joi, martie 28, 2024

Despre fudulia religioasa a romanului

De câteva zile, orele de religie din şcoală au început să dea iar de furcă mass-mediei şi părinţilor. E bine să se predea religia, e bine să nu se predea?

Lăsând la o parte discuţiile care se poartă, nu mă pot împiedica să nu remarc plăcerea nemărturisită ce-I cuprinde pe cei implicaţi când trebuie să îndure oprobiul celor care, de fapt, îl inspiră – şi fiecare tabără socoate la fel despre partea cealaltă. Este dovada limpede că atitudinea lor dă roade şi că ei se agită de partea cauzei bune.

Personal, consider că, aplicate vieţii copilului, aceste ore de religie produc un rău insignifiant – dacă îl produc. Pentru că nu ele trag înapoi învăţământul românesc, nu ele sunt responsabile pentru dezinteresul copiilor faţă de şcoală, nu ele tâmpesc elevul, prin inocularea “bazaconiilor creaţioniste”. Orice se va hotărî, elevii vor trata materia (dacă va rămâne în programa şcolară) cu acelaşi dezinteres cu care le tratează şi pe restul.

Dacă, lăsând sau scoţând orele de religie, elevii ar veni la şcoală cu mai mult poftă de carte decât inainte, ar fi foarte bine. Însă tare mi-e că nu se va schimba nimic şi tare mi-e că românul obişnuit de peste 20 de ani nu se va transforma nici pe departe în cetăţeanul decent, integru, cu bun simţ, educat şi modest, trăsături cu care ne place să ne gratulăm acum fiecare în particular.

Important e, socot, să nu ignorăm nici ţânţarul, dar nici să-l transformăm în armăsar.

Nu vreau să discut aici credinţa românului, despre care Rădulescu Motru zicea că “este religios, dar câtă vreme vede pe toată lumea că este religioasă”, ci, mai degrabă, fudulia lui şi, îndeosebi, pe cea intelectuală.

Religios sau nu, satisfacţia imbecilă ce-I cuprinde când îşi validează ignoranţa cu diplome şi cursuri e greu de egalat. Confundând lucrul simbolizat cu simbolul, el găseşte o reală împlinire personală în celebrarea grotescă a unei calificări formale într-un domeniu pe care nu îl va practica vreodată şi care nici măcar nu l-a pasionat.

Deşi a fenta şcoala e, în mintea românului, o dovadă de inteligenţă, el se dă mereu peste cap să obţină o diplomă oarecare la o facultate de duzină. De ce ţine românul să aibă studii? Că nu vrea să fie în dezacord cu universul în care trăieşte. Şi cum e universul acesta? Doldora de absolvenţi cu studii superioare. Toţi proştii, îşi spune românul, au un master, numai el n-are nimic.

Simţământul acut al frustrării pe care îl împărtăşesc, în calitatea de oameni fără studii superioare, e un imbold cât se poate de natural să-şi updateze nivelul intelectual pornind de la presupunerea sau convingerea – falsă, oricum – potrivit căreia o diplomă oarecare, obţinută la o universitate oarecare, într-un domeniu oarecare, nu ar fi deloc incompatibilă, în planul imaginii, cu înlăturarea ignoranţei !

Cum îmi spunea un coleg în facultate: “După ce o absolvim, se cheamă că suntem intelectuali, nu-i aşa?”

Dacă vrei tu, de ce nu? Poţi fi intelectual, poţi fi astronaut, poţi fi descoperitorul bosonului lui Higgs  sau Robocop, poţi fi oricine te face să te simţi bine. Singura chestie e să reuşeşti să îi convingi şi pe alţii că eşti acel ceva/cineva cu care te identifici, dar alţii decât cei care îţi admit acest statut în schimbul recunoaşterii, din parte-ţi, a tipului de personaj pe care, la rândul lor, cred că îl întrupează.

Frustrarea e cel mai comic vizibilă la adulţii atinşi de criza vârstei mijlocii. De regulă, simptomele acestei crize sunt vizibile în plan sexual, dar unii, mai speciali, defulează şi la nivel intelectual când, brusc, realizează că au nişte ani şi n-au absolvit măcar o facultate. Cum, spumegă acesta, într-o notă ce atinge ultimele hotare ale exasperării, X a făcut o facultate şi eu stau ca prostu’ cu doişpe clase? Da’ ce, eu-s mai de la coada vacii?

De absolvit, nu va fi o problemă, vor absolvi toţi, pentru că s-au inventat facultăţi pentru toate categoriile de mioritici. Oricât de îngrămădit ai fi, tot se va găsi o facultate care să îţi dea o diplomă în ceva. Singura cerinţă: să nu ai sindromul Down! Ba nu, să ştii să te iscăleşti! Şi, când zic să te iscăleşti, am în vedere altceva decât să pui deştu’ pe hârtie ! De eşti priceput la asta, stai lin, diploma de economist sau de specialist în ştiinţe politice îţi e asigurată şi, cu puţin noroc, poate avem bafta să ne reprezinţi chiar la Uniunea Europeană!

Interesant e că, îndată ce obţine orice diplomă din partea unei universităţi de mâna a zecea, românul ajunge foarte ofticat pe sistemul naţional de educaţie. El, care a terminat o facultate tocmai fiindcă învăţămîntul şontîcăie grav, va fi între cei dintîi care se va revolta împotriva uşurinţei cu care se obţine o diplomă în ziua de azi. Fireşte, n-are sens să-i explici că, dacă învăţămîntul ar fi funcţionat cum şi-ar fi dorit, mai mult de o şcoală la seral nu ar fi bifat în CV!

O concepţie nu foarte diferită de cei frustraţi că n-au o facultate înfloreşte în minţile celor pentru care o facultate e prea puţin şi care, spre a se diferenţia de restul, caută să sporească numărul diplomelor obţinute, transformându-le într-o confirmare intelectuală. Excelenta impresie pe care anticipează că o produc când enunţă studiile lor numeroase e tot ce îşi doresc. Ei urmează două facultăţi, trei masteruri, un MBA şi, eventual, un doctorat şi nici că le pasă dacă, înăuntrul cerebelului, vei da peste o beznă mai deasă ca în vremurile imemoriale dinainte de facerea lumii. Au ei un dulap plin cu diplome? Au.

Cu toate că nu e cu putinţă să separi acest tablou de tabloul mult mai vast al realităţii sociale contemporane, el e de ajuns pentru a statua principiile fundamentale care stau la baza consolidării competenţei profesionale în societatea românească şi care iau de bună premisa că un simplu atestat te mântuieşte de ignoranţă.

Şi, întrucât tipul acesta de raţionament, aflat mână în mână cu tupeul, îi molipseşte pe toţi cei care vor să creadă în el, aşa se face că, în loc a-ţi da putinţa să corectezi cauzele care l-au produs, accentuează tendinţa spre proliferare ce caracterizează prostia românească de acumulare a diplomelor într-un raport invers proporţional cu nivelul cunoştinţelor dobândite !

Acum, dacă tot n-ai priceput cum stă treaba, gândeşte-te că o persoană de 150 de kile ar veni la tine, spunându-ţi că tocmai a absolvit Universitatea de Slăbit Creştineşte “Dimitrie Cantemir”, iar tu remarci că ea arată la fel ca înainte de a se înscrie la această facultate de slăbit, ba că a mai şi pus pe şolduri încă o pereche de şolduri. Cum ai reacţiona dacă ţi-ar replica:

– Nu e adevărat, uite diploma ! Să ştii, la noi nu e ca la alte universităţi de slăbit, la noi chiar se slăbeşte !!!

Căci aşa stă treaba cu absolvenţii româneşti ! Ies mai tolomaci decât înainte de a se înscrie la facultate şi, în loc a se ruşina de propria nulitate, o oficializează pompos cu o bucată de hârtie !

Din fericire, oricât s-ar strădui să eludeze adevărul despre ei, realitatea se va strecura la suprafaţă – pentru cine are ochi să vadă – indiferent de diploma şi cursurile pe care şi le trec în CV !

Din nefericire, sunt atât de mulţi tonţii şi toantele care iau de bună sminteala înnăscută a românului că diplomele îl scutesc de ignoranţă că, oriunde te-ai duce, vei fi în minoritate. Iar între ei, de parcă s-ar fi vorbit, închid ochii şi se poartă ca membrii unei societăţi de admiraţie mutuală, prefăcându-se că studiile lor ar însemna ceva mai mult decât zero barat şi că opiniile lor, în aşa-zisul domeniu în care şi-au obţinut competenţa prin respectiva diplomă, ar fi mai relevante ca părerile unui babuin despre muzica clasică.

Tot din nefericire, întrucât recunoaşterea clarvăzătoare a inexistentei lor pregătiri profesionale e departe de a-i preocupa, mulţi posesori de hârtii ştampilate sunt convinşi că e ceva de capul lor, ba îţi şi demonstrează, pornind în deducţiile pe care le fac de la date false, sau nesocotind regulile deducţiei înseşi, că sunt la fel de breji ca absolvenţii aşa-ziselor facultăţi consacrate. Ei omit însă factorul cu adevărat important din ecuaţie: anume, nu demonstrează că ar şti ceva, ci că alţii pe care îi cunosc ei sunt la fel de varză, sau şi mai varză. Un raţionament la fel de închegat ca cel în care-şi justifică lipsa de interes pentru materii, când îţi explică burzuluiţi că, oricum, ceea ce se studiază în facultate nu va folosi la nimic mai încolo, iar ei, ştiind asta, d-aia nici nu şi-au bătut capul să înveţe ceva.

Oricum ai da-o, această intelighenţie autoaleasă, prăjindu-se mulţumită la razele propriei suficienţe, are mereu dreptate. Ei nu au intuiţia unei realităţi intelectuale aflate dincolo de pătrunderea lor obişnuită, iar cei care îşi dau cu adevărat interesul să înveţe sunt, pentru aceştia, la fel de ridicole ca personajele din tragediile clasice ce apărau cu preţul vieţii nişte virtuţi de care nu se sinchisea nimeni. În mintea lor, a obţine diploma fentând şcoala e o dovadă de inteligenţă, dovadă întărită de faptul că modelul lor de reuşită nu e unul din ciudaţii din a căror substanţă cenuşie postează într-o veselie citate pe Facebook, ci unul care, prin şmechereală, a reuşit în timp scurt să dea lovitura şi să se ajungă.

Asta e părerea lor.

Părerea mea este că un elev serios, cu o educaţie solidă, nu va fi niciodată imbecilul spilcuit cu care societatea actuală se mândreşte actualmente şi pe care încearcă să ni-l impună ca unitate etalon de realizare în viaţă. Ţine doar de el, în principal, încotro va dori să se îndrepte şi alegerea aceasta nu are legătură cu orele de religie, dacă se vor mai preda sau nu, sau dacă părinţii îl vor lăsa să le urmeze ori ba.

Concluzie

Acum câţiva ani, un bărbat deştept a înfiinţat o companie prin intermediul căreia puteai cumpăra o bucată de Lună. Voiai să-i oferi iubitei Luna de pe cer şi nu ştiai cum? Această companie găsise soluţia: plăteai 50$ şi primeai, la schimb, o hârtie o frumos colorată care îţi acorda drept de proprietate pentru zece hectare de pe Lună. Ewra ale tale. Pe vecie. Să faci ce vrei cu ele.

Evident, bucata aia de hârtie nu avea nicio valoare, cu excepţia valorii pe care i-o acordai tu. Sau iubita. În rest, te puteai şterge cu ea la fund.

Singurii câştigaţi pe bune erau cei care înfiinţaseră compania. Făcuseră milioane de dolari din afacere. Şi nu m-ar mira ca CEO al companiei în cauză să fi fost unul care să fi absolvit doar şcoala vieţii, cu sau fără adaos de religie, şi care, în numele bunului simţ, să fi refuzat să-şi topească inteligenţa în creuzetul înşelător al Almei Mater Studiorum.

Distribuie acest articol

47 COMENTARII

  1. „Personal, consider că, aplicate vieţii copilului, aceste ore de religie produc un rău insignifiant – dacă îl produc.”

    Dv. puteti „considera”.

    Altii „considera” ca a pune prichindei de nici sapte ani sa-si faca pios semnul crucii, sa-i obligi sa se roage la fantome, sa pupe icoane schimbind bacterii si virusi prin contaminarea salivara inerenta, sa adore moaste de „sfinti” (adica oseminte putrede, in conformitate cu cultul mortii tipic etosului ortodox-legionar) s.a.m.d. sint forme de abuzare a copilului care ar trebui pedepsite aspru.

    • România trebuie defiinţată, românii trebuie obligaţi să adere la altă construcţie „civilizată”, căci prea au ajuns să se compare cu oricine, şi să nu vadă diferenţe semnificative în afară de armamentul (de orice natură) cu care se proclamă şi apoi se descoperă întâmplător dreptatea celui înarmat / pumnului. Ce, nu este evident că a pupa aceeaşi icoană produce un schimb de viruşi, bacterii şi chiar nevertebrate mai prolific decât educaţia gay din lumea „superioară” ?

      • „Argument” tipic pentru Oastea (Anti-)Domnului: sa imbolnavim prichindei de sapte ani prin lingerea de icoane ca altfel ajung gay.

        Personal nu am intilnit niciodata nici o persoana care sa nu fi devenit mai putin inteligenta datorita influentei oribile a cultului ortodox al mortii si inapoierii.

        • ”Personal nu am intalnit nicio persoana care sa nu fi devenit mai putin inteligenta datorita influentei oribile a cultului ortodox”’… Domnule, iertati-ma ca intervin, dar nu pot sa ma abtin sa nu va intreb: dumneata pe ce lume traiesti? Senzatia pe care o dai e aceea ca in viata n-ai intalnit decat oameni (inclusiv printre profesorii tai) spalati pe creier de marxism. Nu stiu daca sunteti neaparat vinovat pentru asta, dar ma tem ca sunteti vinovat din cauza ca, in lecturile domniei voastre, inca nu i-ai intalnit pe unii ca: Dostoievski, Steinhardt, Petre Tutea, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Nicolae Paulescu, Nichifor Crainic, Vulcanescu, Saguna, Brancoveanu, Elisabeta Rizea, Ernest si Horia Bernea, Valeriu Anania, Staniloaie, Alex. Paleologu, Benedict Ghius, Gherasim Iscu, chiar Andrei Plesu si atatia altii inca. Daca inca n-ati facut cunostinta cu numele acestea, dar, in pofida acestui fapt (sau chiar din cauza lui, mai degraba), faceti pe desteptul pe aici, pentru asta sunteti foarte vinovat. O rugaminte: pana puneti mana barem pe Jurnalul fericirii (N.Steinhardt) si-l parcurgeti macar pana la pagina 100, nu va mai dati cu parerea despre ortodoxie, ca va faceti de rusine.

  2. Domnule,

    Mi se pare mie sau intentia dumneavoastra a fost sa produceti un articol de 3 paragrafe despre religie si unul de 30 despre scoala si psihicul romanului, dupa care ati zis ca mai bine le contopiti intr-unul singur?

    Interesant, adevarat si trist articolul cel mare, insa nu reusesc sa-l leg semnificativ de cel mic, sau de titlu…

    • De fapt ideea de baza a articolului, care nu prea o gasesti la noi in societate doatorita inapoierii evidente, este ca nici o forma de valoare personala, fie ca e vorba de talent, studii, inclinatii samd. nu prea poate fi acreditata, proclamata, etc. in afara alegerii libere a … celorlalti.

      In virtutea principiului liberal al cererii-ofertei, valoarea si celelalte chestii proprii fiecarui individ nu sunt acreditate de diplome eventual cumparate, ci de alegerile libere ale celorlalti, si situarea lor pe scara valorii este cu atat mai corecta cu cat alegerile celor care o fac sunt mai libere. Daca ai cerere, admiratie etc. de la ceilalti, se cheama ca ai valoare. Evident, valoarea trebuie si monetizata pentru a se intoarce sub o forma care sa acopere nevoile, nu putine, pe care individul le poate avea.

      Cum traim intr-o societate in care alegerile libere ale individului nu prea sunt considerate a fi bune pe principiul semi-totalitar ca cei multi sunt automati si prosti, valoarea, fie ea si cea oferita de diplome sau de propria imagine despre sine poate fi masiv distorsionata.

      Ce are asta cu religia in scoala? Nimic. Doar ca intr-adevar cele doua tabere, dar mai ales una din ele, sunt autoproclamate atot-stiutoare desi daca ne uitam mai bine sunt de fapt niste neadaptati care nu pot vedea lucrurile altfel decat apocaliptic.

  3. Chiar nu ştiţi dacă produc Rău
    cum vă puteţi pronunţa-scrie despre Ora de Religie în învăţămîntul românesc
    la copii care încă nu au cei 7 ani de-acasă
    ( ca să nu mai vorbim de educaţia instuţionalizat religioasă la grădiniţă) ????
    Oare să nu se ştie la acest nivel pe-aici că RĂUL nu este o noţiune generală şi vagă,
    ci chiar teribil de nuanţată şi de cele mai multe ori insiduos teribil malefică, cu rezultate şi efecte întîrziate şi colaterale dezastruoase ( atunci cînd e prea tîrziu şi nu se prea mai poate face ceva!)
    Important ar fi fost să analizaţi Nu ce nu fac Rău ( şi-aici teribil de discutabile aducerile din condei !)
    Ci :
    CUM FAC Rău ! orele de religie !
    aţi citit sau ştiţi în ce constă programa şi temele abordate concret ?
    Căci orele de religie sînt ore de religie ortodoxă într-un stil de îndoctrinare feroce organizat instituţionalizat-instrumentalizat profund de elementele-trimişii-comisarii BOR.
    Aşa că, poate reuşiţi ceva mai încolo, să trageţi o concluzie curajoasă,
    şi una fără „DACĂ”, căci face RĂU acest mod ambiguu de a aborda o problemă atît de Grav Serioasă !
    sau Despre invazia forţată în şcoli, a religiei ortodoxe instrumentalizat-ideologică propagandist de către Biserica Ortodoxă Română.

  4. „Ţine doar de el, în principal, încotro va dori să se îndrepte şi alegerea aceasta nu are legătură cu orele de religie, dacă se vor mai preda sau nu, sau dacă părinţii îl vor lăsa să le urmeze ori ba.”

    Nu, nu tine doar de el. Copii sunt impresionabili atunci cand sunt mici. Trebuie invatati ca nu exista un singur drum catre cunoastere. Trebuie sa inteleaga ca adevarurile TUTUROR sunt la fel de importante.

    Religia, predata confesional, pretinde ca preda ADEVARUL. Unicul adevar. Pretinde ca o religie este mai presus decat toate celelalte. Pretinde ca ortodocsul are dreptate si musulmanul se inseala, ca ateul e pierdut Diavolului si evreul e un eretic.

    Acceptarea libertatii religioase de la varste mici poate face diferenta intre toleranta si intoleranta, intre intelegere si neintelegere. Intre frica de a pacatui si ratiunea de a respecta oamenii, nu pentru ca altfel ardem in Iad, ci pentru ca INTELEGEM de ce nu e bine.

    Spiritualitatea este importanta in viata oamenilor. La fel este si sexul. Ambele trebuie sa inceapa atunci cand omul este suficient de matur incat sa isi dea seama ce e bine si ce e rau.

    Nimeni n-a omorat pe nimeni pentru a demonstra o teorie matematica. E cazul sa numar cate vieti s-au pierdut in numele religiei??

    • „Trebuie invatati ca nu exista un singur drum catre cunoastere. Trebuie sa inteleaga ca adevarurile TUTUROR sunt la fel de importante.”

      Si de unde izvorasc aceste „axiome”? De unde stii tu ca exista mai multe drumuri? „Toate sunt la fel de importante”, dar tu tii neaparat la al tau, ca altfel n-ai mai fi comentat. A spune ca „adevarurile TUTUROR sunt la fel de importante” e cam acelasi lucru cu a spune ca sunt la fel de neimportante, sau ca nu exista adevar. Daca toate sunt la fel de importante, ce rost are sa il mai inveti ceva. Lasa-l in pace, ca tot se prinde de el ceva pana la urma, si orice-ar fi, bun sau rau, e la fel de important.

      „Nimeni n-a omorat pe nimeni pentru a demonstra o teorie matematica. E cazul sa numar cate vieti s-au pierdut in numele religiei??”

      Greseli de matematica au omorat oameni. La fel si cu religia. Iar prostia asta cu „in numele…” nu mai pot sa o aud. Oamenii se omoara pentru orice: pentru 5 lei, pentru o vorba, pentru o privire, pentru pamant, pentru ca tii cu alta echipa de fotbal, pentru putere etc. Daca eu omor pe cineva si spun ca am facut-o „in numele” tau, esti tu de vina cu ceva?

  5. „Personal, consider că, aplicate vieţii copilului, aceste ore de religie produc un rău insignifiant – dacă îl produc.”

    1. Fiecare are dreptul la opinie;

    2. Problema o reprezintă predarea religiei in scolile publice, lucru care constitue un amestec grosolan al BOR în modul de administrare al statului (învățământului în acest caz). Cei care doresc să învețe religie o pot face în mod privat, în familie, la biserica pe care o preferă. Nu la școală, pe banii tuturor plătitorilor de taxe. În plus, este vorba de procesul de îndoctrinare al copiilor, lucru tipic țărilor primitive, sub-dezvoltate. Exemple există cu nemiluita. Dacă vreți să tâmpești copilul este cel mai simplu să îl trimiți la orele de religie, unde preoți metamorfozați în profesori, fără nici un fel de har didactic, fără orizont al lumii moderne în care trăiesc, izolați și purtătorul unei logici demnă de Evul Mediu vor prelucra la perfecție mințile celor mici care firesc nu pot încă discerne între ficțiune și realitate.

    3. Sunteți părinte? Judecând după ce scrieți, nu cred…

    • Dragi domni care va dati cu parerea despre religia din scoli, desi probabil voi nu ati facut religia la scoala (fiind perioada comunista): tot ce faceti e sa aruncati cu termeni precum „indoctrinare”, „spalare pe creier” fara a face uz de ratiune. La ora de religie nu s-a vorbit nici macar o data despre pupat moaste sau icoane; nu s-a negat nici macar o secunda stiinta.
      Am invatat notiuni care sunt in concordanta cu buna-purtare in societate: sa nu fur? sa nu ucid? sa nu mint? sa incerc sa ii ajut pe oameni? Profesorii de religie ne incurajau sa facem fapte bune.

      Asa ca, domnilor din perioada comunista (ca sa nu va numesc bosorogi) va rog sa executati un joc de glezne pana la locul de munca. Caci acolo se decide viitorul tarii. Nu prea are importanta daca ramane sau nu religia pentru economie (chit ca daca e scoasa, probabil generatiile urmatoare vor fi mai nesimtite decat cele care vin acuma din urma), asa ca e de datoria voastra sa va vedeti de treaba si sa va beti lapticul de bosorog.

      • Am invatat notiuni care sunt in concordanta cu buna-purtare in societate: sa nu fur? sa nu ucid? sa nu mint? sa incerc sa ii ajut pe oameni? Profesorii de religie ne incurajau sa facem fapte bune.

        Hahahaha! Bună purtare? Nu se vede. În primul rând nu știți să vă adresați. Aveți reacție tipică unui prelat ortodox. Pentru reguli de bună purtare nu e nevoie de ore de religie… prin alte părți există ore de etică.

        – Un boșorog.

        • Eu zic sa va mai uitati si sa mai studiati ce rezultate au orele alea de etica. Pentru ca nu au.

          Apoi cum justificati etica aia? „Nu fa aia ca nu-i frumos”? Sau „acel comportament nu e considerat frumos de un anumit grup/o anumita societate”?

  6. Spuneti ca: „Personal, consider ca, aplicate vietii copilului, aceste ore de religie produc un rau insignifiant – daca il produc.”

    Sa vedem care este de fapt realitatea, dupa 25 de ani de „ore de religie aplicate vietii copiilor” (si nu numai):

    – In Romania sunt 18.300 de biserici si doar 425 de spitale.
    – Dupa Revolutie, s-au construit cinci biserici pentru fiecare scoala noua.
    – In medie, anual, in Romania apar 90 de biserici noi, si acestea sunt doar cele ale ortodocsilor.
    – Tendinta din Romania, de a construi aproape 100 de biserici pe an, este justificata de cererea credinciosilor, sustine parintele Stoica.

    http://tinyurl.com/kgxvcy4

    http://tinyurl.com/l4luod3

    Asta in timp ce calitatea (finantarea) sistemului de sanatate este una dezastruoasa:

    Romania ocupa penultimul loc, al 35-lea, in Indexul european al sistemelor medicale (EHCI) 2014, clasandu-se doar deasupra Bosniei si Hertegovinei si fiind depasita de Bulgaria si Serbia, potrivit materialului dat publicitatii marti la Bruxelles”.

    „Autorul studiului, dr. Arne Bjornberg, atrage atentia asupra faptului ca ROMANIA si Serbia sunt singurele tari din index care au «ROSU PE LINIE» LA OPT INDICATORI: reducerea deceselor cardiovasculare, reducerea deceselor prin accident vascular cerebral, mortalitatea infantila, rata de supravietuire a bolnavilor de cancer, anii de viata pierduti prin deces ce putea fi prevenit, infectiile cu MRSA (stafilococ auriu meticilino-rezistent), rata avorturilor si depresia”.

    http://tinyurl.com/n45kyyx

    Pacientii romani cu stare refuza spitalele groazei si dau fuga in Austria.

    Subfinantarea spitalelor a stimulat exodul bolnavilor romani in Vest si aparitia unei afaceri noi: turismul medical. «Numarul cererilor din partea pacientilor in vederea diagnosticarii, prescrierii de tratamente, realizarii de interventii chirurgicale in strainatate a crescut considerabil in ultimii ani. In 2010 as spune ca ar fi o crestere de 50% fata de 2009. Cu cat sistemul sanitar romanesc este mai subfinantat, cu atat persoanele cu posibilitati financiare isi cauta rezolvarea problemelor in afara», explica dr. Florin Russu, CEO al Bio Top, companie care colaboreaza cu clinici din Germania,  Italia, Franta, Grecia, Israel si tarile nordice.”

    http://tinyurl.com/kgwubav

    Este evident faptul ca „tendinta din Romania de a construi aproape 100 de biserici pe an” (cu sprijin de la buget), in timp ce „subfinantarea spitalelor a stimulat exodul bolnavilor romani in Vest” – adica alocarea irationala a resurselor (si asa putine) – este una dintre consecintele grave ale indoctrinatii religioase. Atunci cand „viata de apoi” este mai importanta decat „aceasta viata efemera”, nu este de mirare ca discernamantul este grav afectat. Sa vedem deci cum este vazuta din afara Romaniei aceasta situatie:

    Jenny Sonesson, membru al Partidului Liberal suedez: „Innebunesc cand ma gandesc la faptul ca Guvernul roman prioritizeaza constructia de biserici, in fata bunastarii poporului roman„.

    „Imaginea Romaniei rurale contrasteaza puternic cu proiectul de construire a Catedralei Mantuirii Neamului, arata Sonesson, prezentand costurile proiectului de dimensiuni «faraonice», pe care publicatia franceza le-a estimat ca ridicandu-se, in cele din urma, la 1 miliard de euro (1,2 miliarde de dolari)”.

    „Jenny Sonesson precizeaza ca statul roman contribuie financiar la constructia catedralei, fara ca suma exacta a acestei contributii sa fie stiuta: Politicienii romani sunt dependenti de sustinerea membrilor clerului in campaniile electorale”.

    „Potrivit politicianului suedez, „in Romania exista o criza umanitara in desfasurare, care necesita o initiativa de tipul Planului Marshall”.

    Nu este sustenabil ca milioane de cetateni UE sa traiasca in disperare. Daca politicienii din Romania nu arata o dorinta reala de schimbare, atunci este necesara o discutie cu privire la viitorul tarii in Uniunea Europeana, in conditiile in care nu sunt indeplinite criteriile de la Copenhaga„, sustine Jenny Sonesson.

    http://tinyurl.com/q3erelt

    Sa vedem care este raspunsul autoritatilor din Romania la aceasta situatie, care seamana cu un scenariu de „teatru absurd”:

    „PROGRAMELE SCOLARE pentru clasele a III-a si a IV-a au fost aprobate de Ministerul Educatiei”.

    http://tinyurl.com/khbswm4

    In timp ce in programa de „Religie” apar teme precum:

    – „Iubirea lui Dumnezeu si raspunsul omului”
    – „Dumnezeu se face cunoscut omului”
    – „Dumnezeu este Viata (la clasa a III-a)”
    – „Dumnezeu este Calea (la clasa a IV-a)”

    in programa de „Stiinte ale Naturii” nu apare NICI UN CUVANT despre varianta stiintifica a evolutiei omului. Acest dezechilibru in prezentarea „adevarului” poarta numele de indoctrinare.

    http://tinyurl.com/perk484

    O alta problema grava a societatii romanesti (daca ne dorim bunastare si fericire „in aceasta lume”) este faptul ca „deficitul cognitiv-stiintific al publicului romanesc este unul dintre cele mai mari din Europa si nu pare sa se imbunatateasca.”

    „Citatul provine dintr-un studiu finantat de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica din Romania si ale carui rezultate au fost publicate in 2010: Proiectul STISOC – Stiinta si societate. Interese si perceptii ale publicului privind cercetarea stiintifica si rezultatele cercetarii”.

    „In comparatie cu alti europeni, romanii detin un stoc de cunoastere stiintifica mai scazut, fiind deci mai putin «alfabetizati» din punct de vedere stiintific, spune acelasi document”.

    „Una peste alta, concluziile autorilor raportului nu sunt incurajatoare: Publicul romanesc prezinta unul dintre cele mai mari deficite de cunoastere stiintifica a publicului in context european : doar 1 din 7 romani dispune de o cultura stiintifica consolidata si activa”.

    „Dar, dincolo de aspectul fascinant, din punct de vedere antropologic, al modului in care romanii de azi vad si inteleg lumea, dintre multele informatii cuprinse in raport una pare cu deosebire tulburatoare si ne loveste drept intr-un punct nevralgic. Tarile mai bogate au o cunoastere stiintifica mai buna„.

    http://www.descopera.ro/cultura/10884957-romanii-si-stiinta-suntem-codasii-europei

    Daca privim CU BUNA-CREDINTA realitatile societatii romanesti, dupa 25 de ani de „predare” a religiei in scoli, trebuie sa spunem raspicat: „aceste ore de religie produc un rau” semnificativ „vietii copilului” (si a viitorilor adulti)

    • Cetatene, mai taie din ele da-le dracu’, cum zicea imbecilul ala simpatic ce aparea intr-un interviu luat de o televiziune oarecare. Alea pest 18000 de care zici tu nu sunt biserici, sunt lacase de cult, ceea ce include, manastiri, capele, biserici, o uscatorie in care nea Gheorghe si -a facut propriul loc de rugaciune, etc. Din astea toate, multe apartin celorlate culte care se afla prin zona, fie ei catolici, reformati, samd. Ca sa nu mai vorbim de secte, baptisti, adventisti, martori, penticostali, etc. Fiecare simte nevoia sa isi faca propriul lacas de cult. Daca s-ar opune careva am avea ditamai scandalul ca li se incalca libertatile cetatenilor. Multe bordeie, multe obiceie si fiecare vrea lacasul lui. De asta sunt multe. Asa, despre spitale. Trecand peste faptul ca transformarea a peste 200 de spitale in timpul guvernarii Boc daca nu ma insel, multe dintre ele recent renovate, in azile pentru batrani, a trecut aproape neobservata si nu am mai vazut nicaieri oceanul de indignare de care sunteti cuprinsi mneata si alti ciumpalaci asemenea, ciumpalaci am zis?, propagandisti vroiam sa zic, sau masa de manevra, dupa caz. dupa cum ziceam, trecand peste acest lucru iti recomand un articol sper sa lasati linkul, nu e pentru reclama, http://ziuadevest.ro/sanatate/52074-romania-este-in-pericol-doar-banatul-si-bucurestiul-mai-pot-supravietui . Ia vezi matale cati doctori avem noi. Mergand spre scoli avem cam aceiasi situatie. Daca ai inteles-o pe prima o vei intelege pe a doua. Ajungem si la finantare, mic manipulator de 2 lei si 13 bani care esti tu. Bugetul pe 2014 a prevazut cam 9 miliarde pt. Educatie, cam 8 pentru Sanatate si cam 300 milioane pentru Biserica (toate cultele). Cam asta e cu finantarea. Restul ineptiilor din propaganda jegoasa pe care o faci nu le-am mai citit pentru ca am avut chestii mai importante de facut, cum ar fi sa imi suflu nasul. Referitor la articol, e unul dintre putinele articole de bun simt citite in ultima vreme, pacat ca a divagat de la subiect, nu ca autorul nu ar avea dreptate in ceea ce zice apropos de educatia cioclovecului roman, era mai bine daca facea un articol separat.

      • @Motaba

        Solutia corecta este ca bisericile sa nu fie sprijinite financiar de catre stat. Daca vor sa faca educatie religioasa, sa o faca din banii credinciosilor.

        „Studiu de caz: Despre pomenile guvernamentale si preacucernicii beneficiari ai acestora (1)”:

        „La ora actuala, statul asigura salarizarea:

        1. Functiilor din conducerea cultelor si a unitatilor centrale de cult, asimilate personalului incadrat pe functii de demnitate publica, astfel:

        – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) = 8.817 lei;

        – Arhiepiscop Major Biserica Greco-Catolica, Mitropolitul BOR si Mitropolitul Bisericii Romano-Catolice (11 functii) = 8.122 lei fiecare;

        – Arhiepiscop, Sef de cult (mitropolit, episcop, muftiu, sef rabin, presedinte uniune, presedinte), = 7.643 lei fiecare (16 functii in plata, asimilate demnitatii de … Ministru!);

        – Episcop, Episcop vicar patriarhal (39 de functii, asimilate Secretarului de Stat membru al Guvernului) = 6.994 lei;

        – Episcop vicar, Episcop coajutor, Episcop auxiliar, Arhiereu-vicar (26 de functii, asimilate unui Secretar de Stat) = 6.691 lei fiecare.

        Un total de 93 de asemenea functii, cu salarii platite 100% de stat, fiecare clasa de salarizare cuprinzand si „cele 9 clase de salarizare corespunzatoare transelor de vechime in munca la nivel maxim”! La ei merge, indiferent de varsta si de vechime! La ceilalti este mai greu, daca nu imposibil.

        2. Altor 1.282 de functii din conducerea cultelor si a unitatilor de cult, asimilate functiilor de demnitate publica, ale caror salarii sunt platite integral din banii publici:

        – Vicepresedinte uniune, vicar administrativ patriarhal, vicar general, secretar general, consilier patriarhal, prim-rabin (46 de functii, asimilate profesorului cu studii superioare cu gradul didactic I si vechime in invatamant de peste 40 de ani!) = 2.194 lei fiecare;

        – Secretar patriarhal, inspector general bisericesc, vicar administrativ eparhial, vicar episcopal (41 de functii, asimilate profesorului cu studii superioare cu gradul didactic I si vechime intre 22 si 25 de ani) = 1.809 lei fiecare;

        – Secretar Cancelaria Patriarhala, consilier eparhial, secretar eparhial, inspector eparhial, exarh, protopop (729 de functii, asimilate cu salarizarea profesorului cu studii superioare cu grad didactic II si o vechime in invatamant intre 10 si 14 ani) = 1.383 lei fiecare;

        – Alte 466 de posturi de staret, (maica) superioara si egumen (asimilate functiei de profesor cu studii superioare cu grad didactic II si vechime in invatamant intre 2 si 6 ani) = 1.190 lei fiecare.

        3. Altor 15.250 de functii, care sunt salarizate in cuantum de 65% sau 80% de la stat (de ultima prevedere beneficiind personalul clerical „in procent de 30% din totalul posturilor clericale, pentru care se aloca sprijin la salarizare de la bugetul de stat”, unitatile de cult considerate „cu venituri reduse” fiind comunicate anual de unitatile centrale de cult, pe baza unor criterii stabilite prin norme metodologice de aplicare a legii), astfel:

        – Preot, diacon, pastor, vestitor, imam, rabin, cantor, oficiant de cult (15.250 de functii), impartiti in doua categorii:

        – cu studii superioare, asimilati functiilor de profesor cu studii superioare (ierarhizati de la gradul didactic I pana la debutant) = 10.970 de posturi;

        – cu studii medii, asimilati functiilor de profesor cu studii medii (de la gradul didactic I la debutant) = 4.280 de posturi.

        Precizam ca prin O.G. nr. 9/2014 (publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 588/6 august 2014) numarul posturilor pentru personalul clerical angajat in unitatile de cult, pentru care se asigura sprijin lunar la salarizare a fost majorat cu 13 posturi (de la 15.237 la 15.250).

        4. Personalului clerical al asezamintelor religioase romanesti din afara granitelor (stabilita initial la o suma reprezentand echivalentul in lei a 200.000 de euro lunar, suma majorata – prin O. G. nr. 9/2014 – la suma de 201.600 de euro lunar).

        5. Unitatile apartinand cultelor religioase recunoscute „precum si unitatile si institutiile de invatamant teologic autorizate si acreditate potrivit legii, aflate in subordinea acestora si neintegrate in invatamantul de stat, primesc de la bugetul de stat si de la bugetele locale un sprijin sub forma de contributii”, care va asigura completarea drepturilor salariale neacoperite din fondurile proprii ale unitatilor de cult centrale si locale respective!

        6. Personalului neclerical angajat in unitatile de cult din Romania (inclusiv personalului angajat in unitatile de invatamant teologic mentionate la punctul 5) i se asigura, la cerere, un sprijin financiar „in limita prevederilor bugetare anuale”, dupa cum urmeaza:

        – de la bugetele locale pentru un numar de „18.951 contributii”, incusiv sumele aferente, „necesare pentru plata contributiilor la bugetul asigurarilor sociale de stat etc.”;

        – de la bugetul de stat „300 de contributii pentru personalul neclerical angajat in unitatile si institutiile de invatamant teologic” despre care am facut anterior vorbire;

        – 40 de contributii (numar care, prin O.G. nr. 9/2014, intrata in vigoare in urma cu doar cateva zile, a fost majorat cu inca doua) pentru personalul neclerical trimis sa deserveasca asezamintele din strainatate ale BOR; contributia lunara reprezentand „echivalentul lunar in lei a 50% din drepturile in valuta stabilite in cuantum net, prin asimilare cu functiile pe care este incadrat personalul roman trimis sa isi desfasoare activitatea in cadrul misiunilor diplomatice … si al altor forme de reprezentare a Romaniei in strainatate”, inclusiv sumele necesare platii contributiilor obligatorii prevazute de lege pentru angajator.

        Numarul posturilor pentru personalul neclerical angajat poate fi suplimentat „de catre autoritatile administratiei publice locale” tinandu-se cont de „numarul de adepti ai fiecarui cult religios”, sprijinul astfel acordat urmand a fi asigurat „din veniturile proprii ale bugetelor locale”.

        Prin O. G. nr. 647/31 iulie 2014 pentru completarea art. 2 din O. G. nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile apartind cultelor religioase recunoscute in Romania, prin personalul neclerical care beneficiaza de sprijin sub forma de contributii de la bugetul de stat si de la bugetele locale, se intelege „personalul auxiliar al cultului religios care desfasoara activitati conexe actului cultic in vederea indeplinirii acestuia”, categorie in care este inclusa si functia de „cantor sau cantaret bisericesc”.

        Contributiile la salariul personalului neclerical alocate de administratiile publice locale, variaza in functie de numarul acestei categorii de personal din fiecare judet si de „generozitatea” consilierilor locali. Media anuala este de peste 4 milioane de lei pentru fiecare judet, ceea ce inseamna ca anual, pentru plata personalului neclerical se mai cheltuiesc inca 170.000.000 de lei, pe langa cele platite pentru salariile preotilor. In cele mai multe dintre aceste situatii, contributia lunara este, in medie, de peste 1.000 de lei pentru fiecare detinator al unei functii de clopotar, cadelnitar, diac, cantor/cantaret etc.”

        http://www.contributors.ro/sinteze/studiu-de-caz-despre-pomenile-guvernamentale-si-preacucernicii-beneficiari-ai-acestora-1/

        „Studiu de caz: Despre pomenile guvernamentale si preacucernicii lor beneficiari (2)”:

        „Numarul unitatilor de cult cu venituri reduse, al caror personal clerical beneficiaza de sprijin lunar in cuantum de 80% (din salariile de baza stabilite conform legii pentru cadrele didactice din invatamantul preuniversitar) este de 4.554 (conform Ordinului Secretarului de Stat pentru Culte nr. 65/27 iunie 2013 pentru aprobarea Listei privind nominalizarea unitatilor de cult cu venituri reduse al caror personal clerical beneficiaza de sprijin lunar in cuantum de 80%).

        Acordarea contributiei lunare in cuantum de 80% se face in functie de indeplinirea a cel putin unui criteriu dintre urmatoarele: minimum 40% dintre credinciosii din parohie sunt persoane in varsta de peste 65 de ani; are pana la 200 de familii sau se afla in zone izolate greu accesibile; nu dispune de lacas de cult sau de casa parohiala, iar personalul clerical nu dispune de locuinta proprietate personala in localitate; nu beneficiaza de sprijin financiar pentru salarizarea personalului neclerical etc.

        Celor enumerati anterior li se adauga circa 7.700 de profesori de religie ortodoxa (angajati ai unitatilor scolare din invatamantul preuniversitar de stat, platiti de la bugetul de stat) si vreo 8.500 de calugari si calugarite. Un total de circa 49.000 de suflete salariate, adica ceva mai mult decat numarul medicilor din Romania si cu putin sub cel al salariatilor politiei romane!

        Asta ne spune limbajul sec al cifrelor oficiale. Cele mai multe dintre ele putin sau deloc cunoscute publicului larg. Dar extrem de edificatoare pentru rolul de „protector” si „sponsor” al cultelor, asumat de statul nostru laic! Stat care pare a fi mai preocupat de achitarea de aceste obligatii pentru mentinerea bunastarii clerului decat de asigurarea unor conditii minimale pentru sanatatea si educarea poporului.

        Nu pare lipsit de importanta nici faptul ca in perioada de dupa evenimentele din decembrie 1989 in Romania s-au construit mai multe biserici decat scoli. Daca numarul scolilor cu personalitate juridica a scazut dramatic (de la 29.409 in anul 1996 la vreo 7.000 in prezent), numarul lacasurilor ortodoxe de cult a crescut la nivel national cu circa 2.000! Pentru fiecare scoala nou construita s-au ridicat 5 biserici! In aprilie 2014, in baza de date a evidentei lacasurilor de cult din Romania erau inregistrate 18.429 de locatii (vezi repartizarea pe culte a acestora in tabelul de mai jos):

        (Vezi Tabelul)

        Peste 70% dintre ele apartin cultului ortodox (12.968 de locatii), restul de 30% reprezentand lacasuri ale altor culte religioase recunoscute oficial in tara noastra. In aceste date sunt cuprinse biserici, catedrale, case de rugaciune, capele, manastiri, sinagogi, geamii si moschei etc. Printre judetele in care exista un numar mare de lacasuri de cult se afla Cluj (833), Suceava (682), Bacau (666), Timis (641), Iasi (631), Arad (631), Hunedoara (629), la polul opus situandu-se Ilfov (216), Braila (159), Constanta (149), Tulcea (72).”

        ETC.

        http://www.contributors.ro/editorial/studiu-de-caz-despre-pomenile-guvernamentale-si-preacucernicii-lor-beneficiari-2/

      • Maestre Motaba ,
        nu are atenteaza nimeni la libertatea de asociere,de exprimare etc.
        Dar atita timp cat banii mei de taxe sint cheltuiti sa finateze niste prostii in loc de lucruri atit de necesare ,consider aceste fapt un atac la buzunarul propriu.
        In rest fiecare e liber sa creda ce vrea si sa-si faca biserici si lacase de cult cate pofteste : dar sa nu atenteze la bunastarea mea si sa nu-mi oblige copilul sa asculte ce crede el ca e bine ( si chestiunea din urma o decid tot eu in calitatea de parinte).

  7. Cred ca problema e legata de valorizarea/utilizarea acelor diplome. Ex. Udrea, Goghiu (aia de la PNL) sint absolvente de particulera. Pentru ele, diploma le ofera posibilitatea de a accede la niste functii. Tot aparatul de partid si de stat e plin de astfel de indivizi. Prin mimetism, s-a ajuns si la paturi mai sarace si fara pile.

    La privat, poti sa ai mama diplomei, nu te pricepi sa legi A cu B, ajungi exact acolo unde ti-e locul, la maturat.

    Elimina sinecurile, elimini fabricile de diplome, totul e foarte simplu (sau le reduci la exact ceea ce sint).

    Totul a fost agravat apoi de reformele in invatamint (sau reforma continua), cind n-a mai existat niciun factor de reglare al activitatii facultatilor … admiterea fara BAC, chestii de-astea. Iar asta a fost sistemica, si constienta.

    Autorul este pe o cale gresita, prin care ne blameaza in bloc, incercind sa ne dovedeasca ca problemele invatamintului romanesc sint cu totul altele decit religia.

    Iar asta este tot o metoda securista, strategia „abate-le atentia”. Il informam pe autor ca stim ca invatamintul romanesc are multe probleme, si tocmai de aceea nu vrem sa mai adaugam si problema religiei on top of that.

    • Din pacate, cred ca autorul e cam ingaduitor.
      Intelectualul român, cu diploma pe bune sau nu, ramane in proportie de 99% ȚOAPĂ.
      Se dă maaare. Se crede demiurg – crede că el critică din afara sistemului, din afara timpului și spațiului, că e neutru și imparțial, nu e condiționat de nimic și are dreptul să judece tot și să disprețuiască tot.
      E clar că e țoapă și pentru că nu știe să zică mulțumesc. Măi frate, dar nu ar zice merci nici mort. Eu nu am auzit de vreunul să fie recunoscător în ultimii 25 de ani. (Că înainte mulțumeau Păunescu, Vadim și Beligan pentru tooată țara.)
      Și mai au o problemă: nu au treabă cu ce e practic, vizibil, la nasul lor. Ei sunt cu teoria, cu indicațiile, cu visele (utopia).
      Heeelooo! 89% din părinți au înscris copiii la religie!
      http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19565670-ministrul-educatiei-88-dintre-elevii-din-tara-fost-inscrisi-ora-religie-pana-ora-12-00.htm
      Cifra asta spune și cât depaaaarte sunt cetățenii care se cred elite intelectuale față de omul de pe stradă!

  8. Cred ca autorul urmărește un pont anume, însă pontul nu este suficient exprimat în textul de mai sus.

    Știu foarte mulți, chiar extrem de mulți așa-zis ortodocși care sunt creștini doar cu numele.

    Dau la biserica din an în paște. Se roagă doar când dau de necaz, și nici măcar atunci de multe ori.

    Nu țin nici un fel de post sau orânduiala spirituală. Unii se mai dedau și la acte reprobabile chiar fără să gândească prea mult.

    Însă dacă sunt întrebați, nu sunt cinstiți nici cu ei înșiși. Îi vezi cu cruci groase la gât însă nici picați cu ceara nu ți-ar recunoaște că nu sunt creștini decât cu numele.

    Poate un studiu sociologic ar putea descifra anume ce îi împiedică pe acești oameni să recunoască deschis ca nu au nici în clin, nici în mânecă cu ortodoxia.

    Dacă ar fi să îmi dau cu părerea, cred că falșii creștini se mulțumesc cu situația lor din următoarele motive:
    1. Nu au nimic care să pună în locul religiei pe care o au (lipsă de alternativă)
    2. S-au obișnuit cu situația și nu mai vor să schimbe nimic (o fac pentru că așa au fost obișnuiți și e greu de schimbat)
    3. Presiune mare din partea mediului (când știi că îți sar rudele în cap că ai renunțat la religia strămoșească trebuie să te prefaci că încă mai ești creștin).
    4. Presiunea de a nu părea diferit față de alții (chiar dacă rudele nu fac presiune, parcă nu îți convine să nu fii cununat la biserică sau înmormântat fără preot)
    5. Gândul că poate într-o zi se va întoarce la biserică (deși dacă ar fi cinstiți cu ei înșiși, probabil asta nu o sa se mai întâmple)
    6. Mândria de a nu recunoaște starea de fapt, și cred că aici vroia să ajungă autorul.

    Cred că cel mai mult în cazul românului este presiunea mediului, teama de ridicol și obișnuința.

    • Dl Gafencu este un om cu orizont larg. Ce ma mira este ca vrea o analiza sociologica pe romani. Daca ar privi putin in jur ar vedea ca si altii se comporta la fel. Sint evrei practicanti (religiosi), sint evrei „masortisti” traditionalisti si evrei „hilonisti” adica vin la sinagoga de pasti si de „ros a sana”. La fel si la alte religii: musulmani sau budisti. Nimic nou sub soare. Romanii sint exact ca si altii.

      • Stimata doamna,

        Ceea ce se vede cu ochiul liber nu este temei legal suficient pentru a lua actiune impotriva finantarii fenomenlului religios prin banii public.

        Insa daca orice fel de sondaj sau studiu sociologic ar arata ceea ce incerc sa arat mai sus nu exista nici un temei legal pentru finantarea religiei de la banul public.

        Nu ma luati gresit. Domnul AT ma luase in tarbaca ca urasc biserica si alte cele.

        Nu urasc nici biserica, nici crestinii. Ceea ce incerc este sa ridic ceva obiectivitate asupra fenomenului religios in Romania si pune o dimensiune exacta asupra ei. Vor sa practice religie, pot sa o practice cat vor privat, nu pe spatiul public si nu pe banii statului. Nu imi place nici ipocrizia, nici impostura, si daca o biserica se deda la asa ceva si-a pierdut orice fel de valoare in ochii mei deoarece nu practica ce predica.

        • Stimate domn,
          Religia are multe aspecte care pot fi puse in dezbatere. Multe se modifica sau se vor modifica.
          Sint convinsa ca romanii sint influentati si vor fi influentati de modul modern de a privi religia.
          Daca eu nu ma reprezint prea exact la religie, asta nu inseamna ca altii nu ma intreaba ce religie am, pentru ca pentru ei este important sa stie in ce registru sa ma introduca. Si daca ma declar ortodoxa apoi trebuie sa cunosc traditia si canoanenele. Cred ca dezbaterea ar trebui pornita de la acest deziderat: ce te identifici. Efortul de a-ti cauta identitatea ulterior este usurat de interesul de a te regasi in istoria si cultura omenirii. Orice individ va dori cindva in viata lui sa-si gaseasca radacinile spirituale chiar si numai pentru simplu fapt al inmormintarii. Trebuie sa fim corecti si sa spunem cea ce ne reprezinta.

  9. Pana o sa fie reglementat altfel, Romania este un stat laic! Prin urmare, predarea in scolile de stat a orelor de religie crestin ortodoxa nu mi se pare o abordare corecta fata de dreptul cetateanului roman, care nu e by default crestin ortodox.
    BOR dispune de niste fonduri fabuloase, care ar putea finanta scoli particulare religioase in care cei care vor sa-si creasca copiii in lumina Adevarului lor, cu materia vazuta prin perspectiva Cartilor lor Sfinte, ar putea sa o faca.

    Extremismul religios asa se cladeste, iar Doamnelor, Domnilor, Credinta adevarata nu tine de pupat icoane, moaste si mimarea unor gesturi ‘sacre’. Credinta nu incepe sa se simta la scoala, sub indrumarea unor preoti care de cele mai multe ori nu au nici o legatura cu actul pedagogic. Credinta, ori care ar fi ea, incepe acasa, in familie.

    Copilul de azi nu ar trebui sa-i eticheteze pe cei de la ‘masa’ lui in functie de ce semn religios poarta in frunte.

    Daca Scoala Romaneasca si-a rezolvat toate bubele si a ramas cu asta pe cap, ar putea introduce obligativitatea studierii ‘istoriei religiilor’, si asa ar putea fi prezentate obiectiv caracteristici ale tuturor cultelor si credintelor religioase.

    Sunt crestin ortodoxa practicanta, dar nu vreau pentru copiii mei o astfel de educatie rigida, cu reprezentari clasice ale raiului si iadului, cu flacari si norisori, cu preoti care nu sunt neaparat demni de rangul pe care il au. Rugaciunea mi se pare un act intim, si simplu fapt ca eu am ales sa-mi educ copii in felul asta, nu inseamna ca tu, care ai ales sa fii diferit de mine, esti mai putin bun.

    Principiul care sta la baza studierii religiei ortodoxe in scolile romanesti este prost! De ce nu introducem obligativitatea un alimentatii vegane? am putea folosi aceleasi criterii de selectie!!!

    Treziti-va va rog, si priviti problema in ansamblu!

    • Pai, exista scoli declarate religioase, nu neaparat de cult, dar cu misiune impregnate religios (orthodox).

      Exista si scoli apartinind cultelor diferite (neortodoxe) – care au chiar asa ceva in misiune. Sunt private.

      Atentie! Oricat ar fi de „religioase” scolile primare si gimnaziale pot avea tot una ora de religie in trunchi comun + (daca doresc) 1 (cred ca si 2 dar nu sunt sigur) ore din cele la dispozitia scolii afectate unor subiecte religioase sau inrudite.

      Exista si seminarii teologice – nu-I nevoie sa te faci preot cand termini, nu te oblige nimeni si stiu suficienti absoloventi de seminar ne-preoti, oameni cu mare character si bine pregatiti,

      ===========

      Ideea raiului si iadului, asa cum ai expus-o tu, este imposibil de predat celor mici. Poate doar un preot inconstient sa faca asa ceva.

      Nici la adulti lucrurile acestea nu ar trebui percepute ca o „groaza” respective „lapte si miere”.

      Poate totusi te mai interesezi – poate la duhovnivul tau, poate la prieteni cu cunostinte serioase de religie sa afli mai multe, oricum nu strica.

      • Vreau sa spun ca nu stiu de ce crezi ca se mai foloseste „abordarea clasica a raiului si iadului”

        Uite aici cam cum se discuta povestea asta:

        https://theologiepatristica.wordpress.com/2014/04/19/iadul-in-teologia-patristica/

        Mentionez ca nici nu sustin nici nu combat nici o abordare religioasa din partea vreunui cult anume. Link-ul postat este destinat exclusiv ilustrarii punctului de vedere orthodox deoarece cea careia ii raspund a declarat ca este ortodoxa practicanta.

        • anul trecut in postul craciunului, in timp ce mergeam sa ne marturisim, fetita de 7 ani a unor prieteni, ii povestea fiaca-mii de 5 ani ca trebuie sa mearga la parintele duhovnic sa-si marturiseasca pacatele, pentru ca altfel portile iadului se vor deschide si vor arde in focul vesnic. este imaginea pe care profesorul lor de relgie o ilustrase….

          nu spun ca toti profesorii de religie fac la fel dar asa cum acel profesor a facut-o, cu siguranta imagini din astea plastice exista si in alte scoli. Nu e mai bine ca scoala sa stimuleze imaginatia copiilor nostri in alt mod mai constructiv? nu e mai bine sa-mi las copilul sa inteleaga conceptele ortodoxismului, lasandu-l sa faca parte din biserica intr-un mod firesc, insotindu-l in calatoria asta si punandu-i alaturi ‘oameni cu mare character si bine pregatiti’?

          multumesc pentru linkul atasat! Stiu ‘cam cum se discuta povestea asta’ dar cu convingere iti spun, si asta pentru ca m-am interesat pe la ‘cunostinte si prieteni’, unii dintre ei preoti…. nu toate scolile din tara au aboradare corecta, chiar daca poate unele manuale ilustreaza invataturile ortodoxe.

          ce nu inteleg este, de ce copilul unei familii atee, sau catolice, sau budiste ar trebui sa invete in felul asta despre ortodoxism.

          ideea mentionata de tine, despre studierea educatiei morale, e de luat in seama. normele si metodele folosite trebuie gandite bine, iar principiile non catehizarii si al adaptarii la varsta, pe care le mentionezi ar trebui sa fie punctul de plecare, ramane de vazut cum.

          • „ce nu inteleg este, de ce copilul unei familii atee, sau catolice, sau budiste ar trebui sa invete in felul asta despre ortodoxism.”

            Pentru ca este o metoda de a le induce teama, sub forma „esti tu ateu, budist, musulman etc.? Pai nu conteaza, ca daca nu respecti poruncile crestin-ortodoxe tot in iad ajungi!”

  10. 1. Eu nu cred ca religia dauneaza elevului. Problema, in invatamantul romanesc, este ca religia e predata in spiritul crestin-ortodox si nu are in vedere familiarizarea lui cu toate marile religii ale lumii, ca se incearca ademenirea lui spre ortodoxie in loc a-i arata elevului invataturile lui Iisus, ale lui Budha, Allah samd.
    2. Cu sau fara orele de religie, viitorii absolventi vor fi la fel de ignoranti si vor manifesta acelasi dezinteres in privinta propriei educatii. Acesta era, de fapt, PUNCTUL CENTRAL al articolului meu.

    • Cum? Deci daca o sa se scoata religia nu o sa devina toti genii? Si nu o sa avem mai multe spitale, scoli etc si o mai buna ingrijire medicala, asistenta sociala etc? Nu o sa fim ca Suedia? Sunt profund dezamagit…

  11. „Oare să nu se ştie la acest nivel pe-aici că RĂUL nu este o noţiune generală şi vagă,
    ci chiar teribil de nuanţată şi de cele mai multe ori insiduos teribil malefică, cu rezultate şi efecte întîrziate şi colaterale dezastruoase”
    Serios????????????? Si puteti demonstra stiintific dincolo de orice urma de indoiala? Ca doar voi ateii evanghelici sunteti foarte clamat stintificosi. Daca nu inseamna ca e doar o parere subiectiva tipica pentru un ateu evanghelic care nu mai poate de grija copiilor altora desi in mod sigur el nu are decat maxim 1 in cel mai bun caz.

  12. Domnule Cetatean, va urmaresc pe internet comentariile si vreau sa va multumesc pentru parerile pertinente, realiste si documentate pe care le exprimati. Multumesc si ca citati sursa informatiilor.

  13. Nu mi-e foarte limpede ce a intentionat autorul sa ne comunice cu acest articol si care e legatura dintre orele de religie din scoli si dorinta romanului de a pune mana pe o diploma, de orice fel ar fi ea. Mi se par doua chestiuni distincte.

    In ce priveste orele de religie, ar trebui discutat in termeni mai clari: de ce tine BOR mortis ca ele sa ramana in trunchiul comun si de ce se teme atat de tare ca s-ar putea ca multi parinti, odata ce vor trebui sa scrie cererei pentru participarea la orele de religie, sa nu o faca? Pentru mine, raspunsul e simplu: invatamantul religios-ortodox superior produce, an de an, o armata de absolventi, preoti si profesori de religie, care trebuie plasati undeva si platiti. Numarul incredibil de mare de biserici construiite peste tot e una din modalitatile prin care li se asigura acestor absolventi locuri de munca platite de stat. Alta sunt orele de religie in scoli, profesorii de religie sunt platiti tot de stat. In felul asta, BOR paseaza aceasta obligatie financiara statului, ceea ce e mult mai comod decat, sa zicem, sa asigure un inavatamant confesional in afara scolii.

    Ceea ce e insa cu adevarat ingrijorator este participarea atator intelectuali publici la acest sistem profund nociv si foarte costisitor. Este ciudat ca in Europa secolului XXI intelectuali de marca ai acestei natii sa apara in spoturi TV cu textulete inepte pledand lacramos pentru invatamantul religios ortodox si sa scrie articole in care sa arunce de-a valma cultura, pe Dumnezeu, BOR si valorile Europei crestine care, sa ma ierte Dumnezeu, sunt ultimul lucru ce-i preocupa pe mult prea fericitii din BOR.

    Poate ar trebui sa ne punem intrebarea de ce tocmai capetele luminate care ar trebui sa reprezinte avangarda modernizarii acestui popor se plaseaza intr-o postura bizara din care refuza sa vada efectele nocive ale influentel BOR asupra societatii.

    • @Anca: Titlul nu a fost ales de mine, ci de cineva din redactia Contributors :)
      Mie imi apartine doar textul, care, dupa cum ai observat, are doar o legatura minimala cu chestiunea predarii religiei in scoli.
      Numai bine !

    • Autorul a internţionat să deturneze puţin atenţia de la abundentele discuţii sterile generate de eveniment în favoarea adevăratului status quo.

  14. Punct lovit, Mihnea! Foarte bună scriere – şi spun asta nu (doar) fiindcă am un punct de vedere similar, ci mai ales din pricină că este unul dintre foarte puţin exprimatele puncte de vedere care îndreaptă atenţia către adevăratele probleme legate de percepţie asupra educaţiei şi educaţie în sine.

    Felicitări că ai avut curajul să o spui!

    Eu unul, pe măsură ce am priceput mai mult, m-am simţit mai tâmpit, fiindcă aşa funcţionează, pentru o bucăţică luminată, primeşti zece cotloane întunecate de explorat şi n-am dat doi bani pe diplome şi aprecieri formale. Cine nu e pus pe „achievements”, pe bife, îşi vede de treaba lui, e modest şi îşi poate vedea de treabă indiferent de calitatea sistemului de învăţământ.

  15. Cand de pe steagul Romaniei a fost scoala stema comunista, cred ca ar fi trebuit sa fie pus Pinocchio in loc.

    Este absolut incredibil nivelul de minciuna la care am ajuns, anume Acela in care minciuna este standard iar adevarul este refuzat.

    Asta atinge toate nivelele societatii, dar apare pregnant in invatamant, unde rata impunge si boul macane este adevarul absolut si refutabil.

    Si in religie e la fel – performanta la care am ajuns este ca ne mintim chiar pe noi, fara sa fie nevoie, la fel ca hotul din puscarie care isi fura singur portofelul sa nu uite cum se face….

    Sunt, dupa mine, doua nivele de actiune necesara:

    a) unul imediat, efficient dar care nu ajunge la cauzele sociale – asta tine de legislatie anume de o legislatie a controlului social mult mai bine formulate

    b) unul fundamnentat, care tine de organizarea genrala a societatii- asta tine de viziune si doctrina – fix alea care, vorba lui nenea Iancu- sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire.

    Din pacate, ne tot chinuim sa dregem ici-colo, fara mari sanse de altfel, dar nu punem vorba bancului cap la cap toate astea, sa identificam cause commune si sa le rezolvam „de la radacina”.

    Nu stiu daca romanul e religios sau mai putin religios, nici nu cred ca se paote determina asa ceva cu prcizie suficienta….

    Dar sunt convins ca nu stim sa dezbatem subiectul spre a cauta o solutie multumitoare a religie in scoala. Nu avem o dezbatere ci o cearta generala, oameni care stau inclestati pe pozitiile lor, cautand sa doboare adversarul….

    Mergem inainte daca stim sa facem compromisuri si sa dam si celor care au alta parere decat noi ceea doresc si ei.

    Eu am avut o porpunere in acest sens -anume de a introduce educatia morala in scoala, educatie morala care se poate fce fie ateu fie religios, iar daca se face religios trebuie sa rezpecte principiul non-catehizarii si principiul adaptarii la varsta – ambele putind fi usor verificate de inspectoratele scoalare (NU neaparat de inspectorul de religie, ci de cei cu competenta generala, doarece nu se verifica CONSTINUTUL dogmatic ci principiile expuse- verificare ce paote fi realizata de ORICE inspector scolar cu pregatire pedagogica, indieferent de religia sa si indifferent de cea pe care o verifica).

    • O cearta inutila. Intotdeauna cei care nu au vrut religie au avut optiunea de a face o cerere si copilul nu facea religie. Li s-a parut prea greu sa faca o cerere simpla. S-a schimbat legea. Nu mai trebuie sa faca nimic. Tot nu e bine. Latra in continuare ca ei nu vor sa fie obligati sa fie religiosi, desi nu-i obliga nimeni.

      • Nu e o cearta inutila. Scoala nu ofera nimanui o ora in care sa fie predate concepte de morala sau ma rog religioase fara a se intra in catehism.

        Oamenii astia, si sunt destui, nu au nici o optiune in scoala. Ei pot sa renunte, insa nu li se ofera nimic in loc.

  16. Nu pot sa nu observ stilul de exprimare si argumentare folosit de catre „adevaratii ortodocsi”: este stilul ofensator, de atac la persoana caracteristic celor ramasi fara argumente si disperati ca nu le-a iesit jocul asa cum se asteptau… cat despre flotari logice, cat incape! Doar doua exemple dintre cele multe, ca mi-e sincer sila sa citez si altele (nu ca n-as avea de unde):

    @Aurelian: „Asa ca, domnilor din perioada comunista (ca sa nu va numesc bosorogi) va rog sa executati un joc de glezne pana la locul de munca. Caci acolo se decide viitorul tarii. Nu prea are importanta daca ramane sau nu religia pentru economie (chit ca daca e scoasa, probabil generatiile urmatoare vor fi mai nesimtite decat cele care vin acuma din urma), asa ca e de datoria voastra sa va vedeti de treaba si sa va beti lapticul de bosorog.”

    @Motaba: „Ajungem si la finantare, mic manipulator de 2 lei si 13 bani care esti tu. Bugetul pe 2014 a prevazut cam 9 miliarde pt. Educatie, cam 8 pentru Sanatate si cam 300 milioane pentru Biserica (toate cultele). Cam asta e cu finantarea. Restul ineptiilor din propaganda jegoasa pe care o faci nu le-am mai citit pentru ca am avut chestii mai importante de facut, cum ar fi sa imi suflu nasul.”

    Daca acceptam ca pertinenta unei pozitii rezulta si din cea a argumentelor in favoarea ei devine evident ca sustierea educatiei religioase in scoli se face, cu unele exceptii, de catre persoane de calitate morala dubitabila si, ca atare, nu se sustine prin insusi argumentul principal invocat: promovarea calitatilor morale in randul tinerilor.

  17. Bunicii si strabunicii nostri, dar si ai altora, ne-au facut cadou lumea in care traim, asa buna sau rea cum o putem noi intelege, fara a studia, in covarsitoarea lor majoritate, decat cateva ore de religie pe saptamana. Fara etica, marx, lenin, matematica sau limbi straine. Respectand cateva precepte dintr-o carte. Nu-i pomenesc numele, sa nu fiu incorect politic.
    Dar voi eruditilor, dupa cum bine va descrie autorul articolului, de ce nu sunteti in stare sa va vedeti nimicnicia, nici macar atunci cand acesta va pune oglinda in fata, in modul cel mai frumos al romanului picaresc al lui Lesage. De-aia nu vreti ore de religie pentru copii vostri, si nici pentru voi. De rusine!

    • Deci dupa cum spuneam, aceeasi maniera de a „dialoga” prin ofense aduse interlocutorilor.

      Domnule Adrian D, de la lumea aceea pe care ne-au facut-o cadou strabunicii nostri (si in care, intre noi fie vorba, biserica ortodoxa practica inca sclavagismul prin legarea iobagilor de glie) au mai trecut niste ani – si nu putini – si s-au modificat cerinte si valori. Prin urmare, sunteti liber sa va educati copilul doar cu cateva ore de religie pe saptamana (si fara matematica sau limbi straine), cu doua conditii:
      – s-o faceti pe banii dumneavoastra, pentru ca nu ne puteti obliga pe noi sa-i finantam indoctrinarea;
      – sa nu ne cereti sa-i asiguram intretinerea cand va fi incapabil sa-si gaseasca un loc de munca.

      In rest, aveti deplina libertate!

  18. Faptul că religia este predată defectuos în şcolile româneşti este o chestiune ce trebuie diferenţiată de aceea conform căreia religia este dăunătoare personalităţii elevului. Că se urmăreşte îndoctrinarea creştin-ortodoxă a elevului – sunt de acord – este o realitate nefericită, dar acesta nu contituie un motiv ca materia să fie scoasă din programa şcolară, ci să fie revizuită.
    Dacă Codul Penal este făcut să favorizeze corupţia, nu înseamnă că trebuie desfiinţat Codul Penal, ci că trebuie schimbat astfel încât cei care încalcă legea să nu mai aibă scăpare.
    Comparaţiile care, am observat, se fac între numărul de şcoli şi spitale, pe de o parte, şi numărul de biserici, pe de altă parte, sunt absurde dacă sunt luate ca dovezi indiscutabile pentru scoaterea din şcoli a materiei numită “Religie”. La fel şi “argumentele” din categoria: “Dacă tu predai religia în şcoală, pot să predau şi eu evoluţionismul în biserică?”. Au la fel de multă validitate ca afirmaţia: “Dacă tu predai muzica în şcoală, pot să predau şi eu matematica la operă?”
    Ce-are a face una cu alta?
    Problema nu este cu religia, ca materie de studiu, problema este cu oamenii. Cu oamenii care o predau, cu programa pe care se bazează această materie şi cu societatea românească contemporană, în ansamblu.

    • “Dacă tu predai religia în şcoală, pot să predau şi eu evoluţionismul în biserică?”

      Domnule Rudoiu, de fapt intrebarea care se puine este alta: “Dacă tu predai religia în şcoală, pot să predau şi eu evoluţionismul (tot) în şcoală?”
      Se pare ca nu, ca se supara BOR…

  19. NU MI-E FRICA SA PUP ICOANE DIN CAUZA VIRUSILOR… PROBLEMA MEA ESTE CA, DE FAPT NICI NU VREAU SA INTRU IN BISERICA!
    Iau ca exemplu un falnic lacas de cult care se tot inalta de vreo douazeci de ani intr-un cartier al orasului meu, nu stiu da ca au terminat-o pentru ca langa ea au construit o casa prazincala, (ca doar sunt la moda) si o alta anexa, mare cat o miniclinica de pediatrie. Aceasta biserica nou nouta, toata poleita, cu usi masive sculptate din stejar contrasteaza asa de tare cu restul locului… ma sperie! Blocurile de locuinte din jur, sunt tot mai jerpelite pe zi ce trece; blocuri comuniste, panouri publicitare si biserica! Trecatorii, tot mai garboviti de greutati si boala, prost imbracati si stirbi, cu sacose de cumparaturi mai mult goale decat pline, se opresc la poarta bisericii sau langa gard, fac semnul crucii si pleaca mai departe. Si, nu am vazut pe nimeni cersind pe treptele ei, poate ca nu este voie, or fi pus un aviz in sensul asta, cine stie. Duminica, toata lumea merge la biserica, este atat de multa lume, ca s-au instalat megafoane in curte. Eu nu intru… nu intru! Nu pot si nici nu vreau! Ce!, ca sa ma rog, n-o pot face si sub cerul liber? Daca acel brav paroh, manager, economist, ar fi construit o bisericuta si langa ea: un azil de batrani, o clinica, o cresa, o cantina pentru nevoiasi, un dormitor comun, un camin studentesc, o scoala pentru predat religia doritorilor, dar si alte alea, da!, as fi intrat bucuroasa, as fi pupat toate icoanele o data si-nca odata, as fi donat bani bisericii, as fi facut si ceva ore de voluntariat. Dar asa, nu intru… nu de frica virusilor, nu vreau sa intru!
    Complimente Domnule Radoiu pentru modul in care ati descris situatia „achizitiilor” diplomelor universitare. De o bucata de timp eu o tot gandesc si o si spun: lume, pune-te cu burta pe carte!
    Buna seara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihnea Rudoiu
Mihnea Rudoiu
A absolvit Academia Tehnică Militară (2001) şi Facultatea de Ştiinţe Politice din Bucureşti (2005). A publicat romanele A toi, cuando tu no estas (Editura Humanitas, 2005), Micul Abelardy. Viaţa şi opera (Editura Cartea Românească, 2007) şi N-are momentan titlu (editura Curtea Veche, 2010). Recent, la editura Tracus Arte i-a apărut romanul Dear Darlin’. Namor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro