joi, martie 28, 2024

Despre funcţia politică a predării limbii latine

Un nou proiect normativ aflat în discuţie publică are în vedere eliminarea limbii latine din învăţământul gimnazial. Măsura reprezintă o verigă a unui lanţ vechi în care diverse măsuri legislative au restrâns aria predării limbii latine în învăţământul românesc, făcând din el un formator în cultura clasică mult mai superficial decât toate limbile Europei (cu accent pe cele nelatine, unde acestei limbi i se acordă un spaţiu de predare mult mai generos). Seria acestor măsuri a adus cu sine de fiecare dată un şir de proteste erudite din partea clasiciştilor, care şi-au văzut profesia lovită şi idealurile ştirbite. Întotdeauna, protestele au fost inutile. Vreau să mă întreb mai jos: de ce?

Cel mai la îndemână ar fi să dăm vina pe obtuzitatea politicienilor, pentru care prioritatea în educaţie a unei limbi despre care se spune că este ‘moartă’ (fără a se înţelege de fapt că acest adjectiv nu înseamnă că ea ‘nu se foloseşte’, ci că ea se foloseşte exclusiv atestând rădăcinile deja existente ale arborelui culturii) este, fireşte, cvasi-nulă. Sau o altă vină ar fi legată de mentalul celor care normează educaţia noastră, încă afectată de clişee socialiste, în genul priorităţii economiei faţă de istoria artei, a matematicii faţă de literatură etc., un mental venit din epoca părinţilor care ne trimiteau cu gloata ‘la Poli’ în anii ’80. Dar aceste argumente nu sunt utile, căci ele constau în invocarea unui defect al ‘adversarului’ limbilor clasice.

Aş propune aşezarea provizorie în paranteză a acestui adversar legislator şi a mentalităţilor lui. Aşa iese în lumină un nou set de argumente, pe care în general clasiciştii le-au folosit ca pledoarie în favoarea lor şi care, iată, nu au funcţionat. În general, cele mai simple argumente folosite au avut în vedere: a) originea latină a limbii române şi cultivarea latinei în numele demnităţii sursei limbii noastre; b) comparaţia cu sisteme de învăţământ din alte culturi neolatine; c) formarea unui instrument de cunoaştere a surselor pentru umaniştii dedicaţi unor obiecte de studiu care presupun această limbă. d) dorinţa de a nu separa prea timpuriu, în educaţia unui tânăr, umanismul de ştiinţele exacte. La aceste patru argumente se poate răspunde, din păcate, foarte uşor, fără a le infirma, ci doar restrângându-le importanţa până la a le face ineficace: da, ele sunt adevărate, dar: demnitatea poate fi restrânsă la un spaţiu simbolic (şi cât spaţiu e nevoie pentru un simbol?); alţii îşi pot permite predarea ei mai largă pentru că au un buget mai mare; instrumentul se poate forma şi la universitate; timpul separării formaţiei este foarte discutabil. Aşadar, nu voi nega aceste argumente, ci voi spune doar că timpul precedent al dialogului cu legislatorul le-a dovedit ineficiente.

Voi propune alte patru, mai puţin vehiculate şi a căror forţă ar merita încercată. Primul constă în explicarea faptului că procesul de restrângere a predării limbii latine este o caracteristică de evoluţie a modernităţii româneşti. Al doilea constă în generalizarea acestui prim aspect, spunând că renunţarea la limba latină este un fenomen identitar european de reacţie la universităţile evului mediu de tradiţie latină care nu are un raport substanţial cu cultivarea anticilor. Al treilea arată faptul că utilitatea învăţării gramaticii limbii latine nu ţine doar de formarea umanistă, ci este necesară pentru formarea unei minţi clare în abordarea oricărei ştiinţe. Al patrulea este o meditaţie asupra identităţii europene şi comentează recenta poziţie a Angelei Merkel în chestiunea falimentului multiculturalismului.

1. Cultura modernă românească a luat un start iluminist prin elogierea limbii latine şi formarea unui învăţământ modern în care funcţia limbii latine era sublinierea originii limbii naţionale. Dar, pentru că studiul latinei era îndreptat spre studiul particularizant al unei identităţi locale, tocmai această direcţie a condus la eliminarea treptată a instrumentului în favoarea scopului, a scării după ce am urcat pe acoperişul dorit: am format o limbă şi o literatură naţională, deci acum nu mai avem nevoie de instrumentele ei formatoare. De aici, concurenţa dintre orele predate de limbă şi literatură română şi limba latină, unde proporţia ar merita echilibrată. De aici, ponderea predării latine în facultăţile umaniste, începând cu filologia: limbile clasice sunt văzute acolo ca o secţie între altele, iar studioşii în limba română, italiană sau spaniolă au arareori sau superficial de-a face cu latina. La fel, în celelalte facultăţi umaniste, unde utilitatea ei este arareori luată în seamă. Ieşirea din această stare de fapt presupune reinterpretarea funcţiei predării latine: de instrument care ne conduce spre universalitatea care ne este nouă accesibilă şi doar în plan secundar spre înţelegerea unei identităţi locale.

2. Dacă urmăm evidenţele, am putea spune că învăţarea limbii latine trimite la cunoaşterea unor forme de civilizaţie şi cultură romană, origine a Europei. Nimic mai adevărat, dar structura de reticenţă pe care o are fenomenul de restrângere treptată a învăţământului de limbă latină în Europa (cu accent pe ţările cele mai naive din acest punct de vedere, cum este România) are o altă istorie, de obicei neluată în seamă şi nefolosită în argumentaţie. Să aruncăm, însă, o privire asupra continuităţii dintre critica umanistă a universităţilor medievale latine (pe care Petrarca o face într-o latină mai mult decât subtilă, uneori excesiv de stilizată, semn al declinului folosirii unui instrument de studiu universal) şi critica evului mediu pe care autorii modernităţii nu încetează să o facă, de la Bacon până la iluminism: pentru a instaura modernitatea ca fenomen european, autorii acestei instauraţii au eliminat treptat din universităţi şi din viaţa publică limba latină, conducând la particularismul limbilor vernaculare şi naţionalismul european al secolului al XIX-lea. Critica modernităţii, făcută în secolul următor, a continuat, totuşi, pretutindeni această eliminare, ceea ce ne poate face să credem că ea nu a fost o critică completă. De aici, concluzia este simplă: însăşi depăşirea modernităţii ca proiect cultural presupune reevaluarea limbii latine şi reinterpretarea funcţiei ei cel puţin independent de efortul secolelor modernităţii de a se desprinde de universitatea medievală. La rândul ei, studiul limbii latine se poate apropia cu noi instrumente de înţelegere de cadrele de gândire ale scolasticii pe care am preluat-o, poate prea mult şi pe nedrept, doar de la detractorii ei moderni.

3. Iarăşi, dacă urmăm evidenţele, am putea spune că studiul limbii latine este un studiu al unei limbi ca oricare alta: de ce nu altele, mai degrabă? Aici aş susţine că diferenţa de grad între ele face utilizarea termenului de ‘limbă’ în aceste cazuri să fie uşor echivocă, iar diferenţa de grad dintre latină şi alte limbi europene să facă din prima un instrument universal de gândire legat de toate ştiinţele cărora ne putem dedica. Latina ar intra astfel în grupul unor ‘materii’ precum logica sau matematica, deoarece ea conferă distincţii ale gândirii analitice. (Este mereu frapant să constaţi cum germana sau engleza au preluat distincţii mai clare şi mai bine articulate din latină decât romanicele, exprimând foarte adesea forţa construcţiilor şi a participiilor cu mai mult succes). Această nouă clasificare ar trebui să aducă cu sine mai multe ore de latină în gimnaziu, în liceu şi în toate facultăţile universităţii, fără a ne limita la cazul celor umaniste. Fără latină este imposibil de practicat nu doar filosofia analitică, ci însăşi o gândire analitică a oricărui om elevat care doreşte să evite confuziile de limbaj. Motivul acestui fapt este unul cultural: deoarece latina este prima în constituirea pluralităţii Europei, este firesc ca ea să fi dat distincţiile pe care evoluţia ulterioară le-a putut respecta sau uita, după circumstanţe.

4. Dacă am legat studiul latinei de fundamentul cultural european şi am văzut în ea un mod de organizare a gândirii abstracte şi a semnificării ei prin cuvinte, putem înţelege, pe de o parte, că latina este ‘partea noastră’ de universalitate, adică acel tip de universalitate care admite diferenţa culturală (în fond, există limbi ‘prime’ diferite de latină), dar nu încetează să aibă universalitate cât timp se predică despre mai multe limbi ca origine comună a lor. Pe de altă parte, putem înţelege funcţia politică a studierii limbii latine, din perspectiva tuturor celor spuse mai sus. Dacă acceptăm spusele cancelarului Germaniei potrivit cărora multiculturalismul ‘s-a terminat’, atunci putem afirma faptul că locul lăsat liber – care reclamă o nouă universalitate fără să nege total pluralitatea experimentată în sens absolut şi relativist – poate fi luat de forma europeană a universalităţii gândirii şi limbajului, care este limba latină. Din această perspectivă, ideea ca imigranţii să înveţe limba germană şi să adopte cultura germană este restrictivă: ei i se poate opune, cred, mult mai eficient o generalizare a studiului limbii latine ca examen de adopţie în spaţiul european, deoarece lasă deschisă posibilitatea tuturor de a intra în oricare dintre culturile latinităţii, dar le pune la dispoziţie simultan forma supremă şi nesaturată de nici o particularitate a unui cadru mental comun culturii şi instituţiilor Europei, care poate conduce pe oricine atât la adoptarea unor valori cât şi la posesia instrumentului de înţelegere a surselor istorice de criză a culturii cu rol de gazdă. Or, mai ales ultimul avantaj defineşte sărbătoarea oricărui intelect.

Dacă aceste argumente sunt corecte, atunci reiese cu necesitate faptul că măsurile guvernamentale româneşti de restrângere a predării limbii latine sunt o eroare care va costa istoric foarte mult şi o obtuzitate în care dialogul de ambele părţi trebuie să îşi lărgească argumentaţia. Consecinţa excluderii din educaţia generală a latinei va fi, evident, prostia şi lipsa de replică în faţa străinului care cere găzduire: el va fi ca o apă turnată pe masă fără un pahar care să-l conţină. De aici, consecinţa care poate părea acum, într-adevăr, supremă şi care trimite la o funcţie politică de apărare decentă şi curtoazie matură în faţa străinului.

Distribuie acest articol

69 COMENTARII

  1. argumentatie,de inalta calitate intelectuala si clar structurata!
    Spre a fi concis, personal sunt adeptul discursului latinizant, cu tendinta deslavizanta. Agreez, in comunicarea curenta, neologismele, poate unele chiar „fortate”, in detrimentul regionalismelor si arhaismelor, pe care le consider adecvate mai curand discursului literar.
    In acest context, sustin intens studiul limbii latine, mentinut in ciclul liceal cel putin un an si, in cel mai rau caz, ca materie optionala.

    • Eu nu vad nici un argument „de inalta calitate”. Poti sa aduci argumente cate vrei, daca nu raspunzi unor intrebari fundamentale, tot degeaba.

      Una din intrebarile fundamentale este cui ii trebuie latina dintre absolventii de invatamant mediu.
      A 2-a intrebare ar fi de ce ar fi latina mai utila decat etica, igiena, educatia sexuala, educatia civica, logica si alte chestii la care suntem noi deficitari in general sau de ce ar trebui bagata latina in fata unor materii care, desi cu adevarat utile, nu isi mai au locul in programa si asa incarcata?

      Este de nepermis sa mai credem in sec 21 ca „educatie” inseamna cunostinte pe care le folosim doar pentru … citate, cum spunea Plesu, pentru a etala „expunera cosmetica la cultura”, fara sa le folosim la nimic altceva. Din pacate foarte multe materii chiar daca poate utile in felul lor, sunt predate la modul asta devenind cunostine inutile, un exemplu ar fi istoria.

      • Cartile nu sunt pentru oamenii simpli, Gigele, cum trandafirii sunt doar pentru cei bogati.
        E folositoare, pentru oricine are treaba indelungata in spatiul latin, ajutand la intelegerea gramaticii acelei limbi. Daca nu optezi „sa aplici” la capsuni, sau sofatul TIRurilor .
        Mai mult, este demostrat ca invatatul lb. latine (o „limba moarta” pt. dumneata), are de a face cu intelectul si lucrul intelectului – daca este cazu’. Daca nu, … ramai in liga care ti se permite

        • Domnule Gaius,

          Va rog sa imi raspundeti in ce masura latina e mai importanta pentru dezvoltarea intelectului decat studierea logicii, eticii, muzicii, matematicii sau artelor vizuale?

          • Cred ca vi s-a scris suficient de clar, explicit :
            – „E folositoare” nu exprima un grad de comparatie, asa incat, nu e nici „mai folositoare”, si nici „mai importanta” ;
            – „a avea de a face cu intelectul si lucrul intelectului”, nu inseamna si nici nu este asimilabil cu „importanta pentru dezvoltarea intelectului”

            Si intr-un final, depinde de tipul de inteligenta …, astfel incat sa poti scrie ca forma de exprimare a inteligentei, cineva o face prin intermediul logicii, altcineva al eticii (aici am niscaiva retineri), … muzicii, matematicii sau artelor vizuale?
            La un Congres din Geneva, intr-un an 1999 se stabilisera 9 tipuri de inteligenta si despre inca 3 se dicuta … .

            Ah ! Era sa uit, toti termenii si expresiile erau folosite in lb. latina . Pentru cine cunostea; pentru cine nu, traducerea la casti, sau mima foarte bine ca intelege acea limba inutila, moarta, … si chiar vulgara – pentru unii.

        • Eu lucrez cu intelectul in IT si chiar am si rezultate bune pe toate planurile, inclusiv financiar. Nu cunosc latina ce-i drept, dar cunosc nspe alte „limbaje” care te asigur, au mai multa aplicabilitate azi si care iti pun si ele mintea la contributie in felul lor. Am citit, calatorit si lucrez intr-un mediu international. Prefer sa vorbesc cu alte natii latinie intr-o engleza buna decat in vreo franceza stricata sau italiana dupa ureche, iar pentru inscriptiile de la la Forumul Roman ( singurele momente cand mi-ar fi placut sa fi stiut latina desi nu-s capsunar si nici tirist ) a trebuit sa folosesc Google, am pierdut cateva secunde ce-i drept, iar pentru toate astea probabil ca ar trebui sa intru in pamant de rusine dupa unii ca tine.

          Dar spre deosebire de dumneata nu vin si spun ca (numai) ce am invatat eu ne desteapta si nici nu ii trimit pe altii intr-o liga inferioara. Incapacitatea de a transmite o perspectiva corecta asupra lumii este marele esec al parintilor si al dascalilor de azi si genereaza pur si simplu saracie. Despre lipsa de argumente solide si aroganta intelectualilor de mana a 2-a ca dumneata nu mai vorbesc. Ti-as spune ca de ex. in industria de IT de la noi, daca am avea de 2 ori mai multi oameni pregatiti in domeniu, s-ar angaja toti fara probleme fiind o criza destul de mare de personal. Iar dumneata imi spui ca (numai) latina te poate destepta la minte. Te-o destepta si ea, normal ca e mai bine pentru creier decat sa stai sa spargi seminte si sa asculti manele, dar oare latina poate oferi o implinire atat de mare tuturor celor care o studiaza incat sa fie bagata in programa scolara ? Oare nu sunt si alte chestii care merita macar a fi luate in calcul ?

          Mai scrisesem o postare, din pacate nepublicata, despre analfabetii functionali, expunerea cosmetica la cultura, ( termenul ii apartine lui Plesu ), latina fiind un mijloc bun de a-ti da greutate vorbelor goale, dar nu mai conteaza. Sunt convins ca multi dintre umanisti, cei care ar trebui sa aiba cultivate dragostea, morala, iubirea aproapelui, ma vor considera analfabet fara sa se intrebe o clipa cate si ce carti am citit eu in viata mea. S-a intamplat si aici, acum, semn ca pentru multi, majoritatea „telectualilor” de duzina, cititul nu ajuta la nimic concret in afara de a-i judeca mai usor pe ceilalti…

          • Gandirea radicala, de extrema o au de obicei complexatii/frustatii cu manifestari nevrotice .
            Totusi, nu au trecut multi ani de cand se ardeau in piata publica cartile unor ganditori cu expresii in lb. latina (sic!), iar altii erau exilati (daca nu erau arestati si li … se pierdea urma).
            Incearca sa iti intelegi bine rolul in societate, si incearca sa ramai aolo unde ai reusit sa accezi, fara sa crezi ca esti cel mai important, sau cel mai bun .
            Articolul era scris pentru unii … . E simplu nu il citesti sau te duci la parlamentarul pe care l-ai votat , si ii transmiti in scris ca o astfel de lege tu nu o accepti !

            PS Faptul ca exista matematica, logica (la anumite sectii), economie, … pana in clasa a XII-a nu ne-a transformat intr-un popor de oameni cu gandire mai sanatoasa. Nici educatia fizica nu ne-a ajutat .

            • Pana una alta hai sa vedem situatia mai clar, unii incearca sa bage latina pe gatul TUTUROR celorlalti. Cei care protesteaza, sunt frustrati, analfabeti, etc. Toleranta 0. Asa e si cu religia, daca unul crede, trebuie sa ii converteasca si pe ceilalti si trebuie neaparat studiata in scoala, iar cei care se opun sunt niste dezaxati cazuti in mainile diavolului. Ce cititi voi mai baieti, in latina sau nu, ca bag seama ca nu va ajuta la nimic …

              Eu nu cred ca am incercat sa iti bag pe gat nimanui nimic. Crezi si studiaza ce vrei. Inca o data, daca asta te face sa te crezi superior, go for it. Eu n-am nici o frustrare si nu incerc sa conving pe nimeni de nimic, doar ca ma simt invadat de chestii care contravin crezurilor mele de analfabet. Religia, latina, nu au ce cauta in ceea ce cred eu ca trebuie sa fie curicula comuna. In rest, invatati-va copiii in particular ce doriti. Si eu voi face la fel cu lucruri care stiu ca nu se invata asa cum trebuie in scoala sau nu se invata deloc.

          • Asta cu IT-ul explica tot…de acolo vine lipsa de habar despre ce vorbim. Toti aveti impresia ca istoria lumii incepe prin anii 90, si cu asta am spus tot.

            • Multumesc ! Ai raspuns exact cum prevazusem. Nu imi place sa ma citez, uita-te mai sus.

            • Mda, tind sa apreciez un instalator sau un tamplar mai degraba de un intelectual de mana a doua. Macar oamenii astia simpli, dar care se fac utili in mod direct celorlalti, au in general o dimensiune corecta asupra propriei ignorante dar si o intelepciune a lor, realista, precum si o impacare cu lumea, date de implinirea de a fi fost de ajutor celorlalti. In schimb, intelectualii, repet, cei de mana a 2-a, nu toti, nereusind sa se faca utili celorlalti ci numai sa paraziteze vreun sistem fara mari satisfactii, o iau pur si simplu razna. Vad in jurul lor numai prosti si analfabeti care nu ii apreciaza pe ei, farurile omenirii, si pun pe seama (prostiei) celorlalti toate esecurile lor. Prefer prostia simpla si candida a ignorantului modest prostiei elitiste a unui inutil care se crede prea destept pentru lumea in care traieste. Cel de-al doilea a pierdut feedback-ul pe care lumea ti-l ofea si e deja in deriva. Multi regreseaza la nivelul lui Becali care si el vede numai prosti in jur…

              Asta este, am scris aici mult si am incercat sa imi argumentez spusele, nu ca ar conta. Ce am primit in schimb sunt dejectii si generalizari neargumentate si pentru mine confirmarea faptului ca mai bine asa, „analfabet” ca mine :). Orice s-a scris despre mine, primesc, sa ramana aici scris pentru totdeauna ca oamenii sa citeasca si sa judece singuri, toate „onorurile” pe care le-am primit erau previzibile si nu fac decat sa imi dea dreptate pana la urma, totusi nu am sa acept sa fie tarati oameni nevinovati din IT care traiesc discret si decent in generalizarile voastre stupide. Daca oamenii ar trai macar partial dupa valorile dupa care tot mai multi cei care au facut lucrurile sa se intample de vreo 200 de ani incoace traiesc, lumea ar fi cu siguranta un loc mai bun.
              Din pacate suntem condusi de politicieni si vanzatori, alte forme de inutili nerealisti cu aere mesianice.

  2. Mi se pare sau chiar mi-ati suprimat comentariul? Deci, nici prea multe adevaruri…Woou!! Ce baieti, ce baieti… Il reiau, totusi…
    Dl. autor are mare dreptate. Sa ne amintim ca printre primele masuri de deznationalizare luate de comunistii pro-sovieticii de dupa 1944, 23.08. au fost si suprimarea limbii latine si introducerea slavonului „î” in cuvinte ca Romania, sunt ş.a.spre a taia legatura cu LATINITATEA NOASTRA. Ca semn al destinerii si al revenirii la normalitatea romanesca dupa 1964 s-a consemnat ca o mare victorie revenirea la â şi u in loc de î (sunt) si reintroducerea limbii latine, Tot pentru a taia legatura noastra cu „latina ginta-regina” s-a desfiintat si Biserica Greco-Catolica (Unita) in condiţiile unei terori criminale ; nici pana azi nu se recunoasc abuzurile /crimele savarsite atunci, Dar, ca sa vezi! se suprima limba latina ca doar in aceasta ora statea neputinta elevilor de a invata. Rusine!
    Felicitari autorului articolului.

    • Spune atunci si de Scoala Ardeleana, sa fim corecti pana la capat. Cum anumite cuvinte uzuale la bunicii mei analfabeti ( ulita, slobozire, balan, zdravan ) au fost inlocuite fortat pana la urma cu … frantuzisme in generatia celor scoliti, dinainte de razboi. Nu zice nimeni sa ne lasam latinitatea calcata in picioare de slavi. Dar nici sa ne asumam identitati prefabricate, stridente si semidocte. Ne place sau nu, avem si o componenta slava pe care ar fi bine sa ne-o asumam, altfel in ochii celor din jur parem o natie de facatura, care nu ne cunoastem originile si la care istoria se confunda cu wishful thinking-ul nationalist mai degraba specific epocii comuniste.

  3. Am toata stima pt dvs ca om, pedagog si profesionist, dar cred ca aici Guvernul a venit cu o idee foarte buna. Tinerii nostri ajung la maturitate fara sa stie nimic concret, li se prezinta o cantitate de informatii fara multa aplicabilitate in practica. Tinand cont ca intentia Guvernului este renuntarea la predarea limbii latine concomitent cu introducerea unor materii noi (dintre care am retinut educatia economico-financiara, educatie politica) eu cred ca e un mare pas inainte. Sa predai unui elev de gimnaziu limba latina mi se pare o pierdere de timp si un consum inutil de energie. Consider mult mai util pentru un tanar sa i se prezinte un „abc” al regulilor jocului politic sau, si mai util, un „abc” economico-financiar. O fi important sa cunoastem regulile gramaticii latine, dar mult mai important e sa stim ce inseamna munca, banii, cum se produc si cum se repartizeaza acestia, ce inseamna taxe, cate sunt si ce se intampla cu banii proveniti din ele. Un tanar de 14 (sau 18) ani care stie „acvila non capit muscam” sau are la degetul mic cazul acuzativ din latina dar nu are habar de reguli economice mi se pare sortit pieirii in „jungla” politico-economico-sociala in care traim azi. Tinerii trebuie sa acumuleze cat mai multe cunostinte care sa-i ajute efectiv in viata, iar studiul limbii latine (cu tot regretul) nu are aceasta caracteristica. Ca om obisnuit poti trai in ziua de azi fara sa stii prea multe despre radacinile latine ale cuvintelor si gramaticii limbii romane, dar esti o prada usoara daca nu ai habar despre dobanzi, daca nu stii sa-ti faci un calcul al costurilor creditelor sau al veniturilor din dobanzi. Cred ca o alfabetizare economico-financiara nu doar ca e mai potrivita, e vitala pentru tinerii de azi si de maine.
    Cu respect,
    Dan.

  4. Limba latina ar trebui studiata chiar si numai pentru a intelege proverbe de genul „Homo homini lupus est.” sau expresii de genul „de iure et de facto”.
    Latina din cate stiu, se studiaza o singura ora pe saptamana in gimnaziu in clasa a VIII-a, sunt curios carui obiect se va aloca aceasta ora? Tare ma tem ca se va aloca religiei..

  5. Consecintele neglijarii studiilor clasice – de decenii bune – in Romania se vad la tot pasul. Ce-au inceput comunistii in 1948 – legea invatamantului – este continuat de catre emulii lor. Intr-o perioada de 26 de ani cand cei mai multi ministri ai invatamantului au fost … ingineri, la ce sa te astepti ?
    Poate ca extinderea numarului si importantei liceelor „clasice”, cu studiul obligatoriu al latinei (si elinei), cu un bacalaureat clasic obligatoriu pentru cei care ar urma sa studieze „umanioarele” dar si dreptul si medicina ar fi o oportunitate …

    • Prin studii clasice intelegem ce invatau beizadelele de boieri prin Franta si se intorceau pe la noi ca se intreaca in lungimea tigarii si marimea palariei ? Si de care Eminsescu spunea ca s-au dus boi si s-au intors vaci ?

  6. Eu aş privi limba latină (ca materie predată) din perspectiva rezultatului: marea majoritatea a elevilor rămân cu exact 0 cunoştinţe/deprinderi/abilităţi. Dintre cei foarte puţini care rămân cu ceva latină în cap, majoritatea ştiu vreun dicton sau două ori poate etimologia câtorva cuvinte.

    Aş integra limba latină ca materie de studiu în cadrul limbii române prin sublinierea etimologiei unor cuvinte şi prin învăţarea câtorva reguli gramaticale (de construcţie a frazelor). Cam asta e ceea ce trebuie să ştie un absolvent obişnuit de liceu / generală. Pentru filologi este importantă limba latină, argumentele fiind expuse în articol. Însă pentru ceilalţi nu cred că se justifică o materie separată. Dacă nu pentru altceva, măcar pentru faptul că ea conduce la rezultatea foarte apropiate de 0.

    Sigur că nu neg rolul formator al studierii unei limbi, chiar şi clasice (şi bineînţeles se justifică studierea latinei). Este util să cunoşti rădăcina multor limbi europene, printre care şi propria-ţi limbă. Dar la fel poţi spune despre mule lucruri care stau la baza ştiinţei şi a culturii europene. S-ar justifica studierea istoriei artei, a istoriei religiilor (asta ar fi chiar foarte util), a microbilologiei, a astronomiei, poate şi a astrologiei, etc.

  7. Haideti sa va dau 5 motive simple pentru care latina nu trebuie predata in scoala obligatorie (clasele 1-12). Am incercat sa le tin la 4, dar nu am reusit.
    1. E inutila pentru 99% din elevi. De fapt pentru mai multi, dar e suficient pentru a spune ca daca vrei sa inveti pe cineva latina, lasa-i sa o faca in facultate atunci cand si-au ales o asemenea facultate si domeniu de studiu.
    2. Programa scolara e supraincarcata, latina e a 25-a roata la caruta. Da, mai sunt si alte materii si mai inutile care au un efect mai puternic (ex: 12 ani de religie? serios, 12 ani? probabil ar fi suficient unul singur).
    3. Profesorii de latina nu se gasesc pe toate drumurile, iar decat un profesor mediocru mai bine deloc.
    4. Unii copii chiar nu au nici un talent la limbi straine, dar in loc sa vedem ce putem face cu ei si ce le trebuie lor in viata, le bagam pe gat latina. Si ce facem cu ei daca raman repetenti din cauza latinei?
    5. Costa. Pentru ca e vorba de bani publici (taxe din banii munciti de altii, ca sa fie mai clar) nu se pot cheltui discretionar pe chestii care ne-ar place, ci pe chestii care conving platitorii de taxe ca merita. Daca pe 75% din ei nu ii intereseaza, sunt mai mult decat suficienti ca sa spuna NU. Cand e vorba de bani publici, chiar si un singur NU e suficient, pentru ca orice persoana are dreptul sa decida pe banii lui si nu cred ca o sa veniti cu contrapropunerea de a face latina optionala si de a acorda o reducere de taxe parintilor ai caror copii nu fac latina la scoala, ca sa fie echitabil si moral corect.

    Toate astea pentru ca un simplu raspuns la ultimul paragraf al dvs, „masurile guvernamentale romanesti au scopul de a satisface necesitatile majoritatii societatii intr-un mod eficient, nu de a risipi resurse pentru ceea ce o minoritate crede ca e bine pentru toti ceilalti” nu v-ar convinge, desi ar trebui. Cu un asemenea articol nu o sa il convingeti pe Dorel, mecanic la autobaza, ca taxele lui sunt bine cheltuite si copiilor lui le va fi mai bine daca invata latina, daca nici pe Dorel nu il convingeti atunci nu convingeti o tara intreaga pentru ca taxele sunt platite de o tara intreaga, copiii sunt ai intregii societati si parlamentarii si guvernele asculta in general de majoritati.

    • Pe aceasta „logica” nici fizica, matematica sau Romana nu pre au sens a fi predate. Dorel „de la autobaza” trebuie doar sa invete rudimente de aritmetica ca sa nu fie pacalit la bani, „vorbirea o invata la TV” iar pentru lucrul la „autobaza” e nevoie de un curs scuirt de calificare in intretinere autobuze. Si asa devenim o tara de „Dorei de autobaza” care nu isi doresc nimic. Adica in scurt timp ajungem (daca nu suntem deja acolo) o tara de „nimic”. Un guvern responsabil nu chetuie banii dupa gustul lui „dorel de autobaza” ci dupa o viziune de lunga durata privind dezvoltarea tarii (aici evident sunt idealist Guvernele incercand, pana acum, sa-si plateasca datoriile catre diverse spete de sustinataori). Si daca adaugam ca studiul limbilor straine mareste flexibilitatea si adaptabilitatea creierului in a se acomoda schimbarilor tehnologice, sociale, politice, culturale vedem cu atat mai mult inutilitatea invatarii limbii Latine intr-o tara de „Doreii incremeniti in lipsa lor de proiect”.

      • Pe aceasta logica matematica e necesara pana la un nivel de complexitate care e rezonabil calibrata pentru cele 10 clase obligatorii prin lege, la fel si fizica – nu poti conduce o masina in siguranta pentru tine si ceilalti fara sa intelegi macar notiunile de baza ale mecanicii (forte, acceleratie, frecare/franare).

        Nu iti foloseste la nimic religia, chimia organica sau fizica atomica, dar stim deja ca programa e incarcata cu materii inutile, problema e ca atunci cand trebuie sa taiem din ele fiecare are cate un aparator vajnic care nu are argumente realiste gen „lui Dorel ii trebuie neaparat sa stie X pentru ca Y”, ci filosofice, istorice, politice, iar elevii in loc sa iasa din liceu cu cunostinte de baza solide ies cu o ciorba de nimicuri amestecate cu cunostintele de baza astfel incat se pierd in peisaj. Elevii nostri sunt niste esecuri institutionale pentru ca se pompeaza toate prostiile, li se cere sa stie prea multe lucruri care pentru ei nu au sens, asa ca la gramada abandoneaza notiunea de scoala cu totul din cauza … latinei, printre altele.

        Iar aroganta suprema este sa pretinzi ca in numele unei idei proprii despre ceea ce inseamna cultura milioane de oameni trebuie sa invete materia X fara sa poti sa ii convingi ca e bine pentru ei sa o faca, mai ales pentru ca nu exista nici un motiv serios si concret. Imparatul nu e gol pentru ca stie latina :(

    • Către Adrian și ale lui cinci „argumente”:

      5. Locul latinei ar fi imediat luat de altă materie (probabil educație sexuală :p), așa că stai liniștit, nu o să fim mai bogați dacă scoatem latina din școală. Oricum, salariile sunt jalnice. În realitate de risipirea banilor publici sunt responsabile alte „personaje”, nu proful de latină. Să fim serioși… :)
      Apropo, opativul (format din auxiliar + infinitiv) se scrie „mi-ar plăcea”, pentru că infinitivul este „plăcea” < placeo, placēre, conjugarea a doua în latină „plăcea” . Nu-i chiar rea latina, nu-i așa?

      4. Ești rău, știe toată lumea că nu ai cum să rămâi repetent la limba latină. :)) Cât despre talentul la limbi străine, latina nu te pune să o vorbești, latina te pune să gândești. Oare e păcat să gândești? Ce te faci că latina te învață să gândești ordonat, echilibrat, logic, profund, rotund – ceea ce s-ar putea să deranjeze pe mulți. Latina e negreșit matematica limbilor străine. Atunci să scoatem și matematica, doar sunt atâtea vlăstare de ispravă ale neamului nostru care se plâng că matematica e prea grea, că „n-au talent”. :D
      Hai să o luăm pe altă parte: românii care pleacă la muncă în Italia sau Spania învață imediat limbile cu pricina, forțați de nevoie, fără să-și mai pună problema înzestrărilor naturale. Ce reiese de aici? Anume că mai degrabă lenea, iar nu netalentul constituie o piedică în învățarea limbilor străine, în cazul nostru, a limbii latine.

      3. Tocmai pentru că profesorii de latină nu se găsesc pe toate drumurile sunt mai puține șanse să fie mediocri. Excludem cazurile în care directorii de școli, în loc să deschidă posturi pentru și așa puținii absolvenți de Clasice, le țin blocate din fel de fel de interese pentru alte persoane necalificate. Profii de latină se numesc îndeobște „păsări rare” (rarae aves) și sunt foarte prețuiți în statele din Vest (răzleț și la noi).

      2. Latina se învăța pe meleagurile noastre cu mult înainte să apară alte materii care au creat într-adevăr o aglomerare în programă. Nu înțeleg de ce am începe aerisirea programei fix prin eliminarea unei materii cu o atât de mare tradiție. Spiru Haret s-ar întoarce în mormânt. Ce să mai zicem de Eminescu, care insera în poeziile sale versuri compuse în latină (v. Scrisoarea a II-a)? Nu aș vrea să cred că argumentul autorității și al tradiției nu mai e la modă pentru unii azi. Ne-am da foc la valiză…

      1. Latina e folositoare pentru 100 % dintre elevi. De ce? Pentru că latina educă spiritul. Toți avem spirit. Toți putem avea folos de pe urma ei. Cum educă spiritul, am scris la punctul 4.
      Apoi, nu trebuie să căutăm utilul limbii latine în termeni materialiști sau ai profitului imediat. De asta se ocupă alte materii. Investiția pe care o face latina în sufletul elevului este una pe termen lung. Treaba latinei este să imprime elevului o grilă de valori, o conștiință asumată a trecutului, sentimentul de onoare, spiritul de corectitudine, vitejie, noblețe et cetera.

      Tare mi-e teamă că miza scoaterii latinei din școli este alta și că are directă legătură cu atacul asupra religiei din urmă cu câteva luni.

      Pace!

      • Ar fi necesar un minim bun-simt macar pentru ceilalti cititori ai articolului sau comentariu: comentariile dvs. nu au nici o valoare argumentativa, se incadreaza in categoria „Internet troll”. Asta pentru ca „daca nu ar fi latina ar fi educatie sexuala” nu e un argument pentru nimic, faptul ca nu se gasesc profesori inseamna ca vor fi supliniti de oricine e dispus sa preia o asemenea catedra, traditia nu e un argument pentru ancorarea in trecut (meseria de sacagiu, de pilda, a fost o traditie si a disparut complet), iar povestea cu educarea spiritului e doar o afirmatie goala fara fundament.

        Serios, aduceti un argument real si concret pentru care latina e atat de buna incat sa ramana materie obligatorie in gimnaziu cand practic nu foloseste decat unor anumite specializari de facultate. Traditiile si cultura evolueaza, altfel in loc de latina am studia diverse dialecte neolitice din care s-ar trage chiar si latina. Cat despre valoarea globala a latinei, incercati sa vedeti cate limbi sunt vorbite pe planeta si daca latina e in top 50 (nu e!). Engleza, chineza, spaniola, sunt limbi vorbite de foarte multi oameni si engleza e de facto limba universala in foarte multe domenii, latina nu se numeste degeaba limba moarta: lasati-o sa moara in pace.

        • dumneata vrei o educatie oportunista, pragmatica, de tip american, care formeaza sfertodocti fuduli; exact asta trebuie sa evitam.

      • „Latina educa spiritul” nu stiu cum s-o spun mai frumos: este „dus” draga Mihai. Religia sau educatia civica pentru ce este? Daca nu vrei sa devii lingvist sau medic la ce-ti trebuie? Really!?

    • Cu asemenea argumente, considerati ca articolul nu vi adresa dvs., si cu siguranta ca ati fi gasit cu usurinta altceva mai bun de facut …
      Articolul este pentru cei cu alta structura psihica decat a dvs.

  8. Este o mare crima culturalà de asterge invatamântul limbilor clasice la liceu… Acuma e o mare lupta si in Franta impotriva ministra învatamântului care vrea sà suprime latina si greacà. Dar se pare cà prof rezistà foarte bine….

  9. D-le Baumgarten,
    Felicitari pentru articol!
    Am studiat latina 4 ani in liceu, intr-o secție umanista.
    Nu am învățat nimic prin care sa reiasă ceea ce spuneti mai sus.
    Apoi, absolvent de filosofie, am studiat latina/greaca chiar cu d-vstra, știți prea bine cum toti studentii in anul I, dornici sa urmeze acest optional, trebuie sa reia latina from the scratch.
    Prin urmare, ce latina se preda in liceu? Fireste, una care te obliga sa rezolvi niste exercitii in vederea absolvirii. Nu-mi amintesc ca profesoara de latina din liceu sa fi avut habar de tot nomenclatorul clasicist din biologie, geologie, chimie, cu atat mai putin sa ofere acest argument.
    Chiar si un copil de 5 ani poate memora T. Rex (ca stie sau nu ca e in latina). Trebuie sa faca 4 ani de latina sa-si însușească ceea ce…?

  10. Argumentația autorului de la pct. 4 mi se pare, cu tot respectul, deconcertantă. Limba latină, ca lingua franca de facto (tii, ce risipă de latinisme am făcut !) și ca vehicul spre universalitatea civilizației europene, să fie impusă imigranților în detrimentul limbilor naționale (germana, în cazul citat) ?! Utopic și amuzant în același timp. Îl și văd pe imigrantul Ahmed din Germania discutând în latină cu imigrantul Xing din Spania despre universalitatea creației lui Dante…

    În ce privește argumentul invocat de antecomentatorul intitulat „Excelenta” referitor la neologismele de sorginte latină, îi atrag respectuos atenția asupra faptului că majoritatea covârșitoare a acestora au pătruns în limba română a veacului XIX pe filieră franceză și, în oarecare măsură, italiană. După această logică n-ar trebui, mai degrabă, să studiem franceza decât latina ? Unde pui că franceza te ajută să te înțelegi și cu o bună parte din imigranți ;)

  11. Cum stau lucrurile în Italia
    Una dintre materiile cele mai respectate, cele mai de temut şi care le creează elevilor o mulţime de probleme este limba latină. Dacă ai copilul la un liceu cu profil clasic sau ştiinţific, limba latină este la fel de importantă ca şi matematica, italiana sau fizica. La liceul cu profil ştiinţific (realul de la noi) se fac trei ore de latină pe săptămână, numai bine cât să parcurgă cele aproape 500 de pagini de manual. Cei de la clasic (umanul de la noi) au chiar 5 (cinci!) ore de latină pe săptămână. La liceele de limbi străine, ştiinţe aplicate, precum şi la institutele tehnice sau la şcolile vocaţionale nu se studiază latina.

  12. Lingua franca este engleza la ora actuala. Acolo ar trebui puse plus de resurse in educatia generala, in opinia mea.

    In educatia specializata , da latina mai are evident o utilitate, dar impunerea la nivel general in educatie va fi ineficienta, resurse irosite fara a produce un rezultat.

    Nu se pot asigura profesori buni cu competentele necesare peste tot, nu se pot aloca numere de ore suficiente pentru ca si cunoasterea limbii sa fie o reusita la nivel de bagaj de cunostinte.

    Declinul limbii latine in importanta are o explicatie si in extinderea si acapararea religiei de catre monopolul B.O.R , a carui serviciu liturgic e in limba romana. In timp ce Greco-Catolicii aveau traditia studiului limbii latine, confiscarea proprietatilor si credinciosilor de catre B.O.R au favorizat decaderea importantei limbii latine in educatie.

    Dar e suprinzator, in timp ce finlandezii inoveaza in educatie propunand proiecte interdisciplinare care sa inglobeze mai multe materii si sa ofere competente practice, la noi specializarea in chestiuni teoretice, lingvistice si istorice pare sa fie trendul.

  13. Rar articol, excelenta argumentatie, ceea ce ma face sa „tin” partea d-lui Baumgarten in expunerea sa. Am insa o intrebare/comentariu, tine de forma iar nu de fond, doar pentru a-mi fixa niste repere oarecum „pierdute”: cand spune „universitati medievale latine” presupun ca d-ul Baumgarten se refera la „universitatile medievale neolatine”. Personal ma indoiesc ca Petrarca folosea latinul „tata” in detrimentul neolatinului „pater”… Una peste alta, pana sa ajungem la „legiuitor”: „care dintre limbile latine” ar trebui avuta in vedere?

  14. Eu am rămas din latină cu următoarele cunoștințe: forma a 3a plural a verbului a fi-sum, esse, fui este SINT. Deci faptul că academicienii noștri consideră că rușii ne-au băgat pe gât scrierea cu i e o aberație. În rest, toate materiile tb eliminate din curiculă și introduse câte una pe an scolar. Adică, la clasa 0 faci doar matematică elementară, la clasa 1 mai adaugi și lb. româna pe lângă, apoi și gramatica și tot așa.

  15. Educatia economica la clasa a 8 a e o pierdere de vreme. Copilul acela va studia pe larg aceasta materie in a 10a si a 11a.
    Mai mult decat atat, sa inveti un copil de 14 ani cum se produc banii, importanta lor si cum functioneaza niste sisteme economice simple este de-a dreptul periculos! Invatatul copiilor sa fie pragmatici la 14 ani, in halul asta de pragmatici, nu face decat sa perpetueze niste idei total gresite despre lume si societate, care vor culmina la un moment dat cu intrebarea „La ce ne trebuie cultura?”. Copiii nu trebuie invatati sa fie pragmatici la 14 ani. Asta le va stârni ignoranta. Este de-a dreptul stupid sa ii trasezi unui om o directie, si asta la varsta la care este cel mai influentabil, ca apoi sa vii sa ii spui „stii, dar cultura, cultura de fapt e importanta.” La 14 ani nu trebuie sa ai grija zilei de maine, trebuie sa studiezi laina si sa te familiarizezi cu stiintele umaniste.

    http://www.udallasclassics.org/whyClassics.html

  16. si Dvs aveti dreptate!!!!
    Din pacate, nr de ore saptamanale de studiu este acelasi. Candidati pt a umple aceste ore se multiplica.
    La ce renuntam? [nici nu vreau sa fac propuneri ca sa nu fiu insultat].
    Functie de opiniile fiecarui conf univ in parte putem usor ajunge fie la un necesar de 600 SASE SUTE de ore de studiu saptamanale.
    Similar fiecare va propune ELIMINAREA materiilor celorlalti.

    PS. la asta sa adugam convingerea nestramutata a celor ce influenteaza curricula ca parintii si elevii sunt patrunsi de o imbecilitate cronica care ii impiedica sa aleaga intre diversele optiuni, asa ca toate materiile trebuie sa fie obligatorii, in toate scolile si in toate teritoriile,
    adica si intr-o comuna de ses si intr-un oras industrial si in Delta si in creierii muntilor.

  17. O alta vina ar fi legata de mentalul celor care normeaza educatia noastra, inca afectata de clisee socialiste, in genul prioritatii economiei fata de istoria artei, a matematicii fata de literatura etc., un mental venit din epoca parintilor care ne trimiteau cu gloata „la Poli” in anii ’80.

    Presedintele SUA, Barack Obama:

    „In SUA, o provocare majora o reprezinta revitalizarea abilitatilor si interesului studentilor pentru matematica si stiinta.” … „Studentii americani ocupa locul 21 in lume la pregatirea stiintifica si locul 25 la matematica, punand astfel SUA in dezavantaj in sectoare vitale precum cel medical, energetic si de securitate”.

    http://edition.cnn.com/2009/POLITICS/11/23/obama.science/

    SUA a devenit un lider global, in mare parte, datorita geniului si muncii sustinute a oamenilor ei de stiinta, a inginerilor si a inventatorilor. Totusi, astazi aceasta pozitie este amenintata deoarece putini studenti americani isi doresc sa devina experti in domeniul stiintei, tehnologiei, ingineriei si matematicii (abreviat STEM in engleza) – si datorita putinilor profesori care se specializeaza in aceste domenii. Presedntele Obama a facut o prioritate din cresterea numarului studentilor si profesorilor competenti in aceste domenii vitale”.

    http://www.ed.gov/stem

    Deficitul cognitiv-stiintific al publicului romanesc este unul dintre cele mai mari din Europa si nu pare sa se imbunatateasca. Citatul provine dintr-un studiu finantat de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica din Romania si ale carui rezultate au fost publicate in 2010: Proiectul STISOC – Stiinta si societate. Interese si perceptii ale publicului privind cercetarea stiintifica si rezultatele cercetarii”.

    „Una peste alta, concluziile autorilor raportului nu sunt incurajatoare: Publicul romanesc prezinta unul dintre cele mai mari deficite de cunoastere stiintifica a publicului in context european : doar 1 din 7 romani dispune de o cultura stiintifica consolidata si activa”.

    Dar, dincolo de aspectul fascinant, din punct de vedere antropologic, al modului in care romanii de azi vad si inteleg lumea, dintre multele informatii cuprinse in raport una pare cu deosebire tulburatoare si ne loveste drept intr-un punct nevralgic.

    Tarile mai bogate au o cunoastere stiintifica mai buna.

    Se poate observa o relatie direct proportionala intre nivelul de dezvoltare economica al unei tari , masurat prin PIB pe cap de locuitor, si nivelul stocului public de cunoastere stiintifica al populatiei.

    http://www.descopera.ro/cultura/10884957-romanii-si-stiinta-suntem-codasii-europei

    • Veţi fi poate surprins să aflaţi că filologia clasică este o ştiinţă. La fel, umanioarele sînt ştiinţe. Nu aiureli, nu elucubraţii, nu basme de adormit copiii. Sînt ştiinţe complexe, bine articulate, bine fundamentate, al căror rost a fost confirmat şi răsconfirmat în timp. Numai educaţia proastă cu care este îndopată omenirea de zeci de ani a instaurat în minţile neinstruite ideea că ştiinţe sînt doar disciplinele aşa-zis „exacte”. Iar viaţa omenirii înseamnă mai mult decît consumul de bunuri materiale create de economii performante. Între ştiinţele umaniste şi cele exacte nu este obligatoriu să existe prăpastia pe care un învăţămînt alienant a creat-o atît în Est, cît şi în Vest.

      • @Ioana Munteanu

        Veti fi poate surprinsa sa aflati ca unii considera ca si astrologia este tot stiinta. „Nu aiureli, nu elucubratii, nu basme de adormit copiii.” ;) Totusi, citatele din comentariul meu nu se refera (nici) la acest tip de „stiinta”. Cred ca nu l-ati citit cu atentie.

        • Vai, Cetăţene! Deci dumneavoastră nu recunoaşteţi statutul de ştiinţe al umanioarelor!… Asta înţelesesem şi din postarea dumneavoastră, din care reieşea că nu vă interesează decît acele ştiinţe (cele „exacte”, „STEM, în engleză”) care, spuneţi dumneavoastră şi politicienii de mucava ai zilelor noastre, contribuie la creşterea imediată a PIB-ului.
          Mă întreb cum poate progresa o discuţie în aceste condiţii… Ravagii a făcut materialismul ultimului secol, atît cel de coloratură comunistă, cît şi acela consumerist-capitalist. Iată că o parte semnificativă a populaţiei înţelege că scopul educaţiei este şi trebuie să fie doar acela de a asigura pîinea zilnică şi respinge cu furie orice alt sistem formativ, cu vederi mai generoase. (Nu vă mai spun că bani poate aduce şi cultura, că vă perplexez complet. Dormiţi-vă liniştit somnul care naşte monştri, stimate Cetăţean!)

          • Câți bani aduce cultura … păi aș prefera mai degrabă o statistică despre ce venituri au profesorii de latină – ei ar fiind expuși mai consistent ar trebui să aibă creierul cel mai performant.

            Serios vorbind dacă J.K. Rowling a scos sume țapene din scris (și a studiat latina) și Simona Halep din tenis atunci nu mi se pare că generații întregi de copii ar trebui să facă patru ani de scriere creativă și patru de tenis în speranța unei bunăstări asemănătoare.

            Iar școala românească e un dezastru. Și așa ar fi indiferent că se scoate latina de tot sau se dublează orele. Că se studiază Cărtărescu sau Hawking. Câtă vreme elevul nu e convins că diploma are valoare pe piața muncii se va strădui să parcurgă școala cu minim de efort.

        • @Ioana Munteanu

          „Ce-i lipseste chelului? Tichie de margaritar!”

          Avem deja o programa scolara foarte incarcata, in care accentul se pune pe memorare mecanica. O programa scolara care nu are nici o legatura cu viata reala a inceputului de secol XXI. Iata niste exemple relevante:

          LIMBA ROMANA , CLASA A VII-A (unii copii nu au implinit inca 13 ani !)

          Conjunctia

          Conjunctia este un instrument gramatical care face legatura intre:
          – doua parti de propozitie de acelasi fel si care nu depind una de alta (doua subiecte, doua nume predicative, doua atribute, doua complemente)
          – doua propozitii care nu depind una de alta sau intre o propozitie suboronata si propozitia pe care o determina

          Clasificare:

          1. Dupa forma:
          a) simple (sunt formate din elemente identice in plan morfologic): si, nici, ca, deci, sa
          b) compuse: ca sa, incat sa, cum ca
          2. Dupa functia pe care o indeplinesc:
          a) coordonatoare (fac legatura intre doua parti de propozitie sau intre doua propozitii care nu depind unde de alta):
          – copulative: si, nici
          – disjunctive: sau, ori, fie
          – adversative: dar, insa, ci, iar
          – conclusive: deci, asadar
          b) subordonatoare (fac legatura intre doua propozitii, dintre care una este dependenta de cealalta): ca, sa, fiindca, daca, desi, de, incat, deoarece)

          Locutiunile conjunctionale
          Locutiunile conjunctionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjunctie.

          Clasificare:

          1. Locutiuni conjunctionale coordonatoare:
          a) copulative: precum si, cat si, ci si, atat… cat si
          b) adversative: numai ca
          c) conclusive: prin urmare, de aceea, in concluzie, asa ca, in consecinta
          2. Locutiuni conjunctionale subordonatoare: fara sa, dupa cum, in timp ce, in vreme ce, din cauza ca, din pricina ca, cu scopul sa, pentru ca sa, in caz ca, cu conditia sa, cu toate ca, macar ca, incat sa.

          Predicatul Nominal
          Predicatul nominal este partea principala de propozitie care arata o insusire sau atribuie o calitate subiectului. Este format dintr-un verb copulativ, la mod personal, si unul sau mai multe nume predicative.( a fi+ NP: a se naste, a ramane, a se numi) vb. Copulative

          Predicatul nominal poate fi exprimat prin:

          -substantiv: El este elev.
          -adjectiv: El este frumusel.
          -numeral cardinal: Ei sunt doi.
          -numeral ordinal: El este al doilea.
          -numeral colectiv: Ei sunt amandoi.
          -numeral distributiv: Ei sunt cate doi.
          -numeral fractional: Ei sunt o jumatate.
          -numeral multiplicative: Laptele este indoit.
          -pronime personal: Acesta este el.
          -pronume posesiv: Acesta este al meu.
          -pronume demonstrativ: El este acesta.
          -pronume relativ: Problema este cine invata.
          -pronume nehotarat: El este altul.
          -pronume negativ: Acolo nu este nici unul.
          -verb la infinitiv: Actiunea este a canta.
          -verb la supin: Actiunea este de cantat.
          -interjectie: Sunetul este trosc!
          -adverb: Mersul este agale.
          -locutiuni verbale: Este fara indoiala bine sa inveti.

          Complementul direct
          El raspunde la intrebarile pe cine? ce?
          Este partea secundara de propozitie care dtermina un verb tranzitiv la mod personal sau nepersonal sau o interjectie.

          Este exprimat prin:

          Subsrantiv: Tu citesti cartea.
          Locutiune substantivala: El are o buna tinere de minte.
          Pronume personal: L-ai chemat pe el.
          Pronume demonstrativ: Voi admirati pe aceste.
          Pronume posesiv: Eu ii vad pe ai tai.
          Pronume nehotarat: Tu ii cunosti pe toti.
          Pronume negativ: Nu cumpar nimic.
          Pronume relativ: Iata omul/ pe care il admir./
          Pronume interogativ: Pe cine ai intrebat?
          Numeral cardinal: I-ai vazut pe doi dintre copii.
          Numeral ordinal: L-ai cumparat pe primul.
          Numeral colectiv: I-am vazut pe tustrei.
          Numeral fractional: El a luat o zecime din total.
          Adjectiv: Il respect pe cel harnic.
          Verb la infinitiv: El stie a vorbi romaneste.
          Verb la gerunziu: Aud cantand pe undeva.
          Verb la supin: Tu ai terminat de rezolvat exercitiul.
          Interjectie: Deodata am auzit: buf!

          ETC.

          In aceste conditii, doar studiul (a se citi „tocirea”) gramaticii limbii latine le mai lipseste elevilor romani.

          ***

          „O parte semnificativa a populatiei intelege ca scopul educatiei este si trebuie sa fie doar acela de a asigura piinea zilnica si respinge cu furie orice alt sistem formativ, cu vederi mai generoase.”

          In conditiile socio-economice ale Romaniei, afirmatii de genul acesta denota „somnul ratiunii care naste monstrii”:

          „Aproape jumatate din lucratorii din Romania se afla sub pragul de saracie.

          Ziua de 17 octombrie este marcata pe plan international ca Ziua de Lupta Impotriva Saraciei. Romania este a doua cea mai saraca tara din Uniunea Europena, iar veniturile unor categorii sociale din Romania sunt situate sub pragul minimului necesar pentru asigurarea conditiilor minime de subzistenta.”

          http://www.cartel-alfa.ro/default.asp?nod=67&info=48031

          • @elena, @Cetăţean
            Aveţi o logică de fier, stimaţi colegi de forum! N-am ce spune, mă predau!
            Logica obtuzităţii celei mai pure, care este impermeabilă la orice argumente. Aşadar, dacă manualele sînt stufoase şi proaste în zilele noastre, mai bine nu mai învăţăm nimic! Dacă aprofundarea culturii nu mă duce în doi timp şi trei mişcări la averea d-nei Rowling, mai bine mă apuc de comerţ sau… de informatică, fireşte! Pentru că singurul scop al meu ca biped pe lume este să corespund cerinţelor „pieţei muncii”.
            Nu e vina latinei că dumneavoastră vedeţi în ea un şir plicticos de tabele de declinări şi conjugări. Nu aveţi pregătirea necesară pentru a vedea în ea limba în care s-a articulat gîndirea europeană superioară vreme de 2000 de ani. De ce nu aveţi această pregătire? Dumnezeu ştie… Pentru că n-aţi avut profesorii care să vă deschidă ochii, pentru că n-aţi avut imaginaţie, pentru că presiunea celor din jur vă împinge într-o direcţie stupidă, pentru că înţelegeţi viaţa numai în funcţie de „piaţa muncii”. Mai precis, de „piaţa muncii” ca un dat, nu ca un spaţiu asupra căruia sînt chemat şi eu să lucrez, pe care sînt chemat să-l modific înspre mai bine. Cineva trebuie să „ne dea” mereu ceva. Ceva material, bineînţeles.
            Nu, nu e „tichie de mărgăritar” latina, domnule Cetăţean, e cizma pe care dacă nu o încalţi în toiul lui ianuarie, s-ar putea să te trezeşti degerat din cap pînă în picioare! Sau să nu te mai trezeşti deloc…

            • @Ioana Munteanu

              – „educatia proasta”
              – „mintile neinstruite”
              – „invatamint alienant … atit in Est, cit si in Vest”
              – „politicienii de mucava ai zilelor noastre”
              – „ravagii a facut materialismul ultimului secol … consumerist-capitalist”
              – „va perplexez complet”
              – „dormiti-va linistit somnul care naste monstri”
              – „aveti o logica de fier, stimati colegi de forum”
              – „logica obtuzitatii celei mai pure, care este impermeabila la orice argumente”
              – „nu aveti pregatirea necesara”
              – „n-ati avut profesorii care sa va deschida ochii”
              – „n-ati avut imaginatie”

              Cam acestea au fost „argumentele” produse de „logica dvs. de fier”. „Nu aveti pregatirea necesara” sa purtati o conversatie civilizata, bazata pe argumente si nu pe invective si pe lozinci dogmatice. „Daca aprofundarea culturii” produce astfel de rezultate, atunci … „mai bine ma apuc de comert, sau… de informatica, fireste!”.

  18. Faptul ca in corpul articolului nu apare nici macar o data cuvantul „elev” este simptomatic pentru intregul argument. Pacat.

  19. Am invatat latina 4 ani, am uitat tot. Am devenit inginer, deci nu sunt intelectual.
    Logica nu am invatat cu latina, o aveam in mine si am dezvoltat-o caramida cu caramida.
    Cu anii cantitatea de informatii a crescut exponential, trebuie sa selectam din ea acea parte de care avem nevoie pentru o cultura generala pe care sa cladim cunostintele viitoare care vor sta la baza pregatirii noastre profesionale.
    Ar trebui studiata mai bine limba romana, deoarece exista tendinta de a folosi cuvinte imprumutate, mai ales din engleza, care au corespondent si in limba romana.

  20. In toate discutiile care se poarta si pe acest blog am observat multe propuneri privind „reforma educatiei’ , mai toate venite din partea unor persoane angajate/salariate („castingand o paine din educatie/invatamanat).

    Multe din aceste persoane isi trimit copii la studii in strainate (colegii/universitati). La fel fac si „oamenii politici” si „jurnalistii” si nu numai privind educatia, ci si sistemul sanitar. Oare asta nu e o ipocrizie?

    Din pacate nu prea am auzit si parerea „angajatoriilor” cam ce ar astepta de la sistemul de inavatamant pentru a tine economia in miscare, pentru care majoritatea se celor aflati pe bancile scolii…………din motivul foarte simplu: probabil nu sunt consultati.

    Oare cati romani lucrand in strainate („de succes” sau obisnuiti), cei 3 – 4 milioane, au fost intrebati la interviu de angajare daca stiu latina sau religie ortodoxa ? Si tendinta este de a pleca din Romania si nu te revenire.

    Un cadru didactic la o universitate din Romania se plangea ca in 15 ani nu l-a intrebat nimeni (niciun angajator) ce ar trebui sa fie invatati studentii pentru a fi „angajabili”. Din pacate cred ca ar trebui sa fie invers – asa cum se procedeaza in universitatile din America de Nord – adica universitatile sa contacteze firmele pentru a-si orienta programele de invatamant conform ceritelor pietii.

    In timpul liceului am facut doi ani de latina (1961-1962 si 1962-1963) si apoi am urmat o cariera in inginerie; acum am un coleg din Columbia care a fost „impresionat” de cunostintele mele de latina (cele cateva, spunandu-ma ca ei nu fac nici o ora de latina in scoala………si spaniola parca-i cu radacini latine!

  21. Splendidă pledoaria domnului Baumgarten însă realitatea din școli în ceea ce privește predarea limbii latine e de mult timp una tristă.De fapt predarea acestei discipline a ajuns în ultimii douăzeci de ani o adevărată formă fără fond astfel încât o problemă mai importantă pare a fi cum să motivezi frecventarea facultăților de Limbi clasice și mai ales cum să-i atragi în sistemul de învățământ pe absolvenții acestora.Există o lipsă cronică de profesori calificați de limba latină în toate județele. În cele mai multe școli de ani de zile orele de latină se împart între profesorii de română sau chiar de alte specialități (mai ales în mediul rural unde nu există profesori calificați încă din timpul comunismului).Ora de latină care se scoate de la clasa a-VIII-a e
    nu era doar prost plasată, la an terminal de gimnaziu când elevii sunt interesați mai ales de română și matematică la care susțin evaluarea națională dar era și foarte greu de predat de către profesori calificați având în vedere numărul mare de școli generale la nivel național și numărul mic de ore (doar una la clasa a-VIII-a).Adevărata problemă e însă la liceu unde se studiază la profilul uman (chiar două ore săptămânal la filologie).Cum se studiază? Rareori ca la carte, deseori improvizat, făcându-se mai degrabă ceva cultură și istorie latină, foarte puțină limbă.Evident sunt și excepții..dar din ce în ce mai rare pe măsură ce profesorii calificați ies treptat din sistem.

  22. aş avea de făcut câteva remarci:

    1. Mă bucur şi consider demn de laudă faptul că autorul articolului a abordat acest subiect cu atâta stăruinţă. Mă bucur, pentru că sper ca articolul acesta să fie doar începutul unei discuţii şi mai ample în presa noastră pe acest subiect. Aceste situaţii, aparent marginale, trebuie puse pe tapet cât mai apăsat în spaţiul nostru public, veşnic torturat şi brutalizat de discuţii sterile despre bani, politică şi cam atât.

    2. Există cel puţin două derapaje logice în comentariile de mai sus: se deraiază de la un subiect concret, cel al eliminării limbii latine de la clasa a VIII-a ca măsură abuzivă din punct de vedere al politicii educaţionale şi inechitabilă ştiinţific, la discuţia despre valoarea limbii latine în educaţie în genere. În al doilea rând, trebuie să recunoaştem că dispreţul afişat de ‚detractorii’comentatori pe acest subiect ar putea avea legătură cu modul de predare al disciplinei limba latină, cu,eventual, cei care o predau, evident, cu cei care o învaţă – pentru că responsabilitatea educaţiei, s-o spunem cinstit, revine şi celui ce e învăţat, nu numai celui ce învaţă (vezi cazul de mai sus al studentului iritat că nu a înţeles mai nimic din limba latină, deci probabil că e de vină materia însăşi) – dar nu cu disciplina ‚limba latină’ în sine.
    Este o aberaţie să confunzi rezultatul educaţiei sau modul educaţiei cu obiectul educaţiei şi importanţa lui intrinsecă. Altfel, la fiecare generaţie ce eşuează la BAC din pricina matematicii ar trebui să mai tăiem o oră din programă. Într-un fel, aşa e şi în cazul nostru: latina fiind cea mai ‚spinoasă’ dintre umanioare, e mai bine s-o facem dispărută ca să n-avem de furcă cu ea. Gândire de elev.

    La acest stadiu s-a ajuns deci cu linguşirea elevului în locul educării lui în învăţământul românesc, rod al ’colaborării’ strânse între părinţi, elevi şi factorii de decizie din minister. Un pasaj din Tacitus, Dialogus, XXIX, ne-ar lămuri mai bine: „Astăzi, însă, abia născut, copilul e lăsat pe mîinile vreunei sclave de neam grec, căreia i se mai alătură unul sau doi dintre ceilalţi sclavi, de obicei cel mai netrebnic şi mai nedestoinic pentru vreo slujbă serioasă. Cu poveştile şi superstiţiile acestora sînt umplute necontenit minţile fragede şi neformate; şi nimeni în toata casa nu chibzuieşte ce trebuie să vorbească sau să făptuiască în faţa micului stăpân. Mai mult chiar, părinţii înşişi nu-şi mai deprind copiii cu cinstea şi cu modestia, ci cu destrăbălarea şi cu vorbăria; prin ele se furişează încetul cu încetul neruşinarea şi dispreţul de sine şi de alţii. În adevăr, mi se pare că viţiile proprii şi caracteristice ale acestui oraş se ivesc astăzi chiar în pîntecele mamei: dragostea de teatru şi patima pentru gladiatori şi cursele de cai. Năpădită şi stăpânită de astfel de patimi, ce colţişor se mai păstrează în mintea lui pentru îndeletnicirile înălţătoare? Câţi vei întâlni să vorbească acasă despre alte lucruri? Ce altfel de convorbiri auzim noi între tineri atunci când intrăm în sălile de studiu? Nici chiar profesorii nu au cu elevii lor alte discuţii mai obişnuite; căci ei îşi atrag şcolarii, nu cu asprimea educaţiei şi nici prin probele talentului lor, ci prin vizite pline de intrigi şi momeli linguşitoare ” (Tacitus, Opere I, Bucureşti, 1958, traducere de H. Mihăescu). Nu avem nevoie de limba latină, nu?

    3. Răspund comentatorilor care s-au întrebat de ce nu e mai bine să introducem educaţie sexuală şi igienă în şcoli în locul limbii latine: personal, nu am nimic împotriva igienei, ea trebuie învăţată la rând cu celelalte, dar a învăţa cum să te ştergi nu îi va oferi elevului abilităţile de lectură, comprehensiune, sintaxă şi vocabular pe care orele de limbă latină i le oferă celui ce o învaţă pentru limba sa maternă. Pentru limba maternă, pentru că, aşa cum putem vedea din studiile ştiinţifice şi rapoartele elaborate în SUA la începutul anilor 70 deja, în urma unor pe atunci programe pilot în care disciplina Latină a fost introdusă în cadrul FLES (Foreign Language in Elementary Schools) ca limbă de studiu între limbile străine la nivelul claselor a VI-a şi a VII-a, s-a putut demonstra că notele celor ce au parcurs un program de limba latină paralel cu engleză au fost mult mai mari (pe finalul programului faţă de momentul iniţial) la capitolul reading ability, comprehension, vocabulary pentru limba engleză decât notele elevilor de clasa a VI-a şi a VII-a care nu au beneficiat de curs de limba latină (vocabular, citire, înţelegere) atunci când au studiat limba engleză pe parcursul clasei a VI-a (raportul s-a bazat pe compararea între efectul introducerii latinei în paralel cu cel al introducerii a alte două limbi romanice, spaniola şi franceza). (A se vedea raportul: A Study of the Effect of Latin Instruction on English Reading Skills of Sixth Grade Students in the Public Schools of the District of Columbia, School Year, 1970-71, iniţiat de Judith Le Bovit – http://files.eric.ed.gov/fulltext/ED060695.pdf).

    Astfel, nu trebuie să descoperim noi astăzi avantajele limbii latine pentru învăţarea limbii materne pentru clasele gimnaziale, ele au fost descoperite şi testate deja. Pentru lămuriri suplimentare, trimit la o bibliografie minimală pe acest subiect în ultima pagină a raportului citat mai sus (e adevărat, sursele sunt mai vechi, însă se pot găsi şi altele mai recente).
    4. În final, aş recomanda un text al aceleiaşi Judith Le Bovit, ce are ca titlu un dicton celebru: Qui timide rogat, docet negare (Seneca, Phaedra, 593) – în traducere română “cine timid întreabă, primeşte doar refuzul” (Lucius Annaeus Seneca, Tragedii, vol. I, traducere Traian Diaconescu, Ed. Univers, Bucureşti, 1979) – pentru a ne convinge de ce studiul limbii latine nu e un lux, ci chiar o necesitate în învăţământul contemporan; iar pentru noi, cu atât mai mult.

    Textul, aici, alături de alte contribuţii: http://files.eric.ed.gov/fulltext/ED022409.pdf

  23. Treaba e de fapt foarte complexa, dezastruoasa in sine pe termen mediu. De fapt traduce totala lipsa de preocupare a Statului in sensul lipsei unei politici coordonate pentru anumite categorii profesionale. Programa claselor umaniste din licee e destul de ok, multa latina, multa literatura, cultura generala. Ce le oferi dupa aceea? Sigur, se duc la facultate. Dar poate unii nu se duc. In schimb, cu o foarte buna educatie in liceu umanist poti fi o foarte buna secretara, o buna educatoare sau invatatoare, un bun cadru mediu muzeal etc.Nemaivorbind despre faptul ca o buna educatie liceala asigura teoretic o foarte buna formare viitorilor studenti, ceea ce e foarte important in conditiile aberantei structuri Bologna.

    Problema majora este ca si in programa universitara locul disciplinelor de nisa, dar esentiale e extrem de redus si tinde spre dispatirie (vezi limbile vechi, vezi epigrafia, vezi numismatica, vezi arheologia, vezi paleografia) asa incat in maxim 20-25 de ani se va stinge lumina si va fi foarte greu daca nu imposibil de reaprins, ca nu mai profesori. Si vom sta sa privim cu ochi senini dar tampi la patrimoniul pe care-l avem prin muzee, institute, biblioteci – sau si mai interesant nu vom sti ce ne fura de sub nas altii…

  24. in fiecare an ne gindim cum sa mai recirpim un sistem educational in deriva dar nimeni nu ia in calcul reintoarcerea la invatamintul clasic. Raul este evident, in fata noastra, dar „clasicul” este eliminat a priori din discutie. cind va avea cineva initiativa (si curajul intelept) de a deschide o scoala privata de arte liberala in sistem clasic si va cunoaste succesul, oamenii isi vor deschide ochii si vor crede ca aceasta este educatia care formeaza oameni (liberi) si nu robotei buni de manipulat si exploatat.
    numai prezenta tot mai insistenta a dacomaniacilor printre noi ar trebui sa ne dea de gindit. domnilor, oamenii nu traiesc numai cu bani si profit – dimpotriva din spirit si minte libera se obtine profitul, intii spiritual si intelectual, apoi inevitabil si financiar. ordinea inversa e o iluzie…

  25. @Ioana Munteanu (06/01/2016 la 22:43)

    ” Nu aveţi pregătirea necesară pentru a vedea în ea limba în care s-a articulat gîndirea europeană superioară vreme de 2000 de ani……….”

    Mai incet cu pianul pe scari; cred ca ati gresit cu un ordin de marime…..poate ati vrut sa spuneti doua sute de ani. Acum 2000 de ani nu exista nici o Europa!

    Doar cateva cuvinte despre „gîndirea europeană superioară vreme de 2000 de ani”: Inchizitia (limba latina), Cruciade, Razboaie si Imperii Coloniale (Spania, Franta, Portugalia – latine Anglia – engleza) care au exterminat populatia indigena (America Centrala si de Sud, Africa etc.)

    Eu folosesc contributia unoor IT-isti/ingineri sa scriu acest comentariu. Comentariile dvs. sunt postate tor datorita acestora. Am studiat in liceu 2 ani limba natina (pe vremea comunistilor) si nu mi-a ajutat dar nici nu m-a facut mai mult sau mai putin intelectual.

    Festina Lente……. si mai multa cumpatare in comentarii.

    Multumesc pentru rabdare.

    • @Stefana, @Cetăţean
      Europa nu exista acum 2000 de ani? E bună asta… Poate nu exista UE…
      Am înţeles, din spiritul european reţineţi Inchiziţia, Cruciadele etc. Nu-i bai, înseamnă că vă veţi împăca uşor cu dispariţia Europei, care pare iminentă.
      Nu ştiu dacă faptul că putem scrie prin contribuţia unor IT-işti este întotdeauna un bine. Uneori, cred că ar fi mai de folos să tăcem. Sau să scrijelim pe piatră.
      Iar dacă dumneavoastră nu v-a folosit latina, nu înseamnă că ea nu poate folosi nimănui. De ce vă credeţi un etalonul? Mie mi-a folosit, de pildă. Altora le-a folosit. Chiar dacă sîntem o minoritate, democraţia (unde s-o fi născut tîmpenia asta de democraţie?) ne protejează drepturile.
      Stimate Cetăţean, nu eu lansez invectivele, ci aceia care susţin fără drept de apel că oricine are o preocupare sau o meserie umanistă e un retardat, care trăieşte pe altă planetă. În afară de argumentul „pieţei muncii”, nu am reţinut nici un altul din partea dumneavoastră. Iar acest argument este, după mine, extrem de prost înţeles şi folosit. Vă doresc mult succes în toate cele!

      • @Ioana Munteanu

        Vad ca v-ati postat raspunsul departe de comentariul meu, probabil pentru a putea sa manipulati cititorii cu afirmatii de genul:

        „Stimate Cetatean, nu eu lansez invectivele, ci aceia care sustin fara drept de apel ca oricine are o preocupare sau o meserie umanista e un retardat, care traieste pe alta planeta. In afara de argumentul “pietei muncii”, nu am retinut nici un altul din partea dumneavoastra.”

        1. Nu am spus in nici un comentariu ca „oricine are o preocupare sau o meserie umanista e un retardat, care traieste pe alta planeta”.

        2. Nu am vorbit in nici un comentariu despre „piata muncii”.

        3. Las cititorii sa aprecieze singuri daca ati folosit sau nu invective:

        – „educatia proasta”
        – „mintile neinstruite”
        – „invatamint alienant … atit in Est, cit si in Vest”
        – „politicienii de mucava ai zilelor noastre”
        – „ravagii a facut materialismul ultimului secol … consumerist-capitalist”
        – „va perplexez complet”
        – „dormiti-va linistit somnul care naste monstri”
        – „aveti o logica de fier, stimati colegi de forum”
        – „logica obtuzitatii celei mai pure, care este impermeabila la orice argumente”
        – „nu aveti pregatirea necesara”
        – „n-ati avut profesorii care sa va deschida ochii”
        – „n-ati avut imaginatie”

        Cam acestea au fost „argumentele” pe care le-ati oferit in comentariile anterioare. Cine doreste sa le compare cu argumentele mele, poate citi oricand dialogul nostru de mai sus:

        http://www.contributors.ro/cultura/despre-functia-politica-a-predarii-limbii-latine/#comment-265837

        • Nu am postat nicidecum din propria mea voinţă la distanţă de comentariul dumneavoastră, stimate Cetăţean! Credeam că aţi observat că forumul acesta nu permite un şir prea mare de comentarii la rînd. Sau nu-mi permite mie, nu ştiu. Şi pe mine mă enervează foarte tare acest sistem.
          Să manipulez cititorii? Asta e bună!
          Am mai dorit să mă retrag din discuţie, stimate Cetăţean, şi aţi revenit. Nu doresc să mai adaug nimic, sînteţi răuvoitor şi aţi decis din start cum e bine. Cine vă contrazice vă insultă. Ştiu că în astfel de cazuri conversaţia este inutilă.
          Eu aş da orice să ştiu mai multe decît ştiu, stimate Cetăţean, şi din sfera umanistă, şi dintr-aceea realistă. Dumneavoastră se pare că nu vedeţi lucrurile în felul acesta. Într-adevăr, cititorii imparţiali ar putea decide cine este mai opac în pseudo-disputa noastră. Vă doresc sincer să aveţi norocul de a înţelege viaţa şi altfel decît o înţelegeţi acum!

          • @Ioana Munteanu

            Stimata doamna Ioana Munteanu. Forumul acesta permite un sir oricat de lung de comentarii, trebuie doar sa apelati la putina logica (nu neaparat „o logica de fier”). Din pacate, se pare ca dvs. aveti o problema la acest capitol, „nu aveti pregatirea necesara” pentru probleme care depasesc sfera „umanioarelor”. Cu toate astea, ma etichetati pe mine ca fiind obtuz, lipsit de logica: „aveti o logica de fier … logica obtuzitatii celei mai pure, care este impermeabila la orice argumente”. Totusi, nu pot sa ma supar pe dvs., sunt convins ca „n-ati avut profesorii care sa va deschida ochii” pentru a intelege faptul ca „scopul educatiei” nu poate sa fie atins daca se ignora dezvoltarea abilitatii de a gandi critic (logic). Nu va spun mai multe, „ca va perplexez complet”. „Dormiti-va linistita somnul care naste monstri”, stimata doamna.

            • Sînteţi o dulceaţă! Ca să rămîn cu ceva din „discuţia” noastră, învăţaţi-mă şi pe mine cum să procedez atunci cînd, după un comentariu pe acest forum, nu mai figurează butonul „Răspunde”. De multă vreme doresc să aflu şi, într-adevăr, nu a fost nimeni în stare să mă înveţe.

            • @Ioana Munteanu

              Multumesc pentru compliment! ;)

              Dupa cum observati, acest ultim comentariu al dvs. nu mai are un buton cu functia „Raspunde”, are doar un buton inactiv. Pentru ca sa postez comentariul pe care tocmai il scriu, voi folosi ultimul buton care are atasat textul „Raspunde” (si care apartine acestui „sir de comentarii”). Acest buton se afla chiar deasupra ultimului dvs. comentariu:

              &block; Raspunde

              Ioana Munteanu spune:
              08/01/2016 la 12:07

              Daca dvs. doriti sa imi raspundeti din nou, va trebui sa folositi acelasi buton (ultimul buton care are atasat textul „Raspunde” si care apartine acestui „sir de comentarii”).

            • Vă mulţumesc, Cetăţene! Deja mă simt mai inteligentă!
              (Cu toate că, ar trebui să recunoaşteţi că e ceva aiurea aici: adică de ce nu dispunem de un şir infinit de butoane active sub fiecare comentariu? Văzusem şi eu că mai sus sînt butoane active, dar voiam să dispun de unul exact acolo unde aveam nevoie, adică unde ajunsese discuţia. Probabil că IT-iştii lucrează de zor să rezolve această… anomalie.)

      • @Ioana Munteanu (07/01/2016 la 11:57)

        Europa nu exista acum 2000 de ani in sensul in care spuneati dvs adica „gîndirea europeană superioară vreme de 2000 de ani”

        „Am înţeles, din spiritul european reţineţi Inchiziţia, Cruciadele etc. Nu-i bai, înseamnă că vă veţi împăca uşor cu dispariţia Europei, care pare iminentă.”

        Si cele enumerate de mine fac parte din istorie si nu pot fi sterse / trecute sub pres. Fiecare pasare pe limba ei piere.

        „Nu ştiu dacă faptul că putem scrie prin contribuţia unor IT-işti este întotdeauna un bine. Uneori, cred că ar fi mai de folos să tăcem. Sau să scrijelim pe piatră.”

        Chiar ar fi bine sa taceti cu privire la contributia IT-istilor si sa treceti la „scrijelirea pe piatra” daca nu va place produsul livrat de IT-isti, mai ales ca unii din ei nu au studiat latina.

        „Iar dacă dumneavoastră nu v-a folosit latina, nu înseamnă că ea nu poate folosi nimănui. De ce vă credeţi un etalonul? Mie mi-a folosit, de pildă. Altora le-a folosit. Chiar dacă sîntem o minoritate, democraţia (unde s-o fi născut tîmpenia asta de democraţie?) ne protejează drepturile.”

        Mie mi-a folosit latina: cu cele cateva proverbe in latina l-am impresionat pe colegul meu din Columbia (America de Sud, limba oficial spaniola).

        Si observ ca studiul limbii latine foloseste si altora, poate chiar dvs. castigati o paine din asta. Si-i foarte bine dar de aici este o cale lunga cu impunerea studierii e cale lunga.

        Nu ma consider un etalon (chiar deloc); dar nici nu pot acepta aroganta unor „intelectuali” cu pregatire umanista care desconsidera, in special, profesionistii cu pregatire tehnica dar folosesc zi de zi produsul muncii lor care le face viata comfortabila, incepand de la automobile, avioane, electronice, telefoane mobile, computeretc.

        Va urez succes in lupta cu introducerea limbii latine.

        • Fie precum spuneţi… E inutilă discuţia cu oameni deja foarte convinşi de adevărurile lor… nearogante.
          Şi totuşi, aş vrea să amintesc vorba cea bună a lui Alex. Ştefănescu: mă înclin în faţa electricianului care îmi repară reţeaua electrică, în faţa cizmarului care îmi repară cizma, în faţa instalatorului care îmi instalează toaleta, în faţa IT-istului care creează lumea virtuală. În general, e bine să admirăm ceea ce e util şi noi nu putem face. Surpriza apare cînd constaţi că admiraţia aceasta nu e reciprocă şi că umanistul, scriitorul, poetul sînt în continuare văzuţi, de către oameni care nu au acces la ştiinţele cuvîntului, la cele sociale, la arte, întocmai ca în vremurile întunecate ale istoriei mai mult sau mai puţin recente, ca nişte paraziţi imbecili.
          Pierderea nu e a noastră.

  26. Dupa cum am tot spus, predarea unor cunostinte in scoala nu trebuie vazuta ca introducerea unor discipline corespunzatoare.

    Este absolut imposibil sa ai atatea discipline cate domenii sunt necesare unei bune pregatirii in acest mileniu: programare, robotica, arte, educatie financiara, astronomie, educatie morala , filosofie…

    Fiecare cioara crede ca puiul ei e cel mai frumos si fiecare professor crede ca disciplina sa este absolut necesara.

    Si, intr-un fel asa si este.

    Doar ca nue vorba de disciplina ca atare, ci de cunostinte.

    ====

    In cazul limbii latine, ea este intr-adevar necesara cel putin din motivul obisnuirii elevilor cu structura unei limbi si din motivul legarii sale de civiplizatia romana.

    DAR, aceasta necessitate nu inseamna ca elevii trebuie sa studieze latina UN AN si nici ca ea trebuie vazuta ca o limba „straina”.

    Cunostintele de latina potr fi usor integrate in:
    – limba romana (1-2 ore integrate de gramatica minimala plus integrarea in lectiile unde este de ajutor)
    – istorie (la locul potrivit)
    – arte (la locul potrivit)

    Astfel, cunostintele predfate vor fi asignate unor obiective didactice, vor fi simplu de legat de scorurile practice, vor avea aspect natural sim de ce nu, vor fi chiar amuzante.
    ====

    In paranteza fie spus, invatatura la noi isi pastreeaza din pacate acel aspect „serios: (citeste posomorat, ttrist, chinuit) care nu face decat rau. Nu exista nici un motiv stiintifica pentru ca niste cunostinte sa ajunga la elev pe cai proiectqate sa fie chinuitoare. Nu tortura invata…

  27. Inca un vot negativ: cine argumenteaza cu latina obligatorie pentru toti elevii de gimnaziu este pur si simplu rupt de realitate, da’ rau de tot. In momentul cand marea masa a elevilor nu sunt in stare sa articuleze propozitii pe romana sa vi sa le cer sa toceasca cartea de latina este crud si injust. In lumea de azi sunt alte zeci de materii mult mai utile decat latina: ex. clase de arte si desen in particular (necesare pentru joburi inovative), educatie civica, bazele economiei, utilizare de dispozitive digitale, stinte politice, filozofie, discurs, cunostinte de prezentare, modelare 3D etc, etc… chestii utile pentru societate si care pot fi indragite de elevi.

    Latina si alte chestii aberante dorite de fel si fel de „nationalisti” sau „credinciosi”. Puneti domle’ la alegere si sa terminam cu povestilea astea despre ce cred niste „mosnegi” a fi util pentru tanara generatie. Asta este si motivul principal pentru care si dupa 25 de ani avem un sistem de invatamant comunist, drept de alegere = 0. Cum mai poti vara pe gat elevilor astfel de materii daca dai posibilitatea de alegere? Cine va mai alege latina…

  28. Soroştineanu Valeria, Societatea de Ştiinţe Istorice din România, filiala Sibiu

    Este trist ca multe din comentariile împotriva Limbii latine sunt atât de pline de ură, demonstrând cât de obsedaţi suntem doar de experienţa noastră sau de ceea ce am auzit despre predarea Limbii latine. Eu mă declar mândră că sunt apud chistocu verde, şi naţionalistă şi credincioasă şi cu sau fără ghilimele babă, Disciplinele din gimnaziu sunt cele care pun baza culturii generale, avem nevoie de o identitate, dacă nu vă place naţională, europeană, mai ales în contextul de acum.

  29. Daca tot vorbim despre identitatea europeana, despre cea romaneasca, cred ca trebuie sa ne reamintim ca unul dintre fumndamentele civilizaţiei europene este civilizaţia romana.Chiar si in secolul XIX, latina mai era folosita in cultura germana, in cultura maghiara Este vorba despre tomuri enciclopedice, legislative, istorice. Studierea latinei a devenit o rara avis in cultura noastra. Stupefiant!
    MG

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexander Baumgarten
Alexander Baumgartenhttp://hiphi.ubbcluj.ro/fam
Conferentiar universitar doctor, Catedra de Istoria Filosofiei Antice si Medievale Universitatea "Babes-Bolyai", Cluj. A publicat 6 volume de studii şi exegeză a filosofiei medievale si 13 volume conţinând tratate ale filosofiei antice şi medievale. Membru corespondent al Academiei “Pontificia Academia Sancti Thomae Aquinatis” din Vatican (din 2004), vicepreşedinte al Societăţii Române de Studii Clasice, filiala din Cluj (din 2003), membru al Societé Internationale pour l’Etude de la Philosophie Médiévale (din 2007).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro