Home » Cultura »Global / Europa »Politica & Doctrine » Citesti:

Despre folosirea potrivită a expresiei Perfidul Albion

Petru Dumitriu iulie 26, 2016 Cultura, Global / Europa, Politica & Doctrine
65 comentarii 4,563 Vizualizari

Am observat că vă plac, ca şi mie, citatele celebre, sintagmele încărcate de înţelesuri, maximele şi împreunările de cuvinte care produc gusturi şi arome noi asemenea combinaţiilor de verdeţuri în oala cu ciorbă. De aceea, vă propun o scurtă plimbare lingvistică prin Europa.

Din motive care nu vă scapă mi-a revenit în minte expresia Perfidul Albion, uitată în cărţile de istorie, care făcea aluzie amicală la Anglia. Cu oarecare sforţare, mi-am adus aminte pe unde am întâlnit-o, băiet fiind la şcoală. Acum, crescând mare, am priceput că dedesubturile frumoasei expresii depind, ca şi lenjeria intimă, de locul în care se folosesc.

Exit Întâiul

Încep, cu justificată mândrie patriotică, prin a constata că termenul Perfidul Albion este cumva verişor cu noi românii, pentru că şi el tot de la Rîm se trage.  Şi anume, însemna abandonarea dreptei credinţe, prin exit-ul Angliei din sânul bisericii catolice şi din jurisdicţia cât se poate de binevoitoare a Papei. Ca şi la mai recentul exit, independenţa se cerea din alte motive decât cele declamate în public. Aşa cum aveam să aflăm din serialul de televiziune consacrat sentimentelor dinastiei Tudor (1), era vorba de dorinţa oarecum firească a regelui englez de a recurge la serviciile matrimoniale ale unei neveste mai noi, după care îşi pierduse capul. La figurat, să ne înţelegem!  Să facem distincţia între capul regelui care a rămas totuşi pe umeri şi cel al reginei respective, care avea să-i părăsească la propriu, după ce dragostea s-a retras în Turnul Londrei (2).

À la guerre comme à la guerre

Dacă eşti francez sau ai apucat să emigrezi în Franţa vei putea ilustra înţelesul expresiei prin bătălia de la Azincourt din 1415. Atunci, în virtutea tradiţiilor cavalereşti, de la care la noi nu a mai rămas decât pupatul mâinilor la doamne, englezii îi ucid mintenaş pe cavalerii francezi făcuţi prizonieri, deşi nobila practică, povestită în balade medievale, era răscumpărarea libertăţii lor.

Francezii, spălându-se pe picioare în acelaşi canal ca şi Anglia, au mai multă experienţă în folosirea expresiei şi ne mai dau nişte exemple. De pildă, în 1755, fără declaraţie prealabilă, Perfidul Albion capturează 300 nave de comerţ franţuzeşti, forţând un avantaj decisiv în ceea ce avea să fie, cu acte în regulă, războiul de 7 ani.

Până şi marele Napoleon se va apleca de nevoie asupra dicţionarelor, din păcate nu înainte de a înţelege pe pielea proprie cum se citeşte Perfidul Albion. In iulie 1815, la sfârşitul celor 100 de zile, împăratul cere azil căpitanului de marină Frederick Lewis Maitland, care îl acordă necondiţionat în numele Angliei şi îl invită la bordul navei Bellerophon. Napoleon, contând pe onoarea descrisă în îndrumarele de bună purtare ale gentlemenilor englezi, urcă. Numai că, odată asigurat că în afara de onoare Napoleon nu mai are pe ce conta, Perfidul Albion schimbă direcţia prorei spre pupa şi invers, îl declară prizonier şi îl exilează cu tot cu bicorn pe insula Sfânta Elena. Ce-a urmat se ştie: prisonier un jour, prisonier toujours.

Danezii, vecini şi ei cu Perfidul, aveau să descopere la rândul lor că este ceva putred nu doar la ei în Danemarca. Traducerea expresiei în daneză este ilustrată prin faptele de arme din 1801 când, fără declaraţie de război,  Anglia, pentru a nu-şi pierde bunele deprinderi de putere maritimă, atacă prin surprindere flota daneză la Copenhaga, iar în 1803, dacă tot se apucase de-o treabă, sechestrează după bunul plac toate navele comerciale din raza sa de acţiune şi le confiscă mărfurile.

Tratate cu indiferenţă

Dacă ne aflăm în Irlanda, s-ar găsi destule temeiuri ca să evocăm capriciile onoarei Perfidului Albion. Unul dintre ele este  Tratatul de la Limerick din 1691, care punea capăt unui război religios prin acordarea de drepturi irlandezilor catolici. Războiul s-a sfârşit, irlandezii s-au răspândit pe la casele lor, obosiţi dar mulţumiţi. După ce şi-au văzut sacii în car, englezii s-au răzgândit. Au repudiat tratatul, interzicându-le bieţilor supuşi ocuparea de funcţii publice, proprietatea asupra pamânturilor şi libera circulaţie în Europa (au englezii un dinte pe libera circulaţie, ceva de speriat: probabil de aia se şi circulă pe invers la ei!).

Olandezii şi spaniolii au şi ei un cuvânt de spus în interpretarea exhaustivă a respectului Perfidului Albion pentru dreptul internaţional. În 1704, o forţă aliată anglo-olandeză intră în posesia Gibraltarului. Prin Tratatul de la Utrecht din 1713, Angliei i se acordă o concesie limitată asupra teritoriului, dar după o vreme va abuza de situaţie şi va revendica suveranitatea totală.

Ţarii de la St. Petersburg, locuind mai departe, s-au ferit cât s-au ferit, dar până la urmă Perfidul Albion tot i-a nimerit. În timpul războiului ruso-turc din 1877-1878, în ciuda garanţiei de neutralitate oferite, navele britanice intră în Marea Marmara şi împiedică preluarea controlului asupra Istanbulului.

De grija Africii

Dacă vă prinde turismul prin Portugalia, în afară de Campionatul European veţi auzi vorbindu-se despre Perfidul Albion în contextul Ultimatumului Britanic din 1890.  Cele două puteri coloniale îşi disputau teritorii (binemeritate, desigur) în Africa, între Angola şi Mozambic, cu scopul foarte nobil de a le proteja. Portughezii credeau că principiul de lucru este “eu te-am descoperit, eu te protejez”. Mai liberali în cuget şi simţiri, britanicii socoteau că principiile astea sunt mofturi de intelectuali şi  că “cine ocupă la urmă, ocupă mai bine”. Pe africanii protejaţi n-am apucat să-i întreb, dar am o scuză: nici atunci nu au fost întrebaţi.

Ceva mai jos, în Africa, pentru Ian Smith, premierul care nu era nici el cine ştie ce african, fiind tot pui de englez emigrant (pe vremea aia englezilor le plăcea tare mult emigrarea) Albionul a fost cam perfid pe la 1965, când a refuzat acordarea independenţei Rhodeziei de Sud, folosind mijloace diplomatice alese cu grijă, precum încălcarea acordurilor, folosirea dublei măsuri şi, mai ales, “înşelătoria şi şantajul” (3). Nu-l întreb nici pe Robert Mugabe: ce-o fi la gura lui ?!

Pe vremea lui Mussolini, vocabularul în discuţie a fost la modă înainte de al doilea război mondial, când Italia a încălţat cizma de luptă şi a pornit să calce nordul Africii în scopul mărturisit de a ocupa Abisinia, pentru a-şi colora şi ea, ca şi alte naţiuni europene civilizate, o bucăţică de hartă pe continentul negru. Perfidul Albion, care deţinea un imens imperiu (în perspectiva transferurilor de fotbalişti la cluburile din Première League peste mai multe decenii) era, chipurile, o ţară cu totul şi cu totul anticolonială, exceptând situaţiile, de bun simţ de altfel, când coloniile îi aparţineau ei.

Traducere în limba română

Şi uite aşa, din departe în aproape, de la Roma lui Romulus şi Remus la Roma lui Romulus Mailat(4), revenim la Bucureşti.  Slavă domnului, chiar dacă Brexit-ul ne enervează şi pe noi, ca pe toată lumea bună, n-avem dispute teritoriale cu Marea Britanie, nu i-am fost slugi în colonii, nu mai avem flotă comercială să ne-o sechestreze, iar de bombardat nu ne-a mai bombardat din 1944.

E drept, tabloidele britanice, dar şi focoase autoritaţi, i-au bălăcărit cât au putut pe emigranţii români care le-au vizitat respectuos capitala în căutare de muncă sau alte mijloace de propăşire materială. Totuşi, nu suntem atât de nervoşi încât să fie musai să traducem mot-à-mot expresia Perfidul Albion.

În fond, nu s-a violat nici un tratat, iar doamna Europa, chiar dacă a rămas cu burta la gură, a fost destul de uşuratică acordându-i lui David Cameron favoruri pe care alţi bărbaţi de stat din Europa nu le-au cunoscut.

Ca să nu facem totuşi urechea pleaşcă într-un moment istoric în care restul continentului  îşi linge rănile provocate de Brexit-ul înflăcăraţilor Nigel şi Boris, vă propun o definiţie delicată dată Perfidiei Albionului de Fabian Picardo, şeful guvernului local din Gibraltar:

poziţia Regatului Unit este de obicei atât de nuanţată încât este greu de precizat unde se situează de fapt”.

Iar beneficiul deloc de neglijat al Brexit-ului pentru ascultătorii de limba română, neaşteptat, dar cu atât mai de apreciat, este că vom fi scutiţi o vreme de neobositele trageri de urechi şi învăţături despre “valorile europene”, cu care ne-au copleşit în ultimii ani ambasadorii britanici la Bucureşti.

© Petru Dumitriu

_________________________________________________________

(1) À propos, să nu se supere doamnele pe mine, dar regele despre la care facem aluzie mai jos arăta mai curând precum cel din reproducerea de mai sus, nu ca actorul Jonathan Rhys Meyers. Şi încă avem de-a face cu un tablou plătit şi comandat lui Hans Holbein cel Tânăr, care ştia bine că trebuia să-l picteze mult mai frumos decât este. Asta ca să punem capăt zvonurilor că Henric al VIII-lea era mai frumos decât noi, bărbaţii cititori ai acestui text, doar pentru că noi suntem corecţi şi avem o singură soţie, iar el a avut şase.

(2) Ann Boleyn a fost încoronată regină în 1533, la invitaţia iubitului ei Henric al VIII-lea, regele Angliei, şi decapitată în 1536, conform dorinţei sincere a aceluiaşi bărbat, în calitate de soţ.

(3) Vai, dar nu mi-am permis eu să vorbesc aşa urât cu cuvintele mele ! A făcut-o dumnealui personal. The Great Betrayal: The Memoirs of Ian Douglas Smith,1997.

(4) Vă faceţi că aţi uitat, ştrengarilor ! E vorba de Romulus Nicolae Mailat, concetăţeanul nostru care a omorât o soţie de amiral italian, în 2007, fiind condamnat de tribunalul de la Roma la închisoare pe viaţă ! Întrebaţi-l pe Adrian Cioroianu, că domnia sa îşi aduce aminte, condamnat fiind de tribunalul de la Cotroceni să plece din funcţia de ministru de externe şi să rămână istoric pe viaţă, pentru folosirea nepotrivită a unor expresii!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "65 comments" on this Article:

  1. Dedalus spune:

    Mi-a placut. Si inforamtia si stilul.

    Doar ca nu m-am putut opri sa ma gandesc ca de fapt cam la fel de “perfida” e si politica romaneasca, nu pentru ca politca in sine ar fi “perfida” ci pentru ca mult prea multe personae mincinoase si cu un character infect au ajuns in ea.

    O fi Albionul perfid, dar in materie de jigodii, lichele, impostori si mincinosi patologici nu intrece partidle poltice romaneasti si mai ales reprezentantii lor in prea-iubitul nostru Parlament.

    Asa ca nu stiu ce am mai putea invata noi de la Perfidul Albion… Macar ei o faceau pentru un scop comun, nu ca ai nostril pentru ranza personala.

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ Dedalus

      Va rog sa pastrati pentru dvs. acest secret: eu cred ca in politica oamenii cinstiti nu mai pot trece nici de portarul de la sediu. La noi si la altii! Sigur, ai nostri sunt mai “foame-n gat”, mai neciopliti, mai needucati. Din pacate insa politica s-a degradat si in alte parti. Ganditi-va la mari corifei ai democratiei precum Schroder – Gazprom, sau Barroso – Goldman Sachs. Mi se face pielea de gaina! Dar si gainarii nostri capata incetul cu incetul anvergura!

  2. Harald spune:

    That’s the spirit! :P

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ Harald

      Yeah! Am o confidenta si cu dvs.! Cum imi pareti asa un pic islandez dupa nume, va marturisesc ca la Euro mi-am dorit atat de mult ca islandezii sa elimine Anglia, incat si acum am impresia ca eu insumi am marcat golul castigator!

  3. alvarados sentimento spune:

    Brutal metalul.
    SĂ!
    TRĂIȚI!
    Și să mai scrieți. :-) :-) :-) :-) :-) :-)
    Valorile europene sunt prin LichtenStein. Dacă nu mă înșel. :-) :-) :-) :-)
    D”aia ne tot atrag atenția, plânge masa, deci…cotizați.

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ alvarados

      Vrem nu vrem, cotizam! Ca sa-l parafrazez pe faimosul DD aflat acum la binemeritata odihna la puscarie: nici nu stiti cat cotizati!

  4. luci spune:

    Umbla o vorba : Revolutia franceza a fost engleza .Lorzii sint mesteri in croieli si desirari , in pus si stins focul ( si cules premiile , mai putin in fotbal ) . Individul roscovan ( zice-se ca jun ar fi fost foarte falos ) i-ar fi stat bine cu un trabuc sau macar cu o pipa , ceva ; aschia nu a sarit departe , chiar daca fecioara nu a posedat niciun barbat ( cu acte ) . Cine ( sau ce ) or fi fost personajele din Hamlet in mintea lui Shakespeare ? ( ,Danemarca, si aiurita regina sint stravezii ) Cu cele doua minuscule personaje contemporane de desene animate perfidul Albion risca sa devina ireparabil doar the stupid .

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ Luci

      Cred ca perfizii o sa se dezminta si de Shakespeare! Stiti ca avem o mare banuiala ca Shakespeare nu e Shakespeare!

      • luci spune:

        Multumesc .Wikipedia ne asigura ca Shakespeare a fost insusi Shakespeare .Altii zic ca acesta ar fi fost doar numele de scena al lui Prospero , oricum , a fost un obscurantist , spunea , de pilda , ca in cer si pe pamint sint mai multe lucruri decit visezi tu , Horatiu . Nu sint insa prea multe dubii in privinta apartenentei celor doi artisti contemporani , Boris si Nigel : Monty Python Circus . As mai zice ceva despre un personaj din circul politic dar mi-e putin frica , e varianta actualizata ( si machiata ) a lui Godzilla .Apropo de inspiratia scenografica a democratilor : de-a dreptul infricosatoare imaginea capului lui Hillary infipt in bat .

  5. Josef Svejk spune:

    Domnule,

    Eu chiar ca nu mai inteleg nimic… Pai nu era vorba ca de pe urma urgiei cu Brexit-ul o sa schelalaie englejii pana ragusesc?! Ca o sa ajunga chiar sa-si caute de lucru pe la saormeriile din Bucale?! :P Si acuma, hodornc-tronc iata ca apar tot soiul de domni, unul mai intelept si mai erudit ca altul, si ne zic: “Stai nene ca nui chiar asa, ca uite ca de fapt Tante Europa, cea vesnic fericita si cu nelipsitu-i zambet senil sub ochelari, e aia de a ramas incurcata ca braosca-n par. ”

    Apoi la aia cu flota perfizilor din Maramara in 1877, nu asta i-a oprit pe muscali sa ia Stambulul, ci propria prostie: Rusii au inaintat in Balcani ca-n branza pana la Erdine (Adrianopole) lasandu-si flancul drept descoperit, respectiv pe bunul Osman Pasa fortificat la Plevna cu basbuzuci cata frunza si iarba si gata sa incercuiasca ostile moscovite. Moment in care muscalii au fost nevoiti sa apeleze la armata romana ca sa-i scoata din belea. Fapt ce le-a incurcat oarecum socotelile, ce se pare ca includeau printre altele transformarea Romaniei si Bulgariei in gubernii muscalesti. Ca doar ei o faceau, daca ar fi putut, pe a’ dreapta fara alte perfidii :P

    Cat despre urechelile capuchehaielor englezesti, aveti dreptate. Probabil ca nu vor mai deranja oamenii de bine de la Bucuresti. Se stie ca ai nostrii-s ca brazii si ar fi clocit o tara ca soarele de pe cere daca nu-i incurcau ambasadele straine :-D :-D :-D

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ Svejk

      Nu tin neaparat sa planga si sa se caiasca. In fond imi sunt simpatici gentlemanii englezi atatia cat mai sunt ramasi in politica. Daca veti cauta prin arhivele contributors.ro, veti gasi chiar si o propunere amicala de-a mea privind regele Carol al III-lea al Romaniei! Dar trebuie sa recunoasteti ca trag piciorul si ar vrea si cu pestele in oala si cu cozile afara! Nu-i frumos! iar Farage ne lasa cu ochii in soare si se duce in continuare sa-si incaseze salariul european care ni s-ar cuveni bunioara unuia ca mine sau ca dumitale!

      • Josef Svejk spune:

        N-ați înțeles. Nu-i vorba de faptul că nu se căiesc britonii. E orba de faptul că plâng cu muci sau au crize e isterie ăștia de au rămas seduși și abandonați pe continentul izolat :-D Până mai ieri răgușeau profețind ciuma, holera, năvala lui Gingis Han și în final scufundarea apoteotică a insulei după Brexit, iar azi se smiorcăie și se tânguie că „uite ce ne-au făcut perfizii”.

        Cât despre aia cu „peștele în oală și cu cozile afară”, păi după toate aparențele o să le iasă figura. Vor rămâne cu acces la piața comună, cu libertatea circulației engleilor în UE.

        Eu nu-i mai plătesc de multișor (Doamne, Îți mulțam!) lefurile nici unui politician de pe malul greșit al Atlanticului. Iar Farage până la urmă își face treaba: Circul pe care l-a făcut merită toți banii – mai ales când nu plătesc nimci :P . Și oricum activitatea europarlamentrilor britanici până la Brexit e mai importantă ca oricând. Treaba lor e să obstrucționeze turma de oi bruxelleze și să stoarcă tot ce se poate de la babornița senilă & muribundă (cunoscută în unele cercuri drept UE :P ) , Nu am nici o îndoială că și-o vorface în mod strălucit. Oricum o să scăpați de Frage & Co în vreo 3 anișori. Și ca să vă ridic un pic moralul, vă reamintesc că veți rămâne în schimb cu panglicaru’ Mircea Diaconu, alfabetizata Mărie a lu’ Grapini, comunicatoru’ emerit Dan Nica, fetida Norica Nicolai, dottore Bușoi, Daciada lu’ dottore Pontacchio, și madam Vălean consoarta primului mofluz al patriei. De ăștia nu scăpați :-D :-D :-D

        • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

          @ Svejk

          Da, da, da!

          Da, recunosc ca si mie imi curge putin nasul!
          Da, le va iesi figura, probabil, cu un menu à la carte!
          Da, mi-ati ridicat moralul cu Pantheonul din ultima propozitie!

      • nicu spune:

        Diferenta intre dvs si Farage este ca acesta a fost ales prin vot direct sa reprezinte Anglia in parlamentul europea,n o Anglie care contribuie peste 15% din bugetul UE si care este membru fondator. Ne aduceti aminte de Ceasuescu care tinea lectii de democratie SUA si Vestului la ONU, aveti tupeu domnule..

        • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

          @ Nicu

          Touché! Asa e, eu personal contribui mai putin la bugetul UE, desi sa stiti, contribui si eu un pic!

          Anglia nu este membru fondator al UE, a mai facut mofturi si alta data.

          Sa ne traiasca Farage ales prin vot direct! Si in general, probabil ca o data ce sunt alesi prin vot direct, ar trebui lasati in pace, sa-si faca treaba cum ii taie capul. Dle Nicu, dl Farage ar fi mandru de dvs.

          Si eu sunt intr-o oarecare masura!

          Este limpede ca sunteti democrat si ne intelegem bine. Si dvs. imi aduceti aminte de Ceausescu, dar nu prin lectia de democratie: ci prin formulele de tandrete nea Nicu si ala micu. Lumea e mica!

          • nicu spune:

            trimisesm un comentariu mai lung dar vad ca nu a aparut. Ma intreb de ce. Pe scurt, ma uitasem pe lista de pozitii/slujbe ce le-ati obtinut de-a lung vremii. Nu pareti sa fiti nici cineva care e motive sa invidieze salariul unui parlamentar si nici cineva care sa fi avut o contributie reala. Pareti in schimb cineva face parte din clientela socialista atat de pe vremea lui Ceausescu cat si dupa. Nu-mi dau seama care sunt contribtuiile dvs la bugetul UE, dimpotriva sunteti beneficiar al acestor fonduri, adica traiti pe banii europenilor producand propaganda socialista.

            • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

              @ Nicu

              Dl Nicu, eu va respect opiniile, dar m-ati condus mult prea departe cu “propaganda socialista”, plecand de la un text care nu era nici nervos, nici politic. Va multumesc pentru atentia nemeritata pe care mi-ati acordat-o si va astept si cu alte ocazii.

  6. bugsy spune:

    Iata, in sfarsit, si un text cu valoare adaugata!

  7. stormwatch spune:

    Unii îi spun perfidie, alții îi spun pragmatism. Oricum ar fi, în cinismul și perfidia lor, englezii au reușit să fie deasupra multor altor nații, care declamau (și declamă încă) principii pe care nu le pot susține prin fapte, sau care sînt contrazise de realități.

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ stormwatch

      Noi zambim, nu istorisim, dar sa fiu cinstit nu mi-as dori sa fiu pe hartile desenate de britanici prin Orientul Mijlociu care dor si acum! Realitatile infirma principiile privind misiunile civilizatoare si “white man’s burden”!

      • Josef Svejk spune:

        Dar bine domnule, dar ăia s-au dezrobit de câteva generații bune! Mâine, poimâine se face secolul. Și cu toate astea vedem ca nu fug ghanezul și iarkianul în Zimbabwe sau Africa de Sud. Nici măcar de măreața Chină nu vor să audă, ci nu știu cum da’ tot în ograda omulu alb aterizează :P Aia a lu’ Kipling cu povara omulu alb e azi mai adevărată ca niciodată…

        • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

          @ Svejk

          S-au dezrobit este adevarat, dar pe harti desenate prost! S-au dezrobit si basarabenii si ucrainienii si utita-va la hartile lor!

          • Josef Svejk spune:

            Nici basarabenilori nici ucraineenilor nu i se trage de la hartă. Tot așa cum nici zimbabwe-zilor sau liberienilor nu li se trage de la hartă. Li se trage de la firea lor păcătoasă de creaturi ce nu reușesc nicium să treacă pragul dintre maimuță (sovietică) și om :P

            Că dacă harta greșită ar fi totul apoi Germania, Polonia și Coreea du Sud s-ar zbate încă să scape din neo-Neolitic :-D

      • bugsy spune:

        Extraordinar cum ati nimerit cu postarea aceasta ———Tot Orientul Mijlociu si tot cu englezi:

        “Palestinian Foreign Minister Riyad al-Maliki announced that the PA is preparing legal action against Britain for issuing the Balfour declaration almost 100 years ago.

        Since the Mideast conflict is so messed up, why stop with Balfour? The PA should also sue Britain and France (for the the 1916 Sykes-Picot agreement), Britain and the Husseini family (for the 1922 Cairo Conference, which led to the creation of an independent Transjordan), and the UN (for the 1948 Partition Plan).”

        • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

          @ Bugsy

          Pai, voi aminti un pic si despre singeroasa decolonizare a subcontinentului indian! Cred ca daca ne-ar citi vreun indian sau pakistanez, s-ar enerva si s-ar baga si el in incaierarea noastra! Si as mai nimeri-o o data!

          • Josef Svejk spune:

            Puteți să dezvoltați un pic treaba cu „sângeroasa decolonzare” casubcontinntului Indian?!

            Cine pe cine a hăcuit?! Englezii pe indieni, sau indienii (musulmani și hinduși) între ei ?! Apoi nu au repetet într-o veselie masacrele în timpul războaielor indo-pachistaneze din 1965, 1971 și 1999? Acuma s-au mai liniștit că au și unii și alții bombardeaua nuculară și dacă li se năzare de încă o halima, apoi mai scapă doar ăia de s-au înghesuit să se mute cu cățel și purcel pe pămâtul colonialiștilor :P Chiar așa! Ce naiba sunt atâta amar de indieni la Londra de se simte omul acolo ca-n Mumbai?

            • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

              @ Svejk

              Nu vreau sa transform discutia noastra vesela intr-un proces al colonialismului britanic. Dar daca tot mi-ati cerut un exemplu, va dau unul . Este cunoscut ca Masacrul de la Amritsa (13 aprilie 1919). Are loc o demonstratie pasnica (libertatea de expresie, nu-i asa?) in favoarea independentei. 15000 de oameni, printre care bineinteles femei si copii (societatea civila avant-la-lettre) intr-o piata publica.

              Generalul Reginald Dyer se uita la calendar: 13 aprilie, ghinion! Ii Atentie! Blocheaza mai intai caile de iesire din piata si apoi da ordin soldatilor sa traga in multimea care in afara de gura nu avea cu ce sa se apere. Iar cu picioarele nu aveau pe unde sa fuga! Soldatii trag, ca vorba ceea, ordinul se executa, nu se discuta, si nu trebuia sa fie cine stie ce buni tintasi ca sa nimereasca! Istoricii ne asigura ca a curs suficient sange, trebuie sa-i credeti….

            • Josef Svejk spune:

              @ Petre Dumitriu

              Ați încurcat borcanele pe ici și colo, prin părțile esențile. India devine independendetă pe 15 August 1947. Era destul de dificil ca un general britanic să masacreze indienii în țara lor la 2 ani (Aprili 1949) de la proclamarea independenței țării și de la retragerea completă a armatei britanice de pe subcontinent. Ca să nu mai vorbim de faptul că generalul ăala britanic de care vorbiti (Reginald Dyer) murise la rândul lui în 1927. Nu prea văd cum ar fi masacrat el indienii în 1949 :P

              Masacrul de la Amrițar (Punjab) se produce în Aprilie 1919 cand imperiul Britanic se afla încă sub imperiul stării de necesitate. Iar India în particular sub „Defense India Act” (legea apărării Indiei). Manifestațiile publice erau interzise în principal datorită faptului că poliția avea efective extrem de scăzute, iar truele coloniale britanice precum și peste 1 milion de soldați din armata Indiei erau încă în Europa. Tot așa cm amnifestațiile erau încă interzise la Liverpool, de exemplu.

              Peste 15000 de indieni (hinduși, musulmani și sikh-i) se adună într-un spațiu închis (ca un soi de stadion) cu ocazia unei sărbători religioase hinduse. Un idiot isteric (Dyer) adună o companie de soldați INDIENI (singurul britanic/alb de la scena masacrului e Dyer) și ordonă dispersarea mulțimii presupunând că manifestația e împotriva administrației britanice. În final ordonă deschiderea focului. Soldații INDIENI din subordinea sa împușcă și hăcuie cu baionetele fără ezitare între 380 și 1500 de oameni (cifrele sunt încă disputate) și rănesc alți peste 1500.

              Masacrul nu are nici o legătură cu procesul de decolonizare. E unul din obisnuitele masacre din Punjab, provincie încă disputată de India și Pakistan. Acolo masacrele cu sub 5000 de morți erau considerate până nu de mult simple altercații pașnice :P

            • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

              @ Svejk

              Da, borcanele sunt putin incurcate intrucat dintr-o greseala de tipar (dactilografa vinovata a fost deja data afara fara preaviz) au fost puse pe raftul 1949 in loc de 1919. De aici tot rationamentul dvs. care conduce entuziast spre ideea inocentei generalului.

              Eu, ca gazda a acestui articol, nu tin neaparat sa am dreptate. Stiu ca toate actele masiva de violenta din istorie, inclusiv masacrele, au fost justificate, prin stari de necesitate si alte “raisons d’Etat”, invocate de state si armate impotriva civililior neinarmati. Doar ca criteriile de judecata s-au schimbat putin intre timp.

              Eu nu sunt in masura nici sa incerc sa tin piept argumentatiei dvs. De aceea, ca sa scap cu obraz curat, va ofer un link (nu stiu daca se va putea vizualiza corect) la o carte despre generalul de brigada Dyer.

              In fraza de prezentare (reprodusa mai jos) se marcheaza fara putinta de tagada masacrul ca episol al luptei pentru indepedenta a Indiei. Care lupta, by the way, este plasata de istorici pe parcursul a aproape 200 de ani, dintre care aproape 100 in perioada britanica (asa zisul British Raj).

              https://www.amazon.com/Butcher-Amritsar-General-Reginald-Dyer/dp/1852855754

              “On 13 April 1919, General Reginald Dyer marched a squad of Indian soldiers into the Jallianwala Bagh, a large enclosed public space in the holy city of Amritsar, and opened fire without warning on a crowd gathered to hear political speeches, leaving over 200 dead. To some, Dyer was the savior of India, responding decisively to threatened insurrection, but to many in India, including Gandhi and Nehru, his action proved the moral bankruptcy of the British Empire. The bitter debate that followed the shootings, the worst atrocity perpetrated by the British in the twentieth century, almost brought down the Liberal Government and was a decisive turning point in India’s march to independence.”

              Eu insa predau armele si va dau pe mana autorului cartii, pe care il cheama ….. Nigel.

            • Josef Svejk spune:

              @Petru Dumitriu

              Am aflat din surse sigure ce au dorit sa-si pastreze anonimatul ca nu a fost vorba de nici o eroare de tipar si ca nici secretara n-a fost concediata fara preaviz pentru ca la data faptei era in vacanta.

              Probelma cu 1919 vs. 1949 e aceea ca in 1919 nimeni nu vorbea de independenta Indiei ci doar de autoguvernare si de statutul de dominion undeva prin 1950-1960. Eu cred ca asta a provocat typo-ul :P . Inclusiv Ghandi era in 1919 mandru cetatean al imperiului britanic si lupta pentru respectarea acestui statut. Cat despre lupta de 200 de ani pentru independenta Indiei va rog sa i-o spuneti lui Cuţu. El ar putea sa o creada. Eu nu pot sa cred ca intre 150 de milioane si 400 de milioane de indieni pot fi opriti sa se scuture de jugul britanic timp de 200 de ani in conditiile in care numarul birocratilor, politistilor si militarilor britanici din India nu a depasit niciodata 100000. Sa nu uitam de asemenea ca armata Indiei a ajus uneori sa la peste 1.5 milioane de indieni inarmati.

              Nici o clipa nu i-am cautat circumstante atenuante imbecilului de Dyer. Observ insa ca dumneavoastra acceptati cu seninatate faptul ca soldatii indieni impusca barbati, femei si copii indieni, iar apoi ii sfarteca cu baionetele pe raniti la ordinul unui strain cu creierasii pe bigudiuri. Iar aia cu baionetele era bonus. Stim de pe urma anchetei de dupa masacru ca dobitocul de Dyer nu a mers atat de departe incat sa le ordone asta.

            • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

              @ Svejk

              Sa stiti ca va admir tenacitatea si cumva este bine ca un episod petrecut atat de departe si cu atata timp in urma ne lasa inca loc sa schimbam opinii.

              Cedez, dar in legitima aparare, amintesc ca nu am facut decat sa-mi apar adjectivul “sangeros”. Or, dvs. cu amanuntele pe care eu nu le cunoastem cu baionetele cu care erau sfartecati ranitii, ati adus in imaginatia sprintara a cititorilor mai mult sange decat as fi putut eu sa sugerez.

              In fine, ma dau batut, avand in vedere ca (1) Dyer doar a dat ordin sa se blocheze iesirile din piata si a dat ordin sa se traga; si ca (2) nu a tras chiar el ci indienii in uniforma militara au tras in indienii in tinuta usoara, concluzia este logica: per total a fost un incident de sinucidere in masa, indienii asteptau de mult ocazia.

            • Josef Svejk spune:

              @ Petru Dumitriu

              De pe urma procesului de la Nuremberg am aflat ca militarul care executa un ordin criminal nu e exonerat de vinovatie. Exact asa si cu soldatii indieni ce au executat ordinul zgubilitcului.

              Discutia a plecat de la afirmatia dumneavoastra fara acoperire cum ca atrocitatile monstruoase din procesul de decolonizare al Indiei s-ar datora engeljilor cei insetai de sange indian. Restul lumii stie ca luptele dintre indienii musulmani, hindusi si sikh-i din 1947 au provocat intre 0.5 si 2 milioane de morti (inclusiv batrani, femei si copii) si un numar mult mai mare si practic imposibil de stabilit de raniti si schiloditi. Nici un om cu mintea intreaga nu i-a acuzat vreodata pe britanici ca ar fi avut vreo participare la aceste masacre sangeroase. Era de altfel tehnic imposibil. In cele mai multe din acele locuri armata si administratia britanice se retrasesera demult la data producerii crimelor, predand controlul autoritatilor indien. In fapt angajati britanici ai crucii rosii sau simpli civili ce au facut imprudenta sa nu plece la timp, acu cazut victime salbaticiei dezlantuite. Nu trebuie uitat ca in inca dinainte de independenta si partajarea Indiei tara avea un guvern format majoritar din indieni.

              Ca sa sustineti niste afirmatii nesustenabile ati adus ca argument un masacru comis de indieni asupra indienilor la ordinul unui englez cu 3 decenii inaintea independentei Indiei. Nu vi se pare totusi o chestie deplasata?! Macar englezul ala a facut obiectul unei comisii de ancheta a tarii sale. Cati indieni au fost anchetati pentru moartea celor pana la 2 milioane de conationali ai lor in 1947 ?!

              P.S. : Stiti, intre oamenii civilizati cand cineva comite o afirmatie calomniaosa, cu intentie, sau nu, se obisnuieste sa o recunoasca si sa-si ceara scuze. Aia cu sustinerea calomniei convenabile pana in panzele albe se poarta asa mai prin fostele colonii batute de soare :P

            • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

              @ General Dyer
              I do apologize! You are a good general who found himself in unfortunate circumstances!

              @ Svejk

              Dle Svejk, a fost o placere sa ne intalnim la locul masacrului. Va dedic un articol mai vechi:

              http://www.contributors.ro/cultura/interviu-cu-soldatul-svejk-reforma-justiției/

            • Dorin B spune:

              @ Petru Dumitriu (29/07/2016 la 9:32)

              Punct ochit, punct lovit i.e. tragator de elita d-le Petru Dumitriu.

  8. idealogul spune:

    Ciudat oarecum “timing-ul” articolului. Daca ar fi fost inainte de Brexit l-as fi judecat altfel.

    Acum suna ca si cum nu englezii au plecat ci europenilor nu le-a mai placut de englezi si i-au dat afara din UE asta evident pe baza de principii. Ca mai nou totul dar totul e pe baza de pricipii europene. Bai frate nici Dumnezeu si Maica Precista nu au atatea principii cat europenii.
    De exemplu doamna Merkel a dat dovada de pricipii cand exact ca Ceausescu a tranzactionat oameni pe bani ca la mezat. Ceausecu a vandut etnicii germani iar Merkel a facut un troc cu “refugiatii sirieni” (80% nu erau evident sirieni) impreuna cu mult prea democratul presedinte Erdogan.

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ idealogul

      Aveti dreptate cu “timing”-ul. Brexitul fu ocazia, iara nu cauza revenirii in actualitate a expresiei Perfidul Albion

  9. victor L spune:

    Iau articolul ca o gluma reusita; umor romanesc.
    Am asteptat (au aparut citiva) sa apara cei ce se bucura chicotind in pumni :P
    - daca “perfidul Albion” este folosit de catre romani pen`ca Churchill ne-a vindut rusilor, perfidia mai mare este a romanilor. Care erau in razboi cu tara Majestatii Sale.
    - daca francezii folosesc sintagma, atunci cum se numeste atitudinea ca Franta se alia cu oricine impotriva insularilor, dar cind dadea de necaz, tot btitii sareau in ajutor?
    - nemtii sa foloseasca sintagma? cum poate fi catalogat tratatul Ribentrop-Molotov si apoi atacul asupra intregii Europe si a aliatului recent?
    Mai pe scurt: unor femei li se spune “de pe centura” sau ca “fac trotuarul”.
    Cind apare una mai “rasarita”, i se spune “dama cu camelii”, si e nemurita in Istorie ;) . Desi presteaza la fel, are o mai mare influenta si vizibilitate.
    Este si admirata si dispretuita, depinde la ce favoruri ai ajuns; cind ai patit-o ca vulpea, zici ca sint acri strugurii :D

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ victor L

      Gluma si este! Sa vedem daca o vor gusta romanasii nostri care muncesc in prezent printre supusii Majestatii Sale Regina.

      Si inainte de nemti si francezi, sunt curios sa vad daca scotienii vor mai fi zgarciti la vorba si la vot!

      • victor L spune:

        Cei care muncesc nu prea au probleme; sa va faceti griji pentru cei ce au mers pentru ajutoarele sociale. Sint multi.
        Nici despre scotieni nu ar fi cazul sa va faceti griji. Sau dvoastra va faceti griji ca sint prea putini cei care vor Scoexit? Daca ati fi Holande ori Merkel v-as intelege.

        • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

          @ Victor L.

          Domnule Victor, sunt de acord sa nu ne bagam si sa-i lasam pe scotieni la mijlocul insulei fara acces la bunatatile UE. Dar, am un argument de realpolitk: un amic insular mi-a spus ca daca ies scotienii din Regatul Dezunit, se ieftineste whiskey-ul. Pai nu ar fi alegatorii interesati intr-o astfel de schimbare geostrategica?

          • victor L spune:

            domnule Petru Dumitriu,
            cu vizikiul m-ati convins :P
            Dar si noi avem niste scoti, pardon, ardeleni, bautori de horinca ce spun ca s-au saturat de mitici si Romania. De perfizii dimboviteni ;)

  10. Falstaff spune:

    Excellent de chez excellent!
    Un grand merci, Monsieur :)

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ Falstaff

      La asa un nemeritat compliment nu pot raspunde decat cu propriile cuvinte ale omonimului dvs. : “Ah, winged Cupid’s carrier”!

  11. Lucifer spune:

    Simpatic.
    Aţi uitat cum Anglia a scufundat flota franceză în al doilea război mondial ca să nu fie preluată de germani şi utilizată contra ei.Nici azi Franţa nu le iartă englezilor această acţiune neprietenoasă.
    Pe de altă parte,atunci când a trebuit să lupte,Anglia a luptat.Pe Napoleon ei l-au învins,iar înfrângerea lui Hitler a fost cauzată în principal de înfrângerile suferite în faţa Angliei în “bătălia Angliei” şi în Africa de Nord.
    Să recunoaştem şi că Anglia a fost un exportator de civilizaţie.Ei au creat state ca SUA,Canada,Australia,Noua Zeelandă,chiar India.Au ajutat la modernizarea Japoniei şi chiar a Chinei.

    Pentru România “perfidul Albion” a intrat în istoria noastră prin bileţelul lui Winston Churchil dat lui Stalin prin care soarta României era pecetluită pentru 50 de ani:90% Rusia şi 10% Occidentul.
    Numai că…cine au fost primii care ne-au anunţat că vom intra în NATO şi UE?Parcă unul Tony Blair…primul ministru englez.Aaa,că a trebuit să le dăm combinatul de la Galaţi şi să cumpărăm vreo două fregate ruginite pentru ceva “mărunţiş” necesar campaniilor lor electorale,nici nu mai contează.Că doar d’aia este “perfidul Albion”…

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ Lucifer

      Nu-i chip sa va contrazic nici in prima parte (de vreme ce misiunea albului imperial britanic in colonii era sa-l civilizeze pe barbarul “Half devil and half child”, cum delicat ii numea KIpling pe toti autohtonii gasiti neajutorati prin lume), nici in a doua (daca ne gandim la alt anunt important al lui Blair, cu armele de distrugere in masa ale Iraqului)….

    • Constantinescu Gabriela spune:

      Ploiestenii de vita veche nu uita nici azi cum Perfidul Albion a macinat realmente orasul, pentru rafinariile ce alimentau masina de razboi germana. E drept aci, nesimtitii de americani zobeau Ploiestiul ziua, iar englezii bombardau noaptea, ca asa-i invingeau pe nemti, lovind in victimele colaterale. Si asta se petrecea si inainte, si dupa ce s-au intors armele, dupa cum spun bunicii mei.

      • victor L spune:

        Ai uitat insa un mic amanunt: eram in razboi cu cei ce au “macinta orasul”. si daca mai sondati putin in amintiri, ii gasiti pe americani ( stiti cine se zice ca se ruga “du-i, Doamne, la Ploiesti”), carora le declaraseram razboi :P
        Sa nu fim mai perfizi decit perfizii ;)

        • Consonant spune:

          V-am citit cateva interpelari dar la asta mi-a sarit tastatura in fata. Bag seama ca miercuri nu este ziua pentru logica, s-a fracturat rau saraca. Dar va iert, ca prea sunteti mandru!

          • victor L spune:

            Nu iti primesc iertarea.
            – eram in razboi cu Regatul Unit;
            – marile bombardamente erau facute de americani, carora, la fel, le declaraseram razboi in decembrie `41, si eram beligeranti;
            - asa spune folclorul: ca bucurestenii, cind treceau stolurile de avioane deasupra, se rugau “du-i, maica, la Ploiesti!”
            NB,
            iti multumesc ca ma citesti, dar nu ajunge, mai e nevoie de ceva :P

      • Josef Svejk spune:

        Da, dar nu trebuie uitat că România lui Antonescu a declarat război SUA și UK….

        După „întorsul armelor” ați îmbârligat în mod convanbil faptele. Frații ruși au coninuat războiul „as uaual” prădând și pustiind totul în calea lor, respectiv luând peste 100000 de mii de prizonieri români pe care nu i-au țrimis bine merci la muncă în Sibir pentru ani buni…

        Perfizii anglo-saxoni n-au ezitat să zboare (la simplă cerere a autorităților române nerecunoscute încă de nimeni și transmisă de căpitanul Cantacuzino ce a zburat până în Italia) tocmai de la Foggia ca să bombardeze pădurea Băneasa, unde se concentrau trupele germane chitite să ia gâtul „puciștilor” din București.

      • nicu spune:

        Lasa ca au venit sovieticii dupa aia si v-au macinat 1945 pana 1989 de-a ajuns Romania precum Coreea de Nord. Iar acum vor veni tot sovieticii sau turcii sa va macine din nou..

    • Innoxius spune:

      N-am inteles prezenta in aceeasi fraza a lui Hitler si a lui Napoleon. A, pe Napoleon l-au numit “capcaunul”.
      Cat despre “infrangerea lui Hitler s-a datorat in special Bataliei Angliei”, cred ca mai degraba neinfrangerea Angliei s-a datorat acelei batalii. Cred ca infrangerea lui Hitler s-a datorat, pe langa Anglia si SUA, URSS, Romaniei, Italiei, miscarilor de rezistenta. Macar asa, un pic, de samanta, nu credeti?
      In rest, ma bucur ca mai sunt si altii carora le-a cazut cu tronc Anglia, care promisese o mica debarcare in Balcani cand pe noi ne batuceau nemtii in Marele Razboi si care ne daduse niste “garantii” inainte de al doilea. Tot asa cum le dadusera si polonezilor. Nu ca ar fi insemnat mare lucru “garantiile” alea, dar macar in cazul Poloniei tot au facut ceva pe la 3 septembrie ’39. Ma bucur sincer. Si mie imi place Anglia. Queen, Pink Floyd, chestii din astea.

    • georgets spune:

      Relatia dintre China si Anglia e afectata si de resentimente (la chinezi). Omul alb vrea doar “business as usual”.

      • Josef Svejk spune:

        După cât amar de înalți oficiali chineji o pun de investiții imobiliare fabuloase (stoarse de pe urma nenorociților ce trudesc în patria comunistă cu zgarda la picior) în Perfidul Albion nu s-ar zice că resentimenlele alea sunt foarte acute. Dimpotrivă…

  12. Arpad spune:

    Nu ma enerveaza Brexit, chiar cu riscul de a fi exclus de autor din lumea buna, mai ales daca prin “lumea buna” se intelege hidrocefala UE. Nici macar nu ne enerveaza “pe toti”. Articolul, in ton alert si glumet, isi propune sa ralieze pe cei ce se vaita provincial, celor care cultiva resentimente personale sau “istorice” fata de guvernul Majestatii Sale. Reteta e simpla: se ia o tara europeana cu un rol istoric, i se asociaza un cliseu si se deapana o melopee, impanata cu detalii, mai mult sau mai putin scoase din context, dar “picante”. Infailibil, dar cam subtirel, noroc ca publicul n-a “muscat”
    Pai, daca e vorba asa, ce, francezii, rusii (o-ho-hoooo), germanicii sau spaniolii, sunt mai breji ? Ca sa nu mai vorbim de greci, persi sau romani…colonialisti feroci care au zdrobit aspiratiile tinerelor popoare catre propasirea nationala. Ce mandrete de tara ar fi fost astazi cele 400 de statulete indiene ( cu tot atatea limbi) sau triburile africane, tragandu-si ciomege in scafarlie dupa plecarea omului alb, ca si inainte de sosirea lui. Ciomege nationale, din tarisoara lor…
    Last but not least: domnu’ Dumitriu, chiar nu s-a gasit nici un “om de bine” politic corect sa va “infiereze” pentru rasism, fie el si antienglez ? Ia inchipuiti-va ca in locul englezilor ati fi scris de aceeasi maniera despre arabi sau despre evrei ! Se sparie gandul !

  13. Cosmin spune:

    Eh, unele din evenimentele mentionate de dv. sint cel putin discutabile:
    -Napoleon dus pe Sf. Elena. Chiar era Napoleon omul de onoare si incredere? Nu el a plecat de pe Elba, in ciuda cuvintului dat? Iar dupa dezastrul anilor dinainte de Elba, plus cele 100 de zile, haideti sa fim seriosi, a avut noroc ca nu a fost executat pe loc.
    -Scufundarea flotei daneze in 1803. Similar cu Mers-el-Kebir in ’40, ma mir ca nu mentionati si acest eveniment. Dar… nu cumva se justificau ambele, din punct de vedere strategic?
    -Oprirea rusilor in 1877-78 la Istanbul. Cred ca nu mai trebuie sa mai comentez nimic.
    Nu ii iubesc pe englezi, si cred ca Brexit-ul e o timpenie colosala. Personal, ma indoiesc ca vor iesi vreodata, si ca o vor incasa de la UE la modul cel mai frumos, si poate se vor invata minte. Nu stiu.
    Sint de acord ca englezii si-au vazut mereu interesul (ca orice alt stat). Citeodata nu au facut-o in modul cel mai ortodox (ca orice alt stat). Dar haideti sa nu demonizam si unde nu e de demonizat.

    • Petru Dumitriu Petru Dumitriu spune:

      @ Cosmin

      Dar nu cred ca i-am demonizat, cred am barfit si eu putin si destul de respectuos. Daca noi iertam glumetilor pe seama noastra, de ce nu ne-ar ierta si ei glumitele pe seama lor! Eu contez pe umorul asa-zis englezesc, parc-asa se chema pe vremuri….

  14. ion adrian spune:

    Oricum de pierit,pe rand sau si dea valma, se piere, dar fiecare pasare pre limba ei piere :)

  15. nicu spune:

    Nu pot decat sa salut iesirea Marii Britanii din UE. Speram ca urmeaza Franta si Italia. In ce priveste Romania o invit sa-si dezvolte economia si sa lase cersitul atat pe strazi cat si la Comisia Eurosocialistaaraba!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Petru Dumitriu


Petru Dumitriu

Petru Dumitriu este lector de diplomație multilaterală pe platforma online a DiploFoundation. Autor al două lucrări de specialitate: “Sistemul ONU în contextul globaliză... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)