joi, martie 28, 2024

Despre intelectualii publici: Camus si Patapievici

Am citit pe blogul lui Mihnea Maruta prima parte dintr-o conferinta tinuta de H.-R. Patapievici la Facultatea de Jurnalism a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj. Nu pot spune decat ca este un cri de coeur din partea unuia dintre intelectualii straluciti ai Romaniei si ai Europei. Pe 7 noiembrie se implinesc 100 de ani de la nasterea lui Albert Camus. A fost simbolul opozitiei in raport cu lasitatile, ignominiile si infamiile vremii sale, ca si Horia Patapievici in ultimele doua decenii ale acestei chinuitoare tranzitii romanesti. Spiritul camusian, atat de admirat de Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, inseamna dreptul la revolta, la adevar si la onoare. Lui Camus i-au repugnat colectivismele de orice fel. La fel si liberalului de centru care este H.-R. Patapievici. Despre Camus s-au rostit nenumarate abjectii. La fel si despre Patapievici. Profetii si servitorii totalitarismului, indiferent de mastile pe care le arboreaza, nu i-au iertat nici pe primul, nici pe cel de-al doilea. Tot ce pot spune acum este ca fara oameni ca ei sfera publica este saracita, vaduvita, schilodita.

Iata doua fragmente din conferinta tinuta de autorul „Omului recent”:

Despre oamenii care detestă: “Poţi să urăşti, dar să nu ai îndrăzneala urii tale”

„Am marota dezbaterii publice şi cred că totul trebuie realizat cu cuvântul. Dacă nu, cum spune Dimitrie Cantemir în “Istoria hieroglifică”, “ce nu să începe cu cuvântul să sfârşeşte cu bâta”. De aceea cred că trebuie să încercăm măcar să folosim cuvântul, ca să diminuăm şansele ca totul să se încheie cu bâta.

Am stat de vorbă cu foarte mulţi oameni şi am remarcat următorul lucru: am văzut îndârjirea. Am văzut un lucru pe care nu l-am întâlnit în anii ’90. Cu siguranţă că el exista, pentru că pasiunile erau foarte mari, dar, cum am spus, cei care te detestau nu intrau în vorbă cu tine. Era un fel de convenţie – “nu ne amestecăm unii cu ceilalţi”. Acum, există un soi de prozelitism al celor care detestă.

Oamenii care detestă astăzi au căpătat curaj. Teza mea este că au căpătat curaj din cauza – ori datorită, spuneţi dumneavoastră cum e bine – televiziunilor, care, prin stilul moderatorului, care este de fapt un incitator, prin tonul cu care tratează chestiunile, a dat curaj foarte multor oameni de a trece dincolo de forul interior: se simt legitimaţi de a face pasul în spaţiul public şi de a-l interpela pe omul cu care au identificat dezagrementul, pentru a-l pune la punct.

E primul lucru: faptul că aceşti oameni au îndrăzneala urii lor. Ceea ce e foarte periculos. Poţi să urăşti, dar să nu ai îndrăzneala urii tale. Al doilea lucru este impermeabilitatea la argument. Acum pot să spun şi cum arată transparenţa ochiului celui care respinge orice argument. Este un soi de matuitate care se depune pe ochi, e ca un fel de cataractă care îl face mat. Privirea lui nu are limpezimea luminii care pleacă din ochi şi care te reconfortează atât de mult când vorbeşti cu un om. Nu. Este ceva îndârjit în spatele acestei matuităţi: nu vrea să asculte nimic. Pentru el eşti ăla, eşti ăla care este anti-naţional, eşti ăla care distruge cultura română, eşti ăla care a făcut tot ce a auzit el de la Antena 3 – Mihai Gâdea, Mircea Badea, Dana Grecu – că ai făcut. Ăla eşti.

Şi asta îmi evocă un mic vis-à-vis al lui Dan Perjovschi din “22″. El spune aşa: “De facto, Patapievici este un intelectual cenzurat. Orice ar spune, ştiu alţii mai bine decât el ce a spus. Orice ar spune, el spune, de fapt, ce spun alţii despre el”. Mi-a deschis ochii Dan, pentru că există o formă de cenzură care nu interzice ceea ce spui, ci este cenzura care înconjoară orice ai spune cu o etichetă care, de regulă, pentru a fi eficace, este un stigmat.

Am putut să descopăr pe pielea mea, din 2008 încoace, nu acte donquijoteşti precum “Retrageţi-i lui Patapievici cetăţenia română”. Nu. Am văzut cum, treptat, sunt înconjurat cu un soi de ecran, care nu mă protejează, ci mă individualizează ca om care este deja stigmatizat. E motivul pentru care, din iulie 2010, eu n-am mai publicat nimic în presă.”

Despre perioada “sa” interbelică: “A durat exact 20 de ani. De-acum, nu voi mai fi un actor public”

„Despre perioada interbelică, Eliade avea un articol faimos în care se întreba “cât timp avem la dispoziţie”. Îl reproduc foarte liber. El era obsedat că nu avem mult timp la dispoziţie şi că, deci, ceea ce noi numim perioada interbelică se va încheia repede şi că trebuie să facă lucrurile repede şi bine, pentru că nu mai e timp. A avut dreptate, intuiţia lui a fost corectă. Timpul n-a mai avut răbdare cu oamenii şi au început catastrofele, sub forma legilor rasiale în ’38, în ’40 statul naţional legionar, războiul şi tot ce-a urmat, comunismul… Intuiţia lui Eliade a fost corectă: sminteala n-a mai putut fi oprită, cu contribuţia, fireşte, a noastră.

Pentru mine, perioada interbelică a început în 1992, când am debutat şi am cunoscut spaţiul public. Ea s-a încheiat în 2012 şi a durat exact 20 de ani. De-acum înainte, în spaţiul public voi apărea numai în forme care nu vor mai semăna cu cele dinainte. Voi accepta să ţin conferinţe ca cea de-aici, dar eu nu voi mai fi un actor public şi un intelectual public, aşa cum am spus, pentru că mi-a ajuns.”

http://mihneamaruta.ro/2013/10/27/patapievici-la-cluj-i-primele-declaratii-dupa-un-an-de-tacere-nu-voi-mai-fi-un-intelectual-public-mi-a-ajuns/

Distribuie acest articol

71 COMENTARII

  1. Am citit azi dimineata interviul, mi s-a parut sfasietor. Aceasta ostracizare a unor intelectuali ca domnul Patapievici, dar si ca Mircea Cartarescu este rezultatul antenismului. Abjectia in care scena publica s-a scufundat in ultimii ani este rezultatul aceluiasi lucru. In nicio tara civilizata nu este permis un asemenea discurs media. Si nu neaparat de asociatiile de jurnalisti, ci de catre public care taxeaza jigodismul si exagerarea. Pana cand publicul romanesc nu se va ridica la standardele celui vestic, intelectuali precum domnul Patapievici nu vor putea sa scape de stigmatul care i s-a alipit :(

    Trist, foarte trist.

  2. I-am citit Zbor in bataia sagetii, Politice, Cerul privit prin lentila si Omul recent. Politice am citit-o imediat, la aparitie si pot spune ca am avut acea placere unica pe care o ai cand cineva exprima in cuvinte exact ceea ce gandesti dar intr-un mod in care tu nu esti capabil s-o faci. Simtamantul e foarte similar revelatiei intelectuale. Tot ce a urmat dupa aparitia Politicelor stim cu totii. Injuriile, interpretari tendentioase scoase din context, acuze gratuite facute cu spume la gura au fost norma pentru latratori ca Vadim, Paunescu, Funar, Iliescu & comp. pentru ani buni. Politice reprezinta in opinia mea ceam mai buna poza a etosului romanesc al acelor vremuri si nu numai (din pacate). Avusesem mai devreme Apel catre lichele al lui Liiceanu insa acesta reprezenta doar solutia ideala pentru un inceput de drum politic sanatos nu si o radiografie a propriilor noastre tumori sufletesti induse de supravietuire intr-un mediu ideologic pneumocid.

  3. Personal ii apreciez si il respect pe domnul Horia Roman Patapievici,ma gindeam citeodata cum reuseste sa faca fata atitor jigniri,care vin si de la colegii sai intelectuali din pacate.As vrea sa stie ca este apreciat , indragit si daca pot spune asa :insusit .

  4. “Poţi să urăşti, dar să nu ai îndrăzneala urii tale” seamana cu „mâniati-va, dar nu pacatuiti” a lui Paul din Tars. Respect HR Patapievici!

  5. Well … cine se aseamana, se aduna sau cum zice Petru Maior … „de o bucata de vreme, precum magariu pre magariu scarpina, asa unii de la altii imprumutand defaimarile, fara de nici o cercare a adevarului, de iznov le dau la stampa si cu cat romanii mai adanc tac, nemica raspunzand nedreptilor defaimatori, cu atata ei mai vartos se impulpa pre romani a-i micsora si cu viclenie a-i batjocori” …

    „Patria si Dreptul Meu!”
    .

  6. Domnule H.R.Patapievici,avem nevoie de Dvs.,scrieti din nou…V-am citit toate cartile ,ati lasat un gol,deocamdata,dar eu una va astept.Am aproape 64 ani si sper …

  7. Estimp din pulpana lui Cristoiu, Nistorescu, Popescu, Stanescu, au rasarit -pe vertical si orizontala- noi si noi generatii cu vocatia vesniciei in sange.
    Nimic si nimeni nu le tulbura mersul imperturbabil printer certitudini: dansii inteleg totul si judeca pentru restul lumii fara nici o zvacnire cum ca ceva ar putea fi tulbure sub luminile lor.

  8. Dincolo de moralitatea ei, solidaritatea ofera confort psihologic, creeaza siguranta. Lumea are nevoie de dusmani, iar intelectualii novatori sint tocmai tinta potrivita. E mizerabil, dar lumea iubeste inertia. E ca in mecanica newtoniana, ca in principiul actiunii si reactiunii. Ideile penetreaza societatea, dar o forta egala si de sens opus actioneaza instantaneu asupra emitententilor de noutate valoroasa.

    A obosit Horia Roman Patapievici? Evident, el e doar o fiinta umana. A indurat multe si merita tot respectul.

    Evident, focul schimbarii nu se stinge. S-a aprins odata cu revolutia din 1989 si avem nevoie permanent sa ardem etapele. Adevarul trebuie atitat permanent, iar actiunea vizionara si curajoasa trebuie sustinuta. Romania fierbe, dar odata cu noi fierbe toata lumea.

    Ideile, oricit de abstracte ar fi, au nevoie de focul credintei pentru a supravietui, pentru a se impune in societate. Nici o idee nu supravietuieste intr-un ocean de diversitate, decit printr-un munte de credinta.

  9. Este nevoie de dl. Patapievici in spatiul public. Pai ce facem, ii lasam pe ticalosi sa ne calce in picioare?

    Este o greseala sa ne luam dupa niste ticalosi care au o agenda precum cei de la televiziunile mentionate in interviul cu Maruta. La ticalosiile celor de la Antena 3 trebuie sa li se raspunda cu discutii libere in piata publica.

    Este o greseala sa nu reactionam la acele comentarii din subsolul EvZ. Trebuia ori intrerupta colaborarea cu EvZ, ori taiate comentariile + denunt din partea EvZ la politie. De ce EvZ nu isi face treaba?

    Nu, nu trebuie sa ne lasam intimidati de acei nenorociti. Ca dovada, multi am iesit cu papion anul trecut si l-am boicotat pe Marga cand a venit cu propaganda la ICR.

    dle. Tismaneanu, dati-ne un sfat despre ce putem face pentru a-l convinge pe dl. Patapievici sa revina.

    Multumesc.

  10. Dimensiunea intelectualului public depinde oare de valoarea publicului,de importanta (calitatea?) adversitatii,sau doar de anvergura mesajului transmis?
    Mi se pare ca prezenta sau absenta unei gandiri transcedentale,este ceea ce diferentiaza mesajul universal al lui A.Camus,de cel circumstantial al dlui Patapievici…
    Nu contest calitatile sau valoarea dlui Patapievici,notez insa ca doreste sa renunte la orice rol public,ca aceasta alegere a facut-o liber si constient de propriile sale limite („…pentru ca mi-a ajuns!”),pentru mine este suficient ca sa-i respect decizia,fara nicio urma de regret!
    Personal,admir si prefer oamenii care afirma cu forta „daca voi nu ma vreti,eu va vreau!”,si actioneaza in consecinta,decat pe cei care depun armele in toiul luptei pe motiv ca adversarii sunt „multi dar prosti!” si,in special…contra!!!

    • Stimata Ela, despre transcendenta nu se face sa vorbesti public daca nu stii sa scrii corect cuvantul. Pur si simplu, nu merge :). Si nu puteti invoca mancarea unei consoane din graba, e vorba de o greseala tipica ignorantei. V-am mai spus eu, vi se potriveste mai bine discursul lui Dan Puric decat cel al domnului Patapievici. Asa ca e normal sa nu regretati nimic in ce-l priveste (pe cel din urma). Oricum, ar fi mai productiv sa punem accentul pe ceea ce pune in evidenta domnul Patapievici in aceasta conferinta, si mai putin pe decizia sa. Banuiesc ca scopul conferintei nu a fost persoana domnului Patapievici/anuntarea acestei deciziii (care a mai fost facuta si cu alte ocazii) ci punerea in discutie a calitatii spatiului public de la noi. Despre asta ar merita sa comentam.

      • Aveti dreptate ALX,sunt ignoranta!Tot ce pot sa spun in apararea mea,este ca ma straduiesc,pe zi ce trece,ca prostia sa-mi fie mai putin flagranta…Tema e vasta,se pare ca succesul ma cam ocoleste,dar persevarez ;)
        Va multumesc pentru atentia pe care mi-o acordati,comentand interventiile mele stangace,si in plus agramate,va felicit pentru vigilenta dvs,exprimata cu abilitate si curtoazie de fiecare data!

        • @Ela
          Vad ca perseverati in maltratarea limbii romane, desi spuneti ca tot invatati si invatati. Inseamna ca aveti mult de recuperat. Si probabil ca pe Camus l-ati citit in original iar pe Patapievici nici nu l-ati citit. Si n-ar fi nici o problema, ca nu e nimeni obligat sa-l citeasca, dar macar nu va mai dati cu parerea, cu atata nonsalanta, despre gandirea lui lipsita de „transcedenta” :).

    • Sunt in principiu de acord cu dvs., dar imi raman doua obiectii.

      Mi se pare mai putin adecvata categorizarea: mesaj universal la Camus si mesaj circumstantial la Patapievici. Mesajul lui Camus e „universalizat” in primul rand de cei 100 de ani scursi de la nasterea sa. Cel al lui H.R. Patapievici e „circumstantializat” de faptul ca e contemporanul nostru. Cu alte cuvinte, diferentierea se face din punctul de vedere al receptorului, nu al mesajului: noi suntem cei care receptam mesajul lui Camus ca fiind universal (pentru ca traim in alt timp si alt context) si al lui Patapievici ca fiind circumstantial (pentru ca impartasim si timp si context social, istoric, politic).

      In al doilea rand, desi cred ca dvs. ca trebuie sa respectam decizia unui om care spune ca nu mai poate juca un rol public, eu totusi regret ceva. Omul, ca omul, e trecator si fiecare il apreciaza dupa cum ii este voia si sensibilitatile. Ceea ce regret insa e ca societatea noastra (adica noi toti) punem oamenii de valoare in situatia de a se retrage. Regret ca risipim haotic intelepciune, cand de fapt ar trebui sa facem invers, sa economisim cat mai mult.
      Unitatea de admiratie „daca voi nu ma vreti eu va vreau” pe care o folositi nu e pentru intelectuali, ci pentru politicieni. Dupa stirea mea, d-l Patapievici a fost intotdeauna un intelectual, deci masura nu se aplica din punctul meu de vedere.

      • Inteleg obiectiile dvs,dna A.Gorga,si le consider justificate…in principiu ;)
        Dupa parerea mea,premiul Nobel de literatura (1957) care i s-a decernat lui A.Camus,dovedeste ca i s-a recunoscut,inca din timpul vietii (!),caracterul universal al operei sale!
        E drept ca dl Patapievici este un eminent om de cultura,cred insa ca,deocamdata,asemanarea cu Camus nu merge mai departe de acest constat.

        Credeam ca „actor si intelectual public” poate fi asimilat cu un rol politic…altfel,care ar fi diferenta intre un intelectual si un intelectual public?

      • Fără a minimaliza presiunea reală căreia îi este supus Patapievici (sau Camus, că veni vorba), putem totuși să spunem fără exagerarea că este o presiune de alt ordin de mărime decât opresiunea intelectualilor în dictatură.

        Este păcat că abandonează în mijlocul unor hărțuieli (nu știu dacă se pot califica altfel) persoana care de atâtea ori făcea elogiul (foarte corect și bine articulat) al celor care au pătimit înfiorător pentru ideile lor.

        Dar poate că nu am înțeles mesajul său. E posibil că dorește o retragere temporară, o distanță mai mare care să îi permită o angajarea mai exactă atunci când va reveni.

        Dacă nu, va arunca o umbră (implicit) asupra multor aserțiuni curajoase despre rolul intelectualului în societate, etc

  11. „Oamenii care detestă astăzi au căpătat curaj. Teza mea este că au căpătat curaj din cauza – ori datorită, spuneţi dumneavoastră cum e bine – televiziunilor, care, prin stilul moderatorului, care este de fapt un incitator, prin tonul cu care tratează chestiunile, a dat curaj foarte multor oameni de a trece dincolo de forul interior: se simt legitimaţi de a face pasul în spaţiul public şi de a-l interpela pe omul cu care au identificat dezagrementul, pentru a-l pune la punct.”
    Este foarte adevarata afirmatia, dar cand se exemplifica se uta de B1.
    Cu cativa ani in urma, pe scena politica, in prim planul acesteia, a aparut un jucator care a impartit lumea in doua tabere adverse care au ajuns chiar la dusmanie : politicieni, comentatori si alte categorii din care nu lipsesc intelectualii. Cine s-a pozitionat intr-o tabara si-a atras inevitabil ura celeilalte fara a se mai avea in vedere valoarea omului sau ce reprezinta el pentru societate. Domnul Patapievici este victima anumitor pozitionari din trecutul sau recent.

    • Umblati cu minusi. Nu vreti sa ne destainuiti direct numele jucatorului „care a impartit lumea in doua tabere adverse care au ajuns chiar la dusmanie”. Ne lasati pe noi sa tragem concluziile. Cita eleganta!!

      Deci era mai buna pacea sau adversitatea calduta. Insinuati ca valurile de argumente care s-au scris nu prea au valoare; insinuati ca razboiul modernizarii e inutil. Banuiesc ca nici reformele statului nu au valoare. Iar combaterea coruptiei in practica este probabil o nelegiuire nemaiauzita prin Romania. Justitia e buna la altii, nicidecum la noi.

      Imi cer scuze ca am umplut golul comentariului dumneavoastra cu ceea ce mi-am inchipuit ca ginditi. Daca am dreptate, va amintesc ca exista un personaj nejucator care a promovat dintotdeauna pacea. Cam aceeasi pace pe care o propovaduiti discret si dumneavoastra. Daca am ghicit corect pacea din gindurile dumneavoastra, va spun fara eleganta ca imi repugna. Parca e lasitate si perversiune, o aminare sine die de adevar si mai ales, de actiune.

      Lumea se grabeste domnule Adrian. Sa nu fim egoisti. Generatiile tinere vor acum, imediat o lume mai buna. De fapt toti meritam asta.

  12. De cite ori nimeresc sa citesc atacuri imunde la adresa unor domni ca Patapievici, Cartarescu, Liiceanu, Plesu ori Tismaneanu (si a altora, oameni cu totii, supusi si ei greselilor), imi amintesc de lamentatia unor impotenti: noi nu am avut norocul unui Havel.
    Ba am avut si avem, dar, orbi, nu il vedem.
    La noi eroi sint doar cei morti.
    Pur si simplu unii nu „suporta” inteligenta in preajma lor, sa le fie contemporana.
    (In Politice, dl Patapievici a avut curajul sa puna unora o oglinda in fata; s-au speriat si au zis ca oglinda e strimba si lipsita de patriotism :P )

    • romanica nu a avut norocul unui popor ptr un Havel rumin !e cu totul altceva !
      acolo a avut loc o revolutzie(da,revolutzie !)care a fost numita de catifea pe drept cuvint,iar apoi Cehia a fost de acord ca Slovacia(o romanica mai soft),la cererea ei sa se separe.

  13. Camus si patapievici? Nu este cam fortata aceasta apropiere? N-ar trebui sa pastram niste proportii rationale? Avem alte valori la baza scalei noastre de masurare a spiritului decat cele universale?

    • @ trestieni,
      daca tu crezi ca e fortata paralela Camus vs Patapievici, nu crezi ca parerea ta vs de a dlui Tismaneanu este mai mult decit fortata?
      Apoi, daca citesti Voxpublica, vei gasi alta paralela, a marelui dizident anti basescian, Cristian Teodorescu, Iaru vs Patapievici. Ce parere ai? avind la degetul mic „proportiile rationale”.

      • Sincer sa fiu, desi am cultul valorilor, nu consider ca domnul V Tismaneanu este o figura spirituala atat de puternica incat sa inhibe in vreun fel exprimarea unei pareri. Poate , in planul nostru dambovitean este o glorie absoluta. Dar nu spatiul mioritic este grupul meu de referinta.

    • Proporțiile sunt destul de raționale. Citiți biografia lui Camus, spre exemplu. Așa cum nota mai sus cineva trebuie sa ținem cont că (din fericire) suntem contemporani cu Patapievici, iar Camus a avut decenii bune să fie apreciat dupa moartea sa. Mort fiind, e mai greu sa te ia serios cineva dacă faci atacuri la persoana A. Camus. Practic, ești obligat să intri într-o dispută de IDEI.

      Ei, în ringul de idei majoritatea celor care îi fac felul lui Patapievici s-ar pomeni brusc într-un ring cu un echivalentul unui Muhamad Ali sau Sugar Ray…

      • Ideea ca faima lui Camus se datoreaza timpului e o gogorita pe care numai un elev de liceu o poate scoate. Camus a fost celebru in timpul vietii. Poate nu chiar atat cat Sartre dar sigur nu departe de acesta. Cauza celebritatii este bineinteles talentul dar hotarator ramane mediul cultural in care acesta s-a manifestat. Una este sa fii citit in Paris de oameni care traiesc de generatii intr-un mediu cultural si alta e sa fii citit in Bucurestii anilor ’90 de oameni ce-au trait 45 de ani sub un regim criminal in care cultura era cenzurata feroce. Dealtfel istoria moderna ne ofera nenumarate exemple de poeti, scriitori, muzicieni, pictori, sculptori, etc. care si-au lansat cariera numai dupa ce s-au facut cunoscuti in astfel de centre culturale cum au fost Berlin, Viena sau Paris.

  14. @Adrian Petreanu
    Aha, deci e o situatie nu doar simetrica (unii sunt stigmatizati la antene, ceilalti la B1) dar si scuzabila si chiar de inteles. Ce poti face daca esti manat de ura, ce vina ai tu ca il urasti pe Traian Basescu? Trebuie sa le dai in cap celor care nu-l urasc, pentru ca trebeuie sa iti urmezi ura, nu? Cu alte cuvinte, cine nu-l uraste, si-o face cu mana lui. Am inteles gresit mesajul dumneavoastra?

  15. Cred ca intelectualii de mare calibru ar trebui sa reziste! Este greu si pentru omul simplu, dar si pentru intelectualii atat de speciali,

    Sper ca ceva sa se intample si sa il pot urmari si citi in continuare pe HRP.

    Nu este corect ceea ce se intampla acum nici fata de HRP si nici fata de cei care il citeam si il urmaream.

    Am sperat ca un Institut Cultural Privat sa poate sa renasca sub bagheta lui HRP.
    Nu sunt un visator, dar cred ca numele, prestigiul acumulat dupa atatea ani ar putea sa transforme o idee in realitate. Timpul inca nu a trecut.

  16. @ ALX
    Mesajul meu era ca sunt doua tabere care se urasc reciproc si nu una care uraste pe toata lumea sau doar pe unii. HRP foloseste termenul de „detestare”, iar eu am spus ca au ajuns la ura cele doua tabere si aceasta disputa a fost stimulata de un jucator. Acesta era mesajul.

    • @Adrian Petreanu
      Ganditi nu doar simplist dar si mult prea relativist. In acest fel puteti minimaliza si trimite in derizoriu orice subiect, oricat de complex sau de important. Va invidiez pentru seninatate (daca nu e jucata). Pacat ca nu intelegeti ce se intampla, de fapt, in spatiul nostru public si cine sunt responsabilii. Intr-o zi, cel mai probabil, toate astea se vor intoarce si impotriva dumneavoastra si poate macar atunci veti intelege. Sau cine stie, poate relativismul te ajuta sa crezi si ca un glont primit in trafic de la un sofer nervos are o cauza justificata.

  17. Lumea in care traim se prabuseste contunuu si in fiecare zi constati ca desi nu se putea mai rau… ei bine, se poate. Si nu se prabuseste de ieri de azi… ci de decenii.

    Nu mai exista respectabilitate. Societatea nu mai functioneaza ca societate. Nu mai exista valori sociale care sa fie recunoscute si respectate de toti. Lumea se imparte tot mai vehement in doua sau mai multe tabere si fiecare ii refuza celuilalt dreptul la umanitate, la decenta.
    Nu exista opozant decent asa cum nu exista nici argumente valide ale adversarului.
    In vara lui 2012 scriam pe aiurea ca nimeni nu poate face un sumar decent al principalelor argumente ale adversarilor politici. Dupa prima propozitie urma in mod suveran „Ba pe’a ma’tii!” si apoi „dialogul” continua pe aceiasi tonalitate.

    Logica „marketingului politic” spune ca nu ai voie sa accepti nici macar 0.1% ca adversarul ar putea avea vre’o umbra de dreptate. Trebuie ridiculizat, calcat in picioare in ovatiile propriilor suporteri. Este ca la K1… daca dai, dai fara retineri. Nu este un menuet. Asta este lumea in care traim. O minciuna are aura adevarului atata vreme cat este auzita de milioane de oameni care se revolta/extaziaza la auzul ei. Asa au facut USL dar nici vorba sa fie ei primi. Ei au doar mecanismul mai bine pus la punct.

    Problema este ca atata vreme cat nu va creste intr’un colt mic pe undeva un miez de societate… un loc in care oamenii sa se respecte pentru ceea ce cred ei impreuna… pana atunci slabe sperante de mai bine. Traim intr’o mahala de tranzit spre nicaieri.

    Ce putem face ? Nimic. Nimic pentru ca trebuie sa facem impreuna si impreuna nu s’a facut de mult ceva in tara asta. Unul mai simpatic ca altul… dar en-gros suntem odiosi. Suntem odiosi unii altora. Uitati’va cum merge lumea la biserica si se bucura ca e biserica goala, de exemplu. Sau oriunde altundeva.

    Si toate astea au a face cu scoala. Cu educatia, cu atitudinea fata de copii si elevi. Iti bati joc de ei ei isi vor bate joc de tine si de toti. Totul e pe pile si relatii. P(ile) C(cunostine) R(elatii) e mai puternic ca oricand. De ce ? Tocmai pentru ca nu mai exista un dram de respect. Nu mai exsita nimic care sa fie respectat pentru ca totul a fost daramat, pus la pamant. Fiecare din noi este in locul nepotrivit lui. Fiecare este la mana cuiva.
    Noi nu mai suntem cetateni ci doar supusi. Nu ai cuiva anume ci ai sistemului care supureza impostura, mitocanie si violenta.

    Cazul lui Patapievici este perfect. El este epitomul injosirilor la care toti suntem supusi.
    Cand te da afara medicul ca nu i’ai dat spaga… tot un scuipat in ochi este.
    Cand firma care importa medicamente te trateaza precum ultimul gunoi cand dai doar telefon sa te interesezi de ce nu mai aduc cutare medicament… tot un scuipat este.
    Cand biblioteca nationala iti spune ca au cartea pe care o cauti dar nu este despechetata… de 4 ani…
    Cand dupa o mega dezbatere nationala pe chestiunea salariilor derizorii din invatamant guvernul vine si reduce salariile cu 25% si cand te uiti mai bine la fluturas vezi ca de fapt este vorba de 40%… tot un scuipat este.
    Cand… colegul de liceu ajuns mare antreprenor iti povesteste cu scarba ca preturile caselor sunt prea mici pentru ca orice dobitoc, cum ar fi soferul lui, are 2.500lei pe luna si daca si sotia lui are tot atat atunci ratele la casa ar fi banii de bere si tigari… tot un scuipat este.
    Cand vine un inspector de la… in fine… si constati ca omul cumsecade altfel nu este insa educat, nu este intelectual cu alte cuvinte… si vine sa te evalueze asa cantitativ… tot scuipat este.
    Cand … la naiba… pot continu asa pana la anul pe vremea asta.
    Si nu este vorba de mine aici. Nici vorba. Ci de sistemul care ii scuipa pe toti si fiecare da din coate sa ajunga sa aiba si el voluptatea de a scuipa si el la randul lui.
    E un scuipat de tara in care numai cei calpi se ajung. Si numai cei cu adevarati talentati in a scuipa se ajung in partide sau la canalele tv, numai cei cu dexteritatea flegmei…
    Aici avea multa dreptate Andrei Plesu cand se minuna in ce lume am ajuns sa traim… cum se poate ca un presedinte si un prim-ministru sa aiba asemenea schimburi de dragalasenii.

    • „Lumea in care traim se prabuseste continuu”. As zice ca ati demonstrat. Dar ati prezentat numai realitatile care sustin predictia dumneavoastra. Cum ramine cu cele care nu o sustin?

      Aleg eu la intimplare o realitate actuala. Lumea cere, doreste si comenteaza cu pasiune o reforma a statului. Iar statul, fie el si unul bogat, nu mai face fata bombardamentului informational. Pur si simplu complexitatea realitatii a depasit in viteza orice speranta a statului de a mai controla realitatea economica. Printre viziunile noastre comune, se distinge statul minimal, caruia i se interzic investitiile. Si nu ma refer doar la Romania. Nu credeti ca statul nou, preocupat doar de autoritate, securitate si justitie este o solutie excelenta? Nu credeti ca asta se prefigureaza a fi o solutie excelenta?

      Poate nu credeti, dar cam asta e sensul evenimentelor. Dar eu am ales un subiect la intimplare. Gasiti dumneavoastra alte exemple pozitive din realitatea noastra. Ele exista. Daca nu le gasiti, inseamna ca ati pus prea mare pret pe concluzia de la care ati plecat: „Lumea in care traim se prabuseste continuu”.

  18. Sigur că sunt detestabile atacuri murdare venite din partea antenelor (pleonasmul a fost intentionat) sau din partea altora asupra lui H.R. Patapievici, însă hai să fim lucizi: existenţa sau nu a dumnealui în cultura română este perfect egală, cel mult e un caz interesant şi emblematic de studiu pentru ştiinţele sociale. Ca să nu mai zic de existenţa dumnealui în literatura cultura universală.
    Alăturarea cu Camus mi se pare amuzantă. În plus, Camus scria pentru publicaţiile anarhiste :)

  19. Cred ca dl. Patapievici s-a nascut in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit (nu e unicul caz, s-a intamplat si se intampla pretutindeni multora). Eu sa fiu in locul domniei sale as fi foarte impacat si senin cu ce s-a intamplat. Scuzati forma de adresare directa, sfatul meu este: Dude, get over it!. La urma-urmei, dl Patapievici a reusit imposibilul intr-o tara in care daca ai idei bune, esti onest, pasionat si vrei sa construiesti ceva care sa treaca testul timpului, ti se da in cap la modul cel mai rapid – vezi genul de popor pe care il iubeste stimabilul CTP, acea majoritate romaneasca neinstruita care se inregimenteaza repede si are mereu dreptate. Generalizand, romanii penalizeaza succesul, se complac in sub-mediocritate si prost gust, nu au viziune. Din pacate, stiu numai de nuia si nu de vorba buna. M-am nascut si am crescut in acea tara si am experimentat personal ce le poate pielea celor multi. Ura este o traire cu care nu ne nastem, ci este cultivata prin diverse metode. Nu numai prin televiziune sau formatori de opinie retardati. Si ura prinde foarte usor la o populatie neinstruita si in intregime zapacita. Rezultatele se vad.

    • Dacă dl. Patapievici ar fi fost concetăţean de-al lui Camus ajungea poate Director la Institutul Francez din Bucureşti. Tot era ceva, nu zic nu.

  20. „E primul lucru: faptul că aceşti oameni au îndrăzneala urii lor. Ceea ce e foarte periculos. Poţi să urăşti, dar să nu ai îndrăzneala urii tale.”

    Dar n-ar fi fost mult mai bine, pe vremea cand atatia dintre voi urau comunismul, sa aveti, in orice fel, indrazneala urii voastre?

    „Pentru mine, perioada interbelică a început în 1992, când am debutat şi am cunoscut spaţiul public. Ea s-a încheiat în 2012 şi a durat exact 20 de ani.

    Horia Patapievici s-a dorit a fi intelectual public, o slabiciune de caracter. Dincolo de importanta sa uriasa in viata intelectuala a Europei si Americii in anii 50, Camus ar fi fost la fel de mare daca tot ce-ar fi ramas in urma lui ar fi fost „doar” „L’Etranger” si „La peste”.

    • Horia Patapievici se referea la ura față de un semen, nu la ura îndreptată împotriva unui corp doctrinar, regim politic sau episod istoric. E vorba de ura lui Cain, ce poate lăsa în urma ei un leș…

      • Dar Raul general, ne apare/il identificam, aproape intotdeauna, in ipostaze antropomorfice, specifice. Pentru cei mai multi dintre noi, in Decembrie 1989, lesul de la Tirgoviste a constituit felul in care ne-am actualizat ura.

    • Domnule Manu, sinteti neiertator. Horia Roman Patapievici tocmai face un pas inapoi din viata publica. Asta-i tot slabiciune? Observ ca sustineti sacrificiul, ca solutie universal, in trecut sau in prezent.

      Nu-i cam mult sa cerem sacrificiul semenilor nostrl? Daca sinteti un caracter extrem de puternic, capabil de sacrificiu, as intelege consecventa punctului dumneavoastra de vedere. Altfel nu.

      • „Horia Roman Patapievici tocmai face un pas inapoi din viata publica.”

        Mie mi se pare ca, dimpotriva, Horia Patapievici se intoarce in viata publica. Este un om sensibil, instruit si activ, care nu va putea ramane departe de centrul furtunilor. Pentru ca, in contrast cu, sa zicem, Mircea Cartarescu (despre Camus desigur nu poate fi vorba), ii lipseste vehicolul unui talent care nu depinde de natura conflictuala a societatii din Romania.

        • @Peter Manu
          Iarasi ii concedeti cateva calitati lui Patapievici, pentru a-l vesteji mai bine dupa. Aveti si dumneavoastra o slabiciune, domnule Manu: sunteti foarte transparent. Defectele de caracter vi se pot citi foarte usor. Pe de alta parte, temele predilecte ale domnului Patapievici (cititi Omul recent daca vreti sa le descoperiti) nu au legatura cu conflictele de pe scena romaneasca. Cu cat talent le gandeste sau expune, poate aprecia fiecare, dar dumneavoastra cand o faceti aveti un aer de elefant intr-un magazin de portelanuri care, cand nu te ingrozeste nu poate decat sa te amuze :).

    • Ce ne-am face fara cineva care sa numere slabiciunile celor pe care ii admiram, cum e domnul Manu? Cu siguranta am rade mai mai putin :).

    • HRP isi recunoate aceasta limitare. \dar nu uita sa ameinteasca ca de fapt mare implinire in carierea sa este ca aslujit interesului public prin ICR si echipa de acolo.

      Toti avem orgolii personale – Dvs. nu aveti?
      Important este ca aceste orgolii sa ni le putem controla.
      Punct!

  21. Adesea citesc comentarii si sunt relativ uimit de nevoia unora de asta de hagiografie.
    Nu stiu daca foloseste mesajului lui Horia Patapievici, nu stiu daca foloseste spatiului public, nu stiu daca foloseste domolirii urii faptul de a ii imparti pe toti in „ingeri” si „demoni”, o impartire fara rest.

    Logica asta rupe lumea in buni si rai… si daca nu esti „sfant” atunci musai esti „demon”… sau „porc” sau orice altceva demn de dispret. Logica acestei violente publice este intotdeauna bazata pe separarea lumii in buni (ai nostri) si rai (ai lor), si apoi pe dezumanizarea „celuilant”.
    Vad/aud cu uimire interventii patetice pentru „sfintenia” unuia sau a altcuiva… pana si normalitatea a ajuns sa fie privita asa ca o chestie sacrala.

    Pe mine ma amuza toate aceste persoane care isi dau ochii peste cap cand vorbesc de intelectual(i). Adica daca cutare e mare intelectual si noi care acceptam asta … trebuie sa fim si noi misto ca vorba aia … doar noi suntem capabili sa intelegem adevarata „valoare” (aici valoarea e ca un fetis sau eticheta). Tonul este cel mai adesea inuil insotit de un usor dispret pentru ceilalti care nu impartasesc aceleasi emotii ca si noi cand auzim de cutare sau cutare.

    Am auzit o data pe o doamna spunandu’i sefului ei „vai domnule dar prezenta dumneavoastra a ridicat nivelul intelectual discutiei”. A fost extraordinar, fata ei, tonul ei, smerenia ei, uuuah. Pacat ca nu se mai scriu piese de teatru ca alta data….

    Cum ziceam, nu cred ca o astfel de atitudine foloseste argumentului lui Horia Roman Patavievici. Este si asta o forma de cenzura, acea cenzura de care spunea Dan Perjovchi. „Orice ar spune HRP stiu altii mai bine ce a spus”. Genial spus ca multe altele din cele spuse de D.P.

    Ma gandesc ca astfel de etichete/atitudini ii impiedica pe oameni sa vorbeasca cu ceilalti… si sa si inteleaga ce vorbesc ceilalti. Cumva este opusul spuipatului de care vorbea HRP dar in esenta e acelasi lucru: lipsa argumentului.

  22. Vechea vorbă care umblă prin târg, cum că nici un bine nu rămâne nepedepsit e valabil şi aici. Dar cel care ne pune în faţă oglinda care strică ”echilibrul minciunilor pioase” cum spunea Denis de Rougemont în ”Partea diavolului” cunoaşte riscul la care se expune. Şi trebuie să te aştepţi că cei lipsiţi de maneră vor reacţiona chiar fără maneră. Aceştia din urmă se vor apăra arătându-ne preţuirea pe care o au pentru adevăratii intelectuali de succes de la noi, cum ar fi domnul Victor Ponta: ”Ce a făcut? A plagiat? Păi, bravo lui, e jmecher, de aia e şi prim ministru. Nu vedeţi ce miştocar e?” Aş dori ca domnul Patapievici să se gândească şi la cei care îl sprijină. Sunt destui cât să întrunească numărul pentru care cetatea n-o să fie distrusă din temelii. Şi nu doar pentru a se împărtăşi din notorietatea sa de intelectual ci pur şi simplu pentru că sunt de acord în multe privinţe cu domnia sa. Unii suntem, poate, snobi, nimic de zis, dar rolul snobismului în cultură a fost de cele mai multe ori benefic şi deloc de neglijat. Despre alăturarea numelui său de a lui Camus nu pot spune decât că pentru mine Camus a însemnat foarte mult, iar întâmplarea a făcut să am primul contact tocmai prin ”Caiete” şi ”Eseuri”, şi destul de devreme, atunci când îţi cauţi paşii de mers. Este o poziţie. mai degrabă sentimentală, peste care trec mai greu.

  23. Salut faptul ca domnul Patapievici face un pas inapoi din spatiul public (sper sa fie definitiv) deoarece pozitiile sale ideologice erau departe de liberalismul civic de care vorbeste domnul Tismaneanu…

    In acelasi timp, ma vad nevoit sa condamn cu fermitate toate acuzatiile ad hominem care i-au fost aruncate in timpul in care a condus ICR…

    Fara sa fiu un specialist in politici culturale, cred ca domnul Patapievici s-a descurcat mai bine decat domnul Marga la conducerea ICR….

    Insa acest lucru nu ii scuza excesele: apetenta pentru misticismul religios, ultraconservatorismul, homofobia desantata ba chiar fragmente de rasism veritabil ( in cartea Omul Recent sunt o pleiada de mesaje desconcertante) arata ca inclusiv oamenii cu vocatie precum dumnealui nu sunt lipsiti de „pacate”….

    Ce a dorit H.R Patapievici a fost o critica „decomplexata impotriva postmodernismului” dar a cazut culmea in capcana fundamentalismului pe care il invoca la ceilalti…Citindu-i operele am simtit aproape intotdeauna un soi de repulsie pentru modul univoc in care vedea anumite probleme care dupa parerea mea sufereau interpretari :)

    Cat priveste asemanarea cu A.Camus, aceasta poate fi usor fortata ( depinde de gusturile strict personale)..Daca dumneavoastra o considerati legitima e ok…Pentru mine NU este legitima…

    Ba mai mult, consider ca exista o singura personalitate din Romania pe care as putea-o asemana cu A.Camus si anume domnul Gabriel Andreescu (membru fondator GDS, dizident comunist si unul dintre putinii intelectuali care nu au cazut in fantasmele ultraconservatorismului)…recunosc sunt strict subiectiv avand in vedere ca am avut onorea sa imi fie profesor :)

    PS: Daca a fi intelectual public (precum Camus) inseamna a crede in liberalismul civic atunci consider ca dumneavoastra, domnule Tismaneanu sunteti mai „Camus” decat H.R Patapievici

    • @homosexual militant
      Probabil aveti impresia ca ati scris un text echilibrat, plin de adevar si toleranta. Astea or fi standardele in materie ale profesorilor pe care ii admirati. Dupa parerea mea, textul dumneavoastra este „desconcertant” nu doar prin acuzele aberante si de nimic sustinute aduse lui HRP (homofobie desantata, rasism veritabil, fundamentalism etc) dar si prin agresivitate si fanatism. Asta chiar daca e presarat cu indulcitori precum „daca dumneavaostra credeti altfel, e OK”, „condamn acuzatiile ad hominem care i s-au adus”, bla bla. Toleranta dumneavoastra e doar de fatada (vezi faptul ca sperati la o retragere definitiva a lui HRP din spatiul public, faptul ca cei care imbratiseaza valorile crestine ar fi fundamentalisti si altele).

      • Va rog sa recititi cu mai multa atentie operele lui HRP si veti descoperi (sau poate nu !) de ce consider ca HRP nu a adus beneficii reale spatiului public…..Agresivitatea pe care mi-o imputati este conditionata de modul subiectiv in care eu dar si dumneavoastra ii apreciem operele….

        Nimeni nu va neaga dreptul de a-l sustine neconditionat cum nici mie (pana acum) nu mi s-a negat dreptul de a critica derapajele acestei divinizari a anumitor comentatori, lipsite de fundament (dupa parerea mea)

        Ce nu suport insa este aceasta atitudine de sectant cu care va aparati modele, refuzand orice fel de critica fie ele „nesustinute de argumente”….Exista la dumneavoastra ca si la HRP o permanenta dihotomie intre „bunii”, putini si alesi si ceilalti „raii”, in care barierele nu se intrepatrund niciodata ca si cum fiecare ar trai intr-un soi de autism permanent…Credeti-ma pot dormi linistit si daca va mai publica si daca nu….prefer desigur a doua varianta :)

        Cat priveste imbratisatul „valorilor crestine”, acestea nu sunt aprioric fundamentalisme ci devin atunci cand sunt folosite pentru a justifica intoleranta si inechitatea….doar nu HRP era cel care condamna anumite ONG-uri de „talibanism al drepturilor omului”? El probabil fiind un taliban al „nedrepturilor omului”…Sper ca nu v-am „desconcertat” prea mult….:))

        PS: Daca nu stiti cine este domnul Andreescu este strict problema dumneavoastra…sunt convins ca HRP si domnul Tismaneanu stiu

        • @homosexual militant
          Valorile crestine folosite pentru a justifica intoleranta si inechitatea? Cand a facut HRP asta, unde? Banuiesc ca este inutil sa va cer sa va sustineti afirmatiile, la fel ca si pe cele din mesajul anterior, dumneavoastra nu faceti decat sa mestecati niste clisee preluate de pe la altii si habar nu aveti despre ce vorbiti.

    • @homosexual militant
      Cred ca sunteti de acord ca atunci cand cineva sustine ca a citit niste carti si isi exprima apasat si categoric niste pareri la grad de convingeri in urma analizei lecturii, atunci acesta trebuie sa produca si dovezi textuale intru sustinerea acestor afirmatii. In consecinta, avand in vedere natura acuzatiilor ce le aduceti lui HRP, ca de acuzatii serioase e vorba aici, sper ca aveti minimul bun simt de a produce aici intr-un comentariu exemple textuale ce reflecta clar ca HRP imbratiseaza „apetenta pentru misticismul religios, ultraconservatorismul, homofobia desantata ba chiar fragmente de rasism veritabil.” In acelasi timp sa produceti cateva exemple din „pleiada de mesaje deconcertante” din Omul recent. Va spun doar ca este futil sa incercati orice tertip de scoatere din context al citatelor avand in vedere ca si eu ca si dvs. i-am citit operele si pot verifica textul avand aceste carti in biblioteca proprie.

  24. Eu cred ca domnul Patapievici are dreptate cand afirma ca s-a hotarat sa nu mai fie un intelectual public.Acum spiritul camusian este batjocorit.
    Bucuria de a crea, de a scrie in continuare nu poate insa, sa ii o ia nimeni . In insemnarile lui din „Carnete” ,Henry de Montherlant spune ca trebuie sa sacrifici totul , pentru a contina sa te exprimi .
    Indiferent de vremurile care vor veni asupra noastra , ceea ce este esential consta in cartile pe care domnul Patapievici le va scrie in continuare.Eu cred, ca si Henry de Montherlant, ca la un scriitor , un spirit liber conteaza sa aiba constiinta ca opera lui este in afara timpului, a patriilor ,a istoriei. Puterea cuvintelor dansului vor prinde radacini in sufletele oamenilor inteligenti si curati ,imbunatatiindu-i si transformandu-le vietile.Raul nu va invinge.Va veni vremea cand acesti oameni vor fi din ce in ce mai multi, si ce este mai important decat o viata frumoasa daruita acestor oameni.E la fel ca atunci cand domnul Patapievici ajuta tinerii scriitori ,artisti etc. sa se afirme pe plan cultural .O noua perioada interbelica va veni. Iar atunci spiritul camusian va fi bine primit.

    • Subscriu in mare parte,Oana!Acolo unde nu va impartasesc opinia,este cand spuneti ca „puterea cuvintelor sale (HRP) va prinde radacini in sufletele oamenilor inteligenti si curati,imbunatatindu-i si transformandu-le vietile”?
      Mi se pare nu doar insuficient,cu chiar un pic inutil,ca mesajul transmis prin operele unui mare om de cultura se transforme viata celui inteligent si curat!?Deja nu sunt multi,ce-ar fi daca s-ar mai si schimba :) ???
      Cred ca intelectualii nostri trebuie sa vizeze „mai larg”,si in plus,sa se serveasca de adversitatea generala actuala ca de o forta!
      Eu n-as zice,ca alti comentatori,ca HRP a avut ghinionul sa se nasca in Ro,ci dimpotriva:mi se pare o sansa unica pentru un intelectual sa accepte aceasta provocare ca pe o veritabila sansa pe care viata i-o ofera!
      Apoi,stiti cum e:conteaza ce ai (in cazul care ne preocupa,talentul!) dar mai important este ce faci cu ce ai…

  25. Am vrut sa scriu ca trebuiesc puse in miscare mecanismele hard care sa opreasca orice agresiune. Dar mai inainte de a scrie am urmarit inregistrarea conferintei si am inteles ca acele mecanisme sunt cunoscute – vezi inregistrarea cca. min. 42 – si deci pot fi aplicate de catre HRP.

    Desi HRP este un adept al soft-ului – cuvantul – uneori trebuie aplicate metodele hard.
    Dar ma bucur ca HRP sustine, in extrem, „neindraznealii urii”. Sustin discutiile argumentate si faptul ca sunt multi fara argumente, dar ceea ce rezulta o lipsa crasa de educatie si de cultura – imi pare asa de rau ca acestia sunt semenii de langa mine. Nimeni nu este perfect, dar daca ne dorim sa mergem inainte spre mai bine este normal sa invatam, sa ne educam permanent.

    Mare adevar – contributia lui HRP la interesul public prin crearea si dezvoltarea ICR-ului.
    Vreau ca acest experiment trebuie sa fie reluat sub forma unui antreprenoriat cultural – DO NOT STOP HRP! –

    THE SHOW MUST GO ON!
    https://www.youtube.com/watch?v=Rqh8Jqu8tIk

  26. D-le H.R.Patapievici nu trebuie sa adoptati pozitia unui copil neinteles de prietenii de joaca. Aveti obligatia fata de natiunea romana sa deveniti reperul moral alaturi de Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, Dan Puric si altii, prin comentarii zilnice asa cum face Vladimir Tismaneanu.
    Nu gunoaie sociale ca Mihai Gadea, Mircea Badea, Dana Grecu, etc. vor fi reperele culturii romane.
    Daca deveniti „Prometeu inlantuit” si tot va trebui sa va aceptati soarta pentru binele acestei natiuni. Daca astazi sunt putini cei cu principii morale sanatoase, trebuie sa sperati la reformarea generatiilor urmatoare.

    • Dnul Patapievici nu e martir sa suporte la infinit Jigniri,Minciuni si Trivialitati;la fel si cu G.Liiceanu sau M.Cartarescu..Daca „celebrul”popor roman ar avea nevoie de Repere morale ar judeca si n-ar mai ingurgita toate Ororile aruncate de ANTENE seara de seara Dar nu;lor asta le place sa „foarfece”,sa creada,sa nu cerceteze si sa nu controleze…
      Societatea planuita de I.Iliescu acum 24ani,a reusit sa fie mai „ticaloasa”decit s-au gandit ei ca iese….

  27. @ ALX
    Cine are alta opinie decat a dumneavoastra are o problema de simplitate a gandirii, de „desconcentrare”, agresivitate etc ? Nu cumva problemele acestea sunt ale dumneavoastra ? Faceti aprecieri ale unor persoane pe care nu le cunoasteti, nu stiti ce pregatire au, ce varsta, doar pe seama catorva fraze spuse intr-un anumit context ? Poate mai reflectati.

    • @Adrian Petreanu
      Pentru a identifica relativismul gaunos pe care il practica cineva nu e nevoie sa stii nici ce pregatire si nici ce varsta are. Dumneavoastra nu aveti o opinie diferita de a mea, dumneavoastra aveti o intelegere gresita a unui fenomen pe care Patapievici il descrie cat se poate de bine. Cat despre pregatire, daca aveti una care va favorizeaza o intelegere mai larga a lucrurilor, e cu atat mai grav ca nu ajungeti la ea. Iar daca cineva are o pregatirea mai slaba intr-o anumita zona, ar fi de bun simt sa nu se avante in a face judecati de valoare pe tema respectiva. Sau daca emite astfel de judecati, sa-si asume ridicolul situatiei in care se pune (vezi discutia despre trancendenta cand nu stii sa scrii cuvantul sau etichetarea unei opere pe care in mod evident nu ai citit-o).
      Daca vreti sa va argumentati opinia pe care ati expus-o, faceti o analiza din care sa reiasa ca ura si dezinformarea se manifesta la fel in cele doua tabere de care vorbiti si ca vina pentru acest lucru nu le apartine celor care o practica, ci lui Traina Basescu. Sau Basescu e intotdeauna de vina si nu mai trebuie sa argumentam nimic?

  28. Citesc de ceva vreme despre “ideologia recentă a mondializării nimicului”, a formei fara continut si vad acum si ce pot face niste televiziuni care promoveaza nimicul si mai aud si despre niste ” inamici imaginari” si cum nimic nu-i si nimic nu se intampla si mi-am amintit despre ceea ce a spunea Monseniorul Ghika referitor la protectorii Nimicului, ce sunt potrivnicii fiintarii si duşmanii creaţiei, ai lucrului creat si ai dăinuirii lucrurilor create:
    “Contemplarea Nimicului de către duşmanii Binelui şi îndârjiţii lui al meu.”

  29. Dle V.Tismaneanu,sper ca no news=good news,si deci,ca absenta dvs prelungita nu este de natura sa ne ingrijoreze.
    Va doresc numai bine,si sper -ca toti cei carora-i lipsiti- sa va citesc in curand.

    • Va multumesc pentru mesaj. Joi, la Humanitas-Cismigiu, lansarea Diavolului in istorie (ora 19). Vor vorbi Ioan Stanomir, Marius Stan, Bogdan C. Iacob si cu mine. So, it’s good news.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro