Spiegelungen würdigt damit ein literarisches und übersetzerisches Lebenswerk, das, geprägt von der Sprachenvielfalt und der komplexen politischen und kulturellen Gemengelage im Donau-Karpaten-Raum, die Literatur des 20. und 21. Jahrhunderts bereichert und zum innereuropäischen Kulturtransfer entscheidend beigetragen hat.
      Die Preisverleihung findet am 6. Dezember 2017 im Lyrik Kabinett München statt.
      Nora Iuga a primit un premiu special pentru poezii.

      Stefan Sienerth (* 28. März 1948 in Dârlos, Kreis Sibiu, Rumänien) ist ein deutscher Literaturwissenschaftler.
      Eigene Veröffentlichungen
      • Geschichte der siebenbürgisch-deutschen Literatur. Von den Anfängen bis zum Ausgang des 16. Jahrhunderts. Dacia, Kluy-Napoca 1984.
      • Beiträge zur rumäniendeutschen Literaturgeschichte. Dacia, Cluy-Napoca 1989, ISBN 973-35-0044-5.
      • Geschichte der siebenbürgisch-deutschen Literatur im achtzehnten Jahrhundert. Dacia, Cluy-Napoca 1990, ISBN 973-35-0146-8.
      • Studien und Aufsätze zur Geschichte der deutschen Literatur und Sprachwissenschaft in Südosteuropa. IKGS, München 2008.
      o Band 1: Theoretische Reflexionen und Überblicksarbeiten. Beiträge zur deutschen Literatur in Siebenbürgen im 17. und 18. Jahrhundert und zur Geschichte der siebenbürgisch-sächsischen Germanistik. ISBN 978-3-9809851-8-5.
      o Band 2: Beiträge zur deutschen Literatur in Südosteuropa im 19. und 20. Jahrhundert. ISBN 978-3-9809851-9-2.
      Als Herausgeber
      • Wahrheit vom Brot. Anthologie siebenbürgisch-deutscher Lyrik der Jahrhundertwende. Dacia, Cluy-Napoca 1980.
      • Wintergrün. Anthologie siebenbürgisch-deutscher Lyrik aus der zweiten Hälfte des 19. Jahrhunderts. Dacia, Cluy-Napoca 1978.
      • Georg Hoprich: Gedichte. Aus dem Nachlass herausgegeben, Kriterion: Bukarest 1983
      • Das Leben ein Meer. Anthologie der Anfänge. Dacia, Cluy-Napoca 1986.
      • Hermann Klöß: Herbstgetön. Gedichte, Dramen und eine Erzählung. Aus dem Nachlass herausgegeben. Kriterion, Bukarest 1989, ISBN 973-26-0120-5.
      • Kritische Texte zur siebenbürgisch-deutschen Literatur. Vom Ende des 18. bis zum Beginn des 20. Jahrhunderts. Südostdeutsches Kulturwerk, München 1996, ISBN 3-88356-098-7.
      • “Daß ich in diesen Raum hineingeboren wurde…” Gespräche mit deutschen Schriftstellern aus Südosteuropa. Südostdeutsches Kulturwerk, München 1997, ISBN 3-88356-125-8.
      • mit Peter Motzan: Die deutschen Regionalliteraturen in Rumänien (1918–1944). Positionsbestimmungen, Forschungswege, Fallstudien. Südostdeutsches Kulturwerk, München 1997, ISBN 3-88356-112-6.
      • Siebenbürgische Erzählungen. mit Illustrationen von Renate Mildner-Müller. Südostdeutsches Kulturwerk, München 2002, ISBN 3-88356-165-7.
      • mit Gerhardt Csejka: Vexierspiegel Securitate. Rumäniendeutsche Autoren im Visier des kommunistischen Geheimdienstes, Regensburg 2015 (Rezension in der Annotierten Bibliografie der Politikwissenschaft)

  3. WB spune:

    Buna,

    despre Svabi (Șvabi bănățeni) din Banat cunoaste cineva istoria ?!
    Si prin zona de vest a romaniei au fost si inca sunt influente religioase foarte nuantate.
    https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98vabi_b%C4%83n%C4%83%C8%9Beni
    articolul fiind subtire … mult mai detaliat pare a fii cel in limba germana :
    https://de.wikipedia.org/wiki/Banater_Schwaben



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Teofil Stanciu


Teofil Stanciu

Absolvent al Facultății de Litere, la o secție cu dublă specializare teologie-limba română. Masterat în literatură. Traducător, redactor de carte și, ocazional, blogger. ... Citeste mai departe


E randul tau

Cred ca masurarea performantelor prin tot felul de indicatori de tip contabil, simpli si usor de int...

de: r2

la "Manifest pentru refuzul unei obsesii moderne"

Cauta articole

noiembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)